Sunteți pe pagina 1din 4

Extras din document

Studiul de caz este doar una din diferitele metode de a efectua cercetari in
domeniul stiintelor sociale. Prin celelalte metode se numara observatia,
experimentele, sondajele, istoriile, analizele informatiilor de arhiva. Studiul de caz
a fost multa vreme vazut ca o biata rubedenie a acestor metode de cercetare. A
fost denigrat, considerandu-se ca nu da dovada de suficienta precizie,
obiectivitate si rigoare. In cida acestor prejudecati studiile de caz sunt folosite in
continuare pe scara larga in cercetarile din stiintele sociale. Ca strategie de
cercetare este de multe ori folosit pentru a contribui la cunostintele noastre cu
privire la indivizi, grupuri, organisatii, societate, politica si alte fenomene inrudite.
Deloc surprinzator, acesta a fost a fost o strategie cmuna de cercetare in
psihologie, sociologie, stiinte politice, antropologie, istorie. Studiile de caz se
regasesc chiar si in economie, unde pot fi utilizate
pentru a investiga structura unei industriidate ori economia unui oras sau a unei
regiuni. In toate aceste situatii nevoia distincta pentru studiul de caz se naste din
dorinta de a intelege functiile sociale complexe. Pe scurt medoda le permite
cercetatorilor sa extraga caracteristicile evenimentelor din viata reala, cum ar fi
ciclurilr de viata individuale, procesele organizationale si manageriale,
schimbarile de vecinatati, relatiile internatiunile si maturizarea industriilor.
O conceptie gresita, foarte des intalnita, este aceea ca strategiile de cercetare ar
trebui aranjate ierarhic. Multi cercetatori in stiintele sociale sustin in continuare
ideea ca studiile de caz sunt adecvate pentru faza explorativa a unei cercetari,
sondajele si istoriile pentru faza descriptiva, iar experimentul reprezinta singura
metoda de a face investigatii explicative sau cauzale( Shavelson si Townes,
2002). Aceasta perspectiva ierarhica subliniaza ideea ca studiile de caz sunt doar
o strategie preliminara si nu pot fi folosite pentru a descrie sau testa ipoteze. La
fel considera si Goode si Hatt; ei sustin ca in literatura sociologica tipul de
cercetare a cazurilor aste amintit din ce in ce mai putin, datorita faptului ca
acesta este identificat, in mod nejustificat cu analiza calitativa care, dupa cum se
stie, nu permite folosirea unor metode, procedee si tehnici, cum sunt cele
statistice. El este privit doar ca un fel de abordare intuitivaconcrescuta pe o
perioada indelungata de observatie participativa si folosind tot felul de
documente personale, ca de pilda scrisori, autobiografii etc., care nu utilizeaza
esantionarea si diverse masuri care verifica gradul de distorsionare al
rezultatelor.
Studiul de caz este prin excelenta o metoda calitativa. Metoda in intelesul larg al
cuvntului, fiindca nu este o modalitate efectiva de culegere a materialului
empiric, asa cum se intampla cu interviul, observatia. Reprezinta o tehnica
speciala a culegerii, punerii in forma si a prelucrarii informatiei care incearca sa
arate caracterul evolutiv si complex al fenomenelor referitor la un sistem social
ce cuprinde propriile sale dinamici. El se instituie intr-o procedura de integrare a
respectivelor modalitati, prin abordarea unei entitati sociale, de la indivizi pana la
comunitati sau organizatii cu scopul de a ajunge la o imagine cat mai completa
posibil despre acea entitate. Reiese astfel ca metoda biografica este constituie o
specie a studiului de caz, un caz particular al acestuia. Este asa pentru ca prin

