categorizare

(memorare)

RaspunsuriComunicare
1.Fenomenul comunicarii: sensuri si definitii

1
conceptualizare
(interpretare)
2

operaionalizare
(transmitere) 5

mesaj

semnalul
care soseste

semnal

mesaj

Comunicarea este un process de transmitere de info idei, opinii, pareri, fie de la un individ la altul fie de la un
grup
la altul. Vine de la latinescul communis inseamna a pune la acord, a fi in legatura cu, a fi in relatie , In
4
3
organizare
simbolizare
vocabularul anticilor comunicare avea sensul de a transmite si celorlalti. Primele preocupari pentru com. Leau
(ordonare)
(selectare)
avut grecii, arta cuvantului, maiestria discursului. Elemnte concrete de teorie a com apar insa prima data in
lucrarea lui Corax din siracuza arta retoricii in sec VI in Hr. Platon si Aristotel vor continua prin institutionalizare com. Ca disciplina de studiu.
Romanii o vor prelua dezvoltand si elaborand in jurul anului 100 i.Hr primul model de com. Ev Mediu, biserica, drumuri comerciale, primele formatiuni
statale, crearea postei etc..
Comunicarea poate fi definit ca: *procesul prin care o persoan (sau un grup) transmite un coninut conceptual (o atitudine, o stare emoional, o
dorin etc.) unei alte persoane sau unui alt grup; *arta transmiterii informaiilor, ideilor i atitudinilor de la o persoan la alta; *trecerea unei
informaii de la un emitor la un receptor; * comunicarea reprezint o caracteristic fundamental a fiinei umane i exprim universalul, spre
deosebire de comunicaie, care se refer la instrumentele, la tehnicile i tehnologiile ce nlesnesc i amplific procesul de comunicare ntre indivizi i ntre
colectiviti, conferindu-le, n anumite cazuri, un caracter de mas * a face cunoscut, a da de tire, a informa, a ntiina, a spune * ansamblul
proceselor fizice i psihologice prin care se efectueaz operaia n relaie cu una sau mai multe persoane n vederea obinerii unor anumite obiective.
Paul Watzlawick considera comunicarea ca fiind conditio sine qua non a vieii omeneti i a ordinii sociale1. Prerile difer, ns, de la autor la autor,
aa nct unii vd n comunicare, ca act n sine, o premis necesar pentru funcionarea oricrui sistem social. Acetia arat c termenul de comunicatio
nu se refer doar la comunicare ci i la comunitate, care la rndul ei nseamn organizare, implicnd obligatoriu comunicarea ntre indivizii care o
alctuiesc. The World Book Dictionary definete comunicarea ca avnd urmtoarele sensuri:
furnizarea de informaii sau tiri pe cale oral sau scris
scrisoare, mesaj, informaie sau tiri
un mijloc de a trece de la unul la cellalt; legtur
actul de a transmite; transfer2
Pentru Pierre Guiraud, comunicarea reprezint transferul de informaie prin intermediul mesajelor iar n opinia lui Robert Escarpit a comunica nu
nseamn numai a emite i a primi, ci a participa, la toate nivelurile, la o infinitate de schimburi felurite care se ncrucieaz i interfereaz unele cu
altele.
2. comunicarea ca system si process
O form simpl de comunicare a fost propus de Karl Bhler, n 1934, completat ulterior de Roman Jakobson, numita triada lui Buhler.- E.M.R. =
emitor, mesaj, receptor. Schema lui Jakobson este mai complex, deoarece acesta i-a adugat trei componente C.C.C. = cod, canal, context. Procesul de
comunicare este dinamic i ireversibil. Faptul c este dinamic se refer la calitatea pe care o are comunicarea de a evolua i de a se adapta la nevoile
interlocutorilor, iar ireversibilitatea const n ntiprirea mesajului original n mintea receptorului.
Comunicarea e definit ca interaciune cu ajutorul unor simboluri. Matematicienii Claude Shannon i Warren Weaver, ambii angajai la Bell
Telephone Laboratory , au elaborat n anul 1949 un prim model de comunicare, pornind de la definiia comunicrii. Ei au prezentat comunicarea din
punct de vedere tehnic, ca n cazul unei convorbiri telefonice, n care apar: sursa de informaii (persoana care vorbete) care transform mesajul n
semnale pe care le transmite prin emitor (telefonul), aparat care este n acelai timp i canalul detectabil de ctre receptor. inta emitorului este
creierul asculttorului sau receptorului, care la rndul lui trebuie s decodifice mesajul, adic s l retransforme ntr-o informaie inteligibil. Codul, ne
referim aici att la codificare, ct i la decodificare, presupune nite reguli de transformare a mesajului dintr-o form n alta. n ceea ce privete sursa de
bruiaj, aceasta poate nsemna zgomot, perturbare, diminund recepia optim a mesajului.
1.
Singura deficien a acestui model de comunicare liniar n sens unic const n lipsa feed-back-ului, respectiv a caracterului reciproc al comunicrii.
Comunicarea, ca act n sine, este un sistem de transmitere a mesajelor, care sunt preluate de ctre oameni
(receptori) de la
oamenii din jurul lor (emitori) i prelucrate pentru a fi nelese. Paradigma sistemului de
comunicare, ca sum de cinci procese. (vezi desenul). Actul com. Modele de com
su rsa d e
tra n s m ita to r
canal
re c e p to r
tin t
in fo rm a re
Modelul Shannon &Weaver
in te rfe re n ta
Sursa de info-transmitatorul-(semnalul)-(receptare de semnal)-receptor-destinatar, zgomot
S u rs a d e
Modelul Lasswell(1948) Procesul comunicarii de masa(Cine spune, ce spune, prin ce canal, cui si cu ce efect).
Aceasta formula a
b ru ia j
fost folosita pentru a inzestra un cadru conceptual sociologia functionalista a mass-media.
Modelul lui Newcomb. Principala semnificatie a acestui model consta in faptul ca este primul care introduce problematica rolului comunicarii intr-o
societate sau intr-o relatie sociala. Pentru Newcomb acest rol este simplu :acela de a mentine echilibru intr-un sistem social.Vom vorbi despre canalele
comunicarii, tipurile de comunicare, retele de comunicare (y, x cerc si roata, stea). Tipuri formale si informale.
Procesul de comunicare, prin coninutul mesajului se urmrete realizarea anumitor scopuri i transmiterea anumitor semnificaii;
- orice proces de comunicare are o tripl dimensiune: comunicarea exteriorizat(aciunile verbale i nonverbale observabile de ctre interlocutori),
metacomunicarea(ceea ce se nelege dincolo de cuvinte) i intracomunicarea (comunicarea realizat
de fiecare individ n forul su interior, la nivelul sinelui);
- orice proces de comunicare se desfoar ntr-un context, adic are loc ntr-unanume spaiu psihologic, social, cultural, fizic sau temporal, cu care se afl ntro relaie de strns interdependen;
-procesul de comunicare are un caracter dinamic, datorit faptului c orice comunicare, o dat iniiat, are o anumit evoluie, se schimb i schimb
persoanele implicate n proces;
-procesul de comunicare are un caracter ireversibil, n sensul c, o dat transmis un mesaj, el nu mai poate fi oprit" n drumul" lui ctre destinatar.
n situaii de criz, procesul de comunicare are un ritm mai rapid i o sfer mai
mare de cuprindere;
Care sunt principalele elemente ale unui proces de comunicare?
cel puin doi parteneri (emitor i receptor), ntre care se stabilete o anumit relaie;

-codul, cunoscut de ambii parteneri (de menionat faptul c, n general, n orice proces de comunicare partenerii, joac" pe rnd rolul de emitor i
receptor);
mesajul;
mijlocul de transmitere a mesajului;
-feed-back-\A (mesaj specific prin care emitorul primete de k destinatar un anumit rspuns cu privire k mesajul comunicat);
-canale de comunicare, care reprezint drumurile", cile" urmate de mesaje (canale formale, canale informale);- mediul comunicrii este
influenat de modalitile de comunicare; exist mediu oral sau mediu
scris, mediu vizual etc.;
barierele (filtrele, zgomotele) reprezint perturbaiile ce pot interveni n procesul de comunicare.
Procesul de comunicare ia natere ca urmare a relaiei de interdependen ce exist ntre elementele
structurale enumerate mai sus.
Definitie: Comunicarea este un proces care din unghiul stiintei comunicarii dispune de patru componente fundamentale: un emitator, un canal, informatie
si un receptor. Procesul de comunicare poate fi redat astfel:
emitator - canal - receptor
Esenta procesului este transferul informatiei de la un participant la celalalt. n mod frecvent, circulatia are loc n dublu sens, e bidirectionala cazul
dialogului, o discutie ntre doua persoane care joaca alternativ rolul de emitator (vorbitor) si receptor (ascultator). Alteori, circulatia informatiei poate
avea loc tn sens unic. Este cazul monologului, al cuvntarilor, al comunicarii prin presa, radio su televiziune. Mass-media sunt predominant sisteme
unidirectionale de comunicare. Intentionalitate: Comunicarea nu se ncheie o data cu preluarea informatiei. Informatia poate exercita o influenta efectiva
asupra opiniilor, ideilor sau comportamentului celor ce o recepteaza. Procesul poarta numele de proces al comunicarii. La acest nivel, comunicarea se
aseamana procesului stimul-reactie. Acest proces, pentru a apartine comunicarii, trebuie sa fie international. Pentru ca transferul de informatie sa devina
un proces de comunicare, emitentul trebuie sa aiba intentia de a provoca receptorului un efect oarecare. Comunicarea devine un proces prin care un
emitator transmite informatie receptorului prin intermediul unui canal, cu scopul de a produce asupra receptorului anumite efecte.
emitator - canal - receptor efecte

