SECRETIA SALIVARA

1. MORFOLOGIA GLANDELOR SALIVARE.

2. PROPRIETILE FIZICO-CHIMICE ALE SALIVEI.
3. FACTORII CARE INFLUENEAZ FLUXUL SALIVAR.
4. COMPOZIIA SALIVEI
5. FACTORII CARE INFLUENEAZ CANTITATIV I CALITATIV SECRETIA SALIVAR

1. MORFOLOGIA GLANDELOR SALIVARE.

Glandele salivare sunt reprezentate de glandele parotide, submaxilare i sublinguale, precum i de glandele salivare mici diseminate la
nivelul mucoasei bucale. Au o structur tubulo-acinoas, fiind alctuite din lobuli care reprezint unitatea morfo-funcional. Fiecare
lobul este alctuit din acini, ducte intercalate i ducte striate. Mai multe ducte lobulare formeaz ductul excretor principal.

Celulele acinare secretoare sunt de dou tipuri: seroase i mucoase. Celulele seroase conin granulaii mici cu zimogen i secret
amilaza salivar. Celulele mucoase secret mucus. Glandele parotide sunt exclusiv seroase, glandele submaxilare i sublinguale sunt
mixte, seroase i mucoase, iar micile glande salivare din cavitatea bucal sunt exclusiv mucoase.
Saliva secretat de cele trei mari perechi de glande salivare se vars n cavitatea bucal prin canalele excretoare corespunztoare
pentru fiecare gland. Glandele salivare accesorii sunt rspndite n stratul submucos din toat mucoasa bucal, dar sunt mai abundente
i mai grupate n anumite zone in mucoasa vlului palatin constituind grupul glandelor palatine, n mucoasa buzelor i obrajilor
constituind grupul glandelor labio-jugale i n mucoasa lingual constituind grupul glandelor linguale.

Glandele parotide sunt dou formaiuni ovoide n greutate de 25-30g fiecare, situate n lojele parotidiene aflate inferior de
conductul auditiv extern, pe ramura verticala a mandibulei i pe muchiul maseter.
Parenchimul glandei este format din acini glandulari i canale excretoare din care rezult, n final, un canal excretor uniccanalul
Stenon-lung de 5-6cm, ce se vars in vestibulul gurii n dreptul celui de al doilea molar superior.
Prin parenchimul glandei parotide trece nervul facial, care este expus riscului lezrii n traumatismele locale sau n timpul interveniilor
chirurgicale regionale.

Glandele parotide sunt glande seroase, al cror produs de secreie este fluid i transparent, constituind saliv de diluie.
Glandele submaxilare ( submandibulare ) sunt situate sub planeul bucal n vecintatea unghiului intern al mandibulei, ocup
un spaiu situat ntre mandibul i muchiul digastric ntinzndu-se n profunzime pn la muchii milohidieni, hioglos i stiloglos.
Glandele au o greutate de 7-8-10 g fiecare i sunt constituite din acini i canalele excretoare (ca i glandele parotide) din care rezult n
final un singur canal excretor canalul Wharton, lung de 5-6cm, ce se vars n vrful carunculei linguale uneori, canalul Wharton se
unete ntr-un confluent comun cu canalul excretor principal al glandei sublinguale.
Glandele submaxilare sunt glande mixte care secret o saliv mai vscoas, cu mai mult mucin, ce constituie aa zisa saliv de
gustaie.

Glandele sublinguale sunt aezate deasupra planeului bucal, de o parte i de alta a liniei mediene, n lojele sublinguale
delimitate inferior de muchii milohioidieni, lateral de mandibul, iar medial de muchii geniogloi. Se prezint ca dou formaiuni
alungite n greutate de 3-5-6 g fiecare, la care se adaug mai multe glande mici aflate n imediata vecintate. Produsul de secreie al
acestor glande se varsa printr-un canal principal canalul Bartholin care se deschide lng canalul Wharton sau mpreun cu acesta,
de o parte i de alta a liniei mediene i prin 5-6 canale mici accesorii canalele Rivinius ce se deschid, de asemenea, de o parte i de
alta a liniei mediene de-a lungul plicii sublinguale. Glandele sublinguale sunt glande de tip mucos deorece secret o saliv bogat n.
mucus denumit saliva de deglutitie, care are rol n formarea bolului alimentar i apoi alunecarea acestuia in faringe i esofag n timpul
deglutiiei.