studiul de caz nu se abordeaza numai persoane, si mai ales nu se studiaza


realitatea (psiho)sociala din perspectiva acestor persoane, prin prisma biografiei
lor, ci se cerceteaza un fragment de relitate din exterior, utilizand metoda
observatiei.
Cel mai des intalnite definitii nu au facut decat sa repete varietatea de teme care
au constituit obiectul acestui tip de cercetare .
Esenta unui studiu de caz, tendinta de baza in randul tuturor tipuilor de studiu ,
este incercarea de a clarifica o decizie sau un set de decizii: de ce au fost luate,
cum u fost implementate si cu cerezultate?(Schram, 1971)
Aceasta definitie citeaza tema deciziilor ca punct principal de interes al studiilor
de caz. In mod similar au fost citate si alte subiecte de cercetare, printre care
indivizii, organizatiile, procesele, programele, vecinatatile, institutiile
si chiar evenimentele.
Majoritatea lucrarilor de stiinte sociale nu au luat deloc in considerare studiul de
caz ca metoda formala de cercetare( exceptand cartea celor cinci statisticieni de
la Hardvard University Hoaglin at al.,1982).
Un alt nesjuns in priviinta definitiei a fost confundarea studiul de caz cu
etnografiile sau cu observatiia participativa, astfel incat presupusa discutie
despre studii a textelor respective era de fapt o descriere a metodei etnografice
sau a observatiei participative ca tehnici de colectare a datelor. Mute lucrari
metodologice trateaza in realitate doar munca de teren ca tehnica de clectare a
datelor, omitand orice alta discutie despre studiul de caz.
Jenifer Platt(1992a) depisteaza originile studiului de caz in realizarea de istorii in
activitatea scolii d sociologie de la Chicago si in rezolvarea cazurilor de asistenta
sociala.
Definitia tehnica incepe cu sfera de interes a studiului de caz: un studiu de caz e
un fenomen contemporan in contextul sau din viata reala in special atunci cand
granitele inter fenomen si context nu sunt foarte bine delimitate. Aceasta
definitie ne ajuta sa sa intelegem studiul de caz printr-o continua diferentiere fata
de celelalte strategii de cercetare. De pilda, experimentul separa, in mod
deliberat, fenomenul de contextul sau, astfel incat atentia se concentreaza
exclusiv pe un numar mic de variabile.
O a doua parte acestei definitii e constituita dintr-o intreaga serie de alte
caracteristici tehnice, inclusiv strategiile de colectare si analiza a datelor.

Formarea constiintei istorice - Studiu de caz


n general, precursorii literaturii romne sunt considerai cronicarii Grigore Ureche, Miron
Costin i Ion Neculce, ns naintea lor s-au fcut cunoscui i ali umaniti romni.

Formarea constiintei istorice - Studiu de caz


Umanismul
Cultura romneasc i, implicit, cronicarii romni, au fost exponenii unui umanism trziu.
Acesta implic devotament pentru cutarea adevrului i moralitii prin mijloace umane, n
sprijinul intereselor Oamenilor.
Formarea constiintei istorice - Studiu de caz
Primele preocupri istorice apar, n cazul romnilor, ncepnd cu secolul al XVI-lea. Aceasta
se datoreaz creterii interesului crturarilor i erudiilor pentru contacte cu alte civilizaii.
Formarea constiintei istorice - Studiu de caz
Principalele teme
Temele fundamentale abordate de cronicari, dar i de ceilali literai preocupai de contiina
istoric a romnilor sunt:
- Originile poporului romn
- Limba romn
- Continuitatea evenimentelor istorice
- Instituia domniei
Primul istoric
Cel care scrie pentru prima dat despre originea poporului romn i despre unitatea acestuia
este Nicolaus Olahus, n lucrarea sa Hungaria
Scrierea este datat din 1536 i este scris n limba latin.
Nicolaus Olahus
Nscut n 1493 la Sibiu, a fost un umanist, istoriograf i om politic de origine romn care a
activat pe teritorului Regatului Ungariei. Numele su n maghiar este Mikls Ol, cu referire
la originea sa romn (olah=valah).
Recunoaterea internaional
n calitate de crturar, Nicolaus Olahus a ntreinut o vast coresponden cu numeroi
oameni de cultur europeni, avnd recunoaterea lui Erasmus din Rotterdam. Lucrrile cele

mai importante, redactate n timpul ederii n Olanda, ofer informaii cu privire la topografia
i istoria Transilvaniei.