4. structura si functiile comunicarii:

Clasificarea functiilor comunicarii propusa de cercetatorul american Roman Jakobson:
funcia referenial sau denotativ (centrat pe contextul comunicrii) este funcia principal a limbajului. Functia referentiala vizeaza contextul in
care are loc transmiterea unui mesaj
Sunt autori sociologi care contesta acuratetea acestei functii si propun impartirea acesteia in doua:
a) functia propriu-zis referentiala, axata pe continutul comunicarii.
b) functia contextuala sau situationala, care tine cont de cadrul in care se desfasoara procesul de comunicare.
Exemplu: un mesaj electoral pentru Transilvania trebuie sa tina cont de contextul emotional real care exista acolo, si nu de cel imaginar.
funcia expresiv sau emotiv (centrat pe relaia dintre emitor i mesaj). Orice mesaj, cu excepia celui tiinific, exprim i atitudinea celui care
comunic fa de obiectul comunicrii. consta in evidentierea starii interne a emitatorului. Aceasta functie este extrem de importanta, in special in
campaniile electorale.
funcia conativ definete relaiile dintre emitor i receptor. n aceast component a comunicrii, accentul cade pe declanarea unor reacii afective din
partea receptorului. Procedeele stilistice corespondente sunt repetiia, imperativul sau interogarea. Constructia mesajului este la modul imperativ prin
excelenta. Exemplu: Daca doriti sa vina prosperitatea, votati-ne! Prin acesta functie se urmareste un anumit raspuns de la receptor.
funcia poetic sau estetic definete, n cadrul modelului, relaiile dintre mesaj i el nsui. Este funcia evideniat cel mai mult n arte. Astfel, literatura
i formele culturii de elit folosesc aceste mesaje-obiect, care in de o semiologie specific (stilizare, ipostaziere, simbolizare). Functia poetica se refera
in special la mesaj. Limbajul poetic pune accentul pe modul cum se spune, cum se vorbeste, spre deosebire de limbajul stiintific, care pune accentul pe
ce se spune.
Anumite reclame fac apel la acest tip de mesaj, in special reclamele pentru serviciile turistice.
funcia fatic se concentreaz asupra contactului (canalul fizic). Ea se manifest prin forme ritualizate (rituri, ocazii solemne, ceremonii, discursuri,
conversaii familiale), care folosesc la meninerea contactului dintre interlocutori. Functia fatica a comunicarii. Aceasta functie are in vedere
caracteristicile canalului de comunicare si controlul bunei functionari a acestuia. Exemple: gesturile, formulele de salut, alo cu care incepem fiecare
convorbire telefonica. Aceste functii coexista practic in orice comunicare. Structura verbala a unui mesaj depinde, in primul rand, de functia
predominanta.
funcia metalingvistic este discursul despre propriul limbaj n termenii unui limbaj, ea fiind caracteristic discursului teoretic de tip tiinific sau literar.
Comicul de situatii se bazeaza din plin pe functia metalingvistica a comunicarii (Benny Hill, comicii Marin Moraru si Nae Lazarescu, etc). In aceasta
situatie, rasul telespectatorilor din off atrage atentia asupra glumelor. Un alt exemplu este Chestiunea zilei, a lui Florin Calinescu.
Functiile comunicarii ca proces de influienta in campul social :
Crearea de norme(influienta permite focalizarea punctelor de referinta comune care intemeiaza coieziune in grup), socializarea individului (fata
educativa peremite indivizilor sase cunoasca si sa se integreze ), controlul social(ajuta grupurile sociale sa sa isi pastreze integritatea, intareste dependenta
individ fata de sistem), inovarea(transformarea progresiva a normelor, evolutia punctelor de vedere, acceptarea noilor idei,adesea minoritare.). Daca
primele 3 functii sunt observabile, explicite si directe, functia inovatore este implicita si mascata. Ea devine vizibila in perioade mari de timp. Insa toate
aceste functii sunt direct influientate de contextul comunicarii si de tipul de interactiune implicat. Dupa lasswell procesul de comunicare indeplineste 3
functii principale : supravegherea mediului, dezvaluind tot ceea ce ar putea ameninta sau afecta sistemul de valori al unei comunitati, punerea in relatie a
componentelor societatii, pentru a produce un raspuns fata de mediu si transmiterea mostenirii sociale.

5. tipologii ale com.

n general, comunicarea se mparte dup cum urmeaz: unii arat c exist dou tipuri de baz ale comunicrii verbal i non-verbal Com. non-verbala
7%-cuvinte, 38%paraverbal, 55% non-verbal Kinetica-observarea gesturilor, Proxemica studiaza relatiile spatiale(distanta intima, personala, sociala,
publica)
Bernard Voyenne susine c exist patru moduri sau modele de comunicare (Fig. 12). n opinia sa acestea sunt: 1. comunicarea direct, 2. comunicarea
indirect, 3.comunicarea multipl 4.comunicarea colectiv
Comunicarea direct presupune o form complet de comunicare, actul comunicrii realizndu-se prin mijloace de transmitere a informaiilor astfel:
One-to-one (de la o persoan ctre alt persoan)

One-to-many (de la o persoan ctre mai multe persoane)

Many-to-one (de la mai multe persoane ctre o persoan)
Many-to-many (de la mai multe persoane ctre mai multe persoane) 3
Comunicarea indirect a reprezentat trecerea de la faza culturii orale la faza culturii vizuale, provocnd o ruptur ntre lumea magic a auzului i lumea
indiferent a vzului4. Caracteristicile acestui tip de comunicare constau n lipsa apropierii fizice, care nu mai este obligatorie ca n cazul comunicrii
directe; transmiterea informaiilor poate fi n lan cu posibilitatea declanrii de ecouri asupra indivizilor sau grupurilor; rspunsul (feed-back-ul) este mai
lent dect n comunicarea direct.
Se poate vorbi de comunicarea multipl odat cu apariia tiparului, care a revoluionat istoria comunicrii. Caracteristicile sunt cele ale comunicrii
indirecte cu deosebirea c, de aceast dat, numrul mesajelor este mai mare i ele sunt transmise razant, prin propagare. De altfel, inventarea tiparului a
introdus n procesul de comunicare posibilitatea multiplicrii mesajelor ntr-un anumit numr, implicit fidelitatea informaiei, propagarea ei n lan i
caracterul multidirecional al difuzrii.
n cazul comunicrii colective, emitorul i receptorul nu mai sunt indivizi, ci grupuri, care sunt alctuite la rndul lor din indivizi i grupuri mai mici.
Mesajele sunt multiple i numeroase, ele trebuind s treac, n mod obligatoriu, printr-un organ de informare, care este mass-media. Din acest motiv, att
mesajul, ct i comunicarea se socializeaz, adic devin colective.

Dupa modalitatea de transmitere a msj :

Comunic. Directa (in situatia in care msj este transmis utilizandu-se mijloace primare-cuvant, gest, mimica)
Com indirecta utilizarea tehnicilor secundare scriere, semnale transmise prin unde herziene, cabluri, sisteme grafice. Aici putem distinge: com imprimata(presa, reviste),
com inregistrata(film, disc), com prin fir(telefon, telegraf), com radiofonica(radio, tv)

Dupa modul in care indivizii participa la procesul com :

Com. intrapersonala
Com interpersonala
Com de masa

Dupa modul de realizare a procesului de com in functie de relatia existenta intre indivizi :
Com ascendenta(realizata la nivele inferioare ale org catre cele superioare)
Com descendenta(invers)
Com orizontala(realizata intre indivizii aflati pe pozitii ierarhice similare)

Comunicare formala si informala, comunicare mediatica-tv, radio presa, etc

Tipologia comunicrilor n cadrul grupului de munc

n cadrul grupului de munc au loc comunicri verticale, orizontale i oblice.
Tipurile de comunicare i caracteristicile acestora:
Verticale descendente:
transmit decizii, ndrumri, instruciuni etc. sub form verbal sau scris; sunt cele mai rspndite; au loc continuu; anumite comunicri se fac direct manager-subordonat,
altele prin intermediari.
Verticale ascendente: transmit informaii, opinii etc. de la subordonat la manager; permit cunoaterea felului n care se realizeaz sarcinile; asigur feed-back-ul.
Orizontale:
asigur comunicarea ntre membrii grupului de munc situai pe acelai nivel ierarhic; se realizeaz prin dialog sau edine de lucru.
Oblice: permit pentru un timp scurt s se evite calea ierarhic; conduc la conflicte de competen; folosite pentru rezolvarea unor probleme urgente; uneori au caracter
informal.

