capitolul 1 —Ah, la dracu’. Cuvintele au fost mai degrabi maraite dect striga- te, ins erau suficient de socante cAt s&-l fact pe Gerald Westall, secrerarul lui William de Vaux, duce de Belcra- ven, s&-si priveascii seful. Ducele statea la biroul masiv din lemn sculptat, ocupat cu corespondenfa din acea zi. Ochelarii lui, pe care ii folosea doar la citit, fi stiteau drept pe varful nasului, in timp ce citea din nou misiva care il facuse sa scoata acea exclamatie. Domnul Westall, un barbat inalt si slab, care d&dea im- presia cA fusese lungit ca un personaj dintr-un tablou al lui el Greco, se prefitcu a reveni la treaba lui, ins mintea fi rimisese la duce. Oare acele cuvinte fuseser% un semn al unei mari mirari? Sau al furiei? Nu, decise el. Al uimirii. TAanarul astepta nerabd&tor si i se ceard sfatul, gandin- du-se cit asa va afla despre ce e vorba, Insd avea si fie dezamagit. Ducele lisa jos scrisoarea, se tidic& si se indrepta ciitre una dintre ferestrele inalte care dadeau spre Belcraven Park, resedinta familiei timp de trei sute de ani. Cu cincisprezece ani in urma, ca si sfirbatoreasc4 venirea noului secol, zecile de hectare care fnconjurau conacul fuseser amenajate minunat, in stil pitoresc, de ciitre Humphry Repton. Cu patru ani in urma, ca parte a sarbatorilor care marcaseri majoratul mosteni- torului Belcraven, marchizul de Arden, lacul fusese mi- rit. De asemenea, fusese imbunatatit prin adaugarea unei insule, pe care se afla un templu in stil grecesc de unde se aprinseserA artificii. Totul fusese foarte frumos, ins’ deloc neobisnuit, iar seful domnului Westall nu avea obiceiul de a-si studia proprietatea.6 Jo Beverley Nu putea sti-gi dea seama de prea multe din postura duecelul, Stiitea drept, iar trupul sau zvelt nu fi trida varsta de cincizeci de ani. Trasiturile sale nu spuneau de obicei nimie. In opinia secretarului sau, ducele de Belcraven era Un Om lipsit de sentimente. Vilsind ci t&icerea ganditoare a ducelui se prelungea, domnul Westall incepu s& se ingrijoreze. Daci asupra eapel de Vaux c&dea un dezastru, oare avea s& se pribu- easel gi el impreund cu ceilalri? Dar era o ipotez’ ridi- colli, Ducele era unul dintre cei mai bogati oameni din Anglia, iar Gerald Westall stia mai bine ca oricine c& seful stu nu facea investitii riscante si nu era pasionat de jocuri de noroc, Z nici frumoasa lui ducesd, ns& fiul stu? Domnul Westall nu era incntat de Lucien Philippe de Vaux, marchiz de Arden, un bon vivant crescut in puf si care nu se temea de nimeni si de nimic. In timpul rarelor sale vizite la conac, marchizul ignora existenta lui Westall si isi trata catal cu politerea formala care era aproape sinonima cu insulta. Secretarul se gandi la faptul ciudat cf tari si fii de virt nobil& pareau si nu se poata intelege intre ei. De exemplu, regele si regentul — inainte ca regele si innebuneasca adic4. Poate pentru cé mostenitorul era obligat s& astepte moartea tatilui ca s&-si inceapa cu ade- varat viata, iar tatil constientiza prea bine asta. Din acel punct de vedere, domnul Westall era incAntat c& se descurcase singur in viata. ins, se gandi el, privind trisiturile reci ale ducelui, trebuie sa fi fost greu sA dezvolti sentimente pentru un barbat complet lipsit de cAldur’. Marchizul era destul de cald cu mama lui, care avea o fire foarte bland’. Erau chiar foarte apropiati. Oricum, Arden era renumit pentru succesul stu la femei. In sfarsit, ducele se intoarse spre el. -Domnule Westall, te tog si fii bun si s4-i transmiti ducesei c&-i solicit c&teva clipe din timpul ei, ‘Mireasd fara voie 7 Secretarul nu gsi nici un indiciu pe chipul sau in vo- cea lui, De fapt, se gindi domnul Westall in timp ce-i transmitea instructiunile lacheului care statea in fata usii, un strain ar fi presupus ca ducele nu era tulburat de vreo problema importanta. Si totugi, era clar c& lucrurile nu stiiteau chiar asa. Faptul ci dorea sit o vada pe duces tn, acest moment al zilei era o abatere iesitd din comun. Seri- soarea misterioas’ avea sigur de-a face cu fiul sau. Probabil frumosul marchiz isi rupsese gétul intr-una dintre cascadoriile lui descreierate si atunci ce urma si se intample? Ruda cea mai apropiata era un var de-al doilea. Casa de Vaux transmisese titlul din tari in fiu vreme de doua sute de ani fara intrerupere. Marchizul n-ar fi fost o pierdere, insa sfarsitul unei traditii acdc de indelungate era regretabil. C4nd lacheul se intoarse cu raspunsul ci ducesa era disponibil& oricAnd dorea ducele, iar ducele iesi si-i dea vestea cea tristt sotiei sale, domnul Westall deja verifica papetiria de doliu de pe biroul su. Ducele fu primit tn apartamentele aerisite ale so- fiei sale de c&tre camerista ei, care apoi se facu neva- zuta. Ducesa statea cu broderia in mana, la lumina usilor frantuzesti ce daideau spre balcon. in februarie ined era prea frig ca si le deschida, dar soarele strilucitor se revarsa induntru, dand senzatia unui anotimp mai tar- ziu, iar narcisele si zambilele inflorite in ghivece parfu- mau aerul. Ducele admira faptul c4, spre deosebire de multe fe- mei de varsta ei, sotia lui nu evita lumina, iar el isi dédu seama c& nici nu avea nevoie s o fact. Chipul ei ti trida cei cincizeci si doi de ani cu toate zimbetele si lacrimile lor, ins& asta nu-i stirbea frumusetea. Buclele ei blonde deveniser’i argintii, insi ochii ei aveau aceeasi nuantd de albastru senin, iar buzele inca fi erau pline. Fusese vra- jit de ea din primul moment in care o vazuse, tn gridina castelului parintilor ei..,4 Jo Beverley Muni diminenqa, Beleraven, spuse ea bland, pe un Well pliner win uyor accent frantuzesc, limba ei . Dorel allemi vorbesti? Hn In ultima vreme, expresia ei era ugor Dueele tnerebii dack exista vreo sans ca i Inclrepte lucrurile, ins& imediat lisa deo- #induri melancolice si ii intinse scrisoarea. want, Te rog sa citesti asta. tpi potrivi lornionul delicat cu rama de aur pe Viuse obligara s& il poarte cfind citea si se con- fsupra serisorii. Ducele ti urm&ri reactia cu atentie, nu descoperi in ea nici soc, nici durere, ci doar o wii surprindere. Cand termind, ridic& fruntea spre el qi ambi. ~Ce prostie din partea ei si nu-ti scrie mai devreme, Beleraven. Ce vrei si faci? Mi-ar plicea s& o avem pe fatti aici. E fiica ta si mi-e dor st. am o flict de cand s-a elistitorit Joanne. Ducele intoarse privirea de la ochii blanzi ai soriei sale gio fixd din nou asupra mosiei sale. Ce prostie din partea Jui sii se astepte la furie din partea soriei sale in fata acestei dovezi a infidelitatii sale din trecut, se gandi el. Ce prostie din partea lui s& si-o doreased. Si torusi, tanjea dup’ un cutremur care si spargi, in sfarsit, carapacea de gheat& care ti inchisese cisnicia in ultimii doudzeci de ani. —Nu, spuse el in sffrsit, nu vreau sa-mi aduc fica din flori aici, doamni. Intentionez si aranjez 0 c4sitorie intre ea si Arden. Se intoarse si vada reactia sotiei lui. Ea igi pierdu culoarea delicata din obraji si piru s4 im- batraneasca brusc sub ochii lui. —Cu Arden? Insi el n-o s-o fac’, Belcraven. Chiar sip- Wimana trecut’i mi-a scris si-mi spun& ci o s-o ceard de sotie pe domnisoara Swinnamer. Narile ducelui se umflari de furie. —Si de ce nu mi-ai spus despre asta? Nu am voie s4 fiu interesat de mostenitorul meu, chiar dacd nu mi-e fiu? Mireasd fare voie 9 Mana palidd a ducesei se ridicd intr-un gest instinc- tiv de aprare in fata acuzatiei lui, apoi cazu, iar ea tsi plec& fruntea. ~Indiferent ce-as spune despre Lucien, fie cii este bun sau rau, tu faci caz din asta. Eu doar am incercat sa p&s- trez linistea. ~Atunci, spuse el aspru, roagii-te s{ nu se fi promis ace- lei femeiusti sau aici nu va mai exista vreodati liniste. Apoi ofta, iar chipul s&u se imblanzi, tridand doar grija. Se asez4 pe fotoliul din fata ei. Nu vezi, Yolande? Asta e sansa noastri de a indrepta totul, de a ne rascumpara vechile greseli. Daca fiul tau se c&sStoreste cu flica mea, linia poate continua neintrerupta. Mainile ducesei se inclestara in timp ce-I privea. —Insi aici este vorba de oameni, William. De oameni. Lucien gi-a diruit deja inima. Cum stii cli aceastii fata, aceasti Elizabeth Armitage, nu e in aceeagi situatie? Cum stii, tntreba ea, disperata, c4, la urma urmei, chiar e fiica ta? El isi intoarse privirea de la ochii ei rugatori. ' —O cercetez, insi o cred. Mary Armitage era foarte cinstit’, aproape pani la prostie, Cred ci asta m-a atras la ea cind am cunoscut-o din tntémplare. Dupa... Se intoarse din nou spre ea si surprinse incordarea du- cesei, care era pregatit pentru vechile acuzatii. Renunta si spund ceea ce avusese de gand, —Era virtuoas’ si cinstitd, continua el stdnjenit. La ur- ma urmei, era un barbat care discuta cu sotia lui un act de adulter. Ins avea si un suflet bun. Eu eram rinit de tot ceea ce se intamplase, iar ea a raspuns durerii mele. Ins acea intamplare a rinit-o si pe ea. I-a ranit sufletul. Nua vrut si accepte nici un dar, oricat de mic... lsi frec’i tamplele. As fi vrut si-mi ceara ajutorul cfnd a aflat c& era instircinat’, ins’ era tn firea ei s& nu o facd. Probabil s-a gandit si m4 scuteasc’i de o datorie, ins cred c4, in primul rand, a vrut sa dea uitarii toata relatia asta,10 Jo Beverley Ducele lui serisoarea dintre degetele sotiei sale si privi serisul de mind tremurat al femeii care cfndva, pentru scurt timp, fusese amanta lui. =Sorul el, ofiper de marin’, era pe mare cAnd ne-am eunoseut, Mary nu avea cum si dea acel copil drept al lui. Probubil cf a fost nevoit& sa-si ascunda sarcina de prieteni gi de familie. Poate c& de aceea i-a cerut ajutorul acestei prietene care a crescut fetita. lar pe patul ei de moarte, spuse ducesa bland, si-a dat seama c& ajutorul ei financiar la cresterea fiicei sale va inceta si te-a rugat pe tine s& preiei aceast& datorie. O femeie cinstit’, ins, dupa cum ai spus si tu, putin cam proasti. Dact fata e fica ta, seaman cu tine. Ce se va fntAmpla atunci, William? ~Nu sunt genul cu care copiii si semene prea usor, re- plicti ducele sec, iar ducesa fu nevoit% si-i dea dreptate. Parul siiu era castaniu-inchis si drept, ceva mai rar pe ici, pe colo si cu fire cenusii; trasiturile si constitutia sa erau armonioase si fri nimic remarcabil; ochii lui erau albas- tri-cenusii. Chiar daca fata semana cu el, era greu s4-ti dai seama de asta. Incere’ din nou, cu o mick speranta, si-l convinga. —William, n-o si mearga. Ce-o si spund lumea daca fiul nostru se cdsdtoreste cu o nimeni? El zambi amar. —Despre fiul iu, doamna — ducesa isi tinu rasuflarea auzind acel pronume -, trebuie spus c& din contra, nimeni nu va ram4ne surprins de nimic din ce va face. —Si daca refuza? intreb’ ea mohorata. Ducele se indrepta si mai mult si trasaturile i se asprin’. ~Atunci il dezmostenese si-l las doar cu proprietatea care i se cuvine. Nu, William. Nu pori! Cea mai mare parte a averii familiei nu i se cuve- nea fiului mai mare. Ducesa stia c&, fard asta, Lucien Mireasa fara voie 11 nu va putea s4-si intretinad conacele, multitudinea de ser- vitori si statutul demn de un duce. —Ba pot si o voi face. Ducele se ridic& tn picioare. Am mostenit o genealogie féira pata si asa o voi trece mai departe. Daci Arden nu intelege aceasta obligatie, atunci nu e demn de acest statut. —O si-i spui? Ducesa se ridic& speriata in picioare. —Bineinteles c& 0 sti-i spun, tyi inailpaé ducele barbia. In ochii ei striluceau lacrimile. Era prima data tn ani intregi cfnd ducele o vedea plangind. Se intoarse bruse. —Yolande, nu am de ales, spuse el bland. —Cum o sa ne mai urasci... —Ar fi trebuit s& te géndesti la asta inainte si-l primesti pe Guy de St. Briac in patul tiu, rosti ducele cu riceala si pardsi incdperea. Ducesa bajbai dupa foroliul ei si se prabusi nesigura in el, apoi isi scoase batista s&-si stearg’ lacrimile. fntr-ade- var, dac& ar fi avut darul sa géndeasci in viitor, ar fi fugit de St. Briac ca de ciuma, ins Guy de St. Briac fusese prima ei dragoste, vesel si incdntator, in gradinile si salile de bal ale Frantei pre- revolutionare, Desigur, nu era o alegere potrivita, ins& fi furase inima. CAnd ducele — pe atunci el insusi marchiz de Arden — ti ceruse mana, Yolande de Ferrand raispunsese rugimintilor familiei ei si acceptase. Nu era indragostitd de el, pentru c& nu era frumos si incAntitor, iar stilul stu era rezervat, insi fusese multumitd de alegerea p&rintilor ei. Curand ajunsese s8-l iubeasc& fntr-un fel mai retinut; ti nascuse cu bucurie patru copii, doi dintre ei baieti sandtosi, William si John. In timpul acelor ani linistiti tn Anglia nu se mai gandise deloc la St. Briac. insti, cand Franta incepuse si se destrame, fl intalnise pe St. Briac din nou. Ah, era atat de nefericit de ceea ce se intémpla in tara lor natal; iar ea se Misase din nou cuprins4 de umbrele lumii de aur a tineretii ei. El avusese12 Jo Beverley nevoie de ea, iar ea inc mai purtao urmi a visurilor ei de fata. Absenta lui William, plecat in Scotia la vanatoare de cocosi de munte, ii oferise ocazia potrivita. Se intamplase o singurd dat, pentru c& Guy se indrep- ta spre o viat noud in America. O singura data. lar asta o ajutase si-si dea seama cA sentimentele pe care le avea pentru sotul ei nu erau nici pe departe retinu- te. O vreme se gandise c4 pacatul ei era o binecuvantare si asteptase nerabdatoare intoarcerea lui William ca s&-i ei pasiunea pe care isi daduse seama ca o simte pen- tru el. Dac& nu si-ar fi rupt piciorul, atunci probabil ca el n-ar fi aflat niciodat. Nici ea nu fusese prea sigurii. Insi cand ajunsesera s& impart’ din nou patul, fusese obligata sa-i miarturiseasci ceea ce ficuse si consecintele faptei ei. El fusese atat de bun, isi aminti ea, in timp ce isi inghi- ti lacrimile. Ranit, ins’ bun gi migcat de declararia ei de dragoste. Acceptase copilul nenascut asa cum ar fi fcut-o si altii in locul stu. Pentru cd, daca era baiat, oricum nu era mostenitorul lui... Apoi se intamplase acel accident ingrozitor. O bond neglijenti, doi baieti neastamparati jucdndu-se cu o barca, baiatul de trei ani urmandu-] orbeste pe cel de cinci ani. Inecati. Morti amAndoi. Lacrimile curgeau din nou, acum cd isi amintea de acea tragedie, mult mai profundi decdt moartea acelor copii dragi. Atunci murisera cdsnicia si toat& fericirea ei. Era in luna a saptea gi, in durerea ei, se rugase s& piar- da copilul. Si pentru cd asta nu se intdmplase, se rugase in timpul nasterii s4 aduca pe lume o fata. In zadar. Se intrebase ce va simti cAnd va tine in brate un copil din flori, ins% descoperi doar dragoste. Poate si din prici- na tragediei recente, poate si din cauza instrAinarii dintre Mireasd fiird vote 13 ea si duce. Era sigura c& legitura care se formase instan- taneu intre ea si ultimul si cel mai frumos copil al ei nu avea nimic de-a face cu St. Briac, cu toate ci ducele nu credea asta. {I aliptase ea tnsisi, singurul dintre copiii ei care sup- sese de la sanul ei, si isi dorise cu disperare si fi simyit aceeasi apropiere si cu ceilalti. Se hotiirase sd-i al&ipteze si pe viitorii ei copii, ins fusese in zadar. Din acea zi, ducele nu mai venise vreodata in patul ei, Ducesa scutura din cap, cdci incd simtea in ea acea ve- che durere. Se gindise c& timpul va rezolva macar aceasta problema. Ins de cate ori il vedea pe William, simfea aceeasi dragoste. Chiar gi sunetul vocii lui fi ficea inima si-i bat& sti-i spargii pieptul. Cel putin, el nu o daduse de tot deoparte, cu toate ci formalitatea pe care o impusese fn viata lor era o bariera monstruoasa. Tntr-o zi, isi spuse ea, prezenta lui cAteva ore pe zi fi va fi suficienta. Intr-o zi. Se chinui si se gandeascd la altceva. Ducele nu aruncase nici 0 indoiald asupra paternitagiil copilului, insi nu dorise s8-i dea numele de familie, Bebelusul fusese botezat Lucien Philippe Ludovic dupa tatal ei, unchiul ei si regele Frantei. Fusese considerat un gest emotionant de solidaritate fat de aristocratia fran- ceza greu incercata. isi amintea cum toti vorbiser& despre cat de indurstor fusese Dumnezeu cu ei si le inlocuiascti atat de repede ceea ce pierduserd. isi amintea cum William acceptase impietrit toate felicitirile. Erau pe atunci att de tineri. Ea ayea douazeci si sapte de ani, iar ducele doar treizeci si unu. Poate cA tocmai de aceea nu fusesera in stare st treacti peste distrugerea vietilor lor. Dup’ ce se terminase toat’ tevatura, el plecase la Hartwell, la casuga incanta- toare din Surrey in care locuiser inainte ca el s& primeas- c& titlul. Si se pare cA acolo c&utase alinare in bratele unei femei ,,cinstite™.4 Jo ‘Beverley Ducesa oft, Era mult prea tarziu s& simt% durerea ace- Jel tefidtiri, Chior ridicol. Care rezultatul ei, aceastt Eliza- Avtimitage, era o binecuvantare sau un blestem? Ceea #8 propusese William era, intr-adevar, o solutie, se gandi : Wf, Thi cu ce prep? Lucien va sti ce a facut ea. In plus, 0 s% ‘Wilfinceasct prapastia dintre el si taral stu. Si va lega doi HaMent incr-o clisnicie farsi dragoste. Trebuia macar si-l avertizeze. Se indrepti imediat spre biroul ei elegant si ii scrise fn grab o explicatie iubitului ei fiu: si-l pregSteasca, si cearti, dack era posibil, s& fie de acord, sti-i implore lertarea. Trase de clopotelul de argint, iar lacheul tsi fiicu aparitia. ~Ag vrea si-i trimit aceast& scrisoare marchizului la Londra, spuse ea. Apoi, cAind barbatul se intoarse si plece, adtiuga: Stii cumya dacd gi ducele a trimis 0 scrisoare? ~Doamna, cred c& ducele pleacd chiar acum spre Londra. Ducesa privi spre fereastr’. Copacii desfrunziti si lu- mina soarelui o Hisau si vada perfect afard. O trisuri cu blazon tras’ de cei mai rapizi sase cai din grajduri se inde- pirta pe alee, Ofta. ~Nu cred ci scrisoarea mea mai e necesari, spuse ea si lua biletul inapoi. Dupa ce barbatul se retrase, o arunc& in foc. Ce va fi va fi. Ultimii doutzeci si cinci de ani, petrecuti fara dragostea sotului ci si fir speranta de a o mai primi, © invatasera ce era resemnarea. capitolul 2 Jn acea noapte, Lucien Philippe de Vaux, marchiz de Arden, calirea nebuneste pe un cal furat, prin fntuneric, pe strazile spiilate de ploaie ale Londrei. Doar abilitatea si puterea lui extraordinare tineau animalul agitat sub con- trol pe pavajul alunecos. CAnd birjarii uluiri fl injurau, el radea, cu dintii albi lucind in lumina felinarelor. Jar cfnd un vanzitor ambulant striga ,,Bogitasi nenorociti!