Glandele salivare sunt glande tubuloacinoase formate din acini glandulari, i canalicule excretoare, avnd o structur
asemntoare pancreasului exocrin.
Un acin glandular mpreun cu canalul excretor corespunztor constituie salivonul, ce reprezinta unitatea morfofuncional a
glandelor salivare. Mai muli acini formeaz un lobul, care prezint o irigaie sanguin i limfatic proprie, o inervatie proprie i este
drenat, de un canal unic rezultat din reeaua de canale mici din interiorul lobulului corespunztoare acinilor glandulari.
Acinii glandulari suni formate din dou tipuri principale de celule celulele seroase i celulele mucoase, la care se adaug cel
de al treilea, tip celulele mixte care prezinta caractere intermediare ntre primele dou tipuri.
In glandele salivare mari cele dou tipuri principale de celule se gsesc n proporii diferite, de aceea saliva secretat de cele trei glande
difer calitativ i cantitativ.

Glandele parotide sunt formate din acini constituii exclusiv din celulele seroase i fiecare acin conine 2-6 celule seroase aezate
pe o membrana bazal ntre celulele seroase se afla celulele mioepiteliale de form stelat, care se pot contracta contribuind la
evacuarea salivei din acinii glandulari.
Glandele parotide sunt glande de tip seros care secret o saliv fluida cu un coninut bogat n enzime.
In glandele submaxilare acinii glandulari sunt formati din ambele tipuri de celule i raportul celule seroase / celule mucoase este
de 4/1: de aceea, aceste glande sunt considerate glande de tip mixt, sero-mucoase, care secret o saliv cu mucus.
n glandele sublinguale predomin celulele mucoase i raportul celule seroase/celule mucoase este de 3/4, de aceea, aceste glande
sunt considerate glande de tip mucos care secret o saliv bogat n mucin. Cnd n acelai acin exist ambele tipuri de celule, celulele
seroase sunt dispuse la periferie n form de semilun.
Celulele seroase au o form piramidal, cu polul apical orientat ctre cavitatea acinar i prezentnd microviloziti, iar la polul
bazal (spre exterior) numeroase repliuri i chiar interdigitaii care trec de la o celul la alta.
Celulele mucoase au o form asemntoare cu celulele seroase, dar nucleul acestor celule este situat mai aproape de membrana
bazal, iar n citoplasm se afl granule mari de secreie, translucidegranule de mucinogen care dau celulei un aspect noros
n sintezele celulelor acinare i secreia salivei, sunt implicate organite celulare i anume:
- reticulul endoplasmatic,
- ribozomii dispui de-a lungul reticulului endoplasmatic
- aparatul Golgi .

Granulele de secreie sunt elaborate la nivelul ribozomilor, apoi sunt transportate prin lumenul reticulului endoplasmatic ctre
polul apical la nivelul aparatului Golgi unde sunt condensate i depozitate din aceast locaie, produsul de secreie este excretat prin
exocitoz n lumenul acinar, rezultnd saliva primar.
Acinii glandulari se continu cu ductele ( canalele) salivare excretoare, formate din trei poriuni distincte din punct de vedere
morfologic i funcional :
- ductele intercalare,
- ductele striate
- ductele excretoare.
Ductele intercalare situate imediat n continuarea acinului, sunt canale de tranzit strmte i scurte, cu peretele format dintr-un
strat unic de celule mici, cuboide.
Ductele striate secretoare ( canalele Pflugger), situate n continuarea primelor, au peretele format dintr-un epiteliu cu celule mai
nalte celulele striate aezate ntr-un singur strat, prevzute cu microviloziti la polul apical (luminal) i cu striaii n poriunea
bazal a membranei determinate de prezena mitocondriilor la acest nivel.
Celulele striate particip activ la formarea salivei, marginea n perie" de la nivelul polului luminal, asemntoare celulelor din tubii
renali, mrete mult suprafaa de schimb a celulei, facilitnd procesele de reabsorbie i de secreie care au loc la acest nivel, n urma
crora rezult saliva final hipoton.
n glandele sublinguale exist puine celule striate, sau sunt chiar absente la unii tubi i, n consecin, procesele de reabsorbie-secreie
sunt limitate, de aceea saliva sublingual final rmne izoton sau aproape izoton, deci cu o concentraie nemodificat sau prea puin
modificat fa de saliva primar acinar (care este izoton).
8

Ductele excretoare au peretele alctuit din dou straturi de celule:

- un strat superficial cilindric
- un strat profund turtit, structur care se menine i la canalele mai mari, pn aproape de cavitatea bucal.
Canalele acinare se unesc rezultnd canale mai mari care colecteaz saliva din lobuli i o transport ctre cavitatea bucal. In final, din
sistemul de canale aflate n glande, rezult un canal unic sau cteva canale prin care saliva este eliminat n cavitatea bucal.
Celulele mioepiteliale dotate cu proprieti contractile se gsesc la nivelul acinului glandular dar i la nivelul ductelor salivare i
sunt supuse influenelor nervoase i umorale prin contracia lor ajutnd la evacuarea salivei din acinul glandular i din lumenul ductelor
salivare.