6. Comunicarea intra si interpersonala

Comunicarea intrapersonalaEste un autentic proces de comunicare, chiar daca emitatorul si receptorul este acelasi, iar codificarea si decodificarea
mesajelor nu este absolut necesara.
Comunicarea interpersonalaPresupune sondarea lumii noastre interioare comunicarea in si catre sine. Poate imbraca forma directa sau indirecta si
urmareste obiective multiple si complexe:
- persuadarea interlocutorului;
- recunoasterea valorii personale;
- satisfacerea nevoilor afective, de control, de dominatie;
- crearea si intretinerea legaturilor umane.
1.Comunicareaintrapersonalaestecomunicareansinecatresine.Fiecarefiintaumanasecunoastesisejudecapesine,sipunentrebarisisiraspunde,
astfelcaaceastacomunicarecupropriulforuminteriordevineosursadeechilibrupsihicsiemotional.
2.Comunicareainterpersonalaestecomunicareantreoameni.Obiectiveleacesteicomunicarisntextremdemultiplesicomplexe:cunoastereacelordelnganoi,creareasintretinerealegaturilorumane,persuadarea
interlocutorului,recunoastereavaloriipersonale,satisfaceareanevoilorafective,decontrolsidominatieetc.Comunicareainterpresonaladirectapresupuneinitiereadecontactepersonalenemijlocitesiinteractiventreoameni,pe
cndceainterpersonalaindirectaarenevoiedemijloacesitehnicisecundaredepunerencontactuman(scrierea,nregistrarilemagneticesautransmisiileprinundesaufibraoptica).

Comunicarea interpersonala
este definita ca un proces global care integreaza cuvinte, mimica, priviri, gesturi si raporturi spatiale. Globalitatea acestui proces nu este una
logocentrica.
Privita ca un proces n desfasurare, comunicarea, n general, consta n transmiterea si schimbul de informatii, de mesaje ntre persoane, n circulatia de
impresii si de comenzi, n mpartasirea de stari afective, de decizii si judecati de valoare care au ca scop final obtinerea de efecte la nivelul particular
interior al fiecarui individ.
Comunicarea si informatia sunt n stransa relatie, n contrast si n succesiune, daca vorbim despre timpurile n care traim.
Daca analizam cultura comunicarii si comunicarea culturilor, trebuie avut n vedere un concept esential, anume comunicarea relationala, care cuprinde
constientizarea, blocajele indivizilor, managementul conflictului si al stresului.
Legea Atractiei Universale reprezinta o latura importanta a comunicarii interpersonale. Individul care incearca sa se faca atragator concepe aceasta relatie
de interactiune ca fiind un joc al seductiei.
Exista o replica renumita cu privire la atractivitate "nu vreau sa atrag ceva sa nu se intample". De fapt, n comunicarea interpersonala se discuta pozitia
contextuala. Participantii implicati sunt putini, sunt interactanti ai comunicarii interpersonale, sunt n proximitate fizica fiecare cu fiecare si exista multe
canale de comunicare senzoriala, iar feed-back-ul este imediat atunci cand intre indivizi se comunica.
3

Comunicarea n dezvoltare presupune un grup mic de cel putin trei persoane dar nu mai mult de 15, care trebuie sa aiba un scop comun.
Apare aici si conceptul de "sinergia grupurilor" adica interconexiunile vazute sau nevazute dintre indivizii respectivi.
Se vorbeste n cadrul comunicarii interpersonale si despre identificarea cu celalalt si luarea deciziilor. Este recunoscuta sintagma "nu fiecare vrea sa fie
lider"- de fapt, fiecare vrea sa fie lider dar este mai puternica teama de a avea succes.
Grupurile de indivizi ofera totdeauna oportunitatea de a avea noi prieteni.
Exista mai multe categorii de grupuri:
-grupuri de lucru
-grupuri de gndire-grup think
-grupuri mediate-pe internet, pe chat, la o TV, etc.
Decizia ntr-un grup este de mai multe tipuri:
Autocratica
Democratica
Laissez faire
Abda cratiae
In fiecare grup de indivizi exista anumite roluri:
1. Roluri de grup
-initiator contribuitor
-cautator de opinii
-elaborator si coordonator de programe
-evaluator critic
-energizatorul

-tehnicianul procedual
-inregistratorul

-observatorul
3. Roluri individuale:
-agresorul
-dominatorul

2. Roluri sociale:
-incurajatorul
-armonizatorul

Mihai Dinu, n lucrarea sa "Comunicarea" vorbeste despre religie ca fiind un fapt de comunicare: "Nu crede n Dumnezeu, ci crede n posibilitatea de a
comunica cu el". Noica este de parere ca n acest tip de cunoastere sunt evidente limitele inerente ale expresiei verbale.

8. comunicarea de masa si spatial public

Spaiul public - spaiu simbolic n care se opun i i rspund discursurile n cea mai mare parte contradictorii inute de diferii actori politici, sociali,
religioi, culturali, intelectuali care compun societatea Este o zon intermediar ntre societatea civil i stat. Consecina acestei extensiuni a spaiului public
este diminuarea rolului societii civile i supradimensionarea comunicrii politice" (Dominique Wolton).
Comunicarea de masa-Presupune un producator institutionalizat de mesaje scrise, vorbite, vizuale sau audiovizuale, care se adreseaza unui public
variat si numeros. Acest tip de comunicare nu beneficiaza de un feedback eficient. De cele mai multe ori, la nivelul cunoaterii comune, comunicarea de
mas este identificat cu mass media. Deoarece i acest concept de mass media este mai nou, se impune o definire a sa: Termenul medium (la plural media)
este un cuvnt de origine latin, transplantat ntr-un ansamblu anglo-saxon. El desemneaz n principiu procesele de mediere, mijloacele de comunicare i se
traduce, n general, cu expresia comunicaiile de mas (...). Deci: media = mijloace de comunicare; mass media = mijloace de comunicare pentru un mare
public, un public de mas, inventate i utilizate n civilizaiile moderne i avnd drept caracteristic esenial marea lor for, putere, vasta lor raz de aciune. Nu
exist nici o ndoial c trebuie s se nscrie n aceast categorie radiodifuziunea i televiziunea (...). Cinematograful, Presa, pentru aceleai motive, este
considerat ca fiind unul dintre principalele mass media (...) Cartea (...), discursurile, benzile, casetele sau videocasetele pot, de asemenea, s fie
ncadrate n categoria mass media. De asemenea, afiul publicitar. Se poate considera, aa cum pe bun dreptate procedeaz Marshall McLuhan, c i
cuvntul, telefonul, telegraful, scrisul sunt mijloace de comunicare... Chiar dac ele servesc mai curnd la stabilirea de relaii interpersonale dect ca
emitori ctre marele public". Se impun totui unele precizri fa de acest punct de vedere, ntre noiunile de mass media i comunicare de mas,
mijloace ale comunicrii de mas este evident c nu poate exista o sinonimie perfect. nceputurile comunicrii de mas pot fi situate n secolul al XVlea datorit inventrii tiparului, aceasta este pregnant n secolul XX, dup prima conflagraie mondial, o dat cu dezvoltarea mijloacelor tehnice n
domeniul audio-vizualului. Abia n aceste condiii se poate spune c ea face posibil transmiterea unui mesaj ctre un public variat i numeros, care l
recepioneaz simultan, fiind desprit din punct de vedere spaio-temporal de surs. Cercettorul american H. D. Lasswell, n lucrarea sa
Structura i funcia comunicrii n societate, a determinat direciile majore ale cercetrii comunicrii de mas, pornind de la ideea c n orice aciune de
comunicare trebuie s avem n vedere cele cinci ntrebri fundamentale: cine spune? ce spune? prin ce canal? cui? cu ce efect?n viziunea lui Lasswell,
modelul comunicrii de mas se poate rezuma la formula someone says something on somebody (cineva spune ceva cuiva).
Comunicarea de mas este un proces social organizat. Spre deosebire de Lasswell, Marshall McLuhan reduce paradigma comunicrii de mas la doi
termeni: ce se spune? (mesaj + mijloc de comunicare) i cine? (productor + receptor). Istoria comunicrii de mas este, din acest punct de vedere, o
istorie a scderii costurilor: de la primele cri produse cu tiparul lui Gutenberg, pn la crile i ziarele de astzi, de la pionieratul n radiodifuziune i
televiziune, pn la performanele actuale n materie, costurile presupuse de accesul la informaii au nregistrat o permanent scdere.