“ si arunca in el cu niste resturi din marfa pe care o avea, el prinse un mar si il azvarli inapoi cu precizie, aruncindu-i barbatului palaria de fetru de pe cap. Trase de fraiele calului in fata teatrului Drury Lane si chem& un copil al strazii care se plimba pe-acolo. —Ai grija de cal si primesti o guinee, strigt el si disparu spre usa laterala. Usile principale erau deja incuiate. Copilandrul in picioarele goale apucd strans fraiele ca- lului obosit, ca si cid acestea ar fi fost pentru el promi- siunea raiului — si poate chiar erau. Felul in care marchizul baru la usa teatrului, ca gi cfind ar fi lovit in ea cu o cdramida culeasa de pe drum, fl aduse in curand pe paznicul morocinos. —Ce naiba vrei? pufni el printr-o cripatura a usii. Marchizul ridic& o guinee stralucitoare, iar usa se des- chise larg. Barbatul insfacd moneda, —Toti sunt plecati, spuse el. Dac& 0 ctutati pe doamna Blanche, a plecat cu marchizul cel nebun. C4nd auzi hohotul de ras al musafirului, clipi si ridic& felinarul putin mai sus, luminandu-i trisiturile bine con- turate si ochii albastri stralucitori. Faptul c4 parul blond al marchizului devenise castaniu de la ploaie nu-| deghiza. —Imi cer iertare, domnule. Nu vi supiirati.16 Jo Beverley —Nu ma supar, spuse marchizul cu veselie, trecdnd pe langa el. Porumbiya albi de la Drury Lane si-a uitat in cameri batista preferata. Vin ca umilul ei servitor s& i-o aduc. Apoi se indepirta in grab& pe coridorul préifuit. Paznicul scutura din cap. —Nebun. Nebuni cu totii. Musca din moneda din obis- nuint’, cu toate c& stia ci Arden nu i-ar oferi una falsa. fn cAteva clipe, tinirul alerg’ inapoi pe coridor gi apoi afardi in ploaie, care cu siguranta fi distrugea costumul ele- gant ce costa o mic avere. Lua fraiele calului si scoase inc 0 guinee, Apoi sovii, privindu-l pe copilul vagabond. —Nu cred s& ai mai mult de doisprezece ani, spuse el ganditor. O sa ai probleme sd schimbi banii Astia. ins& asta nu era o problema si pentru biiat, care privea aurul cu ochi mari. —Nu-ti face griji, spuse marchizul rizind. Nu am de gand s& te pacalesc. Ce zici, vrei si cilaresti cu mine gi rezolviim problema ? Baiatul facu un pas inapoi. —Pe cal, domnule? —Bineingeles c& pe cal, rispunse marchizul, sarind pe spatele armisarului. Deci? Baiatul sovaia, iar marchizul adauga grabit: Horariiste-te. Baiatul ridic& bratele, iar marchizul il ridicd pe copilul sfrijit in spatele lui. -Tine-te bine! strigh el si dadu pinteni calului, care 0 lua din nou la galop. Strizile erau mai tacute dupa ce multimea de la teatru gi vanzdtorii ambulanti care le oferisera serviciile plecase- riacast. Ins& rimaseser’ suficienti oameni cat si facd acel drum amuzant si st stirneasc tot felul de comentarii din partea pasagerului agitat al marchizului. —Dumnezeule! Ai grija, sefu’! si: Ce fraier!, cand birja- rul unei cabriolete fu atat de luat prin surprindere, incdt isi invarti calul in loc. Mireasa fara voie v Calul inspumat se opri tn fata unei vile dintr-o pia- tetti din Mayfair, departe de locul in care se invartea de obicei copilul vagabond. Bogatasul descalecase si ti striga- se: ,Ai grij de cal un minut!“ si o luase la fuga pe scirile largi. Chiar cand clopotul de la o biseric& din apropiere incepu si batt, anuntind ora, usile duble uriase se deschi- sera s-l intampine, aruncdnd o lumina stralucitoare pe treptele de piatra ude. Osilueta invesmantata in alb — alb de la parul ei argin- tiu desficut pani la rochia diafani de dantela si papucii albi — deschise bratele strigdnd: —Ai reusit! Ai reusit! Am stiut cd o si reusesti. Marchizul o lua in brate si o invarti, in timp ce ea tipa simrind cat de ud era. In timp ce c&laretul intra in casi, copilul strazii il auzi razand si spunand: -La naiba cu rochia ta. Oricum, te prefer fairi. Unde e Dare? Usile mari se inchiseri, iar lumina disptiru. Baiatul, cunoscut sub numele de Sparrow sau Sparta, tremura in umezeala rece. —Ce m-a fraierit, mardi el. SA m& lase atarnat pe spi- narea unui cal blestemat. Slava Cerului c&-i prea ostenit sd se miste. I se parea o cale mult prea lung’ pana jos. Ins, dup o vreme, cAnd calul incepu si dea semne c&-si revine, baiatul alese cel mai mic dintre cele douk tele. Apucd strans obléncul seii si alunec’ pan’ céizu in- tr-o bale’. Calul privi in jur usor infuriat. —Tu neai nici o treaba, mardi Sparra in timp ce tsi cura- fa noroiul mocirlos de pe hainele zdrent&roase deja ude si murdare. Mai devreme sau mai tarziu cineva o s& te spele si-o sti te hrineasca. Tare le past d& caii lor! Trebuia io s& smulg nenorocitu’ dla da ban da aur. Privi calul cu atentie, si vadi daci avea ceva care si merite furat.18 Jo Beverley Chiar in clipa aceea, cAteva degete groase ti apucara gulerul murdar si il intoarser& brusc cu fata citre un bar- bat urias. —Ce faci cu calul meu, spurcticiune diavoleasci? ~lo... io... Sparra aproape isi pierduse vocea si era spe- riat de moarte. Lovea si se zbatea, insd mana barbatului €ra ca o menghina. ~O s& te invir eu ce patesti daci furi calul unui gentilom, javri ce esti, url& barbatul si il lovi pe Sparra cu cravaga. —Aul! Te rog, sefu’.,. Ah! Biciul sfichiuia si taia iaragi si iardagi. -Nu cred ci e locul potrivit si-ti pedepsesti servitorii, domnule, se auzi o voce aspri. Barbatul se opri din bataie, fnsi tsi tinea strans captivul. ~Si dumneata, domnule, cine naiba esti? Si ce treaba ai cu ce fac eu? Cu siguranta, nou-venitul tocmai sosise, intr-o trasu- 1 frumoasi de calitorie. Totul la el lisa si se vada cel mai inalt rang, remarca Sparra cu ochiul experimentat al cersetorului. Si asta nu doar dup& pelerina croita perfect si cizmele stralucitoare, dupa jobenul elegant si manusile din piele tabacita, ci si dupa posturi si blandetea vocii. Un lacheu pudrat stitea in spatele lui, ferindu-l de ploaie sub o umbrel& mare neagra. —Sunt ducele de Belcraven, domnule, spuse nou-veni- tul, iar aceasta este casa mea, pe care o deranjezi cu scan- dalul pe care-l faci. Sparra si-ar fi dorit s& vadi chipul agresorului stu in acel moment. Si si-ar mai fi dorit ca barbatul sa-si mai slabeasca stransoarea. Aga ar fi putut fugi rapid de acolo. Nu voia sa aiba nimic de-a face cu duci si cu furturi de cai, si cu cravase. Mireasd fara vote 19 —M4& iertati, Inilrimea Voastrii, spuse barbarul pe un ton fortat. il pedepseam pe acest tictlos pentru cd mi-a furat calul, pe care-l lasasem in apropiere. Ducele ridici monoclul si studie calul, un animal mare, asa cum era necesar pentru un calaret atét de masiv. Apoi il privi pe vinovat. —Daca chiar ti-a cilrit calul pana |-a adus in starea asta, spuse el cu riceala, iti sugerez sa il ierti sd-l angajezi imediat ca jocheu. Sparra isi imagin& o viar’ intreag’ tn care sA fie obligat sii ciildreascd armasari uriasi si incerca s4 se fmpotriveasca. Inst mana de pe gulerul lui il facu si tac’. Jn acel moment, usile conacului se deschisera din nou gi se auzi 0 voce raspicata: —Ce dracu... da-i drumul baiatului! Apoi, pe un, ton di- ferit, lipsit de orice sentiment: [niltime, nu te asteptam. Ducele isi intoarse monoclul citre sciiri, scildate din nou in lumina aurie. Acolo, datornicul lui Sparra statea in fata unui zid de servitori si domni, cu o doamna micuta, imbracati in alb, lang’ el. Doamna se faicu imediat neva- zut&. Dupa o clipa de tacere, ducele la4si lornionul si urcd scarile cdtre mostenitorul su, urmat cu meticulozicate de purtatorul umbrelei sale, ~Desigur, spuse el cu riceala. Arden, daca tu esti vi- novat pentru balamucul asta, te rog si-l tndepiirtezi din fata sctirii mele. Apoi intra in conac si accept serviciile servitorilor si, obligari sA treac& brusc de la comportamentul voios pe care il aveau fata de marchiz si de prietenii acestuia, la tinuta corespunzatoare ceruta de duce. Oaspetii disparura discret de pe hol, insa, in cfteva minute, din sala de mu- zicd incepu s& rasune un cantec. Si nu era deloc un cantec prea respectabil. fn timp ce era dezbricat de pelerina ud’, ducele spu- se doar:20 Jo Beverley —© s& m& retrag in apartamentul meu pentru o cind usoar’. Arden, maine dup& micul dejun vreau sa vorbim. —Da, domnule, spuse marchizul impasibil. Unmat de valetul sau, ducele ure marea scar’ curbata. Marchizul isi urmari tatal o clip’, apoi privi afara tabloul inghetat, scaldat de ploaie, in care copilul inca era prins in stransoarea proprietarului calului. Ridi- c& din umeri, acceptand c& trebuie s4-si strice un alt set de haine, si iesi in ploaie ca si cAnd ar fi fost o vre- me perfectii. ~Da-i drumul imediat baiatului, spuse el cu ricealti. —Nu 2ziu, marai barbatul, indus in eroare probabil de hainele ude ale marchizului si de felul in care pri- mise ordine de la duce. Ei bine, cocogel, acest baiat meritd si fie biciuit si o voi face, indiferent de ce zice lacheul ducelui. —Daca il lovesti fie si o singurit dati, te rup in buciiti, spuse marchizul cal. Eu ti-am furat calul. Barbatul fi dadu drumul lui Sparra, ins, inainte ca ba- iatul s poata fugi, se trezi insfacat la fel de stréns. —Nu fugi, spuse ranarul bogitas, iar Sparra asculti. Nu era sigur dac& de teami, de oboseala sau din increde- fea pe care i-o inspira vocea lui, insi facu ce i se spuse. Si asist& la o bataie pe cinste. »Tanarul sef* era inalt si puternic si probabil se antre- nase cu Jackson, insi ,,seful cel mare“ era mult mai masiv si se si pricepea. Dadu un croseu de dreapta care il tranti pe cel mai tAnar la pamant, ins acesta se ridic& imediat si il lovi cu pumnul in stomacul gras. Intre timp, se adunaser’ destui afara in ploaie si-si sus- tind prietenul, iar cAtiva trecatori dadeau la randul lor sfa- turi. Sparra nu viizuse niciodat’ atatia oameni uzi leoarca. Maine va fi o zi mareat& pentru croitori. Spera ca ,tanarul f* si nu fie b&tut arat de riiu ineft sA uite de banii lui. insi n-avea de ce si-si fac& griji in privinta asta. Era deja Mireasa fara vote 21 clar c& tén&rul doar se juca. In ciuda loviturilor rintite ciitre el, reusise s& fie atins doar o singura daté. Acum incepea s4-si arate priceperea, iar din cAteva miscari il ficu pe birbatul cel masiv si lase garda jos si ti administra un croseu de stanga care-l dobori. Datornicul lui Sparta isi studie adversarul si tsi frecd pumnii strambéndu-se de durere. —Ce specimen dezgustiitor. As fi plaitit bucuros pentru c& i-am folosit calul. Scoase cAteva guinee. Cineva sa-i bage astea tn buzunar. Prietenii lui incercara si-1 tragd din nou in casa, ins el se impotrivi. Unde e baiatul? Cu o razi de speranta, Sparra iesi in fata, iar tanarul il studie. [i ridic&d lui Sparra cXmasa zdrentuitd si fticu o grimas& cAnd vazu urmele de pe piele. —Nue mare scofala, sefu’, zise Sparra. —Oricum, iti datorez bani in plus cA ai mai fost gi bi- ciuit, nu-i aga? Ai o cast la care s& te intorci? Asta era o intrebare la care Sparra trebuia si se gan- deasc& pentru a da un raspuns. Avea un loc pe o stridura Laturalnica, pe care il impartea cu alti copii vagabonzi. —Am un’ si dorm, mari el. —Ce vreau si te intreb este dact ai o familie care s4-ti simtA lipsa? —Nu, sefu’. Mama fi moarta. —Atunci mergi si dormi la grajduri. O sa-ti trimit o masa buna si haine calduroase, iar maine stim de vorbi. in clipa asta chiar sunt foarte obosit. —Da, spuse bitiatul intelegiitor, incurajat de maniera degajata a acestuia. Ducele dla... ti sefu’ tau? —Stipanul meu? Zémbi stramb. Da, as putea spune gi asa. Marleigh! strig’ el, iar valetul scoase capul pe usa. -Da, {naltime? -Trimite un grijdar si-l ia pe copilul asta. Cum te cheami, baiete?2 Jo Beverley —Sparra', {nailtime, rispunse vagabondul impresionat. Vai rog sA ma iertati ci n-am fost politicos, Jnaltime. —S& nu incepi si m&n4nci broaste, pastrelule, spuse el, fn timp ce se indeparta. Asta chiar n-as putea suporta. Apoi alerga din nou pe scri, urmat de grupul lui de prieteni. Usile cele mari se inchisera iaraigi in urma lui si a luminii. Sparra se intreb& daci nu cumva ar fi mai bine s-o stearga, si uite de moneda de aur. Duci, lorzi, astfel de oameni n-aveau ce si aduct bun pentru un copil din Figger’s Lane. Tonia si se poat& hotiri, un baiat indesat, cu cativa ani mai mare ca el, urc& scarile dinspre pivnita. ~Tu esti al de trebuie s&-l primim? intreba el cu un aer de superioritate. —Da, mardi Sparra. Baiatul mai mare il privi, apoi chipul stiu se mai relaxii. —Nu stii niciodata la ce s& te astepti cu Arden. Baiete, n-ai de ce si fii speriat. E o cas’ buna, chiar daca ducele e aici si trebuie sa fim atenti. Haide, vino. in timp ce coborau treptele catre lumina cald& din bucatarie, Sparra intreba: —Dacf asta-i casa ducelui, cum poate domnul al tanar s4 ma primeasca? —Pentru ce fiul lui. Oricum, tntr-o zi totul va fi al lui. Asta nu inseamna ci n-o s-o incaseze ca a starnit aseme- nea harababura in strada. Ducele e sigurul om de care se teme Arden. Chiar si la acea orf tarzie, Casa Belcraven era pregatita pentru musafiri neasteptati, att sus, cat si jos. in timp ce buc&tarul francez incropi in graba o cind delicioas’ pentru duce, ii servi un castron de supa si o bucati de péine cu unt lui Sparra, ins’ baiatul fu obligat si stea pe podeaua din cimarura pentru spalat vase ca s-o m&nance. Dupa ' Sparra — pronuntie incorect{ a cuvantului sparrow - vrabie, in Ib. englez’ (n-red.) Mireasd fara vote 23 ce fi aruncase o privire ingrozita, bucdtarul il alungase pe vagabond din bucitarie. Lui Sparra nu prea fi paisa. Se simtea ca fn rai. In timp ce sorbea supa groasi, cu bucdti mari de carne in ea, se intreba daca putea face ceva sa-si salveze binefacdtorul de la sipuneala care-l astepta a doua zi. Inc& se gandea la asta cand se infasura in doua paturi uscate si se agez& fntr-un colt comod din grajduri. Curdnd adormi, pen- tru prima data in confort si bine hrainit de cind murise mama lui. in dimineata urmiaitoare, marchizul se trezi cu un sen- timent de resemnare in locul obisnuitei sale sete de via- 1. Indiferent de motiy, vizita neanuntata a tatalui stu in orag nu prevestea nimic bun pentru el. in timp ce valetul il birbierea, Arden se intrebi de ce nu se putea tntele- ge deloc cu tatal stu. Il admira enorm, insi de cate ori erau impreund se comportau precum soarecele si pisica. O scanteie era de ajuns s4 aprinda focul. Al naibii ghinion ci ducele apiruse in mijlocul unei asemenea scene, Lord Darius Debenham — pe care {l stri- gau Dare — fiicuse pariu ci marchizul nu putea face dru- mul pana la Drury Lane si inapoi ca si aduca batista lui Blanche inainte de miezul noptii. lar marchizul nu refuza niciodat& un pariu. Calul acelui blestemat fusese perfect pentru provocare, Probabil ci nu alergase asa niciodata. Asta fi aduse aminte. —Hughes, cum se simte baiatul? intreba el in timp ce isi aranja esarfa neagr& tn jurul gulerului inalt. Se potrivea cu dispozitia lui din acea zi. —Pare fericit de situatie, domnule, spuse valetul. De fapt, dacii-mi permiteti, ar fi crud sa-l trimiteti ina- poi la viata de dinainte dupa ce i-ati dat s4 guste dintr-o viata decenta. Marchizul isi cobori gulerul cu atentie, ca si-si aranjeze lavaliera in cute perfecte.24 Jo Beverley —Ce naiba spui? Ce-as putea si fac cu el? —Sunt sigur ci i-ati putea gisi un post, domnule. Per sonalul il considera destul de plicut, daca stim s& ne gan- dim la originea lui. Nu s-a plans cand i s-a cerut sa fact baie, a spus ,,v4 rog“ si ,multumesc“ si a intrebat ce poate face si fie de ajutor. —Un adevirat mic gentilom. Bine, 0 si mi gandesc la asta dupa ce discut cu tatél meu. Marchizul isi imbr&cd haina albastra-inchis si se privi in oglinda s& cerceteze efectul. Crezi ci o si-l imbuneze pe tata? il intreba el sec pe Hughes. —Orice tata ar fi mandru sa aiba asemenea fiu, raspunse Hughes si chiar credea asta. Marchizul era la fel de inalt ca tatal stu — peste un me- tru optzeci —, ins’ era mai musculos decat ducele. Nu era masiv, ci lat in umeri si cu picioarele puternice ale unui barbat c&ruia fi plicea s& cAlireasc&. Si, desigur, avea in- fatisarea mamei sale, intr-un fel masculin — 0 osatura bine definita si o gura pe care si fetele ar invidia-o. Si mai avea si buclele aurii ale ducesei. Era o placere s’-l imbraci pe marchiz. Pantalonii lui ca- fenii ii scoteau in evident’ picioarele, iar haina albastri statea fara cute pe umerii drepti. Vesta de mitase de cu- loarea fildesului cu cele trei buzunare se potrivea perfect. Da, ducele nu avea de ce sa se lege. Indiferent de opinia lui Hughes, marchizul nu citi vreo urma de aprobare pe chipul ducelui cénd se prezenta in fata tatalui sau, in biroul acestuia. Ducele i ducesa aveau apartamente separate in cas&, iar aceste camere erau in- totdeauna pregitite pentru vizitele lor ocazionale. Restul casei era folosit de fiul lor. Ducele stiitea intr-un foroliu lang’ foc. —Buna dimineata, domnule, zise marchizul, incereand si citeasc& ceva pe chipul tatiilui sau. Nu se asez’. Mireasd fard voie 25 Ducele isi masur’ fiul din cap péna-n picioare gi, cu toate cd marchizul stia ci era dichisit perfect, se simfi murdar si neingrijit. —Arden, te rog s&-mi explici ce se petrecea aici aseara cand am sosit eu. Marchizul se stridui sa-i explice ct mai bine, insi nu starni admirarie pentru cursa calare. —Actrita e amanta ta? —Da, domnule. —S& n-o mai aduci nici pe ea, nici pe succesoarele ei vreodati in aceast4 casi, Marchizul deveni rigid, ins’ in felul in care cei dojeniti isi recunose vina: —Bine. Imi cer scuze, domnule. Ducele inclin& ugor din cap. —Si baiatul? —Pare si fie foarte plicut de servitori, domnule, Ma& gindeam sa-i ofer o slujba. Ducele inclin& capul din nou. —Inteleg c& inc ii datorezi o guinee, Sunt sigur cA-ti vei onora datoriile. Marchizul se minun& ci ducele prea sA fie mereu la curent cu ce se intampla. ins’ chipul taralui su nu didea semne sd se insenineze. ~Bineinfeles, domnule. Se pirea ci partea disciplinarii a intrevederii se inche- iase. Marchizul simtea cum i se risipeste incordarea. Era clar cX motivul care il adusese pe duce la Londra atat de neasteptat nu avea de-a face cu el. -Stai jos, Arden. Am ceva de discutat cu tine. In timp ce marchizul se aseza in celalalt fotoliu, obser- va in vocea tatalui sau ceva ce fi starni iar ingrijorarea, —Sper cd maman e bine, spuse el. —Absolut. Jn ciuda rispunsului imbucurator, nelinistea atipicd a ducelui il ingrijora considerabil pe marchiz. Acesta simfi26 Jo Beverley nevoia alarmantii si se joace cu lavaliera sau s& se foiasca pe scaun. Aceasti incapere elegant, cu perdelele sale grele de brocart si covorul chinezesc, nu avea pentru el amintiri neplicute, insi ducele aducea cu el o alt at- mosfera. De cate ori aveau loc intalnirile lor, Lucien de Vaux se simtea ca in biroul impresionant al tatilui stu din Belcraven Park, cAnd tremura sub o dezliintuire de cuvinte caustice sau asculta cu stoicism fn timp ce tu- torelui stu i se spunea cAte lovituri trebuia s4-i adminis- treze pentru ultima sa escapad’. Mereu preferase a doua variant, Se obisnuise inca de mic cu sistemul. Bataile erau rareori aspre si erau tezervate pentru tipurile de naz- batii pe care le faiceau toti baietii. Mesajul era ci flicuse ceva cu care tatil siu nu era de acord, ins’ nu #l suparase prea rau. Cand era chemat la tatil stu era un indiciu c& inctilcase grav standardele de Vaux gi cd tatalui sau ii era tusine cu fiul si mostenitorul sau. Arden plangea frecvent in acele situatii. De ce isi amintea acum de acele vremuri dureroase, cAnd era evident, totusi, cii de data asta ducele nu era fu- tios? In cele din urma, ducele rupse tucerea. —N-am cum sii-ti spun asta altfel decat direct, Arden, Ans’ nu stiu exact care ordine a vestilor ar fi cea mai usoa- r&. {si privi mostenitorul direct in ochi. Trebuie si-i mar- turisesc cA nu esti fiul meu. Socul sau fu total. -M& dezmostenesti? Pentru numele lui Dumnezeu, de ce? -Nu! nispunse ducele. Chiar dimpotriva. Am gtiut ined de cAnd te-ai nascut cX nu esti fiul meu. Socul ca de gheatii fu inlocuit de furie oarba, iar mar- chizul s&ri in picioare. —O jignesti pe mama! -Nu fi ridicol, spuse ducele obosit. Sunt la fel de gri- juliu ca tine in privinta reputatiei ducesei. Dac& vrei, Mireasd fara voie 7 intreab-o pe ea. E adevarul. O indiscrefie scurt4 cu un iubit din tinerete. Marchizul viizu vechea durere a tatilui su... nu, nu a tattlui sdu... Lumea se invartea in jurul lui, iar el se prinse de spdta- rul scaunului lang’ care statea. Inima fi batea si-i sparga pieptul, li era greu s& respire. Barbatii adevaragi nu lesi- nau... Il auzea pe duce ca si cnd i-ar fi vorbit de pe cea- lalt& parte a unui abis imens. -S-a tntimplat c4And eram la vanatoare in Scotia. Mi-am rupt piciorul, Nu aveam cum sf fiu eu tatil tau. Tatil su nu mingea. Tatil sdu... barbatul acela care stditea teap&n in fata lui fusese mereu sincer, desi rece. Acum se explicau multe. Marchizul se simtea ca si cand cineva i-ar fi smuls inima din piept. Era un efort suprana- tural, dar se concentr& asupra hucrurilor esentiale. —De ce m-ai recunoscut? Ducele ridic& din umeri, ftira sil priveasca. —Deja aveam doi fii. Se mai intampla din cAnd in cAnd, in orice familie, iar eu o iubeam enorm pe mama ta. N-ar fi vrut si se despart de bundvoie de copil. fi arunc& mostenitorului stu o privire, apoi se uitd in alta directie, si mai palid. Apoi s-a intamplat accidentul, iar ea era aproa- pe si nasci. Am fi putut pretinde c& pruncul era mort. M-am gandit la asta... ins ar fi distrus-o. Oft& adanc. A avut griji de tine asa cum n-a fficut-o cu nici un alt copil al ei. Nu erau vremuri cand s& poti gandi rational. Marchizul simi ca lucrurile tncep s& se ageze intr-o imagine noud si mai intunecatd. Privi in jos si vazu cd mainile inclestate pe scaun fi erau albe. Nu reusea sa le relaxeze. —Vrei si spui, zise el, cutdnd in riceali o masca pen- tru furia rinitd care mocnea in el, c& ai fi vrut s& dispar din viata voastra. Ridica fruntea. Ducele ti intampina hotarat privirea, insd buzele i se albisera.28 Jo Beverley —Am dorit si inci mai doresc ca spita familiei de Vaux si continue neintrerupta. I se parea cel mai dificil lucru pe care il facuse vreo- data, ins’ marchizul isi indrepta spatele gi tsi Lud postura demni pe care o invitase cu atata atentie. —Cred c& te inteleg, domnule. Doresti cumva sa-mi iau viata? Sau pur si simplu s& dispar in Lumea Noua sub un nume fals? Nu prea vid cum ai putea sa faci rost de un mos- tenitor de Vaux. Sau maman e...? Se opri neincrezator, —Bineinteles ci e prea in varst’ pentru asta, Arden, re- plic& ducele aspru. Termina cu melodrama. Nu vreau si te dezmostenesc sau s& scap de tine. Mi-as fi dorit enorm ca tu si fi fost fiul meu. Ducele isi opri marturisirea, iar dupa o clipa adaug’: Ins acum vreau doar s& te cAs&toresti cu fiica mea. Marchizul ceda si se prabusi in fotoliu. —Idiotul de noaptea trecut% m-a pocnit probabil mai riu dec&t am crezut, marai el. Sau poate eta doar socul care il faicea s& se simtA ca si cAnd capul i-ar pluti separat de trup, iar gindurile fi intr im ceatii. Ins isi putea da seama de un lucru. Fusese gratiat. Ca un condamnat la spanzuratoare care afla cd scapa doar cu o biciuiala. Ducele se ridic& si turn dou’ pahare de coniac. fididu unul marchizului si se agezii din nou. —Bea asta si fii atent, Arden. Lichidul arzitor ii indepArti ceata din creier. Durerea realitatii reveni, ins marchizul isi obligd trupul s&-l ascul- te si se pregati si incerce sd inteleaga lucrurile. —Arden, dupa ce te-ai niiscut tu, am fost foarte indu- rerat... Eu insumi am avut astfel o aventura si, ceea ce nu am stiut, din acea legitura s-a néiscut un copil, De di- mineatii am aflat de existenta acestei fete. Are sange de ‘Vaux, ins{ nimeni — acum c4 mama ei e moart& — nu stie asta in afari de noi. Dac& te cisitoresti cu ea, linia de sfnge merge mai departe. Mireasa fara vote 29 Intr-un fel prostesc, marchizul nu se putea gandi decat efi tattil stu o tradase pe minunata lui mama. —Am o idee si mai buna, spuse el cu amaraciune. Fa-o pe ea mostenitoarea ta. Vocea ducelui era mai rece ca gheata. ~lar spui prostii. Refuzi si faci asta? in durerea lui, cu mndria cleat’ in picioare, marchi- zul nu-si dorea decAt s4-i arunce ducelui in fagA toatad po- vestea si st-l trimita la dracu’, al&turi de bastarda lui. Insa in el slasluia mandria de Vaux, indiferent cat de putin ar fi meritat-o, astfel c& se stradui si-si capete o stiipanire de sine la fel de mare caa ducelui. —Stim ceva despre fata asta? bolborosi el. -Varsta. Tocmai a implinit douazeci si patru de ani, e cu aproape un an mai mica decat tine. —Deci de la naftalin’, remarc& marchizul cu riceala. E, fara indoiala, un antidot. —Asta e cel mai important lucru pe care-l pori spune? —Mise pare firesc si vreau s&-mi impart viata cu cineva pe care-l consider apropiat, remarcd marchizul cu indraz- neal. Si unde anume locuieste mireasa mea? —In Cheltenham. E profesoara la un seminar de doam- ne condus deo domnisoara Mallory, prieten& veche a ma- mei fetei. —Deci un antidot pedant. Ei bine, spuse marchizul cu ceea ce se dorea a fio indiferenti rece, si speriim ci, spre deosebire de printigor, eu imi pot face datoria. -Chiar si printul a dat nastere unei fete, remar- ci ducele. —Insa, dup& cum stim, astanu ne ¢ de mare folos, Mar- chizul nu mai putea indura acea discutie. Nu-si didea seama daca era la un pas s4-si pocneasea tacal — pe duce - sau si se prabuseasc’ plangind la picioarele lui, ins’ nu-si dorea nici una dintre cele dou’ variante. Se ridicd in pi- cioare, ins& nu igi privi tatal in ochi. Mai e ceva ce trebuie discutat? Am si altele de facut.30 Jo Beverley ~Am pus si se afle cfte ceva despre fata. Am venit in asemenea grab& pentru ci mama ta mi-a spus c4 e posibil s&-i ceri mana fetei Swinnamer. O p&pusi frumoasi de portelan despre care ince- puse si cread4 cd s-ar potrivi de nevasta la fel de bine ca toate celelalte. ~Te asigur cf am abandonat complet ideea, spuse mar- chizul cu nepiisare, apoi isi didu seama ca desira un ciu- cure de la scaunul léngé care statea. ~Pretinzi cumva c4 ai inima frant? intreba ducele. Atunci cum o explici pe amanta Blanche? Marchizul stranse ciucurele in mana. —Barbatii au astfel de aranjamente, spuse el cu amara- ciune si privi in ochii ducelui. Cu siguranta esti constient de asta, domnule duce. Apoi se intoarse si iesi in graba. Ducele ofta si se frec&d la ochi, Nu se asteptase ca acea discutie si fie una placuri. Ins’ ti prea riu pentru dure- rea pe care i-o pricinuise bAiatului. Spusese adevarul cand méarturisise cA isi dorea ca marchizul si fi fost frul sau. Ar fi fost m&ndru. Era salbatic, da, o trasdtura de-a lui St. Briac pe care ducele nu o aprecia, ins onoarea lui rimasese intotdeau- na nep&tata si era foarte inteligent. Ducele nu avea yreo teama si lase intr-o buna zi grijile imense ale ducatului de Belcraven in seama lui Lucien. Cum ar fi fost daca n-ar fi aflat, se gandi el — si nu pen- tru prima data. Cat de fericiti ar fi putut fi cu totii. Durerea surdi provocati de lunga desp&rtire de Yolande era cronica, ins ce altceva ar fi putut face? Nu putea risca si i se nasc4 alt flu, pentru ca atunci, asa cum sugerase si Lucien, tentatia de a scdpa cumva de el ar fi fost coplesitoare. Yolande n-ar fi acceptat nici- odat& asa ceva, iar el nu ar fi putut niciodata si-si lase mostenitorul de drept sii ram4n& pe locul al doilea in fata unui uzurpator, Mireasa fara voie 31 Ofta si sper pentru prima dat& ca Elizabeth Armi- tage sii se ridice la inltimea necesara cAt sa-1 compenseze cumva pe Arden pentru toata povestea. Marchizul cobort scara mare si arcuit& a casei sale — la care, aparent, nu avea nici un drept — isi lua bastonul, jobenul si manusile de la lacheu si iesi pe us& in soarele de mai. Pasii si mari {l purtau pe strazi, ins& nu avea nici cea mai vaga idee unde mergea. SA stea in casa era de neindurat. SA mearga la un club era de nesuportat ~ nu dorea sa-si vada prietenii. Nu, asta nu era chiar adevarat. Si-ar fi dorit ca Nicho- las Delaney si sotia lui, Eleanor, sa fie aici in oras. Ar fi pu- tut vorbi cu ei. Ins& erau in Somerset, bucurfndu-se unul de celalalt si de copilul lor nou-nascut. Era tentat s4 fuga la ei acas&, asa cum o mai facuse odati, inainte... ins atunci fugise de mama petitoare a lui Phoebe Swinnamer, nu de distrugerea totala a vietii sale, a propriului suflet. Biata Phoebe. Credea c& frumusetea ei fi dadea dreptul la premiul cel mare de pe piata cAsitoriilor. Oare 0 sé-gi dea seama vreodat& cat de aproape fusese sa fsi implineas- c& ambitia? O evitase pe Phoebe, insi nu mai putea evita aceasta noua capeana’. Si pentru c& se parea ci nu avea dreptul la rangul si la privilegiile sale, putea macar s& plateasc& pentru ele prin sacrificiu, isi didu seama cd pasii tl adusesera pe o strada linistita cu mici case. Rasufla usurat. Blanche. Nu-l agtepta la asemenea ord, asa cd batu la usa. Nu credea ca Blanche il insela si avea alt iubit, insa daca asa era, nu voia sa afle; nu mai avea nevoie si de alte so- curi. Fu primit de servitoarea ei uimita, si in clipa urma- toare Porumbita Alba era lang el. —Lucien, iubire, spuse ea, cu o voce atent lucrata care nc pastra un usor accent din nord. Ce te aduce aici atat32 Jo Beverley de devreme? In ciuda intrebarii, era deja in brarele lui si il studia. Ai necazuri, dragul meu? Marchizul ti privi chipul in forma perfecta de inima gi minunatul ei par argintiu, caci albise prematur, iar aceea devenise marca ei specifict, apoi oft’. —Pur si simplu am nevoie de un prieten, Blanche. Ea il conduse zimbind spre o canapea. ~Aiunul. Cu ce pot si te ajut? li indeparta cu blandete buclele aurii de pe frunte. E vorba de tatal viu? E foarte suparat? Ti-am spus ca n-ar fi trebuit si ma aduci acolo. -Ai avut dreptate. El ii prinse mana si i-o saruta. Te superi? —Nu fi prostut, zise ea, cu un 2Ambet strengiresc si cu accentul Manchesterului natal. N-am asteptari prostesti, Lucien. MA tratezi cu respect si asta e tot ce vreau. Deci asta era problema? Else las pe spate si oft’. —Nu. Nu, nu e asta, draga mea. {ns& nu-ti pot spu- ne ce e, Am nevoie doar de pace si de liniste ca si ma pot gandi. —Si duci lips’ de camere goale acasi, rosti ea inte- legitor, obsinand rasul pe care si-l dorise, chiar dacd era putin fortat. El o trase intr-o imbratisare prieteneasca. —Ar fi trebuit si ma insor cu tine, spuse el, iar ea chi- coti la gluma lui. —Prostutule! Domnisoara Swinnamer te-a refuzat? Asta e? intreba ea. —Nu. Nu mai pune intrebari. Ea il ascult4 si vicu, odihnindu-se tn imbratisarea lui confortabila. Stia cX existau momente fn care simpla prezenta a cuiva era o alinare, iar ea fi va oferi alinarea de care avea nevoie. Chiar il iubea pe Lucien de Vaux, jns& era cu trei ani mai mare dec&t el ca varst& si cu un secol mai mare decat el ca experient’. Stia si nu-si lase sufletul si-i controleze mintea. Marchizul o platea bine, Mireasd fard voie 33 jar ea fi oferea pe masura, si chiar mai mult. Intr-o zi se va offrgi si asa trebuia si fie. Cu Blanche moale si parfumata in bratele lui, Lucien rememor iarasi si iar’si in minre scurta discutie cu tatal stu — nu, cu ducele. N-ar fi putut totusi s& fie mai bland? Ins nu erau vesti care si poati fi imblanzite. Acum se explicau multe lucruri, cum ar fi formalitatea viegii parin- tilor lui in ciuda dovezilor clare c& se iubeau. Oare tatal stiu nu o iertase niciodat& pe mama lui? In acea dimineat& cuvintele sale fusesera blande, si totusi constituiau o do- vada c& se instrdinaser’i de peste doudzeci de ani. Lucien sperase intotdeauna c& formalitatea era doar o aparenti gi ci in intimitate se purtau altfel. Nu stia cum va mai da cu ochii de ei acum. Si, in sfargit, intelegea atitudinea ducelui fata de el, de ce nu fusese in stare si cAstige cildura si sustinerea pe care si le dorise din partea lui. Tatal sau il pedepsea aspru sau il suda, ins& intotdeauna in stilul impersonal al unui tutore. Si, dari find situaria, ajunse la concluzia ci ducele fusese foarte bun cu el. lar acum trebuia si-l rispliteasc4 pentru bunitatea lui. Era de datoria lui s{ accepte acea cdsitorie, cu toate ci o simtea ca pe o leg’itura incestuoasa si cea mai nepotrivita uniune, si sa dea nastere unui mostenitor care s& continue linia dinastic’. Apoi, se gandi el mohor&t, poate chiar 0 sa-si ia zilele. Blanche simrea c4 incepe si intepeneascd si se mis- ca putin. —Vrei nite vin, Lucien? Sau ceai? El se ridicd impreuna cu ea si o sdruta usor. —Vin, te rog. Si poate gi niste mancare? Am sarit peste micul dejun. Se purta ca de obicei, cAnd era in toane bune, dar se vedea cA se forteaz4 si fie asa, iar pe ea o durea inima pentru el. —Sigur, dragul meu, clipi ea. La urma urmei, tu plAtesti.34 Jo Beverley —Asa e, ranji el. Si il plitesc si pe bijutier. Dupa ce o simi mai tevin, m& duc si-ti cumpar si mai multe diamante. Asta daci nu cumva pot s& te conving s4 porti safire. —Si si-mi strici imaginea? protest ea. fn ziua tn care Porumbita Alba va purta culori, s-a zis cu mine, Am vézut niste agrafe de par frumoase in Burlington Arcade. —Le poti considera ale tale, spuse el. Esti o comoara, Blanche. Ai fio sotie minunari pentru orice barbat. Mintea lui incepuse sa fie fixat’ pe neveste. Blanche ti aruncd o privire cocheti. —Atunci n-ar fi dr’igut din partea mea si fncep si dau sfoara-n tara? El izbueni in rs, si asta era cea mai apropiata stare de relaxare la care putea spera. capitolul 3 A treia parte implicat’ in aceast poveste, domnisoara Beth Armitage, avea mintea preocupat cu problemele in- ternationale in momentul in care afla de familia de Vaux. Luna martie a anului 1815 se remarcase prin infioratoarea veste ca Monstrul Corsican, Napoleon Bonaparte, isi pa- nisise locul de exil de pe Elba gi revenise in Franta. Acum, in aprilie, vestile nu erau mai bune. Scoala de doamne a domnisoarei Mallory urma, intt-o formi modificati, preceptele educationale ale idolului Emmei Mallory, Mary Wollstonecraft. Fetelor li se preda © varietate mare de subiecte, printre care limba latina si stiinte, erau incurajate 4 fac& zilnic exercitii fizice si erau obligate s& fie la curent cu stirile zilei. fn acea perioad’ nu era prea greu s& le faca pe fete si citeasca zilnic ziarul. Napoleon Bonaparte fusese calami- tatea Europei de cand se stiau ele, iar acum, cAnd il con- siderau doar un subiect din cartea de istorie, se intorsese. Multe dintre fete aveau tati sau frati in armat& sau care pardsiser&’ recent armata. lar celelalte fete micar intele- geau implicatiile. Evenimentele erau discutate cu tot en- tuziasmul pe care si-l putea dori un profesor. La inceput, consideraser&’ intoarcerea lui Napoleon in Franta drept un gest de nebunie cura, ins vestile se inrdutdteau pe zi ce trecea. Regele cel gras Ludovic al XVIII-lea c&zuse in dizgratie, iar fostul imparat era intam- pinat cu entuziasm de popotul francez. Armatele trimise impotriya lui se aliau cu el in asemenea masura, incat se spunea c& Napoleon fi trimisese regelui bourbon un bilet fn care sctia: ,Bunul meu frate, nu mai e nevoie sa-mi trimiti soldati. Deja am destui*.36 Jo Beverley Ludovic cel Gras fugise din tari, iar Napoleon se afla din nou la Tuileries. Cand, intr-o diminear de marti, Beth fu chemata de la ora pe care le-o finea copilelor mai mici in salonagul gal- ben