2. PROPRIETILE FIZICO-CHIMICE ALE SALIVEI.

Saliva este un lichid filant (datorita mucinei), incolor, cu miros fad, transparent sau opalescent (datorita celulelor epiteliale si
leucocitelor), vascos sau seros (in functie de continutul de mucus), secretat in cantitate de 0,5-1,5 litri/zi. Dupa recoltare, separa in trei
straturi:
- sediment alburiu cu leucocite si celule epiteliale;
- supernatant lichid opalescent;
- strat superior aerat, spumos;
Densitatea salivei totale este 1003-1012 si este direct proportionala cu cantitatea de substante organice si anorganice dizolvate.
Presiunea osmotica variaza intre 50-100 mOsm/l in conditii de repaus (la debite de 0,5 ml/min) si poate ajunge la 200 mOs/l dupa
stimulare, cand fluxul salivar atinge 3-5 ml/min. Saliva este hipotona fata de plasma.
Punctul crioscopic este cuprins intre: -0,2 C si - 0,4 C
Vascozitatea salivei, apreciata fata de apa (a carei vascozitate este considerata 1,00) variaza intre 1,20-1,90 si depinde in special de
concentratia in mucina; vascozitatea scade prin depolimerizarea mucusului.
Ph-ul secretiei salivare variaza intre 5,0-7,8 (valori sub 6,2 sau peste 7,4 s-au inregistrat doar la 2% din subiecti).
Continutul bogat al salivei in bicarbonati (sistemul bicarbonatilor H2CO3/NaHCO3), fosfati (sistemul fosfatilor NaH2PO4/NaHPO4) si
mucus ajuta la mentinerea unui pH relativ constant.
Variatii ale pH-ului salivar:

10

- la acelasi individ exista variatii diurne, in functie de orarul meselor si de momentul zilei. Odata cu acidoza sanguina fiziologica din
timpul noptii, scade si pH-ul salivar.
- pH-ul salivar creste in alcaloze (alcaloza respiratorie obtinuta prin polipnee) si scade in acidoze.
Pentru ca pH-ul salivar este influentata de concentratia CO 2 plasmatic recoltarea corecta a salivei se face sub parafina, pentru a se evita
difuziunea CO2.
- dupa stimularea secretiei, pH-ul salivar creste.
- la copii pH-ul este mai alcalin, la batrani este mai acid.
- fluxul salivar scazut este insotit de acidifierea secretiei salivare. Cresterile fluxului salivar, determina valori mari ale pH-ului.
- secretia parotidiana este mai alcalina.
- nu exista diferente in functie de sex.
pH-ul acid (sub 6-5,5) favorizeaza solubilizarea sarurilor de calciu si dizolvarea dintelui, deci cariogeneza.
pH-ul alcalin favorizeaza depunerea tartrului dentar si formarea calculilor salivari (sialoliti).
Fluxul (debitul) salivar
In repaus (nestimulat) este in medie de 0,3-0,5 ml/min, dar este dificil de apreciat, neputandu-se inlatura toti factorii care il
influenteaza: factori locali iritativi sau factori generali, legati de apetit, foame, deshidratare, agitatie, teama, etc.
Fluxul salivar variaza si in functie de factori metabolici individuali, dieta, metodele utilizate pentru stimulare si recoltare.
Disparitia influentelor locale si nervoase in timpul somnului face ca debitul salivar sa scada la valori minime de 0,5 ml/min.
In 24 de ore debitul secretiei salivare este cuprins intre 1000 ml si 1500 ml.
Cresterea fluxului salivar de repaus peste valoarea de 0,5 ml/min se numeste hipersalivatie, sialoree, polisialie sau ptialism.
11

Scaderea fluxului salivar de repaus sub 0,3 ml/min se numeste hiposalivatie, hiposialie sau hipoptialism si poate fi insotita de
xerostomie 0,1ml/min (senzatia de uscaciune bucala).

Xerostomia poate fi cauza aparitiei de iritatii, ulceratii, gingivite, carii, frecvente suprainfectii, candidoze bucale, tulburari de
deglutitie si fonatie.
3. FACTORII CARE INFLUENEAZ FLUXUL SALIVAR.