9. elemente esentiale ale procesului de comunicare

Elementele fundamentale ale procesului de comunicare sunt: emitorul, canalul, mesajul (informaia) i receptorul. Transmiterea sau transferul
informaiei de la un participant (emitentul) la altul (receptorul) are loc prin intermediul unui canal de comunicare (hrtia, pentru presa scris, ori undele,
pentru radio). n procesul de comunicare urmrim patru scopuri eseniale: a) s fim receptai (auzii sau citii); b) s fim nelei; c) s fim acceptai; d) s
provocm o reacie o schimbare de comportament sau de atitudine. Dac nu reuim s fructificm nici unul dintre obiectivele propuse, putem considera
c am ratat procesul de comunicare. Dac receptarea informaiei provoac o reacie, adic influeneaz comportamentul sau atitudinile receptorilor, se
poate vorbi de un efect al comunicrii i astfel schema fundamental a comunicrii capt forma:
Informaie
Informaie
Emitor
Canal
Receptor
Efect
Aadar, considernd c emitentul are, de la bun nceput, intenia de a provoca recptorului un oarecare efect, putem defini comunicarea drept un proces
prin care un emitor transmite informaie receptorului prin intermediul unui canal, cu scopul de a produce receptorului anumite efecte (J.J. Van
Cuilenburg, tiina comunicrii, Bucureti, Humanitas, 1998, p. 24). Fiecare dintre noi este un interpret unic al lumii sale nconjurtoare i de aceea
apare cu necesitate adoptarea unui cod prin care emitorul i receptorul atribuie aceleai semnificaii (nelesuri) cmpului de simboluri (semne i
semnale) cu care opereaz.
Componentele procesului de comunicare

Orice proces de comunicare are urmatoarele componente (T. Zorlentan):

emitentul, aflat in ipostaza de manager sau executant, este persoana care initiaza comunicatia. El formuleaza mesajul, alege limbajul, receptorul si
mijlocul de comunicare. Desi are un rol preponderent in initierea comunicarii, nu poate controla pe deplin ansamblul procesului;
receptorul, executant sau manager care primeste mesajul informational. Rolul lui nu este cu nimic mai mic decat cel al emitentului. Multi manageri,
neintelegand pe deplin acest rol considera ca sarcina lor este de a transmite si nu de a primi. In realitate, a asculta este la fel de important cu a vorbi, a citi
nu este cu nimic mai prejos decat a scrie. Reusita comunicarii depinde de adecvarea continutului si formei de exprimare a mesajului cu capacitatea de
perceptie si intelegere a receptorului, cu starea sa sufleteasca. Mesajele trebuie prezentate diferit fata de receptorii lipsiti de prejudecati sau intr-o stare de
spirit echilibrat.
Mesajul este simbolul sau ansamblul simbolurilor transmise de emitator receptorului. In realitate, insa, el este mult mai complicat decat aceasta simpla
definitie. Specialistii vorbesc de textul adica partea deschisa, vizibila a mesajului concretizata in cuvinte si muzica, partea invizibila continuta in orice
mesaj.
Contextul, mediul este o componenta adiacenta dar care poate influenta mult calitatea comunicarii. El se refera la spatiu, timp, starea psihica,
interferentele zgomotelor, temperaturilor, imaginilor vizuale care pot distrage atentia, provoaca intreruperi, confuzii. (Un mesaj rostit de aceeasi persoana,
va capata alta semnificatie in functie de locul unde a fost rostit; de exemplu, seful, in biroul sau importanta oficiala, in biroul subordonatului simplu
repros, pe strada lipsit de importanta, ori la domiciliu atentie, prietenie).
Canalele de comunicare, traseele pe care circula mesajele. Dupa gradul de formalizare pot fi:
formale sau oficiale, suprapuse relatiilor organizationale. Sunt proiectate si functioneaza in cadrul structurii astfel incat sa vehiculeze informatii intre
posturi, compartimente si niveluri ierarhice diferite. Modul de functionare a acestor canale da eficienta comunicarii. Aparitia unor blocaje frecvente in
anumite puncte indica necesitatea revizuirii posturilor sau a investigarii starii climatului a relatiilor interpersonale.
informale, generate de organizarea neformala. Constituie cai aditionale care permit mesajelor sa penetreze canalele oficiale.
Aceste retele pot vehicula stiri si informatii mai rapid decat canalele formale, insa, ele pot fi frecvent distorsionate si filtrate. Un proces eficient de
comunicare solicita luarea in considerare a ambelor categorii de canale, cunoasterea modului lor de functionare, a avantajelor si dezavantajelor pentru a le
putea folosi si controla. (Raspandirea unei vesti provoaca o reactie in mai putin de o zi; la transmiterea unei stiri speciale raspunsul se primeste dupa o
saptamana). Mijloacele de comunicare, constituie suportul tehnic al procesului. Principalele mijloace de comunicare in masa sunt: discutia de la om la
om, rapoarte interne, sedinte si prezentari orale, scrisori, telefonul (clasic, mobil si robotul telefonic), telexul si telefaxul, combinarea aparatului video si
audio pentru teleconferinte, retele de computere, video si TV prin circuit inchis, avizierul, ziare/lucrari/ diagrame).
In general, comunicarea de la om la om este mai eficienta decat cea telefonica iar telefonul este mai bun decat un raport. Avizierele si buletinele
informative nu sunt prea eficiente. (E bine sa nu folosim un singur mijloc de comunicare; confirmarea unei discutii printr-un raport este binevenita).
Limbajul, un alt component al procesului de comunicare. De retinut ca:
limba vorbita (romana) si cea scrisa nu constituie chiar acelasi limbaj (ce s-ar intampla daca am scrie cum am vorbi si invers?);
celelalte limbaje" de mare ajutor in comunicarea manageriala sunt cifrele si imaginile vizuale de orice fel (o diagrama, un desen, un grafic sunt mai
eficiente decat cuvintele);
folosirea limbii materne a clientului nu este accesibila tuturor. Exista insa numeroase cursuri de limbi straine.
Etape si mecanisme ale procesului de comunicare
a) Codificarea intelesului. Consta in selectarea anumitor simboluri, capabile sa exprime semnificatia unui mesaj. Cuvintele, imaginile, expresiile fetei
sau ale corpului, semnalele ori gesturile se constituie in simboluri ale comunicarii. b) Transmiterea mesajului. Consta in deplasarea mesajului codificat
de la E la R prin canalele de comunicatie (vizual, auditiv, tactil sau electronic). Modul de transmitere este determinant. c) Decodificarea si
interpretarea. Se refera la descifrarea simbolurilor transmise si, respectiv, explicarea sensului lor, proces formalizat in receptarea mesajului. d)
Filtrarea. Consta in deformarea sensului unui mesaj datorita unor limite fiziologice sau psihologice. Filtrele fiziologice sunt determinate de handicapuri
totale sau partiale (lipsa sau scaderea acuitatii vazului, auzului, mersului etc.) si limiteaza capacitatea de a percepe stimuli si deci, de a intelege mesajul.
e) Feed-back-ul. Incheie procesul de comunicare. Prin intermediul sau, E verifica in ce masura mesajul a fost inteles corect ori a suferit filtrari.
Pentru manageri, feed-back-ul comunicarii se poate produce in diferite moduri. Astfel, poate exista un feed-back direct si imediat, prin care raspunsul R
este verificat in cadrul comunicarii fata in fata. Prin diverse simboluri cuvinte, gesturi, mimica fetei se constata daca mesajul a fost receptat sau nu
corect. Feed-back-ul indirect, propagat si intarziat prin declinul W: calitate slaba a activitatilor, cresterea absenteismului, conflicte de munca, poate
indica dificultati vechi si profunde ale comunicarii.