al domnisoarei Mallory, se gAndi imediat cd se intam- plase un dezastru international. Poate chiar 0 invazie. O profesoari bun’ nu-si arat’ niciodata ingrijorarea in fata elevelor. Aranja pentru a douaizecea oar broderia din poala lui Susan Digby gi o asigura pe dulcea Deborah Crawley-Foster ci titicul ei nu se va supara pentru cele cfiteva picdturi de singe de pe prima batist4 cu monogra- ma pe care o fiicuse pentru el. Igi aduse aminte cu triste- ye ci tatal lui Deborah era colonelul Crawley-Foster; iar jntoarcerea lui Bonaparte putea insemna mai mult decat cateva pictituri de singe. Arzand de neribdare, o list pe Clarissa Greystone, ele- va senioard care ii adusese mesajul, si se ocupe de proble- mele ce ar fi putut apiirea, apoi se indepirt in grab. Nu se intamplase aproape niciodat ca matusa Emma sio cheme in mijlocul unei lectii, inst Beth incepu s4 cread’& cX exagerase cAnd isi imaginase c& era vorba de urgente politice. Chiar daca Bonaparte marsiluia prin Londra, Beth Armitage nu putea face nimic s4 impiedice asta. Era mai plauzibil si fie vorba de vreo problema cu vreo eleva, poate un pirinte nelinistit. Tns& singura ele- va care at fi putut avea probleme era Clarissa Greystone, care era neobisnuit de abituta in ultima vreme. Desigur, fata sperase sii plece de la pension anul acela sisi meargii la Londra pentru sezon. Clarissa fusese foarte nefericit% cand fsi diduse seama ci situatia financiard a familiei nu era prea buna, iar debutul ei trebuia amAnat. fns& lacrimile pe care i le storsese acea veste fusesera viir- sate cu luni in urm4, iar fata parea sfarsit& doar de vreo doua siptiimani incoace, dupa o vizita a parintilor. Beth se gindea la problema asta cand ajunse in salonul din fata. Inc&perea era impodobitd elegant, cu un covor Mireasd fara voie 37 bogat pe podeaua de stejar lustruita si cu mobilier lucios. La urma urmei, prima impresie lsat’ pirintelui unei posibile eleve era important’. Beth se opri in fata oglinzii mari care atarna deasupra unui bufet din mahon si isi indreped boneta, ascunzind © bucla razleart. Ca si-gi mentin’ postul in pension unde pana nu demult fusese si ea eleva, seriozitatea fi era de folos. Facu un pas inapoi si se asigure cA rochia ei cenusie de lana cddea frumos din talia inaltd si ci nu fusese distrusi de degete murdare sau tnsangerate. Mulrumita ci matuga Emma nu avea motiv si se rusineze cu ea, se indrepta sa bara la usa salonului. CA&nd intra fu sigur ci era vorba de o chestiune sco- lari, ins nu il cunostea pe barbatul care se ridicase la intrarea ei. Pairea de varst%i mijlocie, ins& caracterul vag al acelei descrieri nu i se potrivea. Era inalt, zvelt si elegant, cu parul tuns frumos brizdat de cAteva fire cenusii la per- ciuni si cu erastituri foarte obisnuite. Insi o studia cu mai mult’ atentie decat se c&dea. Beth ridic& usor barbia. —{naltimea Voastr3, spuse domnisoara Mallory pe un ton ciudat, dati-mi voie si v-o prezint pe domnisoara Elizabeth Armitage. Domnisoara Armitage, dansul este ducele de Belcraven si doreste si vi vorbeasca. Beth ficu o pleciiciune, ins% nu tneercd sa-si ascunda mirarea. Nu auzise niciodat’ de ducele de Belcraven si era sigurat c4, in acea perioada, la pension nu existau fete din acea familie. Ducele inci se uita la ea, cu o incruntatura oarecum dezaprobatoare. Beth fi intoarse privirea. Nu credea in ploconirea in fata aristocratiei, cu att mai mult dacd nu erau p&rinti ai elevelor domnisoarei Mallory, Barbatul se intoarse catre femeia mai in varsta. —Domnisoar4 Mallory, as dori si vorbesc cu domnisoa- ta Armitage intre patru ochi,38 Jo Beverley ~Asta nu se cuvine, Inaltime, rispunse femeia cu demnitate. Nici ea nu era genul care s& se tarasca tn fata unui bogiitan necunoscut. —Nu am vreo intentie si-i stirbese onoarea domnisoa- rei Armitage, doamnd, spuse el sec. Vreau doar s& discut chestiuni personale cu dansa. Daca vi le va povesti sau nu dupa aceea, rimane la alegerea ei. Tonul sau era bland, ins& dadea clar de inteles ci du- cele nu era obisnuit s& nu fie ascultat. Domnisoara Mallory ceda. In ciuda principiilor ei ega- litare, era o femeie de afaceri, iar s& jignesti un duce era un lueru grav. —Atunci o si las decizia in seama domnisoarei Armi- tage, spuse ea intr-un sfargic. Sub privirile celor doi, Beth nu ar fi recunoscut niciodat& vreo neliniste cA urma si ramanA singura cu un barbat mult mai in varsti. Principiile ei se bazau pe scrierile lui Mary Wollstonecraft —- autoarea cirtilor Drepturile barbatului si Drepturile femeii. Nu isi lisa com- portamentul si fie influentat de restrictiile inutile impu- se libertatii femeii. -N-am nimic impotriva, zise ea calm si asteptd ca ,ma- tusa“ ei si iasi din inciipere. —Te rog si iei loc, spuse ducele, asezandu-se din nou pe scaunul siu. Ceea ce vreau s8-ti spun, domnisoara Armitage, ti se va piirea de necrezut si, probabil, neli- nistitor. Sper c4-ti vei st&pani orice pornire de-a de- veni emotiva. fn mintea lui Beth se strecurara din nou imagini ale invaziei napoleoniene, pentru c& nu se putea gandi la alt- ceva care si fie atat de nelinistitor. Ins& era ridicol. Fara indoiala, el era genul de birbat care considera cA femeile se isterizeaz’i din orice fleac. in timp ce se aseza — cu spa- tele drept, capul sus si mainile in poala -, Beth ii sustinu privirea, hotare’ si-i dovedeasc’ contrariul. Mireasd fara voie 39 —Eu imi st&panese mereu orice pornire de a deveni emotiva, spuse ea rispicat. —Da? facu ducele cu o fascinatie ce parea autentica, chiar daca nelinistitoare. —Da, inaltime. Emotiile excesive sunt obositoare pen- tru toata lumea, iar intr-un pension pentru domnisoare sunt mult prea la ordinea zilei, Acest punct de vedere foarte rational paru s4-l ia prin surprindere pe duce, care incepu s& o priveascd din nou incruntat. —{nalrime, ati spus c& nu doriti sentimentalism, spuse Beth usor ironic. —Nu chiar, draga mea, spuse el cu blandere. Ti-am ce- rut sf te st&panesti, nu si nu ai sentimente deloc. Acea conversatie deja i se parea lui Beth o pierdere a timpului ei prerios. —Bine atunci. Iniltime, spuse ea aspru, puteti conside- ta c& sentimentele mele sunt stapanite. Nu veti remarca vreo diferenta. Un zAmbet fi increti buzele, iar spre uimirea fetei, du- cele spuse: ~{mi placi, draga mea. Mai mult dec4t... celelalte fiice ale mele. Beth se incrunta mirata. —Celelalte flice? Aveti aici o fiicd, inaltime? N-am stiut. —Tu esti fiica mea. Cuvintele lui isi primira tributul de tacere. Dupa cateva bacdi de inima, atat de clare incat le-ar fi putut numara, Beth fl privi in fata. Se intrebase dacd acel moment va avea vreodata loc. Raspunse pe ton plin de riceala: —Sper ci nu va asteptari sf vi intampin cu dragos- te filiala. —N-am stiut de existenta ta pana acum cAteva sapta- mani, draga mea, spuse el, palind.40 Jo Beverley Tn ciuda comentariilor ei anterioare, Beth se trezi in pericolul de a ctidea pradi unei emotii excesive. O furie oarba crestea in ea, dar se straidui s& isi paistreze calmul, —As prefera si nu folositi nici o urma de familiaritate sau apropiere la adresa mea, inalrime. Beth nu stia nimic despre mama sa in afara faptului ca domnigoara Mallory fusese cAndva prietena ei, ins avea pareri foarte stricte in privinta barbatilor carora nu le pasa de copiii lor. —Deci nu esti pregititi si ma placi, spuse ducele cu Hiceala, lisindu-se pe speteaza scaunului gi asezindu-se picior peste picior. Cum doresti. Ins ai indoieli in privin- ta rudeniei dintre noi? —Da, rispunse Beth la fel de rece, cu toate cd era mai degraba descurajati de felul in care el ii acceptase osti- litatea. Se asteptase la mai multe incerc&ri de tandrete, incercitri pe care i-ar fi facut o mare placere si le resping’. insi, pentru cA nu pareti, in cdutarea unei fice devorate cate s& aib’ grijai de dumneavoastra la batranete, e greu sti-mi imaginez ce v-ar putea face s& faceti o asemenea afirmatie fara vreun motiv. —Exact, rispunse ducele. E 0 placere s& ai de-a face cu o femeie rational. Cuvintele lui, care in mod normal ar fi complimentat-o, o enervara pe Beth dincolo de limita suportabilului. Dacd vei citi aceasta scrisoare, continua el, vei vedea si dovezile. Poate dupa acea vei dori s& ca- uti la domnisoara Mallory confirmAri suplimentare asupra identitatii mamei tale. Beth lua scrisoarea sovaind. Se gAndi c& isi acceptase de mult originile ei incerte si absenta paringilor. Aceasta | aparitie brusca a lor se dovedi dureroasa. Citi scrisoarea incet si simti cum emotiile ti ameninga din nou calmul, Améraciune. Acela era primul contact pe care il avusese vreodati cu mama ei, femeia care era acum moart’. Tonul demonstra clar cA Mary Armitage tsi Mireasa fara voie 41 considerase intotdeauna fiica drept o povara si o datorie. In scrisoare nu era nici urma de afectiune sau de dor. Beth pretinse c4 citeste mult dupa ce termina scrisoa- fe, ca sa-gi lase timp si se obignuiasca cu toati povestea. ~Iniltime, chiar daca sunt flica acestei femei, spuse ea intr-un tarziu, cum de sunteti atat de sigur de paternitate? ~Pentru cA stiu ce fel de femeie a fost, rosti ducele cu blindete. Era cinstitd, iar dacd ti se pare cd acea scrisoare exprimé raceala, asta se intampla doar pentru ci ai repre- fentat o amintire constanta a unui pacat. Cand o sa ne eunoastem mai bine... —Nu vreau aga ceva! Era de netolerat c&i acest barbat fi citea in suflet ca intr-o carte deschisa. -CAnd ne vom cunoaste mai bine, poate vei dori sti m4 intrebi mai multe despre ea si-ti voi spune, repli- eli ducele. —Repet, spuse Beth cu furie, nu vreau si am nimic de-a face cu dumneavoastra, Inaltime. Daca va inchipuiti cai o sii ma recunoasteti drept fiic& si o s& m4 acoperiti cu ma- tisuri si giuvaieruri, si stiti clar cA sub nici o forma nu vreau asa ceva! —Ma& tem c& cel putin niste mitase si céteva bijuterii vor fi necesare. ZAmbi usor, ceea ce o facu pe Beth sa-si iasti din minti, ceea ce era destul de neobisnuit. Se ridic& rapid in picioare. —Nu ma ascultati. —Ba din contra, Elizabeth, tu nu ma asculti, spuse el calm. Matisurile si bijuteriile sunt necesare la o nunt& si exact asta am de gand eu pentru tine, Beth se ridicd si ti aruncd ceea ce spera su fie o privire batjocoritoare. —Desigur, dumneavoastra credeti cd toate femeile nu vor altceva decft un sot. Ei bine, domnule duce, eu sunt o admiratoare a lui Mary Wollstonecraft si consider42 go Beverley c& o femeie poate si triiasctt si fair lanturile c&sniciei si ale dominatiei masculine. Ducele nu araitad nimic din furia pe care ea 0 asteptase si pe care sperase sa i-o starneasca, De fapt, spre mania ei, el parea chiar s& se distreze pe seama cuvintelor ei, chiar | dactt fi raspunse pe un ton destul de serios. ~{ns& chiar si ea s-a c&sttorit pentru ca copilul ei sA fie respectat. Tu nu ai putea sa faci la fel? Credeam c& stii cAte probleme aduce un copil nelegitim. Beth simfi cum se inroseste si il urt pentru asta. Discutiile ei aprinse cu domnisoara Mallory gi cu alte cAteva femei care gandeau asem4ndtor nu o pregitiserd pentru aceast& confruntare cu un barbat cu experienta si sofisticat. —Pentru ca, oricum, nu intentionez sa fac copii, rosti ea pe un ton stAnjenit, asa cA nu va fi vreo problema. ~{ns& eu vreau s& ai copii, Elizabeth, si ma tem ci e © necesar s& se nasci legitim. Conversatia alunecase mult mai departe de experienta ei de pana atunci, astfel cd Beth fu obligara si se ageze din nou $i 8A spuna incet: —Nu va inteleg. ~Trebuie si spun c& asta se intampla pentru cd nu m-ai lsat s&-ti explic, ci te-ai lsat coplegita de emotie. Beth ofta furioasa. —Dac& mii asculi calma, continua ducele, sunt gata si clarific lucrurile. Beth rezisti unei dorinte uimitoare de a arunca in el cu ceva. Niciodat& nu avusese un comportament atat de agitat. Cu un efort considerabil, afisa aparenta unei indi- ferente de gheata. —V4 tog, Indltime. Presupun ca asta vA va face st ple- | cati mai repede. Ma tem c& sunteti nebun. —Asta ar fi trist, Elizabeth, ciici astfel de lucruri de obicei se mostenesc. Beth intepeni, iar ducele ridica o | mana. Un zambet ii lumina chipul. Imi cer iertare. Pari Mireasa fara voie 43 afi nl abilicatea de a mi face s& ma iau de tine. Previid vre- muri interesante... Nu. Nu mai spune nimic. Asculta. Beth inchise gura si se st4pAni cu greu. Cu cat se certa Mai putin, cu atat se termina mai repede. Nu-i putea oferi nimic care s& o tenteze si se aldture bogatilor decadenti qi inutili. Nimic. —Fara indoiala, esti fiica mea. Mai am doua, care sunt elisitorite si au copii. Am avut trei fii. Primii doi s-au ine- eat cu multi ani in urmd, iar ultimul, mostenitorul meu, marchizul de Arden, de fapt nu e fiul meu. Facu o pauzd, ca si cfnd i-ar fi dat ocazia si comenteze despre moravurile aristocratiei. Era tentata si facd asta, fnsa i se p&ru mai intelepe sii-si tind gura. ~SAngele familiei de Vaux, continua el, a fost pur timp de sapte generatii. Nu vreau s& stric aceasta traditie. lar copiii vostri o vor continua. Beth se incrunt& usor. -Insi mai sunt gi copii... celorlalte fiice ale dumneavoastra. —Ins& ei nu pot mosteni titlul. Intentionez s te marit cu fiul meu, pentru ca fiii lui s& fie mogtenitori adevarari. —Ins& e incest, replicd ea ingrozita. —Nu. Nu exist& nici o legaturi de sfnge intre voi si nimeni nu trebuie s& stie vreodata ca esti fiica mea. Beth il privi lung. —Doar nu va asteptati s{ accept asa ceva. Va inteleg motivele, chiar daca se bazeazd pe o mAndrie aristocratica demodat&, ins nu e treaba mea. —Imi dau seama de asta, spuse ducele calm. Ma tem c& va trebui si fiu dur. Sperasem cA vei fi suficient de atrasa de o viata plina de bogatie si eleganta si cA nu va fi nevoie si fii convins’, ins vid c& nu e chiar aga. fri admir prin- cipiile, Elizabeth, insi nu le pot permite s& stea in calea scopurilor mele. Asa c& trebuie s& spun c& nu ar trebui si subestimezi puterea acestei aristocratii demodate.: Dom- nisoara Mallory are ipoteci pe aceast& institutie si acum44 Jo Beverley sunt tn mainile mele. Sumele sunt modeste, iat doamna va putea si le pliteascd dacd pensionul continua sa pros- pere. ns& daca, din nefericire, vor incepe s& circule zvo- nuri despre principii liberale si uguratate moral... -E nedrept! strigi Beth, socatii. Principiile noastre sunt doar ale noastre si sunt date mai departe in pension doar intr-o masura foarte scdzutii. —Stiu asta. Eu pur si simplu iti dau un avertisment in privinta armelor pe care le pot folosi ca si-mi dai asculta- re. Daca nu reuseste una, am altele. E de-ajuns sa le spun un cuvant parintilor elevelor, iar domnisoara Mallory ar fi ruinata. Vei face cum ifi spun eu, Elizabeth. Beth era att de ingrozitd, cf tremura. intotdeauna se méandrise cu faptul ci nu va fi niciodat4 sclava unui bar- bat. Se bucurase de ilegitimitatea ei, care o facea si nu fie fica vreunui barbat. Iar acum, dintr-odati, se simtea strans& intr-o mand de fier, fara putinta de scdpare. —Imi pare rau c& a trebuit sa te tulbur, spuse ducele, si piirea sincer. Te admir si nu am nici o dorint& s4-ti infrang spiritul. Ins trebuie s& faci cum spun. —Si asta nu inseamnA c4 imi infrangeti spiritul? sop- ti Beth. —S-a intamplat o nenorocire. Aici e vorba de un biet suflet care nu poate tine piept unei nenorociri. Iti cer s4 te cAisitoresti cu mostenitorul meu, s4 locuiesti in casa lui si si-i nasti copiii. Nu vreau nimic mai oul, —Cu alte cuvinte, vreti viata mea. —fner-un anumit sens, da. Ins te porti cum vrei, te educi cum vrei, ai ce opinii vrei. —Si ce va spune fiul dumneavoastra despre asta? —O s& accepte. In schimb, cred c& va trebui sa-i lagi aceeasi libertate. —Si care sunt conyingerile lui? intreba Beth caustic. —Va trebui si-l intrebi pe el, raspunse ducele. Asta 0 si vi dea subiecte de discutie in serile lungi si singura- tice. Ins binuiese ci printre ele se numard admiratia fara Mireasd fard voie 45 de o glezn& frumoasa, cunostintele despre vinurile bune yi o credint neabaruri in libertatea aristocratiei de a face absolut orice-i trece prin cap. Aceea era schita celui mai rau tip de libertin, pe care il dispretuise intotdeauna de la distanra. ~Ma miritagi cu un monstru! -Deloc. Te marit cu cel mai vanat, mai frumes si mai fermecator derbedeu din Anglia. Beth fgi ascunse fata in mini, Ducele pirea sii fie con- vins cA ea ar trebui s& fie incdntatdt de ceea ce fi oferea. Un filfizon depravat! ~Dac& aveti m&car o urma de sentiment pentru mine, gopti ea, fie el tandrete sau vind, vi implor si nu faceti asta. Sunt fericita aici. ~Chiar imi pare riu, draga mea, rosti ducele cu blan- ileye. Ins& nuam de ales. Fericirea apare cand nu te agtepti, all gtii. —Nu gi cu depravatul pe care mi |-ati descris, protes- t\ Beth, ridic&nd privirea. Stia cd are lacrimi pe obraji gi pentru prima data in viata era gata si se foloseasc& de aceast& slibiciune feminina ca si-si ating’ scopul. Chiar daci era miscat, ducele nu o ariita. —Daci marchizul va fi, intr-adevar, depravat, asta se va intampla tn afara casei, de asta te asigur. {1 pot controla gi poti fi convins& ci nu vei fi insultat’. Poate ar trebui si te gandesti cA un avantaj al bogitiei si al statutului este posibilitatea de a-ti trai viata cum tri place. Daca iti amenajezi apartamente separate si ffi umpli casa cu poeti, hlosofi si artisti, nimeni nu va fi surprins. Dupa ce nasti poti chiar s& trdiesti separat daci asta doresti. Nimeni nu se va impotrivi. —Nici macar sotul meu? —Cu at&t mai putin el. Beth considera ci aceea era cea mai tnfiordtoare afirmatie. Unde era idealul de casatorie al lui Mary46 Jo Beverley Wollstonecraft, bazat pe cele mai ridicate standarde mo- tale, pe respect reciproe si pe prietenie? i a va trebui si mA supun acestui barbat, rosti ea incet, si sa fi port copiii. Ducele incuviinr’ din cap. —Din pacate, asa este. Nu exist o metoda mai imper- sonald pentru acest scop. {ns& trebuie s& spun, chiar