Fiziologic se inregistreaza variatii in functie de varsta, sex, dieta, influente nervoase:

Varsta la copii masa glandulara este mai mica si fluxul salivar mai scazut. Ulterior, pana in jurul varstei de 20 ani se inregistreaza
o crestere progresiva a fluxului salivar. Dupa 20 ani fluxul salivar scade pana in jurul varstei de 40 ani si apoi ramane constant.
Sexul la grupa de varsta 5-10 ani, fluxul salivar este mai crescut la baieti. Intre 10-15 ani este mai mare la fete. Sexul masculin
prezinta valori mai mari intre 20-40 ani, iar dupa 40 ani se inregistreaza cresteri ale fluxului salivar la sexul feminin.
Factorii psihici
Disparitia influentelor corticale, a stimulilor orali determina scaderea fluxului salivar in timpul somnului. Conexiunile corticale ale
glandelor salivare permit dezvoltarea de reflexe conditionate legate de alimentatie.
Impulsurile subcorticale hipotalamice influenteaza secretia glandelor salivare: hipersalivatia de hipertermie (polipneea si
hipersalivatia termoreglatorie la animalele cu blana, lipsite de glande sudoripare). De asemenea, emotiile puternice sunt insotite de
hipersalivatie.
12

 Efortul fizic intens si prelungit scade fluxul salivar, valorile cele mai scazute inregistrandu-se la 60 min postefort.
In sarcina, fluxul salivar este scazut, ca si concentratia sodiului salivar.
Substante farmacodinamice - cum sunt substantele simpaticolitice si cele parasimpaticolitice (atropina, belladona), unele
tranchilizante, hipotensoare, antibiotice determina scaderea fluxului salivar insotita de senzatia de uscaciune bucala.
Substantele parasimpaticomimetice de tipul pilocarpinei, ezerinei, muscarinei, precum si unele substante anestezice cresc fluxul
salivar, determinand sialoreee.
4. COMPOZIIA SALIVEI

Raportul dintre diferitii constituenti salivari este variabil, depinzand de ritmul circadian, tehnica recoltarii, varsta, dieta, conditiile
fiziologice sau patologice ale organismului.
Saliva contine 99,4% apa si 0,6% reziduu uscat, din care 0,2% sunt substante anorganice si 0,4% substante organice.
Componente salivare anorganice:
- Sodiul
Concentratia sodiului salivar variaza in functie de specie, glanda salivara, sex, flux salivar. In saliva recoltata nestimulat,
concentratia sodiului este de circa 10 ori mai redusa fata de plasma, pentru ca este reabsobit la nivel tubular: 7-17 mEq/l. Dupa
stimulare, concentratia creste la 60-80 mEq/l.
Cea mai mare concentratie de sodiu se gaseste in saliva parotidiana: 100mEq/l. Niveluri mai mari se gasesc la barbatii peste 40
ani, dupa stimulare simpatica si dimineata. Exista o relatie direct proportionala intre concentratia sodiului salivar si debitul salivar.
13

Absorbtia sodiului in ductele salivare este crescuta de aldosteron.

- Potasiul
Are o concentratie mai mare in saliva fata de plasma, pentru ca se secreta intens la nivelul ductelor striate: 8-20 mEq/l in saliva
recoltata fara stimulare. Dupa stimulare prelungita (10-15 min) concentratia sa inceapa sa scada.
- Clorul
Se afla in saliva in concentratii variabile, intre 5-70 mEq/l, independent de nivelul cloremiei. Cele mai mari niveluri se
inregistreaza dupa stimulare parasimpatica si in saliva parotidiana. Dupa stimulare alimentara, clorul salivar scade fata de valorile de
repaus.
- Bicarbonatul
Depinde in mare masura de pCO2 plasmatic si raspunde de peste 85% din capacitatea tampon salivara, avand rol in protectia
anticarie (tamponeaza acizii din alimente si pe cei produsi de bacteriile din cavitatea bucala).
Cresterea fluxului salivar este urmata de cresterea concentratiei de bicarbonat salivar in primele minute, dupa care concentratia se
mentine constanta.Cresterea HCO3 salivar este insotita de scaderea Cl salivar.
In saliva recoltata nestimulat se dozeaza 5-10 mEq/l bicarbonat. Secretia parotidiana este cea mai bogata in bicarbonat, iar cea
sublinguala cea mai saraca.
Dieta vegetariana favorizeaza cresterea secretiei salivare a bicarbonatului.
- Fosfatul
Se gaseste in saliva sub forma anorganica (circa 80% din total), dar si legat de proteine.
Concentratia lui (in medie, 16 mg/dl) variaza invers proportional cu fluxul salivar.
14