10. Caracteristici - comunicare de mas:

ansamblu de fenomene socio-culturale strns legate de evoluiile n domeniul tiinei i tehnologiei;

- este pregnant n secolul XX, dup prima conflagraie mondial, o dat cu dezvoltarea mijloacelor tehnice n domeniul audio-vizualului;
-face posibil transmiterea unui mesaj ctre un public variat i numeros, care l recepioneaz simultan, fiind desprit din punct de vedere spaio-temporal
de surs;
- emitorul de mesaje este unul singur, este un profesionist al comunicrii, un jurnalist, o persoaninstituionalizat" care reprezint un grup de persoane i
este un mare productor de mesaje;
comunicarea se socializeaz, devine colectiv;
- destinatarii comunicrii formeaz grupuri largi, colectiviti umane, fapt care constituie socializarea audienei (a receptrii);
-caracterul unidirecional i mediat al comunicrii; reacia grupului receptor de mesaje fa de grupul emitor (feed-back-ul) este lenl, chiar de
indiferen.
Care sunt principalele mijloace de comunicare de mas?
Mijloacele folosite n comunicarea de mas sunt rezultate att ale revoluiei industriale, ct i a apariiei unor organizaii comerciale, a unor trusturi,
concerne, corporaii interesate att de producia de mas, ct i de difuzarea de mas, aductoare de profit:
-presa;
-tehnologia din domeniul electricitii i electronicii - apariia telegrafului, a telefonului, fonografului, radioului, cinematografului, televiziunii;
calculatorul.
Traim ntr-un spatiu n care mass-media sufera schimbari rapide. n urma cu numai cativa ani, majoritatea oamenilor nu auzisera de multimedia si
Internet. Acum nici macar nu poti sa deschizi ziarul fara sa ntalnesti o referire la unul dintre cele doua domenii sau chiar la amandoua.
Schimbarile care au loc n domeniul mass-media sunt numeroase si n unele cazuri si spectaculoase. Tirajele si lectura ziarelor a scazut de ceva vreme.
Televiziunile s-au schimbat de la structura cu cele cinci canale la sistemul cablat cu 50 de canale si la ntroducerea sistemului cu 500 de canale. Unele
reviste sunt publicate pe Word Wide Web sau direct pe CD-ROM-uri. Domeniul publicitatii vrea sa joace un rol important n noul camp al comunicarii. O
teorie cunoscuta este ca noile tehnici de comunicare nu au luat niciodata n ntregime locul celor vechi, dar le-au obligat pe acestea sa-si asume noi roluri.
De exemplu, televiziunea nu a eliminat radioul, dar a dus la realizarea unor noi tipuri de programe, cum ar fi talk show-urile sau programe de muzica

specializate.
Oricare ar fi forma pe care o ia comunicarea de masa, ea va continua sa aiba un rol major n viata noastra. Mass-media ofera ochii si urechile societatii.
Ele pun la dispozitie mijloacele prin care societatea ia decizii si prezinta vocea colectiva prin care societatea ajunge sa se cunoasca. Mass-media
reprezinta o importanta sursa pentru transmiterea valorilor societatii.
Una din schimbarile determinate de noile tehnologii o reprezinta nsasi punerea sub semnul ntrebarii a definitiei comunicarii de masa. Comunicarea de
masa este definita prin trei caracteristici:
- Este directionata catre o audienta mare, eterogena si anonima.
- Mesajele sunt transmise public, adesea planificate pentru a atinge majoritatea membrilor audientei simultan.
- Comunicarea tinde sa fie sau sa opereze ntr-un sistem bine organizat complex si care presupune multe cheltuieli.
De cele mai multe ori, la nivelul cunoasterii comune, comunicarea de masa este identificata drept mass-media. Deoarece si acest concept de
mass-media este mai nou, se impune o definire a sa: Termenul medium (la plural media) este un cuvant de origine latina, transplantat intr-un ansamblu
anglo-saxon. El desemneaza in principiu procesele de mediere, mijloacele de comunicare si se traduce, in general, cu expresia comunicatiile de masa.
Deci: media = mijloace de comunicare; mass-media = mijloace de comunicare pentru un mare public, un public de masa, inventate si utilizate in
civilizatiile moderne si avand drept caracteristica esentiala marea lor forta, putere, vasta lor raza de actiune. Nu exista nici o indoiala ca trebuie sa se
inscrie in aceasta categorie radiodifuziunea si televiziunea ().
Cinematograful se inscrie in aceeasi categorie (). Presa, pentru aceleasi motive, este considerata ca fiind unul dintre principalele mass-media ().
Cartea (), discursurile, benzile, casetele sau videocasetele pot, de asemenea, sa fie incadrate in categoria mass-media. De asemenea, afisul publicitar. Se
poate considera, asa cum pe buna dreptate procedeaza Marshall McLuhan, ca si cuvantul, telefonul, telegraful, scrisul sunt mijloace de comunicare
Chiar daca ele servesc mai curand la stabilirea de relatii interpersonale decat ca emitatori catre marele public Se impun totusi unele precizari fata de
acest punct de vedere. Intre notiunile de mass-media si comunicare de masa, mijloace ale comunicarii de masa este evident ca nu poate exista o sinonimie
perfecta. Confuziile care se fac in acest sens limiteaza sensurile conceptelor printr-un reductionist simplist, inadecvat. Intre comunicare de masa, inteleasa
ca mesaje si procese de comunicare si mijloace de comunicare (instrumentele comunicarii, mijloacele tehnice de transmitere a mesajelor) exista diferente
vizibile, care nu pot fi ocolite sau trecute cu vederea.
Nu putem defini conceptul de comunicare de masa fara sa tinem cont de faptul ca este vorba despre un ansamblu de fenomene socio-culturale strans
legate de evolutiile in domeniul stiintei si tehnologiei, ceea ce implica unele trasaturi specifice. Desi inceputurile comunicarii de masa pot fi situate in
secolul al XV-lea datorita inventarii tiparului, aceasta este pregnanta in secolul XX, dupa prima conflagratie mondiala, o data cu dezvoltarea mijloacelor
tehnice in domeniul audio-vizualului.Abia in aceste conditii se poate spune ca ea face posibila transmiterea unui mesaj catre un public variat si numeros,
care il receptioneaza simultan, fiind despartit din punct de vedere spatio-temporal de sursa. Emitatorul, in acest caz, este un profesionist al comunicarii,
un jurnalist o persoana institutionalizata (W. Schramm) sau o organizatie de comunicare, un post de radio, un canal de televiziune, un ziar (grupuri
sociale specializate -; antrepenorii de presa si personalul lor). Aceasta este de fapt si prima dintre caracteristicile comunicarii de masa: emitatorul, o
persoana institutionalizata, care reprezinta, de obicei, un grup de persoane, este un mare producator de mesaje.
Cercetatorul american H.D. Lasswell, in lucrarea sa Structura si functia comunicarii in societate, a determinat directiile majore ale cercetarii comunicarii
de masa, pornind de la ideea ca in orice actiune de comunicare trebuie sa avem in vedere cele cinci intrebari fundamentale: cine spune? ce spune? prin ce
canal? cui? cu ce efect? In viziunea lui Lasswell, modelul comunicarii de masa se poate rezuma la formula someone says something on somebody
(cineva spune ceva cuiva). J. Lazar apreciaza astfel: Comunicarea de masa este un proces social organizat. Cei care lucreaza pentru media, fie ca este
vorba de ziar sau de un canal TV, fac parte dintr-o mare intreprindere care este reglementata si organizata ca orice alta intreprindere din societate.
Imaginea ziaristului independent, izolat in fata masinii sale de scris, este la ora actuala depasita. Fiecare jurnalist, fie ca lucreaza pentru un cotidian,
pentru radio sau TV, apartine unui ansamblu de salariati din intreprinderea respectiva si executa o munca bine definita in sensul unei echipe (Sociologie
de la communication de masse). Spre deosebire de Lasswell, Marshall McLuhan reduce paradigma comunicarii de masa la doi termeni: ce se spune?
(mesaj + mijloc de comunicare) si cine? (producator + receptor). In acest sens el afirma: Societatile se deosebesc intre ele mai mult prin natura
mijloacelor prin care comunica oamenii decat prin continutul comunicarii.
Precizari:
comunicare de masa - mesaje si procese de comunicare;
mijloace de comunicare - instrumentele comunicarii, mijloacele tehnice de transmitere a mesajelor;
mass - un public numeros, amplitudine sociala a mesajului, simultaneitate a receptarii pe o arie larga, standardizare a consumului de produse culturale,
nivel scazut de receptivitate;
Trsturile eseniale ale comunicrii mediatice (de mas).
Mass-media ca termen generic ce desemneaz orice mijloc de comunicare n mas (pres tiprit, agenie de pres, radio, televiziune, cinema, afiaj etc.) i care
desemneaz, n acelai timp, un intermediar care transmite un mesaj ctre un grup. Aadar, n funcie de situaie, suportul mediatic (ziar, radio etc.) este fie emitorul
mesajului, fie canalul de transmitere a unui mesaj. Mass-media ca sistem. Cteva caracteristici ale comunicrii de mas (unele dintre care sunt raportate la comunicarea
interpersonal): a) Asimetria (unidirecionalitatea) relaiei dintre comunicator i public, n avantajul celui dinti. Auditoriul are o compoziie eterogen, fiind format din
indivizi aparinnd tuturor categoriilor socio-profesionale, cu vrste, stiluri de via i convingeri diferite. Audiena e lipsit de reprezentare i capacitatea de a rspunde; b)
producia mass-media este asimilat cu produciile oricror ntreprinderi din societate, comunicarea de mas fiind un proces social bine organizat. Produsele industriei
comunicaionale sunt deosebit de scumpe, iar aceste costuri mari au influene (efecte) asupra publicului; c) mass-media selecteaz numai anumite evenimente, n funcie de
impactul asupra audienei, de resursele financiare, de organizaiile i personalitile publice implicate; d) simultaneitatea, fiind realizat cu ajutorul tehnicilor performante,
implic importante costuri. Creaia individual este serios limitat datorit costurilor ridicate din industriile media; e) diminuarea rolului jurnalistului datorit faptului c
acesta a devenit o simpl component a unui proces complex de producie i distribuie din mediile moderne. Cteva motive pentru care mijloacele de comunicare n mas
sunt contestate: a) pervertirea valorilor culturale ale publicului; b) stimularea creterii ratei delincvenei; c) contribuia la degradarea moral general; d) dirijarea maselor
ctre superficialitatea politic, descurajarea creativitii.