dact os consideri lipsit de delicatete, ci experienta lui in do- meniu o s& facd posibilA indeplinirea misiunii cu cat mai putine nepliceri pentru tine. ExperientX? Beth se cutremura. Oare asta urma si fie pus in balant& in comparatie cu puritatea gi respectul? Beth stia cd i se Mnrosisera obrajii, ins nu mai dorea s& ascunda acest lucru. —Chiar nu am de ales, nu-i asa? Nu va e rusine de ceea ce faceti? El nu raspunse, ins’ ea se géndi ca vorbele ei il atinse- sera. Adauga neajutorata: —Si ce va crede matusa Emma? —Iti sugerez si te prefaci incAntata. Dac& fi spui de amenintarea mea, se va simgi obligata sa refuze si accepte sacrificiul. lar eu voi gsi arme si mai puternice. Beth se ridicd in picioare, clitinandu-se, —Ce anume trebuie sii fac? La randul lui, ducele se ridic& si tsi trase manusile. —O sa il trimit pe Arden aici ca si faceti cunostin- ta. Pentru restul lumii, se va indragosti nebuneste si te va aduce in familia lui. Dup& o perioada potrivita, ins& scurta, va veti casatori. Beth credea ci deja nu mai putea rimfne socata de ceva, ins& vorbele lui o tmpietrira. —Adic& voi locui in casa voastra? Ce va crede sotia dumneavoastra? ~Va fi incAntatd, rispunse el. fi e dor de fiicele ei. Cu totii suntem oameni civilizati, iar dac& suntem atenti, povestea asta nu va face rau niménui. Mireasd fard voie 47 Beth ridica barbia. Astea sunt prostii, spuse ea si iegi si o caute pe ma- fuga Emma. In timpul urmatoarelor siptamani de pension, toti ob- servard schimbarea din atitudinea domnisoarei Armitage. Dacti in trecut se facuse remarcata pentru ribdarea si cal- mul ei, acum nervii fi erau incordari in permanenti si era distrata. Iar pe Beth nu o ajuta deloc faptul c& matusa Emma vazuse in rapidicatea cu care aprobase planul de- plasat al ducelui drept un semn ca abandonase principiile pe care i le formase de-a lungul anilor. Dac& n-ar fi fost inrautatirea zilnicd a situatiei din Franga, Beth stia c& ar fi fost supus4 mai multor intrebari ji sfaturi- In mod ciudat, isi daidu seama c& avea un motiv pentru care s&-i multumeasc& Monstrului Corsican. ‘Inst nici mécar asta nu o facea si simt altceva decft oroare la vestea cd Napoleon se afla din nou la Paris. Avusese neo- briizarea sA incerce si incheie tratate de pace cu celelalte natiuni europene si s4 le determine s4-l recunoasc& drept conducator al Frantei. {ns% acele vremuri trecuser, iar acum natiunile erau unite intt-o Mare Aliana. Satisfactia lui Beth pentru acea veste fu ins& stirbitt cfind a fost chemata din nou in salon. Nu-si mai imagina ci motivul era altul decat propriul dezastru personal. Tot Clarissa fu cea care aduse mesajul c& domnisoara Armitage era chemata in salonul galben. Cand Beth isi jterse palmele umede de sort, fata spuse: —Domnigoarai Armitage, pot sii vi vorbesc... —Nu acum, Clarissa, raspunse Beth si plec& in grabi. Se opri din nou in fata oglinzii mari. Rochia ei sobrai de muselind, cu dungi verzi, era acoperita de un sort mare, alb si simplu, pentru cA tocmai avusese ora de caligrafie, care se termina cu degete murdare de cerneala gi pete din stilouri prost reparate. Se hotart s& nu-l scoat&. Boneta ii acoperea tot parul, mai putin cateva bucle castanii.48 Jo Beverley incerca si le ascund&. Boneta era impodobita cu o pangli- c& frumoas’ deasupra urechii stangi, inst ea scoase foarfe- cele din buzunar si o reteza. La urma urmei, nu era vreo frumusete si se gandea ca daca se va face suficient de urat4, marchizul de Arden o s& se revolte. Era barbat si un aristocrat bogat si nu avea cum st fie la fel de mult ca ea sub controlul ducelui. Dupi ce fu convinsa ci incercarea ei va avea succes, intra cu indrazneala in incapere. Nici urma de domnigoara Mallory. Acolo se afla doar un barbat. Marchizul de Arden. Beth simti cum increderea i se scurge din trup. Nuera un filfizon depravat. Era tot ceea ce se temea ea la un barbat — inalt, puternic si arogant. fi observa dezgustul | care i se ivi pret de o clipa pe chip la aparitia ei, pe care imediat si-l ascunse sub manierele de o politete rece ca gheata; si, cu toate cll si-o dorise, acea reactie o fiicu sa-si piard increderea. Facu o plecticiune usoara. —Domnisoara Armitage. Ea ficu tot posibilul s& se ridice la inaltimea politerii lui si schiga la randul ei o plecdciune. —Domnule marchiz. Se priviri o clip’, apoi Beth con- tinu’: VA rog si luati loc, domnule. Se asezi si ea, pe scaunul aflat la cea mai mare distanra fata de el. Cat de ridicol i se parea si se imagineze cAsatorita cu un asemenea birbat. Parea si vind din alta lume. Trisiturile lui ii aminteau de imaginea zeilor greci, o impresie sporiti si de buclele sale aurii. Ochii sai erau albastri si senini precum cerul de vari gi tidicol de frumosi pentru un barbat. Era cu un cap si jumatate mai inalt decAt ea si de doud ori mai lat. Pentru efi era destul de inalt cand se afla in compania altora, Beth se simtea intotdeauna ciudat din pricina inalrimii. Mireasd fara voie 49 Lucien se intreb& cum de crezuse cineva cA se putea tndetigosti de o asemenea fata simpla. Nu era neaparat (rit — trasaturile ei erau obisnuite, iar ea piirea destul de eomund sub rochia neatrag&toare si sortul urias —, insd nu fivea absolut nimic remarcabil. Ofta. Nu avea de ales. Beth ii auzi oftatul si igi strainse buzele. Nu se agtepta la 6 conversatie politicoas’. Marchizul se ridic& din nou, bruse. -Vino aici. Beth ridici surprinsi privirea. ~Poftim? Vino aici. Vreau s te vid la lumina. -Du-te naibii, spuse Beth rispicat, viz4ndu-l cu bucu- tle cum clipeste surprins. Dupa o clip, pe gura lui frumoasa inflori un zambet. Suntem in ineurcatura, nu? Beth se relax o clip’, dar spera si nu se vadii. Necazul nostru e adus de viclenia familiei dumitale, domnule, iar solutia este in beneficiul familiei dumitale. El o studia cu cinism. Nu vezi nici un beneficiu personal in povestea asta, domnisoara’ Armitage? ~ Absolut nici unul. El se asez& din nou, usor amuzat. —Nu iti doresti in viata nimic din ceea ce nu ai acum? Increba el cu indulgent, pe tonul cuiva obisnuit si cum- pere orice, inclusiv oameni. ~Libertatea mea, raspunse Beth. Urma de umor de pe chipul lui pieri. —Nici unul dintre noi nu e complet liber, rispunse el incet. Trebuie s& ne cds&torim, domnisoara Armitage. Nu avem cum st evitiim asta. Inst o si m& port cu dum- neata cat de frumos pot. Ai cuvantul meu. Ea tsi d&dea seama cA aceea fusese o expresie admi- rabil a bunelor intentii, ins& ea o lud ca pe o declaratie50 Jo Beverley de dominatie, El, conduc&torul, promitea s&-si trateze bine vasalul. —O s& vreau mai mult de-arat, spuse ea, c&ci se gandi- se intens la acea propunere, dupa venirea ducelui. Vreau si am un venit independent suficient de indestulator. Nu vreau si depind de bun&tatea dumitale. Chipul sau se aspri. —La asta s-a gandit deja tata, domnisoara Armitage. Tns&, cu regret, trebuie si-ti spun c& va intra in vigoare dupa ce vom avea doi fii. Beth pleca fruntea. Cu toa’ indrazneala cererilor ei, ea nu avea nici o influenta si amandoi stiau asta. Mai mult, acea discutie direct despre copii o inspaimanta. Beth nu fusese crescut in ignoranfa mecanicii procredrii. in clipa aceea insa, isi dorea si fi fost. El se ridica din nou si se indrepta spre foc. —N-are rost, nu-i asa? spuse el cu amaraciune. O clipa ea sperase ca el sii resping’ intregul plan, ins pur si sim- plu se intoarse spre ea si continua: Domnisoara Armitage, jmi faci onoarea de a-mi deveni sotie? Beth se ridici si ea si inghiti. Se gandi s& se impotri-. veasc&, inst stia ci n-avea rost. Daca familia de Vaux dorea tocata si servita la cind, ea nu putea face nimic in privinta asta. —Presupun ci asa ar trebui, rispunse ea. El scoase un inel din buzunar. I l-ar fi pus pe deger, ins Beth ridicd mana dreapta cu palma in sus, iar dup’ o clip& el ii asa inelul acolo: Era un inel vechi, cu un diamant mare inconjurat de smaralde. Probabil o mostenire de fa- milie. Ea si-l puse singur& pe inelar, Arata de-a dreptul ridicol acolo. , —Si acum? intrebi ea, incercand sa ignore inelul. Bruse isi dadu seama ci se putea astepta la un sarut simbolic si il privi nelinistita. ins& era clar cd lui nu-i trecuse prin minte aseme- nea gand. Mireasd fard vote 51 Nu are rost sa am4nim treaba. Vino cu mine acum si te duc la Belcraven. Maine. Trebuie s&-mi fac bagajul. ~Nu este nevoie si aduci prea multe lucruri, spuse el, aruncind o privire dezaprobatoare c4tre hainele ei. O sii-ti cumparam o garderoba noua. Beth se ridicd. ~Prefer propriile mele haine, multumesc, marchize. ‘Tatil dumitale a spus c& trebuie doar si ma castitoresc cu dumneata, s& locuiesc in casa voastra si sii iti nase copii. Nu a mentionat ca trebuie si te las sma imbraci dupa gusturile personale. ~Cum doresti, domnisoari Armitage, rosti marchizul printre dinti, Beth doar pleca usor capul, rimanand cu spatele drept. Ostentativ, el fi ficu o pleciiciune formala, apoi pa- flisi incaperea.Mireasd fiird voie 53 i se lase ademenita de astfel de nimicuri de lux, ins& ii putea si nu simt& diferenta intre acea calatorie gi ele cAteva pe care le mai ficuse pana atunci cu diligen- fa publica. Se mai apleca pe fereastr’ pentru un ultim ramas-bun, Toit abia cAnd trasura o duse dincolo de raza lor vizuala isi diidu seama c& una dintre fetele mai mari care ii faceau cu fina era Clarissa Greystone si c& plangea. Beth o placea pe fata si mai vorbea din cénd in cénd cu ea, insti nu se Windise c& Clarissa va fi atat de tristd la plecarea ei. Apoi isi aminti c& Clarissa incercase s4-i vorbeasc’ in tira cu o zi. Acum era prea tarziu, insd gi-ar fi dorit sti-si fi wisit timp. Fata fusese nefericita in ultima vreme. Poate fvea un frate in armati, cu toate ci Beth nu credea asta. De fapt, tsi spuse Beth cu asprime, nu exista nici 0 jus- tificare pentru autocompatimirea de care diduse dovada efind umbra rizboiului se abatuse pese ei tori. Daca Na- poleon nu putea fi determinat sa fie rezonabil, multi tati, fil si frati aveau s& fie mutilati sau ucisi, fapt care facea en o c&sitorie de lux, chiar dacd lipsiti de dragoste, si pari o bagatela. © vreme, admir& peisajul. Primdivara inverzise iarba jl copacii si din c4nd in cand treceau pe lang’ covoare de narcise galbene si cloporei albastri. Un iepure sirea ji cburda vesel pe o pajiste. Pe alt cmp, mieii p&steau proape de mama lor. Era perioada preferata din an a lui Beth, ins& acea pri- miivari fi adusese doar nefericire si, cu toate c& problema ei cra minora in comparatie cu contextul mai larg, ti do- mina gandurile. Drumul pana la Belcraven Park dura aproape o zi in- treaga, astfel c& Beth scoase darul de despartire de la dom- nisoara Mallory — Autocontrolul, roman, cartea lui Mary Brunton. Se baza pe cele mai cinstite principii. Cu toate ci Mary Wollstonecraft dispretuia lucririle de ficriune, domnisoara Mallory considera cd era intelept sa le permit’ capitolul 4 {n ziua urmtoare, in timp ce agtepta sosirea marchi- zului, Beth cizu prad& unei nervozitati ingrijoratoare, amplificata de faptul cd domnisoara Mallory nu incerca si-si ascunda propria nelinigte. —Esti foarte siguri, Beth? Te rog, gandegte-te. Dupa ce pleci de aici ti se poate intampla orice. Beth incerc& sii afigeze un zimbet vesel pentru femeia _ care fi fusese ca o mama. —Nu-ti face griji, m&rusi Emma. Tn buzunarul ascuns am cele douizeci de guinee pe care mi le-ai dat. Daci se intampli ceva, ma intorc la cuib. lar dupa ce imi stabilesc salon filosofic la Londra trebuie s& ma vizitezi gi s& 0 cu- nosti pe Hannah More si pe domnul Wilberforce. —Nici macar pentru asta nu ar merita sa te vand, Beth. Marchizul nu pare a fi un om intelegator. Simt lucrurile astea. Cat o sa induri? ~Cred c+ nedreptatesti, spuse Beth, imbragisind-o pe domnisoara Mallory. Si nu mintea. Marchizul era, intr-adevir, un monden, ins fusese sensibil la ciud%tenia situatiei in care se aflau si nu isi impusese atentiile fizice sau sentimentele false asu- pra ei. Cand pornira la drum, el continua s4 arate aceeagi sensibilitate, preferand si cAlreasc’ lang trasura de lux tn loc sX urce tnauntru alaituri de ea. Dup& ce ‘si lui rimas-bun de la domnisoara Mallory si de la alte cAteva eleve mai mari, Beth se prabusi | pe bancheta cAptusita cu matase gi isi sprijini picioarele pe sctunelul brodat. © piituré moale de land se afla lang ea daci i se facea frig, iar perdelele de catifea puteau fi trase ca sfi-i asigure intimitatea. {si spusese ci nu trebuie54 Jo Beverley fetelor mai mari s&-si formeze gustul pentru romane, ins& doar prin lectur’ indrumata. O rugase pe Beth sa-i trimita | cat mai curand un raport despre carte, fn momentul én care opriri si tsi schimbe caii, Laura Montreville isi respinsese deja frumosul pretendent pen- tru excelentul motiv ci acesta incercase s& o seduci tna- inte sa fi propund capcana mai subtila a casitoriei. La urm&torul popas, frumosul colonel o convinsese pe Laura s4-i acorde doi ani in care si-i dovedeascd faptul c& se schimbase, iar Beth devenea usor neriibdatoare si afle ce face eroina. Daca nu-l iubea, nu ar trebui si-i dea mo- tiv s& spere. Daca, asa cum se piirea, Laura chiar ¢l iubea, era 0 prostie sa-i ceara si renunte la a-si mai arata sen- timentele pentru ea din cauzd cA emotiile necontrolate pavau drumul catre iad. Mary Wollstonecraft propovaduia exprimarea cea mai cinstita a sentimentelor gi credintelor, iar asta se potrivea de minune cu firea corect& a lui Beth. Beth se intreb& oare ce ar fi facut Laura daca era in locul ei. Hotari ci tanara domnisoara era atat de departe _ de realitate si ratiune, incat ar fi intrat in declin gi ar fi murit. Ei bine, asta chiar c& ar fl pentru marchiz si pentru tatil lui o lectie meritata, se géindi Beth cu un ranjet, si le-ar distruge planurile. Din pticate, nu vedea ce avantaj i-ar aduce ei un asemenea deznodimant. Hotari c& pur si | simplu nu era croit’ din aceeasi stofti ca eroinele. [i lipsea genul lor de sensibilitate, Beth elabora un plan mai bun decat sa moara. Era evi- dent c& si marchizul era nefericit din pricina acelui plan de c&istitorie. Dact era suficient de aspra, neatrigitoare gi neplacut4, cu sigurani se va gandi cA o viati intreagt al&turi de ea era un pret mult prea mare de platit pentru un mostenitor pursdnge. Si nu ii era deloc greu sii fie aspra si neplicuta. Mireasd faird vote 55 Caii au fost schimbati frecvent si cu o eficienti uimi- toare, ins& cand grupul poposi la Chipping Norton, mar- hisul deschise portiera, -Intrerupem aici cilitoria, spuse el. Cred c& si tu iti doresti sA mananci ceva, sunt sigur, Orele de c&larie fi ra- Viigisera buclele si ti adusesera o lumina in ochi. Adaugi pe un ton prietenos lipsit de preficdtorie: Sper ci aceasta eliliitorie nu ti se pare prea obositoare. In timp ce cobora scirile, Beth isi stipAni imboldul de 4 rispunde frumos bundvointei lui; de obicei nu era ne- politicoasti, tns& buna dispozitie nu era in nici un caz o polurie. igi aspri tonul vocii si raspunse: ~Cum as putea, domnule, cAnd totul e de prima clas? ZAmbetul lui pieri. -O s& fie foarte obositor, domnisoara Armitage, daca al de gand s& critici absolut tot ce e mai bun decAt stric- tul necesar. Ajunsera la usa hanului, iar hangiul facu o plecdciune i fi conduse pe distinsii oaspeti induntru. Beth simti un . flor. Nu fusese tratat’ niciodata astfel. ins marchizul Arden, nepisator in fata barbatu- lul, adauga: ~lar daca nu faci nici un efort si-mi intelegi sentimen- tele, atunci poate c& nici eu n-ar trebui s& incerc s& le inyeleg pe-ale tale, Fortata astfel si reconsidere realitatea problemei ei ce- Jei mai grave, Beth isi privi viitorul sor. —Facem pace? intreba el. ins nu era deloc ceea ce-si dorea Beth. —Si nu am voie sa spun niciodat& ce gandesc? —Cred c& depinde daca si tu doresti si spun ceea ce wlindese eu. Foarte constientii de prezenta hangiului, care ined era aplecat, Beth se duse in salonul privat, gandindu-se la vorbele marchizului. Cand ramasera singuri, il provoca.56 Jo Beverley —Si de ce nu ag dori s% imi spui ce gandesti? Nu mi-e teama de adevar. El isi scoase pelerina de calarie si o arunca pe un scaun. —Foarte bine, spuse el cu raceala. Te gasesc neatriga- toare si consider c4 intreaga situatie e intolerabila. Crezi_ cA asta te ajuti cu ceva? —Din moment ce stiam deja asta, riposta ea, vorbele tale cu greu schimb lucrurile. ins& le schimbau. Beth se simtea ranita prosteste chiar de dezgustul pe care cautase sa i-l starneasci. lar daci in- treaga situatie era intolerabila, atunci de ce o tolera? Else rezemase de semineu gi o privea ca si cand ar fi fost o intrusa, o strain’ — o strain’ intrusa de joasa spefa. —{nsi acum mi-am spus clar parerea, zise el, in timp ce fnainte era ascuns’ decent. Cuvintele rostite au o viata proprie, domnisoar’i Armitage, iar ce $-a spus nu mai poa- te fi nespus. Ins, de dragul bunului-simg, sunt dispus sa m4 prefac daca gi tu intri in joc. —SA& te prefaci cum? —Multumit. Beth se intoarse cu mAinile impreunate. —Nu pot. Se list tlicerea, apoi se auzi un clinchet, si tropaitul cizmelor lui in timp ce se apropia de ea. 1 —Poftim, Elizabeth, Parea foarte obosit. Se intoarse si lua vinul pe care i-l oferise, sorbind cu gri- ja. La domnisoara Mallory asta era o phicere rar, si aces! lucru o ajuta si reziste ofertei de pace pe care o reprezenta. Se fort’ sti fi intalneasc’ privirea dispretuitoare. —Nu ti-am dat permisiunea sa imi spui pe nume, dom- nule. Cu barbia ridicat& si ochii pironifi intr-ai lui, Beth adauga: As vrea sii nu uiti, marchize, cd aceasta poveste care nu e dec&t o neplicere minor in viata dumitale — a distrus-o pe a mea. Am fost luata din casa mea, de lang prietenii mei si de la slujba mea gi am fost obligata 3A triliesc o viata de la care nu astept vreo plicere. Asezt Mireasd fard voie 57 \) qjomot paharul pe masa. Din piicate o si mai am nevoie ile nigte zile pana cand o si pot