Prezinta variatii legate de prezenta si natura stimulului, dieta. La pH salivar acid fosfatul este eliberat din dinte favorizand
cariogeneza.
- Calciul
Se gaseste in saliva sub forma filtrabila si nedializabila. Aproximativ 3% din cantitatea totala este legat de mucina. Concentratia
sa medie este de 5,8 mg/dl.
Ca si fosfatul, calciul salivar se afla in echilibru cu cel din dinte. La pH de 7 saliva este saturata cu calciu si dintii nu pierd calciu
in saliva. La pH salivar acid, in special la valori sub 6-5,5 ale pH-ului, hidroxiapatita dentara se dizolva si calciul este eliberat din dinti
in saliva.
In mediu acid sarurile de calciu sunt solubile; in saliva alcalina sarurile de calciu precipita si in interiorul canalelor excretoare ale
glandelor salivare se formeaza sialoliti = calcului salivari.
In saliva alcalina, bogata in mucina sarurile de calciu precipita si formeaza tartrul.
Concentratia lui variaza invers proportional cu fluxul salivar: la debite mici concentratia calciului in saliva creste. La fluxuri
salivare mari, scade concentratia calciului salivar, datorita cresterii secretiei parotiodiene care este saraca in calciu. Variatiile se
datoreaza si modificarilor de pH odata cu fluxul: cand fluxul scade, pH-ul scade si dintii se decalcifica; concentratia calciului salivar
creste. De asemenea, stimularea simpatica creste nivelul calciului salivar.
- Fluorul
Se afla in saliva mixta in concentratii concordante cu cele plasmatice: 0,005-0,06 mEq/l la adult si 0,015 mEq/l la copii. Patrunde
in smalt, conferind protectie impotriva cariei.
- Magneziul salivar este in concentratie similara cu cea plasmatica.
15

- Tiocianatul (sulfocianatul) de sodiu si de potasiu

Are rol antibacterian, fiind cofactor al bactericidinei; el patrunde in bacterii ajutat de lizozim si determina liza acesteia.
Concentratia salivara de tiocianat este mai mare decat cea plasmatica: 3-7 mg/dl.
Secretia in saliva a tiocianatului creste dupa stimulare simpatica si la fumatori.
- Iodul
Glandele salivare, ca si tiroida si mucoasa gastrica, concentreaza iodul din plasma, cauza si semnificatia acestei functii fiind
necunoscuta. In saliva iodul este in concentratie de 10-60 ori
mai mare fata de plasma: 0,02-1,2micromoli/l; 150-350 micrograme/l, fiind intens secretat la nivelul ductelor striate.
Glandele salivare au capacitatea de a sintetiza mono-iod-tironina si di-iod-tironina, dar nu si hormoni tiroidieni, T3 si T4.
- Oxigenul (9-18 vol%), dioxidul de carbon (10-20vol%) si azotul (25%), se gasesc in saliva sub forma dizolvata. CO2 se gaseste si
legat de proteinele salivare cu care formeaza compusi carbaminici.
Raportul bicarbonat/acid carbonic este de 4,5 la un pH salivar = 6,5.

Componente organice salivare

1. Proteinele salivare
In saliva mixta nestimulata proteinele totale au o concentratie de circa 1,3 g/l, iar in cea stimulata 2,8 g/l, secretia de proteine
crescand odata cu fluxul salivar. Saliva parotidiana contine 2,3 g/l proteine, iar saliva submaxilara mai putin, 1,2 g/l. Prin metode
imunologice, cromatografice si electroforeza, s-au separat peste 20 de fractiuni proteice salivare care dupa originea lor sunt descrise ca
proteine serice (provin din sange) si proteine glandulare (sintetizate de structuri locale).
16

a) Proteine serice provin din plasma, se afla in concentratie de ~ 1/10 fata de plasma si sunt reprezentate de: aminoacizi, albumine,
globuline, lactoferina, factori de coagulare.
b) Proteinele gladulare se numesc si acinare si sunt reprezentate de: enzime (amilaza, fosfataza, maltaza, lizozimul, lipaza), mucine,
kalikcreina, substante de grup sanguin, hormoni salivari.
c) Aminoacizii salivari sunt in concentratie de 2 mg% in saliva parotidiana si 4 mg% in saliva mixta. Cu exceptia glicinei care este
bine reprezentata (0,8 mg%), ceilalti aminoacizi sunt in concentratii reduse: ~ 0,3 mg%.
d)Lactoferinul este o proteina fixatoare de fier (Masson, 1966), care are rol bacteriostatic, inhiband multiplicarea bacteriilor.
2. Enzimele salivare
- sunt sintetizate de catre celule acinilor glandulari si indeplinesc functii diferite:
a) Amilaza salivara (ptialina)
- este o glicozidaza, activata in prezenta ionului Cl-, la un pH optim de 6,9. Are rol in digestia glucidelor, desfacand amidonul
preparat (copt sau fier) pana la stadiul de dextrine si maltoza. Concentratia amilazei salivare creste dupa stimulare alimentara,
administrare de acetilcolina, dar si dupa stimulare simpatica. La varstnici si la vegetarieni amilaza salivara prezinta niveluri mai scazute.
b) Alte enzime salivare
- sunt: lipaza linguala, anhidraza carbonica, fosfataza alcalina, aldolaza, colinesteraza, transferaza, ureaza, dehidrogenaza, glicuronidaza, peroxidaza. Ele sunt in concentratii mici, dar unele pot interveni in patogeneza cariei dentare.