11. relatii publice: definitii si abordari

n cartea sa Principiile i Practicile Relaiilor Publice , Kitchen definete acest termen ca fiind arta i tiina social de a analiza tendine, de a
prezice consecinele acestora, de a consilia conducerea organizaiei i de a implementaprogramele de aciune planificate care vor servi
deopotriv interesele organizaiei i ale publicului. Practica relaiilor publice este efortul deliberat,planificat i susinut de a stabili i menine un
climat de nelegere ntre oorganizaie i diversele categorii de public ale acesteia. (Kitchen 1997:7) Aceastanu este unica definiie. De fapt, nu
exist o definiie universal valabil a acestei noiuni, pentru c, probabil, ea este att de vast nct poate fi definit n mai multe feluri. Deoarece
de-a lungul anilor oamenii au practicat RP fr s le defineasc foarte clar, termenul a fost neclar i greit neles. Din cauza ctorva neprofesionii care au
lucrat n domeniu, RP nu au dobndit o reputaie prea grozav. Chiar i astzi, sunt persoane care cred c RP sunt o modalitate de a mistifica adevrul, de
a monologa i de a manipula n scopuri necinstite situaiile conflictuale.
-Garant al democraiei
Dup Public Relation - relaiile publice ajut societatea noastr complex i pluralist s funcioneze ntr-un mod mai eficient, contribuind la nelegerea
reciproc dintre grupuri i instituii

- Creator al unei atmosfere de nelegere-ntre organizaii i indivizi .Dup British Institute of Public Opinion relaiile publice sunt un efort deliberat
planificat i susinut,de a stabili i de a menine nelegerea reciproc ntre o organizaie i publicul ei .
- Instrument de persuasiuneRelaiile publice sunt un efort planificat de a influena opinia public , prin bun reputaie i comportament responsabil , pe
baza unei comunicri reciproce , bilaterale i comun satisfctoare(S.M. Cutlip,A.H.Center,G.M. Broom)
Practica relaiilor publice este arta i tiina social a analizrii unor tendine , a anticiprii consecinelor lor, a sftuirii liderilor unei organizaii i a
implementrii unor programe de aciune care vor servi att interesele organizaiei ct i interesele publicului .
-Relaiile publice sunt o funcie a conducerii organizaiei;
- Relaiile publice sunt o activitate planificat;
- Relaiile publice nu pot fi eficiente fr apelul la cercetarea publicului i la teoriile i metodele din tiinele sociale;
- Relaiile publice se bazeaz pe comunicarea bilateral;
Relaiile publice implic o responsabilitate social;
Elementul comun care leag relaiile publice,organizaiile i publicul este noiunea de eficacitate .
Istoria relaiilor publice este istoria autonomizrii i perfecionrii respectivelor tehnici de comunicare i de management al comunicrii sociale .
... fr nici o ndoial relaiile publice s-au dezvoltat mai repede n Statele Unite dect n alte ri, datorit climatului naional, economic, social, politic i
cultural specific, precum i puterii aparte de care au beneficiat mass-media aici (D.Newsom i colab.)
Cea mai important organizaie profesional este Public Relation Society of America care numr circa 20.000 de membri,n 1955 , n SUA 28 de
universiti ofereau programe de relaii publice; n 1985 numrul lor a crescut la 150 .Expresia relaii publice a fost utilizat ntr-o accepie teoretic
,pentru prima dat n 1882, cnd un avocat pe nume Dorman Eaton, a inut, n faa studenilor de la Facultatea de Drept a Universitii Yale, un discurs cu
titlul relaii publice i ndatoririle juritilor. Prin relaii publice el nelegea preocuparea pentru binele public.
Cu acest neles , sintagma este evocat i de Theodore Veil n 1909 cnd i-a intitulat raportul anual al companiei sale Public Relations. Mai trziu, n
1920, Edward Bernazs a utilizat formula consilier n relaii publicepentru a denumi activitatea practicienilor din acest domeniu.
Prinii relaiilor publice moderne
n 1904, doi ziariti , Ivy Lebder Lee i George Parker, deschid la New York o agenie de relaii publice. Ulterior , Lee se va desprinde din aceast
asociaie i va ntemeia , n 1916 , o alt agenie numit Harris & Lee. n perioada primului rzboi mondial, guvernul american a depus o
activitate intens de propagand n vederea mobilizrii maselor pentru sprijinirea efortului militar. n acest scop, preedintele Wilson a creat
Comitetul pentru informaii publice, condus de ziaristul George Creel. Acesta a reunit un grup de remarcabili ziariti , cercettori , editori ,
ageni de pres etc. Comitetul Creel a creat o nou generaie de practicieni n relaii publice , care la terminarea rzboiului, au nfiinat birouri
proprii i au dezvoltat noi metode de lucru. Aceast generaie este dominat de personalitatea lui Edward L. Bernays, care s-a impus att ca un
practician strlucit , ct i ca primul teoretician i profesor de relaii publice.n 1922, Bernays a inut primul curs de relaii publice n cadrul
Universitii din New York, iar n 1923 a publicat prima lucrare consacrat relaiilor publice , sub titlul Cristalizarea opiniei publice(aproape
simultan cu o alt lucrare celebr consacrat aceleiai teme, Opinia Public de walter Lipmann.)
Detaliind aceste roluri , putem spune c departamentul de relaii publice are sarcini legate de :
Anticiparea reaciilor opiniei publice i analiza feed-back-ului
Consilierea conducerii
Stabilirea i implementarea programelor de relaii publice
Evaluarea acestor programe
Monitorizarea presei i relaia cu mass-media
Coordonarea comunicrii interne
Organizarea evenimentelor
Identificarea problemelor organizaiei i asigurarea legturilor comunicaionale dintre conducere i publicurile interne sau externe
Gestionarea , din punctul de vedere al comunicrii , a situaiilor de criz.

12. PR si activitatile conexe: publicitatea reclama si marketingul

PR/Marketing
Jefkins i Yadin definesc Marketingul ca fiind un proces managerial prin care se identific, se anticipeaz i se satisfac cerinele clientului, n scop
lucrativ. Este clar din aceast definiie c practicanii marketingului se ocup cu altceva dect cu relaii publice. Practicanii marketingului planific
programe de comunicare cu pieele, spre deosebire de practicanii relaiilor publice, care aa cum am explicat deja planific programele de
comunicare cu diversele categorii de public. Marketingul era cndva asociat cu publicitatea, advertising-ul sau promovarea vnzrilor. ns, aa cum
observ Seitel, aceste noiuni tradiionale au nceput s se schimbe, din mai multe motive:
Protestul consumatorilor n legtur cu valoarea i sigurana produselor i investigaiile legate de cererea real de pia au nceput s clatine
prerile tradiionale despre marketing
Retragerea de pe pia a unor produse a fcut n repetate rnduri vlv n pres.
Frica de ingredientele produselor a crescut.
Departamentele/ageniile de advertising au nceput s fie interpelate desprecum anume rspund produsele lor nevoilor sociale i
responsabilitilorcivice .
Zvonurile despre anumite campanii s-au rspndit foarte rapid.
Problemele generale de imagine ale diverselor companii i industrii au fost deconspirate prin atacuri critice susinute n pres.
Ca urmare, dei produsele unei companii au rmas importante, clienii au nceput s se uite i la politicile i practicile acesteia n toate domeniile
Rezultatul acestor cauze este ceea ce se cheam astzi relaii publice de marketing. Termenul nseamn utilizarea tehnicilor de relaii publice de
ctre personalul de marketing, pentru a crea imaginea necesar vnzrii produselor.
Deoarece practicanii marketingului au puin experien n tehnicile respective, departamentele de relaii publice sunt cele care se ocup, de
obicei, de aceste situaii. Chiar i aa, cele trei discipline continu s funcioneze ca
departamente distincte, cu programe diferite, aa nct ele nu trebuie puse naceeai ecuaie. Ele coopereaz ntre ele, sunt interconectate, fiecare
depinznd,n unele cazuri, de celelalte pentru a atinge obiectivele companiei, ns ele sunt
activiti diferite ale organizaiei.
PR/reclama/advertaisingRelaiile publice de marketing i utilizarea advertising-ului corporativ n relaiile publice au creat falsa impresie despre ecuaia ntre aceste dou
discipline. Advertising-ul vinde produsele i creeaz structuri cu semnificaii. n sensul su
mai larg, el are legtur cu marketingul produselor, dei, n societatea modern este descris ca un discurs cu ajutorul obiectelor i despre obiecte.
Reclamele trebuie s in cont nu numai de calitile i atributele inerente ale produselor pe care