s& ma prefac mulpumitd. Ochii lui scanteiau periculos. Domnisoara Armitage, in general nu sunt considerat tn biirbat respingitor. Ruspunsul lui Beth fu rapid si aspru: Sunt sigur c4 nici o maimurd n-ar fi in mediul stu forespunzator. Orice incercare de ripost din partea marchizului furi- os fu oprit’ de sosirea servitorilor care aduceau mAncarea. El se intoarse bruse si se posta lng cea mai indepirtati fereastra pana cand masa fu gata. Cand hangiul ii incuraja pervil s& guste din cele mai bune bucate ale sale, Beth si marchizul se apropiara de masi ca niste dugmani gi se ase- wri in capete diferite. Printr-un acord tacit, mancara fara iil scoata o vorba. Beth isi tinu privirea in farfurie. Inima ti batea, iar mncarea delicioasd se transforma tn bulg&ri tn gura ei uscatit. O secunda vazuse la el o furie asa cum pana atunci doar isi imaginase. Se temuse de el, se temuse ci avea so lovease’, poate chiar s-o strang’ de gat. Inst nue avea voie si fe tnspaimantar’ de el. Nu, dac& intentiona s&-l Intoarca atat de mult impotriva ei. Insa in acea clip nu mai incerca si riposteze, iar pana ln reluarea c4latoriei nu mai schimbara vreun cuvant. Beth deschise din nou cartea, ins& o folosi ca sti se gAn- deasca la altceva. Planul ei nu era atat de simplu pe cat crezuse. Oare va putea sa-l provoace suficient cAt sA-i star neasca o antipatie fara margini fata de ea fara s4 foloseascd violenta pe care o simrise in el? Se cutremura. Niciodata nu mai intalnise un asemenea barbat. In el era ceva, ceva ascuns cu griji, gata sA se dezléintuie la bine sau la rau. Cu miinile inclestate dureros pe carte, Beth stia cd nu trebuia, nu putea sii se cistitoreasci cu un asemenea om. In ciuda asigurarilor ducelui, in calitate de sor al ei mar- chizul va avea drepturi asupra trupului ei. Va fi liber58 Jo Beverley s&o bata dact dorea. Daca voia si o omoare in bataie, sca- pa doar cu o pedeapsa usoar’i, mai ales ci avea de partea lui toata bogatia si puterea familiei, in timp ce ea nu avea prieteni puternici care s4 li se impotriveasca. insd isi aminti de maximele lui Publius. Trebuie s& te temi de fricd mai mult decat de moarte sau de rani. Nu-gi putea permite si-i fie fricd. Ducele si marchizul aveau ne- voie de ea ca si-si indeplineasc4 scopul, aveau nevoie ca’ snfitatea ei sa fie una foarte bun’ ca si poatai naste. Ace- ea era protectia ei impotriva violentei extreme si, la urma urmei, dac& loviturile insemnau preful pe care trebuia si-l pliteasc’ pentru a-l face s-o resping’, atunci putea s& indure — precum eroii atenieni — acest pref mic pentru libertatea ei. Schitti un zambet. Poate ca era incurajator st se gandeasca la barbarii bravi ai Atenei care mureau pen-| tru libertatea lor, ins nu se putea minti c&4 urm&toarele cateva zile aveau sii fie plicute sau usoare. Schimbara caii de tne’ doua ori, insi in cAteva minute. O ord mai tarziu, la urmatoarea schimbare, trasura se opri, iar portiera se deschise. —Mai avem o ori pani la Belcraven, domnisoara_ Armitage. Doresti niste ceai? Ai putea si-l servesti in tra- sur sau si vii la han. Marchizul era un adevarat model al pedanteriei imper- sonale. {n acelasi stil, Beth intinse o man si-l las sA 0 ajute si coboare. —As vrea sit imi intind putin picioarele. Cred c& ag pu- tea s{ ma plimb pe aici. —Sigur, spuse el si ti oferi bragul. Yn ciuda polemicii ei tacute din trisura, Beth isi dadu seama c& nu-si dorea deloc compania lui. Era un barbat atat de mare si atat de rece. —Domnule, nu e nevoie si ma insotesti. —Ba sigur c&i este, rispunse el privind in departare. Ar fi mult prea ciudat dac& n-as face-o, Mireasd fard voie 59 Neajutorata, Beth tsi asezd usor mana pe mAneca lui §{ se plimbara pe strada principal a targului. Ea tncerca afl spun ceva s&-l provoace, insd tacerea lui era ca un zid Wire ci, iar cuvintele ti ingherari. Dup& vreo zece minute, “Mirchizul spuse: ~ Poate ar trebui s& ne intoarcem. i asta si facura. La han, o intreba: ~Vrei un ceai? Beth accepta. El ti oferi ceaiul si o lis& singura. Dupa e il termina si se aranja rapid, el o insoti la trasura, inca- Tec si pornira. Beth se gandi cum ar fi o viata intreagi de asemenea formalitati seci si se cutremuri. O asemenea cisnicie ar Thsermna moarte pentru ea, insa, faré indoial&, asta ar fi un inconvenient pentru el. La urma urmei, de ce anume em nevoie ca si procreezi doi copii? De cAteva intalniri scurte si fara sentiment. Apoi, el putea s4-si continue ne- itingherit viata. Hotararea ei de a-si duce la indeplinire planul rendscu | mai puternica. Ar face orice, ar infrunta orice amenin- (ure, ca s& scape de asemenea viata. Ins nu si in timpul acelei cAlitorii. Foarte curand, vi- riciul sufl& lung din corn si intrar’ prin portile minunat poleite din fier forjat. Se aflau in Belcraven Park. Portarul yi familia lui tsi scoasera pal&riile gi f&cura o plecdciune, fa cum se ciidea. Beth isi intoarse privirea, Nu ise parea rept ca acesti oameni s& se inchine in fata ei. Trisura strabatu aleea neteda dintre sirurile perfecte de tei. Pe pajigtile din ambele parti, ciprioarele ridicau frun- tea s&-i priveascd trecdnd. Vazu si un lac ce parea s& aiba In mijloc un templu grecese. Auzi ripatul paunilor — ace- le ornamente vii si inutile ale bogatilor. Apoi curba aleii dtidu la ivealé Belcraven. Beth rimase cu gura cascati. In lumina apusului pirea un munte de piatr’ aurits de- coratd cu sculpturi si creneluri si batut cu pietrele pre- tioase sclipitoare ale sutelor de ferestre. Era enorm, cea60 Jo Beverley mai mare si mai frumoasti cladire pe care o vazuse Beth vreodat’. Aceea urma si fie casa ei? Imposibil. Caénd trisura se opri lang’ marile scari duble si arcuite care duceau la usile strilucitoare si masive deja deschise, Beth si-ar fi dorit si se ascunds in trisura. La urma urmei, micar era la o scar mai pe gustul ei. inst usa trasurii se deschise imediat si treptele furd lsate. Marchizul statea in picioare, asteptand-o. si aranja boneta gi leg’ panglicile cu degetele tremu- rande, apoi iesi. Cu ména pe bratul lui urca cele treizeci de trepte (le numirase) si sper cd nimeni nu-si va da seama ca fi tremurau genunchii. Tnduntru se afla un grup mare de oameni, toti servitori. Un domn impunator, cu 0 tinut& ceremonioasa destivarsi- ti, ficu o pleciciune, apoi ti scoase marchizului pelerina. —Bine afi venit acasi, domnule. —Multumesc, Gorsham. Domnigoari Armitage, acesta’ este Gorsham, administratorul casei. Beth stia ca asta insemna ca el controla tot acel stabi- liment enorm si, cu siguranta, lisa impresia ca era foarte: capabil sii o fac’. Primi la randul ei o plecaciune. —Bun venit la Belcraven, domnisoara Armitage. Biata Beth, rimasa fara cuvinte, cu greu se stipani si nu facd o pleciciune la rindul ei, insa se multumi si dea usor din cap, sperind ci ficea ceea ce se cuvenea. " —C&t mai e pana la cin’, Gorsham? fntreb’ marchizul fn timp ce intra intr-o sal urias’. Beth 7] urma imediat. fn acea clip’ el era singura ei cunostinta in acel loc. Se te- mea cd dacd se despirteau va fi aruncata afara, ca o intrusal ce era sau si-ar fi dorit s& fie... Privi uimité in jur. Stalpi spiralagi din marmura cw benzi aurite se inaltau din loc in loc din podeaua pardosi- tice pirea nesfarsiti. Busturi si statui clasice de marmura ¢nconjurau incperea, iar pe pereti atarnau flamuri si arm vechi. Abia stipfnindu-se sA nu ramand cu gura cascata, Mireasd fara voie 61 Heth privi in sus la cele trei straturi de balustrade orna- itule gi isi dXdu seama cd inc&perea era inaltd pand la operly, in care era montata o fereastra octogonala ce ¥\ wil intre soarele dup&-amiezii. Intreagut pension al mnigoarei Mallory ar fi inc4put in acea sala. ~O ori, domnule, raspunse Gorsham la intrebarea vehizului. Marchizul se intoarse spre Beth. -Poate ai vrea s4 te retragi in apartamentele tale, wa mea, apoi s4-i cunosti pe paringii mei, dup’ ce te i Inviorezi. _ Apartamente? Beth isi dorea 0 ascunziitoare gi accept stia lui. Degetul ridicat al lui Gorsham aduse fn fay. o Fyitoare din grupul care st&itea in asteptare. Ea este Redcliff, domnisoara Armitage, spuse el in \p ce femeia de varst&i mijlocie faicu o plecaciune. Dac& Winteti de acord, o si va conducd in cameri gi va fi servi- Jourea dumneavoastra. Beth aproba din cap, iar cand servitoarea se intoarse s& deschid& drumul, ea o urma. Parcursera jumatate din sala pl urcard treptele late, cu balustrada din fier forjat poleit, cure duceau la urmatorul etaj. Apoi strabatura mai mul- te coridoare acoperite de covoare, toate impodobite cu sculpcuri si tablouri valoroase si cu mobilier elegant. Tre- curt pe ing’ trei lachei in livrea si pudrati care stateau pur si simplu. I se paru c& trecuser’ cel putin zece minute jnainte ca servitoarea si deschida usa si sa se dea la o parte a sf lase o Beth coplesita si intre. ,Apartamente“ fusese termenul cel mai potrivit. Urma wil locuiasc4 intr-un apartament cu mai multe camere. Prima in care intra era un salon de zi mare, in care erau forolii confortabile cprusite cu catifea, mésute si un birou din lemn. Mai era gi un sezlong care putea fi folosit drept canapea, Angi care dou’ statui de inspiratie egip- (ean sustineau limpi cu petrol pentru lumina de seara, Acolo se mai afla si un semineu decorat cu un basorelief62 Jo Beverley Mireasd fitra voie 6 de marmura, in care focul ardea deja vesel, chiar dac& era totusi cald pentru acel sfargit de aprilie. Pe dou’ mese erau aranjate frumos flori de primAvard, al c&ror parfum inunda toata acea eleganta. Cu 0 oarecare emotie, Beth calcd pe covorul frumos si: miatasos in nuante de albastru si galben si se indrepta spre una dintre cele doud ferestre mari cu perdele albastre damasc. Privelistea didea spre spatele casei, catre peisajul fir pereche dinspre raul Cherwell. Beth se intoarse si isi vazu servitoarea asteptand lang o us& alaturat’, care ducea ciitre 0 garderoba, Destul de modesti, isi spuse ea. Ynsti de dow’ ori mai mare decét dor- mitorul ei, singura ei camera de la domnisoara Mallory. Aceast& inedpere era acoperiti de panouri din lemn: auriu, ins era destul de spartan comparativ cu celelalte. Pe podea se aflau doar trei covorase, iar mobilierul consta tn dowd scaune, dou’ dulapuri mari, un lavoar, o oglind& si un cufvir urias. Mai era si un gemineu in care ardea, de asemenea, focul. I se prea o risipa. Servitoarea remarcase probabil dezaprobarea din privi- rea ei, cXci deschise un panou de deasupra semineului gi dezvailui un rezervor de metal. —Ca si pastram apa caldi pentru baie, domni- soara, Focurile sunt stinse doar in perioada cea fierbinte a anului. Daca doriti, puteti face o baie chi acum, domnisoara. Femeia dadu la o parte capacul cuférului si scoase I iveal& o cada de baie mare, pregitit’. Beth nu se pul stipAni si nu-si arunce un ochi la aceasté minune — era chiar decorat4 cu imagini cu pesti. Acela era primul obiect de lux din acea 2i care reusi 5 tenteze pe Beth. La domnisoara Mallory, 0 baie in toa regula era o placere rari, care avea nevoie de planific: elaborat’, iar gfndul c& poate sa-si doreasc o baie si sa i se indeplineasc& imediat dorinta era minunat. Si tentant. fi binui ci servitoarea va dori s& ia parte la proces, iar fii era incd pregatita pentru asta. _ Dineolo de garderoba era dormitorul ei. Camera era la ile uimitoare ca si salonul, cu alt covor bogat pe po- , perdele galbene de miitase la patul mare cu baldachin. tele asortate la ferestre. Peretii erau acoperifi cu ta- din miitase chinezeasca, in aceeasi nuanta de galben, tablourile, chiar daca fi erau necunoscute lui Beth, da- i impresia cd apartineau maestrilor clasici. Accle camere nu erau o ascunzitoare, ci o colivie uur. Th acel moment, lucrul pe care Beth si-] dorea cel mai lt pe lume era s& ramAn4 singura, insd nu-i venea in te vreo idee prin care s& scape de servitoare. ~Cuftirul meu a fost adus sus? fntreba ea, sperfind ci ela se va duce s& fl caute, ins in acel moment se auzi qgomot in garderoba. »Chiar acum, domnisoara, rispunse Redcliff si iesi, fi doar pana in camera alituratd, unde le indic& lache- # unde s& aseze bagajele. Beth reusi doar sa-si scoat’ meta pand cfnd servitoarea se intoarse, Meth mai faicu o incercare, Cred c& ag vrea s& fac o baie, Redeliff, spuse ea. Sigur, domnisoara, rispunse servitoarea si disparu. Tran ji de data aceea doar pana in garderobi, unde se auzi funecul apei curgand. Beth uitase de cada pregiitita. Femeia se intoarse imediat, si ti facu semn domnisoarei Armitage s-o urmeze. Beth se supuse. Tncepea sai invete despre tirania servitorilor, Beth se simrea ca un copil. Reusi si-si descheie singura fusturii din fara ai jachetei cu maneci lungi, ins& servi- foarea fu cea care i-o scoase. Tot ea fi descheie cei trei husturi de la spatele rochiei si slabi sireturile care fi stran- eau talia. Rochia fu scoas4 intr-o clip4, iar Beth ramase tn ctimasa de batist. Degetele servitoarei erau pregatite si acpioneze din nou, tns& Beth o impiedica.64 Jo Beverley —Ajunge, spuse ea, destul de aspru. Te tog, des- pacheteaza. Cel putin o indeptirta cu cAtiva pagi pe femeie. Beth lua buretele gros de bumbac si s&punul si ince] sd se spele pe unde putea. Daca servitoarea ar fi plecat, fi mers mai departe, ins& de cnd era copil nu se dezbriica- se niciodata in fafa altei persoane, si simyea cai nu o put face acum. S&punul avea un parfum dulce gi puternic si fi ficea pielea fin’, iar prosopul brodat era moale. Imediat ce termina o vazu lang’ ea pe servitoare, care-i oferi un castron de alabastru cu crema. —Pentru maini, domnisoara. Beth isi inmuie degetele in unguent $i isi free miinile, Si crema era parfumati. Cand termina, mirosea ca 0 gra- dina primavara. 4 —Aici e o lotiune pentru fafa, daci doriti, domnisoard, spuse Redcliff. Beth refuzi, iar servitoarea se intoarse la cufere. —Ce rochie doriti si purtayi in seara aceasta, domnisoara? Beth stia cA nu are nimic potrivit pentru un aseme- nea loc si refuzd imediat sa se tngrijoreze in privinga asta, Sigur, era o chestiune de mandrie s& nu risipeasca 0 ave’ pe spinarea ei. —Am o rochie din m&tase satinat& cafenie, spuse ea, O port pe aceea. { Apoi Beth fu ajutatii si se imbrace si putu sa meargé salon s& aib’ o clip’ de liniste. Se asez4 lang’ o fereastra, privind domeniul acela imens scaldat in soare. Cat vede: cu ochii se intindeau peisaje minunate, iar ciprioarele iy croiau drum pe pajiste cu o elegant’ plina de multumi- re. Era un loc de poveste, in care gregelile si suferinga n\ ajungeau vreodata. Mireasd fara voie 65 Dupit o clipa, tsi las capul in maini. Un om se poate #i(| superior unei maimute, ins tot s-ar fi simtit nelinis- {of fe obligat s& triiasc’ in. mediul animalului. Oure ce va face, se gindi ea speriat’, dacd planul ei nu functiona, iar marchizul va merge mai departe si se vor (tori? N-ar putea trai intr-un astfel de loc. fi era impo- il. Isi indeparea mainile de pe fara si se chinui sa se ridi- in picioare. Panica ar distruge-o. Doar forta interioara Putea ajuta s& se intoared acas’ in siguranté. Facu vreo iva pasi prin camera si incercd si se adune. Belcraven © clidire, nimic mai mult, iar domeniile sale perfecte \ doar o scenografie creat’ cu o imens& suma de bani. ul care o inconjura era, fara indoiala, doar o dovad’ a uptiei trecute si prezente. La urma urmei, cea mai mare rie a aristocratiei isi cdstigase statutul inalt prin acte de jolent& sau imoralitate in serviciul unor monarhi la fel violenti si de imorali. Ducele, ducesa si marchizul erau doar oameni si tre- \nilwu sa-i inspire evlavie tn aceeasi masurA ca un simplu huncitor. De fapt, muncitorul cu siguranra isi cAstiga pai- Hea mai cinstit. Ciind servitoarea fi ficu semn c4 rochia cerut& era pre- witiet, Beth deja c&patase din nou curaj. Bijuterii, domnisoara? intreba Redeliff. Am un medalion de aur in poset, spuse Beth, fara Wi incerce s& se prefact. Nu am altceva. Apoi se gandi la inelul ei si privi acel obiect tipator. Cel putin acela se potrivea cu Belcraven, fapt care ti dovedea ca nu avea ce ofluta pe degetul ei. Servitoarea gisi medalionul si il prinse la gAtul lui Heth. Beth se privi in oglinda inalt&. Si ea, si domnisoara Mallory isi ficeau singure rochiile, insa o data pe an co- inandau dou& rochii formale la croitoreasa locala — una yroasd, de iarna, si alta subtire, de vara. Acum era im- bricata cu cea de vari, care fi venea de minune gsi avea yi niste detalii cochete — increfituri pe corset si panglic&66 Jo Beverley impletita la tiv, Insi stilul era simplu si modest, iar Bed stia cli va fi eclipsata de orice ar fi purtat ducesa, Sau cel lalti oaspeti. Acel gand aproape c&-i st@rni din nou spaima. Pute: s& infrunte familia — la urma urmei, era doar vina lo pentru ceea ce ise intampla —, ins& nu gi pe strainii can vedeau in ea doar o femeie simpla si prost imbracata, ni un spirit rebel. Daci ar fi avut o rochie la moda, uluitoare, si o case ta cu bijuterii, le-ar fi folosit si ar fi dat naibii principiile egalitariste. Servitoarea veni s4-i aranjeze parul. —Ce pir frumos aveti, domnisoara, spuse Redcliff c4 fncepu sa pieptene buclele castanii si bogate. i Beth stia asta. Era piicat ca acel par apartinea unei pro fesoare care trebuia s4-i conving’ permanent pe p&rinti § pe elevele ei cA era o persoana serioas4. De aceea il tine: scurt si ascuns in bonete. And servitoarea fu multumit’ de opera ei, Beth sp —In cufirul cenusiu.o s& gisesti o bonet& care s& asorteze cu rochia. Vazu in oglinda ca femeia ar fi vrut s protesteze, ins’ servitoarea fusese invaratd s-si find g asa ci aduse boneta. | Din nefericire pentru intentiile lui Beth, boneta aceee era cea mai frumoasa pe care o avea, iar de asta nu prei putea si-i elimine ornamentele — panglici in voliinage 9 doi trandafiri de m&tase care si-i impodobeasca timp stanga. Mai mult, pentru c& boneta aceea avea un mode care se potrivea pe ceafii, ti era