17

c) Lizozimul
- este un polipeptid cu rol bactericid, descompunand mucopolizaharidele capsulei glicozidice microbiene (desface legatura dintre Nacetilglucozamina si acidul N-acetilmuranic). Actioneaza asupra streptococilor, stafilococilor, brucellei, proteusului etc. Participa la
apararea antimicrobiana la nivelul cavitatatii bucale, in cooperare cu IgAs.
In saliva mixta concentratia medie este de 140 mg/l, iar in saliva parotidiana atinge 200 mg/l. Are structura chimica diferita de
lizozimul din lacrimi, suc gastric, colostru si de cel secretat de neutrofilele sanguine.
d) Kalikreina este o enzima proteolitica, care a fost izolata initial din pancreas. Intervine in formarea bradikininei, are rol vasodilatator
local si de crestere a permeabilitatii vasculare. A fost
pusa in evidenta la nivelul ductelor striate parotidiene (Ekfors, 1971) si se pare ca intervine si in procesele de transport ionic
transepitelial.
e) Mucinele salivare sunt glicoproteine (mucoproteine), formale din lanturi polipeptidice si grupari glucidice, cu rol in lubrefierea
mucoasei si in formarea bolului alimentar, precum si in protectia mucoasei bucale si a dintilor fata de diversi factori iritanti. Se prezinta
sub mai multe forme: mucine neutre, sialomucine, sulfomucine. Au fost descrise dou tipuri de molecule: MG 1 i MG 2, cele din urm
prezentnd pe lng carbohidrai i un lan peptidic.
MG 1 are rol n formarea peliculei dobndite, protejnd smalul de agenii nocivi exogeni, fizici i chimici.Mucinele asigur formarea
unui strat protector cu rol lubrifiant, permind mucoaselor orale s fie mobilizabile cu o friciune mic pe alte suprafee. Mucinele ajut
la formarea bolului alimentar i la deglutiie.
MG 2 ajut la agregarea microbian i scderea timpului de clereance bacterian, mediul oral avnd astfel o capacitate carioinductiv
mic.
18

Participa la mentinerea valorilor normale ale pH-ului salivar. Sunt scazute in saliva parotidiana si crescute in saliva glandelor accesorii
din mucoasa valului palatin si a luetei.
Substante de grup sanguin sunt prezente la aproximativ 80% din indivizi, conferindu-le acestora caracterul de secretor (Se).Structura lor
este glicoproteica (75% glucide si 25% proteine) si sunt formate din lanturi proteice ce fixeaza oligozaharide, fiecare lant avand 3
ramificatii, doua din ele fiind purtatoare de antigene de grup sanguin OAB. Se afla mai ales in saliva sublinguala. Sunt in concentratie
mai mare in saliva fata de plasma, pentru ca se secreta.
f) Factorul de agregare bacterian (bactericidina)
- este o glicoproteina care contine acid sialic si exercita actiune agreganta si bactericida prin intermediul tiocianatului, asupra
streptococilor si lactobacililor.
3. Hormonii salivari
a) Parotina are urmatoarele efecte:
Scaderea calciului seric, cresterea magneziului, fosfatului si fosfolipidelor serice;
Favorizeaza proliferarea si calcificarea cartilajului; calcificarea dentinei si a oaselor lungi;
Are efecte anabolizante proteice; stimuleaza tesuturile mezenchimale; dezvolta fibrele elastice din piele si peretii aortei;
Stimuleaza vascularizatia capilara si cresterea parului;
Stimuleaza dezvoltarea sistemului reticuloendotelial;
Stimuleaza oxidarile in cadrul ciclului acizilor tricarboxilici;
Are efecte hipo-sau hiperglicemiante in functie de doza si specie;
Favorizeaza fixarea calciului in mugurii dentari la sobolan.
19