ncearc s le vnd, ci i de felul n care pot face ca proprietile respective snsemne ceva pentru noi. Cu alte cuvinte, prin advertising trebuie transmise
mesaje din lumea obiectelor, ntr-o form care are sens pentru oameni. Reclamele au form
vizual i verbal, pentru a crea interseciile de comunicare menite s creasc vnzrile de produse. n acest proces, reclama trebuie s fie susinut de
relaiile publice iar relaiile publice se pot folosi, n alte cazuri, de reclam, ca de un
instrument. ns indiferent de aceast cooperare, publicul trebuie s neleag clar c relaiile publice nu trebuie privite ca advertising, i nici invers. n
practic, advertising-ul este doar o form de RP. Relaiile publice sunt o activitate mai extins. RP se refer la toate sistemele de comunicare care
folosesc un numr mai mare de instrumente dect advertising-ul, iar advertising-ul se refer la sisteme de comunicare legate exclusiv de marketing i
mass media. Reclamele generate de advertising se adreseaz audienei externe i publicului larg, n timp ce relaiile publice se adreseaz unei audiene
interne i externe i unui public clasificat dup anumite criterii. Mai mult, relaiile publice au o sfer mai larg, cuprinznd politicile i performana
ntregii organizaii, de la morala angajailor i pn la felul n
care centralista rspunde la telefon. Pe lng aceasta, advertising-ul este o tehnic pe care organizaia poate decide s o foloseasc sau nu, n timp ce
relaiile publice au n vedere absolut toate activitile i funciile unei organizaii i existena lor are o importana vital. Advertising-ul nu mai este astzi
o simpl chestiune de a concepe un afi atrgtor i de a atepta ca clienii s se nghesuie s cumpere produsul. Clientul trebuie s fie informat i
convins, i aceasta presupune comunicare. n spe, este nevoie de comunicare n ambele sensuri i de relaii publice, pentru a atinge acest deziderat.
Aa cum spune Jefkins, advertisingul prezint mesajul cel mai convingtor posibil pentru a vinde un produs, folosind, n acest scop, creatorii de reclame,
ilustraii, panouri, tiprituri, scenariti i productori de film, pe baza unei teme sau a unui
concept-platform. n advertising accentul se pune pe vnzare, spre deosebire de RP care au rolul dea informa, educa i genera nelegerea prin
cunoatere. O legtur major ntre advertising i relaiile publice este aceea c advertising-ul are mai multe anse s reueasc atunci cnd
relaiile publice fac, n prealabil, ca produsul sau serviciul care se promoveaz s fie cunoscut i neles.
PR/publicitate Cnd menionezi practica relaiilor publice, majoritatea oamenilor, fie ei politicieni, funcionari, cadre medicale, directori
comerciali, maitri sau directori generali, se gndesc instinctiv la pres i publicitate. Dac cei care studiaz sau practic relaii publice tiu c acestea
nseamn nu doar s reueti s faci reclam n pres, pentru cei mai muli oameni, relaiile publice nseamn publicitate. Mijloacele de informare i
practica relaiilor publice sunt inexorabil legate ntre ele. (Seitel 1997:243) Publicitatea este rezultatul informaiilor oferite publicului. Publicitatea
pozitiv sau negativ este ceea ce obii, dup ce activitatea de relaii publice s-a ncheiat.

13. Organizarea biroului de presa

Def: Biroul de presa este un department din cadrul unei organizatii care are ca sarcina principala stabilirea si mentinerea relatiilor de comunicare dintre
organizatie si Mass-Media.
In marele org-tii Biroul de presa este un department (sectie) din cadrul departamentului de PR. Ierarhic acesta este subordonat direct sefului de Pr care la
randul sau este subordonat direct directorului de institutiei. In organizatiile mici, in care nu exista un department de Pr acesta va fi subordonat direct
conducatorului org.
Aceasta pozitie in partea superioara a ierarhiei org este necesara deoarece direct biroului de presa trebuie:
1. sa stie totul ce se intampla sau ce se va intampla in org pentru a putea reactiona la timp in cazul in care presa solicita anumite informatii
2. sa poata urmari si chiar prevedea aparitia unor evenimente majore, in deoasebi in a celor potentiale de criza
3. sa cunoasca deciziile luate de conducere sis a poata contribui la orientarea lor corecta.
4. sa poata obtine cooperarea permanenta a personalului din diferite departamente ale org
5. sa evite dependenta celor care lucreaza in biroul de presa.. de serviciu de marketing sau publicitate
Jacque indentifica 2 obiective majore pe care si le poate fixa un birou de presa:
1. sa stabileasca si sa mentina o buna legatura cu presa in beneficul organizatiei pe care o reprezinta. Aceasta activitate are ca scop difuzarea imaginiii
institutionale in randurile publicului sau, crearea unui climat favorabil in intelegere si colaborare intre org si si MM si a satisface nevoile de informare a
presei si a publicului. 2. sa informeze org asupra a ceia ce se afirma in presa in legatura cu actiunile ei sau cu alte aspecte care pot intera sau influenta org.
Activitatile specfice ale biroului de presa sunt: cautarea si selectarea informatiilor in interiorul org; crearea si reactualizarea documentelor de baza
referitoare la org;pregatirea materialelor si org manifestarilor pentru presa; crearea de contacte individuale cu jurnalistii; cautarea si selectarea inform
externe; etc.

14. Tehnici de gestionare a crizei de imagine

Imaginea este reflectarea public a reputaiei, personalitii sau identitii unei organizaii. Definim criza de imagine ca fiind acel stadiu de
deteriorare a gradului de notorietate, a reputaiei i ncrederii publice ce pune n pericol funcionarea sau existena unei organizaii. Principalele tehnici de
rezolvare a crizelor de imagine:
1. Managementul comunicarii
*cand o org se afla intr-o criza si-i ameninta reputatia, structurile decizionale (liderii) si srtuctura de PR sunt supusi unui stres deosebit pentru ca lor le
revine sarcina de a rezolva, gestiona situatia respectiva
*modul in care org reuseste sa gestioneze eficient situatiile dificile si sa comunice eficient atat in interior cat si exterior demonstrand gradul de
pregatire pentru situatia de criza;
*Nu este eficent sa fie depuse eforturi p/u rezolvarea problemelor cu impact negativ asupra publicului ci si sa fie facute publice si comunicate
publicului
*daca org nu va fi in masuraa sa isi comunice propriile msj-e atunci aceasta functie va fi luata de catre MM sau de catre o alta sursa exterioara care va
expune msj-e in conformitate cu propriile perspective
2. Minimalizara daaunelor produse pe durata crizei
*Din primele momente eforturile liderilor trebuie sa fie orientate pentru localizarea si minimalizarea daunelor produse atat in interiorul cat si in
exteriorul org;
*Org trebuie sa isi protejeze propriul personal, sa asigure pe cat posibil continuarea normala a activitatii, sa evite extinderea efectelor negative asupra
angajatilor;
*Imaginea de org responsabila se va consolida si mai multdaca aceasta org va actiona in parteneriat cu o institutie publica recunoscuta ca o autoritate in
domeniu (ex, politie, pompieri,etc);
3. reducerea mediatizarii negative in presa, precum si evitarea ramanerii in punctul maxim
4. Transformarea crizelor in oportunitati; 5.Evitarea confruntarii deschise cu MM (org tr. sa fie constienta de faptul ca intodeauna cand alege calea
confruntarii cu MM exista mari sanse sa piarda, deci trebuie sa se asigure ca ea beneficiaza de sustinerea publicului); 6. promovarea unei noi identitati
a org generata de rezolvarea crizei (unul dintre efectele crizei de imagine este ca in faza ei acuta se poate transforma in una organizationala).
15. Publicitate, reclama (advertisng). Tipuri de publicitate