imposibil sa-si a toate buclele strilucitoare. Daca acea rochie nu i s-ar fi potrivit atat de bine... 3¢ di ea. Culoarea aceea anosti se potrivea cu pielea ei palida, 1i dadea delicatete si scotea in evidenta urma dé culoare de pe obraji si buze. Buclele de pe frunte fi nes tezeau ovalul chipului, iar blestemarii de trandafiri atra geau atentia asupra ochilor ei, care, cu toate ci nu aveal Mireasd fiird voie 67 tinle deosebit, erau limpezi si subliniati de sprancene ie gi negre. Tht tocmai de aceea alesese acea rochie, ca si arate #, gi reusise pe deplin. Iesea destul de des prin Chel- alwm cu m&tusa ei si nu voia sA se facd de ras. De alt- el, iyi aminti ea cu un 2mbet trist, cind comandase pea rochie, cu cAteva luni in urma, sperase intr-un fel sa Heth renunfa sa se mai priveasca inutil in oglinda. Fara loialt, marchizul le cunostea pe toate marile frumuseti le zonei. Cu siguranr& n-avea cum si fie atras de Beth fmitage in haine de duminica. _ Servitoarea se uitd la ceas. ~E timpul s& coborati, domnisoara. Beth tresiri, ~Marturisesc,.. c& habar nu am pe unde s& o iau, Red- eli(f, Sau unde trebuie s& ajung. Servitoarea o privi usor surprins’ si suna dintr-un clo- potel de argine de pe masd. Un lacheu imbracat elegant intri in incdpere, Domnisoara Armitage e gata si coboare, Thomas, gpuse servitoarea, Lacheul se inclina usor si iesi din nou. Redcliff ramase i Inchid& usa dupa ce pleca Beth. Beth iesi. Lacheul porni cu un mets impunator, iar Beth fl urma, fimpindu-se ca un c&telus scos la plimbare. Tandrul era Thalt si bine facut. Beth auzise c&, uneori, lacheii erau tilegi dupa aspectul fizic si presupuse ci aga se intAmplase i in acel caz. Din nou trecura de alti lachei care stéteau In picioare precum statuile; in livrelele lor galbene si cu plirul pudrat, era aproape imposibil si-i deosebesti. fsi ur- mét ghidul de-a lungul coridoarelor, apoi pe o alt& scara, la fel de magnifica precum cea pe care urcase. Nu putea nega eleganga si frumusetea acelei case, insti cat de ridicol era, se gandi ea cu asprime, sd ai o asemenea casa imensa68 Jo Beverley si atatia servitori doar pentru trei oameni. Se apropiara de usile duble, cu panouri pictate cu trandafiri caparaitor Lacheul lui Beth si un alt lacheu aflat acolo le deschisera) si o ldsara s& intre in camera fra si se opreascd. ,,Probabil 0 s& uit si-mi folosesc mainile", se gandi Beth, pregatit ‘ sti-si intalneascl persecutorii. Se asteptase si fie coplesit’ de aceeasi opulenta ca restul casei si era gata si se incrunte. Insti vazu cf incd- perea in care intrase eta mic& si nu neaparat luxoasi si) cA membrii familiei erau imbricati ca orice persoand de familie buna intr-o imprejurare neoficiala. Ducele si marchizul purtau haine elegante de zi, iar du- cesa era imbricat’ intr-o rochie incAncitoare, dar simpli, din mitase cu dungi albastre, singurele ei podoabe find) un pandantiv elegant cu safir si cercei. Era o doamna in- alta si zvelt%, cu aceleasi triistituri plicute precum fiul ei. Pe buzele sale frumos conturate inflori un 24mbet cald cfind se apropie de ea. —Draga mea domnisoar’ Armitage, bine ai venit la Belcraven. Vocea ei pastra aroma delicioas’ a Frantet natale. {ti mulrumese atat de mult cA ai venit. Era 0 afir~ matie potrivit’ pentru auzul lacheului care statea lang’ perete, insti Beth stia c& insemna mai mult. Ducesa nu isi dispretuia rivala. Femeia acceptase cu siguranta planul sotului ei si nu avea de gand sa-i ofere vreun ajutor. —A fost o oportunitate cdreia nu i-am putut rezistay Indlrime, rispunse sec Beth. in ochii albastri ai ducesei aparura o lickrire de amuza- ment si o simpatie dezarmanta. | —Da, spuse ea. Barbazii de Vaux sunt irezistibili, nu-i asa, draga mea? Acum spune-mi, imi permiti s4 iti sp pe nume? fn situaria data, ti era imposibil s& refuze. Apoi Beth nevoitd si dea cu ochii de duce. ~Impartasesc sentimentele sotiei mele, Elizabeth. Este o placere sa te avem aici. Mireasd fard voie 69 }\ wimbi cu blandete, ca si cand n-ar fi obligat-o nicio- iil wii incre in acea poveste. Beth isi inclestii dintii ca si spun ceva nepotrivit. Nu obtinea nimic daci-l jignea «luce. Fu condusa la o canapea, iar ducesa se asezi lan- ou, Ducele stéitea in faga lor, in timp ce marchizul intre- a focul, privind-o sarcastic pe Beth. Lacheul le servi it), Jur ducesa o intreba pe Beth cum calatorise. Timp de itace de ora, Beth se trezi atrasd cu dibacie in con- atic si distraté cu anecdote amuzante si potrivite. Era rte greu si nu o placi pe acea doamna fermec&toare, fecent frantuzesc si zambet cald. Ducele isi juc& foarte ¢ rolul in conversarie, iar Beth observa cd ducesa il 1 chiar si pe marchiz cu farmecul ei. Fara subiecte vie, faird taceri stdnjenitoare. Beth ramase impresio- fi de priceperea lor. Curénd fu anuntat& masa, iar ducele fi oferi bratul iui Beth, in timp ce marchizul isi tnsoti mama. Pana la ila de mese era doar un coridor scurt, ins& avurd o clipa ‘le intimitate. Elizabeth, spuse ducele, acum ca l-ai cunoscut pe Mmarchiz, esti mai tmpécatd cu soarta ta? Sunt la fel de impacata ca el, inaltime. Ducele fi int4lni surprins privirea plina de ricealit. Ce pacat, domnisoara Armitage. El e barbat sie man- dru, Pot s&-I stapanese, ins’ nu mi-e usor deloc. lar eu sunt femeie si sunt mandra, Inalrime, riposta Neth. Si nici cu mine nu va va fi usor. -Prea bine, spuse el enervant de neimpresionat. Ins nu uita, Elizabeth, ranchiuna ta e impotriva mea, iar pe Mine nu ma poti rani. Nu vreau si rinese pe nimeni, Inaltime, rispunse Neth cu o urma de disperare in glas. Ma chinui si ma pas- trez intreaga. Aceasta este sala de mese a familiei, spuse ducele, schimband imediat subiectul c4nd inerara intr-o incdpere mare, plina cu tapiserii.70 Jo Beverley Tavanul era pictat cu zeitati pe jumarate nud. Sala d mese a familici, se gindi Beth sec. Masa era de opt perso ne, ins mai erau alte trei mese de-a lungul unui pere iar camera putea, cu siguranta, si gazduiasc’i familie de dowizeci de persoane. Ducele si ducesa se agezard in petele opuse, iar marchizul si Beth se asezara fata in fata pe laturi. Serviciul era a la Russe, cu un lacheu in spatele fiecarui fel si alti servitori aducdnd mancarea $i stranga resturile. Beth se gandi ci totul era pur si simplu tidicol. ” Vizdnd acum ce insemna masa, se mulfumi sa ia porti foarte mici din fiecare fel si tot nu fu in stare si m&nane tot, Observai ci marchizul ménca mai cu pofta, insa duce e si ducesa mancau, la randul lor, foarte putin si ldsau unele feluri neatinse. Ce rost aveau toate astea? Bra clar c& tu ror le-ar fi pkicut o mast mai simpl4, in intimitate. Conversafia mestesugit’ incepu din nou, insd acum discutara despre razboi, fiecare aratand cat de la curent era cu politica international gi dovedind agerime a min- fii. Beth se gandi cli servitorii primeau 0 educarie de pris ma clasi in timp ce-si faceau datoria, insa era ca si totul era doar un spectacol pus in scen4 pentru public. Marchizul si paringii lui faiceau asta probabil in fieca zi a vietii lor. Gandul acela o inspaimanta pe Beth, ca nu mai putea spune nimic. O vreme reusi si pastreze th cerea, ins’ fu din nou atrasa in discutie prin intrebari care ise adresau direct. Si, din pcate, nu avea de ales dect sA rispunda. fn ciuda gratiei si usuringei superficiale, Beth sim cum peretii o apas’, cum cuvintele gi hohotele ocazior le de ras ti strangeau tamplele. Mai avea putin si spune ceva de neiertar, si nu-si dorea asta. Impolitetea pura nu- putea aduce libertatea gi ura gandul c& servitorii ar sugott pe dup’ sciiri ce faicuse prostufa aceea care nu stiuse sa se poarte intr-un conac. Oare trebuia sa treac& prin acel ritual in fiecare zi, pen: tru tot restul vietii? Ar innebuni. gapitolul 5 find ducesa se ridic& sf o conduct inapoi in salo- Neth simti o oarecare usurare. Dupi ce se asezara, wa de ceai in fata, ducesa le facu semn servitorilor sa e. li intinse lui Beth ceaiul intr-o ceagci minunatad portelan Spode. ~ Ti-a fost greu, Elizabeth, spuse ea simplu. ~Mi se pare de neindurat. De ce luati cina astfel? ~Noua nu ni se pare asa, zAmbi ducesa. E doar familia. ~ Si coti servitorii aceia? ~ Cred ca si ei fac parte din familie. Ce-ai fi vrut sa fa- | E imposibil s& intretinem acest loc fara o armata de \tori. Crezi c& ar trebui si renuntim la el? insti ¢ foarte Ws, iar servitorii il iubesc la fel de mult ca noi. Se simt ivilegiati c& #1 impartim cu ei. Si tori acei lachei care stau nemiscati ore fn sir pe Poridoare? Cand o s& vind vremea sii ai nevoie de ceva din capa- tul celtilalt al cladirii sau s& trimiti un mesaj sau s& cauti fie cineva, te asigur c& le vei mulfumi, Elizabeth, rise du- gen, De fapt, de curand am propus o imbunatirire. Am rut sa le dau scaune pe care si stea si c&rti de citit in timp fe asteapt. Au fost indignati. Au simtit ci acest lucru ar jlirbi demnitatea casei. Dar s& gtii ci. nu sunt ignoranti. nul dintre ei mi-a spus cd mereu se opreste in fata unui tablou bun si se bucur& c& are timp s&-1 studieze. Am ajuns Ja un compromis. Au acceptat sii fie schimbati o dati la © ori. Majoritatea provin din familii care lucreazi la Bel- craven de generatii. Beth las& jos ceasca de care nu se atinsese.a Jo Beverley Mireasa fairat voie 73 —Poate ci e nevoie s& te nasti intr-un asemenea stil de viar, indiferent la ce nivel, Ducesa o privi. -Din gine pe care il stiu despre tine, Elizabeth, te mandresti cu educatia pe care 0 ai gi cu abilitatea ta de a te descurca in viata. Atunci de ce nu poti si te descurci si fntr-o astfel de situatie? Atacul o faicu pe Beth si devina rigid’. —Nu am spus ci nu pot, Am spus cd eu consider toat astea inutile. _{ntai dovedeste c& ai curajul si infrunti toate astea draga mea, spuse ducesa cu © privire blanda, apoi, dacd poti, schimba lucrurile. | inainte ca Beth si spuna ci nu dorea sa aiba nimi de-a face cu toate astea, domnii isi facurd aparitia Cu toate cA acolo nu se mai aflau servitori, analiza s tuatiei de pe Continent continua. Beth se intrebii da i putea obtine ceva daca ar compara propria ei opresit ne si cucerire cu cea din Europa, insa isi dadu seama ca nu. Era complotul ducelui, ducesa parea s& il sustina, ia marchizul fusese de acord. iy fnseamna c& tinta ei ar trebui si fie marchizul. Incepu si-l studieze. | {si sustinea punctul de vedere in conversatie, insd ea 7 simti tensionat. Nu era nici cald, nici relaxat in fata rintilor si si uneori p&rea sisi exprime ideile intentio ca stel contrazic’ pe duce. Beth se intreb& dac& asta era din pricina acelei situatii sau era ceva tipie pentru acea familie. N-ar fi fost deloc de mirare. Ducele nu era tatal lui Arden si cu totii stiau asta; ea era copilul din flori a ducelui si, de asemenea, cu toi stiau asta; ea si marchiz erau impinsi cu forta intr-o cAstitorie de prost gust. Cand se gindi la relatiile incurcate din acea inciipere, Beth s mira c& acolo exista eleganta. fn scurt timp se sugerd sa asculte muzica si se muta 3 cu tofii intr-o sali de muricd incAntatoare, cu tavan bolt pletat precum cerul noptii, Ducesa c4ne% minunat la #pll, apoi Beth fu convins& sii-si arate talentul la pian. yol, spre surprinderea ei, marchizul lud un flaut de ar- sit pi clined un duet cu mama lui. Nu sar fi gandit cd era Ivirbat care s&-si bat& capul cu muzica. Lil fi observase cu sigurant’ surprinderea, cici, dupa ce iinard, se indrepta spre ea gi spuse: Nu am o voce frumoas%. Cand eram cu tofii mai wri, mama organiza serate muzicale gi insista si iau 9i parte. Avea o atitudine plicuta. In nici un caz a unui iubit, \ nici nu avea rost s& se prefacd. ~Ciinti foarte bine, spuse ea cu sinceritate. ~Jmi place, ins& nu este un talent cu care ma laud. silele noastre nu este la moda pentru tinerii ca mi- be, In afirmaria lui chiar era si o urma de umor. Usile fran- weyti se deschid spre terasa de est. Vrei s4 ne plimbim (in prin aerul proasp&t? Seara e chiar calda. Dupa o usoara sovaiala, Beth accepta. O clip& simti im riceala incepe s4-i dispar, ca reactie la felul lui ma- fural dea fi, iar asta i-ar fi fost fatal. Ducele si ducesa, casa pl vervitorii creau o tesdturk atat de solid& de buna-cuviin- § incéit era nevoie de un spirit mult mai aspru decat al lui th ca s-o sfasie in public. Avea nevoie de un moment Watre patru ochi cu el. Cred ca 0 si ai nevoie de un sal, spuse el, privindu-i Irayele goale. Ar fi trimis dupa unul, ins ducesa il arici pe cel ile ling’ ea, iar el i-l aduse. Era dintr-o matase frumoa- wi de Norwich, care, fark indoiala, costa mai mult decat foatt suma chelruitt de Beth pe haine intr-un an intreg. (find marchizul i-] asez& pe umeri, degetele lui fi atinsera tor ceafa. Beth trestiri. Ochii lor se intalnira intro clipa ile intimitate care o sperie de moarte pe Beth. Trebuia s& fugit. Nu era in stare s&i treacd prin toata acea poveste, Se indrepta in graba spre us, iar el o deschise.74 Jo Beverley Mireasa fard voie Vi) Terasa de piatri era scildata in lumina lunii aproapé pline, care dadea stralucire umelor sculptate asezate la intervale regulate de-a lungul balustradei. Din ele iesea ieder& si alte plante, care nu inflorisera ined. Mirosul ae rului, la fel ca prospetimea si sunetele tipic rurale erau in intregime naturale — cteva fognete produse de mici animale si, o data, ripatul unei bufnite. Era putin racoare acum ca soarele apusese, insd, a cum spusese si el, era suficient de cald cat sa-i fie bin fnsti Beth ined tremura si stranse si mai mule salul in jurul umerilor. Marchizul sparse tiicerea. | —E 0 casi frumoasa. Nu poti gisi nici o picere in fap tul c&i locuiesti aici? ~Domnule, cum te-ai simti dac& ai locui in pala unui maharajah indian? fi vieu dintii albi printre buzele pe care aparuse 2Ambet. Luna ii daidea parului siu o stralucire argintie. —Cred ci ag fi interesat, cel putin pentru o vreme. —Asa gi eu, spuse Beth cu riceala, dac& ar fi vorba doat de o diversiune temporara, | El rupse un crcel de ieder& dintr-o urna gi il rasuci pe degetele lungi. —Te inteleg, rosti el cu blandete. Tns& va trebui si stal ceva vreme aici. Asta arat& clar cA esti acceptata de fami- lia mea. Mama o s& te prezinte vecinilor, O s& ti se pa mai simplu cind ne mutaim la Londra, pentru nunté... —Nu stiam cd ne vom casaitori in Londra! El ridica din umeri. —Tatsl meu... ducele a plinuit totul. Intentiile s sunt bune. Vrea ca fnalta societate s& te accepte cu totul: Era att de intelegator, inet Beth aproape cazu in cap cana. Se fortii si se impotriveasca, 7 —{ns% eu nu vreau asta, marchize Arden. Am o idee mai buna. De ce nu fugim chiar in clipa asta, si trdim ca niste proscrisi ai societatii? Gita. Asta ar trebui s& fl socheze. Dar chiar dact reu- @, nu se vedea. Pentru c& eu nu vreau asta. - lar ceea ce vrei dumneata are intotdeauna prioritate? fil se intoarse spre ea cu asprime. » Te avertizez, domnisoara Armitage, ci daca insisti sa porgi ca un copil razgaiat, o sa te tratez ca pe unul. Beth refuza s& se lase intimidata. Daca aici sunt copii rizgaiati, domnule, ripost& ea, find un gest larg cu bragul, nu eu sunt acela. Ai uitat c& i Sunt biata fata muncitoare? -Egsti o pisic’ rea care cautd si zgarie pe cineva. Du-te si zgarie-l pe duce si te apar eu. Nu-ti scoate ghea- le la mine. Beth se intoarse. Cearta aceea nu servea deloc scopu- lil ed. ; ~ Tatil dumitale a spus cam acelasi lucru, recunoscu ea. [iwi dumneata esti cel de care sunt legata. __ ~Deci cu mine trebuie s4 negociezi, spuse el mai domo- li, Hai s& gisim o cale de mijloc. Nu am vreo intentie ca fuimea s& m& considere un prost. Las&-i s& se intrebe de ce am ales drept sortie o femeie de origine simpla. Nu vreau fici o aluzie c& sunt obligat s4 fac asta sau cA parintii mei fu te plac sau c& nu esti potrivita pentru acest rol. Dorintele lui. Intentiile lui. Beth simgi cum se aprinde ile mnie. Inc& privind spre gridina scaldatt in lumina funii, Beth raspunse batjocoritor. Sau c& pur si simplu nu vreau? Marchize, cum ai de wind s& m& convingi si m& prefac dornic&? Se intoarse (lin nou spre el, fri s& isi dea seama cf lumina lunii {i diidea chipului ei comun puritatea unui inger al lui ilella Robbia. Il vazu tinfndu-si risuflarea, poate de furie, apoi in- dreprindu-se spre ea, zambind. Domnisoara Armitage, poate reugesc sa te seduc gi s& te conving.76 go Beverley Nervi lui Beth fi trimiseri o tresdrire de avertizarey cici realiz& unde puteau duce cuvintele ei. Riposta, lip sit& de intelepciune: ~Te asigur cii nu vei reusi, domnule. Apuci s& scoat doar un fipat scurt inainte si se tres zeasc& in bratele lui, cu gura lui lipité de a ei. O sin a strfins, asa cA era inutil si se zbara, ins nu o ini. Cu o mani fi tinea capul, impiedicAnd-o s& se miste, iar buzele’ lui moi si calde apasau doar cAt sa fi fnabuse un even! al protest. Beth era complet neajutorata. Teoretic stiuse gntotdeauna c& barbatii erau puternici; inst abia in acel moment isi diidea seama cat de puternici. } Apoi limba lui ii atinse buzele. Ea incercii sa se i potriveasca, insii el fi atinse cu limba interiorul buzeil superioare. Simti cum o strabate un fior, si o senzatie de ameteala o sperie. Cu o hotarare brusca isi desficu dintit gata si muste. Gura lui se retrase, iar el incepu sii radi. —Viata cu tine 0 si fie interesanti, spuse el, cu ochii stralucind. Si periculoas’. Beth isi didu seama cu disperare ca, intt-un fel, nu cuse altceva decat s&-i starneasca interesul. Inca tinand-o in brate, adauga incet: —Va trebui si caut pumnale prin patul conjugal! _Dac& m% mai tratezi asa, domnule, spuse Beth apasaty teincepand si se zbat’ in zadar, nu va exista un pat con: Mireasd fard voie I | ofind ar fi vrut s-o impiedice s& se intoarcd. Vocea lui wpe. » CAti au fost? Heth clacina insolent din cap. Domnule, dac& imi dai o lista a cuceririlor dumitale face si eu acelasi lucru. ; {i dadu drumul att de bruse, inc4t ea se clatina. Dumnezeule! eth se intoarse