b) Factorul de crestere a nervilor (NGF nerve growth factor) este o proteina cu trei fractiuni electroforetice, din glandele
submaxilare si ganglionii lantului simpatic.
NGF face parte dintr-un complex proteic format din trei subunitati (,,), care nu sunt active separat. Secventa sa de aminoacizi
este asemanatoare cu proinsulina si somatomedina.
Este prezent si in plasma, fiind secretat si de celulele gliale, medulosuprarenale, rinichi, glandele mamare, prostata. Este asemanator
unui hormon: se secreta in plasma si isi exercita efectele la distanta:
- stimuleaza cresterea neuronilor senzitivi si simpatici;
- creste numarul si talia neuronilor din ganglionii simpatici, creste diametrul ganglionilor;
- creste concentratia de noradrenalina din sinapsele simpatice;
- stimuleaza aparitia de sinapse noi;
- la soarecii nou-nascuti determina dezvoltarea tesutului nervos, inhiba cresterea parului, accelerarea eruptiei dentare,
deschiderea precoce a ochilor, adaptare la stres.
c) Factorul de crestere a epidermei (EGF epidermal growth factor) a fost izolat in extracte de glande submaxilare de sobolan.
La om este secretat de glandele parotide. Este un polipeptid format dintr-un lant cu 53 aminoacizi cu efecte ce se adreseaza
structurilor ectodermice si mezodermice:
- stimuleaza activitatea mitogenica a fibroblastilor si a celulelor epiteliale;
- stimuleaza activitatea mitotica in vivo;
- stimuleaza sinteza de prolactina si actioneaza agonist cu hormonii tiroidieni si glucocorticoizi;

20

- inhiba secretia gastrica si are rol protector la nivelul mucoasei intestinale (antiulceros) si la nivelul corneei; utilizarea EGF in
ulcerele duodenale si in leziunile ulcerative superficiale corneene a grabit vindecarea;
- in hipotalamus are rol de neuromediator si neuromodulator, probabil influentand secretia hipofizara (intervine in reglarea
neuroendocrina);
- injectarea sa la sobolan determina eruptiei dintilor si deschiderea precoce a pleoapelor, precum si keratinizarea epidermei cu
ingrosarea consecutiva a pielii, cresterea diametrului cozii;
- administrarea de EGF este urmata de fosforilarea proteinelor si cresterea concentratiei GMP ciclic in celulele epidermale.
Secretia de NGF si EGF se afla sub controlul hormonilor tiroidieni, androgeni si corticoizi.
d) Sialogastrona a fost izolata in anul 1967 in glandele sublinguale de sobolani. Este un polipeptid ce se gaseste si in plasma, suc
gastric, colostru, urina.

Are efecte asupra celulelor epiteliale, stimuland proliferarea lor si sinteza de ADN; are rol antiulceros prin

inhibarea secretiei gastrice acide.

e) Factorii de crestere insulin-like (IGF I si II) sunt somatomedine, numite si factori insulinoizi si au structura asemanatoare
insulinei. Ca si NGF, cresc consumul de glucoza la nivel neuronal. Se izoleaza din saliva parotidiana si mixta, dar si din plasma.
Au efecte mitogene asupra fibroblastilor, incorporeaza sulfatul in cartilaje, au efect hipoglicemiant.
f) Factorul glucagon-like s-a izolat si un din glandele submaxilare. El contribuie la hiperglicemia soarecilor pancreatectomizati.
g) Renina salivara a fost evidentiata in glandele submaximale, la nivelul celulelor tubulare salivare. Este un polipeptid cu rol inca
neelucidat.
h) Peptidele de tip gastro-intestinal sunt secretate de catre celule ce apartin sistemului de celule secretoare de hormoni digestivi numit
APUD (amine precursor uptake and decarboxylation) si actioneaza prin mecanism paracrin. Sunt: VIP, substanta P etc.
21

4. Glucidele salivare
Sunt glicoproteine si glucide libere. Glicoproteinele au o concentratie salivara de 270-400 mg/l si sunt reprezentate de:
galactozamina, acid acetilneuraminic, glucozamina etc. Glucidele libere sunt: glucoza (95-10 mg/l), frucoza (5 mg/l), maltoza, hexoze.
Concentratia glucozei salivare este in corelatie cu glucoza plasmatica. Mucinoza salivara este o enzima ce actioneaza eliberand
glucidele din mucus. In diabetul zaharat concentratia glucozei salivare creste la 20-30 mg/l.
5. Lipidele salivare
Sunt in cantitati mici concentratii mai mari se afla la nivelul placii dentare: digliceride trigliceride, fosfolioide -lipoproteine,
colesterol liber (1-2 mg/l) si esterificat.
6. Alte substante organice salivare sunt:
Vitamine. In saliva exista mici cantitatide vitamina C (acid ascorbic) ( 2 mg/l), acid folic, vitamine din grupul B (0,6 mg/l): B1, B6,
B12. Dieta si probabil flora bacteriana bucala influenteaza concentratia lor salivara.
Ureea salivara (120-150 mg/l) are o concentratie variabila, direct proportionala cu nivelul plasmatic si se pare ca este implicata in
geneza calculilor salivari.
Amoniacul (3-9 mg/l) apare in cantitati mai mari la nivelul placii bacteriene, ca urmare a dezaminarii aminoacizilor sub actiunea florei
bucale. Concentratia sa este mai mare in saliva.
Citratul se afla in saliva in concentratie de 2-20 mg/l si se formeaza sub actiunea bacteriilor bucale. In titruri crescute determina aparitia
de eroziuni la nivelul smaltului dentar.
Acidul lactic apare in saliva ca urmare a degradarii glucidelor, in prezenta florei bacteriene bucale. Postprandial concentratia sa creste
(50-500 mg/l), ca si in timpul efortului fizic.
22

Acidul uric si creatinina se gasesc in saliva in cantitati reduse.

Alcoolul etilic se afla in saliva in concentratie similara cu cea plasmatica; sunt teste salivare de apreciere a alcoolemiei.
Hormonii plasmatici sunt eliminati prin saliva, in concentratii mici. Hormonii steroizi liposolubili neconjugati trec din plasma in
saliva., concentratiile lor sanguine fiind proportionale cu cele salivare. Hormonii steroizi conjugati au solubilitate mai mica si greutate
moleculara mai mare si trec mai greu in saliva; fac exceptie corticosteroizii legati de globulinele plasmatice.
7. Elemente celulare salivare
Se observa la examenul microscopic al frotiului salivar.
Celule epiteliale descuamate (6.000-60.000/ml)frecvente O parte provin din ductele salivare. Sunt mai putine la copii si la edentati.
Examenul citologic salivar si biopsia mucoasei sunt utile pentru diagnosticul tumorilor cavitatii bucale (apar frecvente celule
neoplazice).
Leucocitele sunt frecvente (25.000-600.000/ml), avand un rol important in apararea la nivelul cavitatii bucale. Provin din sange, din
capilarele gingivale, al caror perete il traverseaza prin diapedeza. Predomina neutrofilele (95%), restul fiind limfocite (5%).
Bacteriile colonizeaza cavitatea bucala in numar mare: 60-70 milioane/ml. Cel mai frecvent se intalnesc streptococii, unii din ei fiind
implicati in cariogeneza (streptococcus mutans).
5. FACTORII CARE INFLUENEAZ CANTITATIV I CALITATIV SECRETIA SALIVAR
Ritmul circadian
Secretia salivara se modifica in functie de momentul din zi in care se face recoltarea. Astfel fluxul salivar este mai scazut noaptea si
dimineata si inregistreaza valori maxime dupa-amiaza. Concentratiile sodiului si clorului salivar, precum si puterea amilolitica salivara

23

sunt maxime dimineata, in timp ce proteinele salivare si acidul lactic cresc la valori maxime dupa-amiaza. Calciul si fosforul prezinta
varfuri secretorii nocturne.
Dieta
Compozitia si consistenta alimentelor, modul de preparare, gustul, senzatia de foame sau satietate, factorii psihici asociati modifica
caracteristicile secretiei salivare.
Dieta predominant proteica determina cresterea concentratiei de uree. Regimul alimentar vegetarian creste nivelul mucusului si
capacitatea de tampon salivara.
Un consum ridicat de glucide determina cresterea concentratiei de amilaza salivara.
Acizii alimentari din fructe (acidul citric, acidul ascorbic) stimuleaza secretia salivara alcalina. Alimentele acide (citricele) cresc
semnificativ fluxul salivar, in special secretia mucoasa, care tamponeaza aciditatea bucala.
Alimentatia bogata in saruri minerale (fluor, calciu) creste concentratia acestor elemente in saliva si favorizeaza mineralizarea
dintelui.
Fluxul salivar
Concentratiile amilazei salivare, azotului proteic si sodiului variaza direct proportional cu fluxul salivar, in timp ce fosfatii, potasiul,
clorul si calciul variaza invers proportional cu fluxul salivar.
Tipul glandei salivare aflata in activitate secretorie maxima influenteaza compozitia salivei mixte, in special caracterul seros sau mucos
al acesteia.
Natura stimulului variatia compozitiei salivare mixte poate surveni prin variatia contributiei secretiilor diferitelor glande la alcatuirea
ei, determinata de diferentele de susceptibilitate la diferiti stimuli.
24

Sistemul nervos vegetativ

Noradrenalina, ca si adrenalina, stimuleaza secretia salivara mucoasa si vascoasa, iar acetilcolina pe cea seroasa, apoasa.
Factori psihici
Oboseala este insotita de reducerea fluxului salivar, scaderea numarului granulelor secretoare la nivelul celulelor acinare si scaderea
concentratiei de uree salivara. In starile emotionale negative, secretia salivara este mai vascoasa, iar in dureri dentare si iritatii ale
mucoasei bucale, secretia salivara este apoasa.
Actiunea unor hormoni
ACTH-ul si glucocorticoizii scad concentratia sodiului salivar; aldosteronul scade raportul Na/K salivar; testosteronul si tiroxina
cresc fluxul salivar, in timp ce ADH-ul il diminueaza; parathormonul creste nivelul proteinelor si calciului salivar.

25