si se sprijini de balustrada; fi era grea- putea s continue cu farsa aceea? Ins& trebuia si iste cfiteva clipe, apoi va fi in drum spre casa. Ce-ar wi ducele s& fac& dac& fiul sau pur gi simplu refuza? Ya refuza. Nici un barbat nu ar accepta asa ceva. Vu prins& de umeri si risucita din nou spre el. ~Nu te cred, spuse el. »De ce nu? Era o intrebate sincera. Beth avea ne- le wl stie de ce se indoia de ea, ca s&i se poatt purta Mivingtitor. ~ Tu si domnisoara Mallory conducefi un pension select fete, Nu ati reusi asa ceva daca v-ati strica reputatia. Heth se stridui s& par& insolent’. Sunt o persoand discret’, domnule. Ii era greu s& se prefact indrizneaga. Barbatul avea un { criminal. fi cerceta chipul ca pe o carte. Beth incerc& Mi parti o adepta a iubirii libere, care nu avea nici un re- jugal. Lasi-ma! Faptul ci o admir pe Mary Wollstone Kr Oare Mary, fiica lui Mary Wollstonecraft, nu fugise craft nu inseamna cA-mi ofer favorurile oricdrui barbat} irfind cu Percy Shelley — un barbat insurat? Marchi- care ma insfaca! Wil nu va sti niciodata cA acea escapada le ingrozise si pe Homnisoara Mallory, si pe Beth. Prusc, el fi trase mainile la spate si fi prinse incheietu- Vile subtiri intr-o mana. Ea se simi cuprinsii de groazi si Mcepu s& se zbat&. Vazu cu mirare ci nu putea scipa din sirlinsoarea lui. Nu te mai zbate sau voi fi nevoit s& te ranesc. Adici nu avea de gfand si o rineasca? Era convins4 ei cel putin o va lovi. Cuvintele lui o mai linistira, ins& El ingheta. —{ti dai seama ce spui? rosti el incet, iar Beth isi didu seama cum interpretase cuvintele ei. fnghiti tn sec si afig un 2imbet indraznet. —Bineinteles ca stiu. 1 Daca il putea face sa creada asta, 0 s& fie trimisa din nou la domnisoara Mallory chiar maine. intreaga? Asta nu avea de unde si stie. O man& mare fi prinse barbia78 Jo Beverley Mireasd flird vote 79 nu si expresia lui. Inima ei ti batea si-i sparga piep' qns& nu putea si implore mila. / Daca nu avea de gand si o raneasca, atunci ce-i va facel Presupunea ca o femeie mai indrazneata ar fi stiut. Oar isi diidea seama ci inima aproape ti ajunsese in gat? Si-at fidorit si-si retrag’ cuvintele, inst asta ar fi insemnat s&-$1 piarda sansa de eliberare. {ns& nu se putea sttpani s& tremure din tot corpul, El isi lipi trupul tare de al ei, de picioarele ei, de coapse, de sani... Era o invazie de netolerat a intimitatii ei, Dumnezeule mare, avea de gand s-o ia cu forta? —De ce esti atat de speriari? intreba el incet. Cu sig ranfai ar trebui sa stii cA nu am de gand sa-ti fac vreun rauy draga mea. —Sunt furioas’, izbueni Beth. Furioasi! Mana lui liber’ ti mangaie obrazul. Beth se infiora. _Ma intreb oare de ce. Prin ce erau ceilalti iubigi ai t mai presus de mine? Beth sesiz’ arma si profita. —Mandria dumitale are de suferit, domnule? Erau ba bari sensibili si inteligenti si erau alesi de mine. ~{mi pare rau, zise el faird 58 incerce sa-gi ascunda din privire, Ins& in codul meu moral, inteligenta si sensi« bilitatea nu inseamnd s& dezvirginezi o domnisoara fara s te clistitoresti cu ea, ins unul dintre acei barbari perfe ai tai a facut asta. | —Eu m-am dat, domnule, ripost’ ea. M-am dat. Nu mi s-a luat virginitatea si nici nu a fost vandut& pe cAteva guinee sau pe o verigheta! El isi tinu respiratia, socat. O clipa fi stranse i mal tare incheieturile, astfel inc4t ea nu fsi putu stapani strig&t de durere. El sabi imediat stransoarea, ins& Beth simti intensitatea stapanirii de sine pe care el era gata si si-o piarda. Ce se va intampla acum? Beth stia ci se va intampla ceva. Ceva ingrozitor. 1 (hiipul lui era ca o masc& de piatra, insX ochii sai ar- _ © privea fix, in timp ce mAna lui liber’ aluneca de Mul ei pe umar. Ea se tnfiora. El se retrase putin, si risufl usuratti, Apoi mana lui fi prinse sanul stang, i th scoase un tipat si incepu s& se zbatai din nou. Hquranta, orice femeie, indiferent cat de experimen- ar fi, s-ar zbate dac& cineva ar incerca si o ia cu forta. ra imposibil sf scape din mana lui de fier. Heth tsi aminti de scopul ei si se domoli. Victoria era | de aproape, ineat nu trebuia s& strice totul chiar . Oare el ce astepta? Ce anume ar putea s&-i trideze tea si lipsa de experient&? simyi degetul mare frec@ndu-i usor sAnul si sfarcul. 6 senzatie socanti. fsi inchise ochii s& nu-si trideze perarea din privire. In trupul ei se intémplau lucruri freordinare. Instinctul fi spuse cA ar putea imbunatati fesia pe care o lasa dac& ti raspundea sau poate chiar Wiruta. Sigur el va detesta un eventual spectacol.al do- | vulgare. fns& nici nu putea, nici nu gtia cum sa se fuck bine. , In schimb, isi dorea sa strige si si se lupte cu el. Dorea fugli. Dac& striga, atunci parintii lui veneau si puneau pit acelei torturi; ins oare fsi va atinge scopul? Se chinui si ram4na pe cat de nemiscata fi permitea tea trupul ei tremurfnd, in timp ce c&uta in minte H metoda si foloseasci acel moment. S& apeleze la ceva | dezgusta atat de profund, incAt nici si nu se mai A s& se cAsdtoreascd cu ea, indiferent de dorin- plringilor lui. $i asta rapid. Nu mai putea indura prea ult fird si se dea de gol... |p aminti cum, de mult, trasese cu urechea la o conver- pitle incre doua servitoare de varsta mijlocie care ficeau frat prin pension. Vorbeau despre sotii lor si despre actul Msitoriei si, cu toate cd atunci Beth nu intelegea ce spu- fewu, vorbele lor ti revenir& acum in minte.80 go Beverley Mireasd fara vote 81 | ou imi las doar proprietatea, fard mijloacele de a Petine, th simfi cum o str&bate un fior si se intreb& dacd nu © sti lesine. sci si tu esti la fel de neajutorat, sopti ea, intreban- Cum ar putea desface ceea ce fiicuse. ‘Tnwii nu si lipsit de putere, rispunse el cu raceala. | recunoaste copii din flori si nu m& las incornorat. ch o s& pot s& te satisfac cat poftesti. Dac&d vad cel inic semn c& ma inseli, te bat si te incui in camer’ cu . Ai inteles? revosata si ingrozitd de ceea ce facuse, Beth se mul- oi sopteascd: Da. ,Jem al meu ¢ un biirbat bun gi dornic, ins& asa-i plac si fac un ospit din asta si sunt momente in care vre doar si se termine repede si si ma lase s& dorm.“ Acum int telegea cam ce putea insemna sa fac& un ospat din asta% Adunindu-gi tot curajul si rugindu-se la zeitatea le avea in griji pe bietele femei asaltate, Beth des ochii si rosti taragainat: —Mereu faci un ospat din asta, domnule? Nu putem s facem direct? a EI fi diidu drumul si facu un pas inapoi. in ochii hi viiou toat repulsia pe care si-o dorise, Se privira in ticer Chipul lui era alb ca varul, inst poate si din cauza luni Beth se gandi ca, totusi, nu luna era pricina. Se intreba dact va mai trii cat si fact drumul inapoi spre do! cum dispari di F Fe sr anerebu el direct: { Ss ae ies Beth se uita fix la spa- —Bineinteles c4 nu! E = ie ioe on = nmnigoar’ Armitage, daci fii la pielea ta, dispari. one NNeth privi pumnul inclestat pe balustrada rece de pia- El rasufla usurat, ji disptru in graba. Duct ducele si ducesa, care citeau tacuti, observari Va in inffttisarea lui Beth, nu lisari si se vada. Cand je ch doreste s& se retrag’ dupa acea zi obositoare, suna din cloporelul de langi mana ei. Un lacheu Veni si o conduca in camere, in timp ce altul se duse si o formeze pe Redcliff c& era nevoie de ea. Heth ar fi impiedicat asta daca ar fi stiut cum, insi pur | *implu indurt atentiile femeii. Apoi, rimast singura in PiMera intunecata, analizd situatia sumbra in care se afla. Ducele ii spusese ct il va constrange pe fiul siu, ins Munci nu-l intelesese cu adevarat. Acum, lupta ei si-si Ywenpete libertatea avusese repercusiuni dezastruoase. Marchizul nu rimasese insensibil la situatia ei ciudata si liitencionase s& fie bland. Jar ea distrusese asta intr-un fel eure avea s& o facd sa-i fie rugine pana la moarte. —{mi dai cuvantul tau, spuse el cu grija, sd nu... si ml dai frau liber pasiunilor tale inainte de nunca? Cred cit itt povestea asta sunt deja destui copii din flori. -E putin cam t4rziu pentru onoare jignita, domnisoa I Armitage. Vreau si-mi dai cuvantul. Buzele i se stransert tn dezgust. Dac nevoile tale sunt atat de mari incat sin poatai fi controlate, atunci, cu toata sila, o s4 te satisfac eu inainte de nunta. Copilul pe care L-ai purta va fi al meu. _jne& vrei si te casttoresti cu mine? intrebi Beth Ingrozita. ~Nuam vrut asta niciodat’, domnisoara Armitage, 1 punse el, Acum as da orice sa nu fiu obligat s& te ating. Insa nu am de ales, pentru c&, chiar daca as da orice, la mog- tenirea mea nu renunt. Dac&d nu mf cdsdtoresc cu ting82 Jo Beverley Mireasd fara vote 83 Si cum va putea maine miacar sa L darAmite s% mai incerce si repare ceea Ce ered seasc’ o cale de mijloc pentru 9 c&sStorie intre ei ~ Tu indriznesti si m4 acuzi pe mine de cruzime? Ea se intoarse cu spatele la el gi tsi trecu m4na prin par. In ochii ducelui era aceeasi fetit%i cu care se cisitorise i pe care o adora. Chipul ei incd avea trasituri bine con- furate, iar in lumina lumAndrii parul ei lucea ca aurul. -Da, esti crud, spuse ea incet, fara sA-l priveasca. Pini nu ai propus acest plan nu mi-am dar seama cat ‘de nemilos pofi s fii. in toti acesti ani am crezut cd ai puferit, adaug& ea, tntorcindu-se spre el cu ochii plini de lacrimi. Acum imi dau seama cA pur si simplu esti dea cu ochii de el sa ga Ducesa o privi pe tamara cate iegea din incipere Domnisoara Armitage se controlase bine, insd se par c& momentul petrecut in singuratate cu Lucien nu mer sese prea bine. Astepta si se Intoarcd ful ei Let intelege mai bine ce se intamplase- {ns& igi d&du sea c& astepta degeaba. : mA ingrijoreazt, spus Obyedat si mai pedepsesti. -William, acest plan al tau Apoi iesi din camera. Prea repede. Pe loc, ducele isi €a incet, dhidu seama ct de prostesc era si se ingrijoreze fn privinta Ducele ridic’ privirea din carte. fn timp se vor obignul. ‘servitorilor. N-ar putea macar o data si vada acea familie —In timp s +. an aici, William? intreba ea Gi pe niste fiinte umane, nu ca pe niste semizei indepar- k —Ai privit-o ie eeu | tuti, fri sentimente gi defecte? ayn" ee : j Si o pedepseasc’? Ea se gindea c& tn tofi acesti ani cele " | el dorise s-o pedepseasc&? In toti acesti ani de durere si Negare de sine... fi aminti c& isi dorise ceva ascutit care i sparga temnifa lor de cristal, Oare asta fsi dorise? Sa fie unlit? Sa o vada pe Yolande plangand? C&aut&and o supapa, durerea ducelui se transforma in furie si isi gsi o fintd. Era in inetregime vina lui Arden. ‘Totul era din vina lui Arden, iar acum nu era in stare s& jestioneze cu gratie nici mAcar o simplA cdsttorie dinas- ticti. legi pe teras& ca si-si pedepseascli mostenitorul, ins& jlsi locul pustiu, scaldat in lumina lunii, Stapanirea de sine ii reveni incet-incet. Fata fusese obosita dupa cala- —Crezi cia lovit-ol 7 _Nu, bineinteles c& nu, Ranita sufleteste. Ins nu-t past chiar daca ar bate-o, continual ea furioasd, atata timy i ofera fi. a ae asigurat-o pe Elizabeth c4 va fi fn siguranta, spus ducele, privindu-si sotia. Nu voi permite s& fie ae 1 —Si ce vei face dacd se poart’ urft cu ea, iam 4] provock ea. Vei interzice Astoria? Nu poti face asta cf si-tiatingi scopul. Sau fi mai aduci ca si se mai impreun ze din cAnd in cnd, sub pazii, ca pe un armisar peticu’e + + ila? gio iapa ean torie si se trezise intr-un loc complet necunoscut. Chiar ~Yolar oie (ae dacii existasera probleme, cu siguranta aparuseri din ni- Ea sari in picioare. mic si vor trece repede, —Spune-mi, ce-ai de gand sa co El se ridic’ la randul stu, rogu in obrajl. | ~Ce sare bund ai despre fiul tau, doamnal Avand i ine fi ici indoiesc. vedere cine fi este tata, nici nu ma —A invatat sii se poarte de la tine, Belcraven. Tot de l tine si-a inviitat si cruzimea. Se intoarse in salon gi stinse lumAnarile una cAte una. In lumina lunii, vazu cartea sotiei sale cAzuta pe podea gi o ridicd, netezind paginile. Ardtase minunat tn furia ei. isi lumintea acele accese de furie de cnd erau tineri, El insusi we simea remarcabil de tandir in acea sear’. Din nou isi84 Jo Beverley recp&td controlul. Colivia lor de cristal insemna, in egal masura, protectie si constrangere. La fel ca un leu batran, nu credea c4 putea trai in afara gratiilor, Marchizul p&rdsise terasa coborand scirile care duceau $n grading. Se insura cu o tarfa. La fel de bine se putea cas&tori cu Blanche. De fapt, ar fi fost mult mai bine. Blanche ti placea si avea propriul sim impecabil al onoarei. Oare ce ar zice ducele daca i-ar spune despre promiscuitatea lui Elizabeth Armitage? Nu i-ar pasa, atata timp c&t copiii ar fi legitimi. Nu, nu i-ar pasa atita timp cft acestia apdreau ca legi- timi. Marchizul nu trebuia dec4t si le dea numele stu. Atfta timp cAt erau plozii lui Elizabeth, erau demni de mostenirea de Vaux. Lovi cu pumnul intr-un copac. Il durea, dar nu-i psa. Striibatu intreaga griidind, ca si-si linisteasci furia. Pe cine ura cel mai mult? Pe Elizabeth? Nu. O dispretuia, ins& si ea era tot o marioneti, la fel ca el. Pe duce? Oh, da, il pu- tea uri pe duce, ins, legitim sau nu, marchizul era un de Vaux, cu toati mAndria specifica acelei spite, si intelegea motivele ducelui. Si el si-ar fi dorit ca fiii sai sa ducd linia de snge mai departe. Pe mama lui? Da, pe ea trebuia s& o urasca. Dorinta ei prosteascd provocase toatti povestea aceea. Inst odati cu acel gind veni o tristete care aproape il facu sd urle. M4nia si miscarea ii mai diminuara durerea, iar el incepu din nou sa fsi adune gandurile in timp ce se intorcea spre casa. Elizabeth Armitage nu era proasta, iar el nu avea nici 0 dovada ca era o depravati. Mai intalnise astfel de femei, iar Beth nu avea nimic din senzualitatea lor. Probabil se putea controla, iar el se va asigura cA o face. Gandul ca nu era puri il jignea, ins& putea si se asi- gure c4 nu se va intampla nimic mai ru de-atat. Pentru c& dorea liniste, se duse cfitre grajduri, ascun- zitoarea lui de cind era mic. De cfte ori putea s& stea Mireasd faird vote 85 departe de profesorul stu, venea aici sau cXlSrea., Era intunecat si cufundat in tacere, ins’ mirosul familiar si intepator de cal gi fan tne era acolo, impreund cu fosne- tele usoare pe care le faceau animalele adormite. Se plim- ba o vreme pe-acolo. Chiar cand se pregiitea sA plece, auzi un fluierat usor. Merse in directia sunetului pan’ iner-un colt intunecat, unde o siluet4 era asezatad pe un balot de fan, privind luna si fluierand fals. —Ce faci aici? intreba el incet. Silueta tresari si se intoarse. Marchizul il recunoscu pe baiatul pe care il gisise in Londra. Sparrow. —Nimic, domnule. Baiatul era speriat, iar asta i se parea ridicol. Ce mai aveau in comun in afari de noroc? Amandoi erau copii din flori. Il vatzuse pe baiat o singuri dati dupa acea noap- te, fi d&duse guineea in silingi si aranjase si fie angajat la grajduri. Merse si se asez’ angi baiat, pe balot. —Nu-ti fie teama. Dac vrei si-ti petreci timpul de somn privind luna, asta n-o s4-mi jupoaie mie pielea. Ins& la cum il stiu pe Jarvis, o s-o jupoaie pe-a ta dack maine nu dai tot ce pori la munci. —Aga e, domnule, ins& nu am nevoie de cine stie ce somn si-mi place s&% privesc luna noaptea si s& ascult. E altfel decat la Londra. —Da, presupun c& aga este. Deci iti place aici? —Da, imi place. Marchizul se last pe spate si privi cerul noptii. -Stelele de acolo, ii spuse el baiatului, cele din linie dreapta. Acela e Orion. —Ce e? —Orion. E numele pe care il poart& acele stele. El a fost un vandtor grec puternic, tnsii a ales prada gresita si le-a vanat pe Pleiade, asa cd Artemis |-a ucis, iar acum s-a transformat in trei stele. —Domnu’ s& ne aib& in pazii, spuse baiatul., Vanditoa- rea-i amuzanta, da’ nu tre’ sd gresim.86 Jo Beverley Marchizul isi daidu seama c fi luase in serios povestea, inst se multumi s& rada. -S&-ti fie drept lectie, Sparrow, s nu te incurci cu grecoaice. lar daci ti poti evita complet pe greci, ar fi si mai bine. Aici era pe teritoriul lui Sparra, se gindi el, iar baiatul isi dadu imediat seama de aluzia la trisorii de la carti si alti hoti. —Asta zicea si vechiu’ meu prieten Micky Rafferty. ,In- vata si recunosti un grec cAnd vezi unul.“ Ti-ar fi plicut Micky, adauga el trist. A fost saltat. Brusc isi aminti cu cine statea de vorb&. Si-mi fie cu iertare, domnule. -Oh, nu incepe iar, Sparrow, spuse marchizul plictisit. SA stii cA nu o s& te pot striga asa la nesfarsit. N-ai un nume adevirat? fi porecla mea adevarat’i, domnule. -Si cum o chema pe mama ta? —Babs, domnule. Marchizul il privi pe baiat. Chiar dac& trecusera doar cAteva siptim4ni, chipul stu se mai implinise, iar in acele haine arata chiar promitator. Merita un nume mai bun dec&t Sparrow. — Stiu, spuse el. O si schimbam doar numele pasarii. Ti-ar placea s& te cheme Robin? —Nu stiu. M-am obisnuit cu Sparra. —{nsi nu e un nume cu care un tanir sa se prezinte in lume, nu-i asa? Robin Babson. Ce zici de asta? Ochii baiatului luceau ca stelele din Orion. —Robin Babson? Adica asta-s io? —Daca vrei. —Da, spuse baiatul entuziasmat, —Perfect. Marchizul se ridic& si csc’. Daca iti place la tara, poti rim4ne aici. —Pentru totdeauna? —Méa rog, pana o s& vrei si mergi altundeva dupa ce mai cresti, ‘Mireasé faird voie 87 —Dac&.., dac& nu vA sup&rati, domnule, prefer s& ra- m4n cu dumneavoastri. Admiratia din vocea aceea ta- nara era evidenta. Marchizul isi observa cu mahnire slujitorul. Atentia lui fusese doar o bunitate de moment, un balsam pentru mAndria sa rainit&, ins& nu il putea rani pe copil. —S& muncesti bine cAt suntem aici si il poti ajuta pe grajdarul meu, Dooley, spuse el. —V& mulumesc, domnule, spuse baiatul, s&rind in sus de bucurie. Va multumese. —Ins& dac& o si ai griji de vitele mele, ai nevoie de somn. Mergi la culcare. —Da, domnule. Baiatul o lua la fuga, inst se intoarse o clipa. Noapte buna. —Noapte bund, Robin, rosti marchizul tncet fn intuneric.