Publicitatea si reclama joac un rol tot mai important n viaa social, fiind indisolubile legata de comunicarea de mas, al crei impact att asupra
individului ct i a societii n ansamblu sunt binecunoscute. Dei la prima vedere publicitatea pare a ine mai degrab de marketing (deci de tiinele
economiei) dect de sociologie sau psihologie aa cum afirm chiar unii autori de marc cum ar fi P. Kotler i W. Mindak (1978) tot mai muli
specialiti n domeniu apreciaz c Publicitatea se revendic mai degrab din sociologia comunicrii i psihologia aplicat. Chiar daca publicitatea si
reclama au acelasi tel, totusi ele difera prin forma de plata.
Definitii: Reclama comerciala: Forma de comunicare comerciala, care se adreseaza unui public larg, avand drept scop promovarea unui produs/marci, a
unei activitati sau a imaginii institutionale. Este o forma platita de promovare care urmareste obtinerea de efecte imediate; utilizeaza, in principal,
canalele media, precum si alte mijloace promotionale (promovarea vanzarilor, expozitii comerciale etc.)
Publicitate-Ansamblu de tehnici si de mijloace utilizate pentru popularizarea unui produs sau serviciu, a unei companii, institutii sau persoane.
Publicitatea este procesul prin care o organizaie sau un individ ncearc s se fac cunoscui opiniei publice, s ocupe un loc vizibil n spaiul public.
Publicitatea desemneaz informaiile difuzate de ctre media fr ca acestea s fi fost pltite i care au rezultat cel mai adesea n urma unor evenimente.
Termenul engl. Publicity mai este cunoscut i ca publicitate gratuit, concretizat n orice tip de expunere n media a produselor/serviciilor sau
factorilor de decizie ai unei companii. Spre deosebire de advertising(reclama) ce presupune plasarea unor reclame vizibile n mass media contra unor
costuri cunoscute, publicity const n oferirea de informaii ctre media de informare n sperana c acestea vor fi apreciate ca avnd valoare de tiri
(newsworthness); prin urmare publicate fr a fi pltite. Diferena dintre recalma i publicitate este i mai clar n ceea ce privete costurile i gradul de
control asupra procesului. Cei ce plaseaz reclame (publicitorii) pltesc pentru spaiu sau timp media , iar proprietarii acestora au obligaia de a nu
modifica deloc mesajele i imaginile. n cel de-al doilea caz, att costurile ct i controlul asupra mesajelor sunt reduse, proprietarii de media putnd
modifica mesajele fr a fi acuzai de aceasta.

Tipuri de publicitate
Dup obiectul campaniei
1. Publicitatea de produs/serviciu
2. Publicitatea de marc
3. Publicitatea pentru organizaie
1. Publicitatea de produs/serviciu are ca scop stimularea consumului produsului sau serviciului vizat de campanie.
Publicitate de informare are ca scop aducerea la cunotina grupurilor int vizate a diverse informaii: apariia unui nou produs, alte utiliti ale unor
produse, reduceri de preuri, explicaii de utilizare sau de achiziie etc.
Publicitatea de poziionare are ca scop poziionarea distinct n mintea consumatorului a unui produs, pentru a fi mai uor de identificat n comparaie
cu altele din aceeai categorie. Acest tip de publicitate este folosit n special n perioada de cretere i maturitate din ciclul de via al produsului.
Publicitatea comparativ utilizeaz procedeul comparrii directe a unor produse/servicii aflate n concurena i evidenierea calitilor unuia dintre ele.
n SUA este permis vizarea produsului concurent n timp ce n Europa se poate folosi doar un nume generic (produsul X).
Publicitate de reamintire are ca scop ntrirea efectului unor campanii anterioare, pstrarea interesului pentru produsul/serviciul respectiv sau are ca
obiectiv ntreinerea notorietii unor mrci deja foarte cunoscute.
Publicitate ce folosete un model comportamental ofer consumatorului un personaj ce este privit de ctre acesta ca un model comportamental i de
aceea de urmat. Poate fi un lider de opinie sau o personalitate n domeniul, iar utilizarea produsului i/sau serviciului poate fi o explicaie a succesului n
domeniul pentru care este reprezentativ.
Publicitatea tip Star System seamn foarte mult cu forma precedent dar aici nu mai conteaz dac produsul este explicaia succesului acelei
personaliti, conteaz doar notorietatea sa i gradul de simpatie n rndul publicului.
Publicitatea ce foloseste fetiul este din aceeai clasa cu precedentele, fiind vorba de exemplu de produse ce prezinta elementele de identificare ale
starului, iar achiziia sa devine feti.
Publicitate de tip mrturie Testimonial folosete drept martor i instana de informare despre calitile produsului un individ ct mai reprezentativ
pentru publicul cruia i se adreseaz produsul.
Publicitate n care produsul este tratat ca o vedet n sine.
Publicitatea de conjunctur folosete un moment aniversar sau cu semnificaie socio-cultural pentru grupul int cruia i se adreseaz.
Publicitate de tip demonstraie este bazat pe demonstrarea efectiv a calitilor produsului respectiv este cea mai informativ i mai raional.
Publicitate negativ ntr-o prim etap se neag calitile produsului apoi se reduce
la absurd aceast negaie, ceea ce ofer o justificare pentru achiziia lui.
2. Publicitatea de marc are ca obiectiv principal evidenierea i susinerea valorilor mrcii
(brandului), n special n condiiile unei multiplicri accelerate a numrului de mrci sub care
firmele i prezint produsele.
3. Publicitatea pentru organizaie are ca obiectiv principal transmiterea de informaii privind
activitatea unei organizaii, performanele acesteia n domeniul n care activeaz, tradiia,
valorile i cultura sa, implicarea in viaa comunitii etc.
Dup anuntor (client)
1. Publicitatea instituional vizeaz crearea unei stri binevoitoare fa de o instituie i oferta sa. Se realizeaz att n beneficiul instituiilor
guvernamentale, ct i a celor nonguvernamentale, al cror produs/serviciu oferit nu este de tip comercial, dar solicit o aciune din partea unor grupuri
int vizate.
2.Publicitatea de corporaie este realizat pentru a face cunoscut numele corporaiei i nu a
produselor/serviciilor pe care le ofer consumatorilor. Se realizeaz n special pentru companii ce au o gam foarte larg de mrci, pentru care renumele
companiei poate fi o garanie a calitii fiecarui produs. Un caz aparte este cel al bncilor sau companiilor financiare (societi de investiii, de asigurri
etc.) pentru care produsul/serviciul este sinonim cu renumele corporaiei i pentru care prestigiul mrcii este mai important chiar dect produsul.
3. Publicitatea de produs/serviciu
1. Publicitate adresat consumatorului final
Dup criteriul geografic
2. Publicitate adresat consumatorului intermedia r (reele, detailiti)
1. Publicitate local
3. Publicitate adresat consumatorului instituional (companii)
2. Publicitate regional
3. Publicitate naional
4. Publicitate internaional
Dup natura pieei

Dup tipul mesajului

1. Publicitate raional, factual pune accent pe informare, pe prezentarea caracteristicilor i beneficiilor funcionale, raionale ale produsului
2. Publicitate emoional - pune accent pe caracteristicile i beneficiile emoionale, intangibile ale produsului, adresndu-se laturii emoionale ale
individului
Dupa efectul intenionat
1. Publicitate cu aciune direct vizeaz obinerea unui efect imedia t
2. Publicitate cu aciune ntrziat vizeaz obinerea de efecte pe termen lung
Dup canalul folosit
1. Publicitate de tip ATL (Above The Line) desemneaz servicile de publicitate destinate i care
folosesc cele cinci canale media convenionale: presa scris, TV, radio, cinema i afiaj stradal. Este numit i publicitatea n media . Publicitatea tip ATL
folosete formate tipizate, specifice fiecruia dintre mediumurile de mai sus:
Spotul pentru televiziune, cinema i radio

Macheta de pres pentru presa scris

Afiul publicitar pentru afisajul stradal

2. Publicitate de tip BTL (Below The Line) este acea form de publicitate care folosete alte suporturi dect cele convenionale sau le folosete pe
acestea ntr-un mod atipic. Publicitatea de tip BTL are dou mari moduri de aciune:

prin intermediul evenimentelor

prin intermediul suporturilor/obiectelor

Linia dintre aceste dou tipuri de publicitate (The Line) este bineneles imaginar, o distincie simbolic ntre aciunile de comunicare clasic prin mass
media i cele de comunicare neconvenional, care asigur o legatur direct cu anumite grupuri restrnse de public. Prima definire a acestei distincii a
fost fcut pentru prima oar n anii 50 de ctre compania Procter&Gamble i separ comunicarea pentru care se pltete comision pentru media de cea
pentru care nu se pltete acest comision. Unii autori consider c activitile de tip BTL dezvolt componente din marketing mix de tip non advertising,
n special promovarea vnzrilor (sales promotions) i mailing direct.
n ultima vreme se observ o tendin de depire a acestei mpriri prin introducerea
unui nou tip de publicitate: publicitatea TTL (Through The Line), care nu mai ine cont de tipul
canalului de comunicare ci se focalizeaz asupra atingerii obiectivelor campaniei de comunicare,
folosind toate mijloacele aflate la dispoziie (ATL, BTL, PR, marketing direct, promoii etc.).
Dup tonul comunicrii
1. Publicitate agresiv folosete un ton imperativ i o intensitate mare a comunicrii (volum mare de apariii)
2. Publicitate blnd (neagresiv) folosete un ton blnd i ofer posibilitatea unei opiuni
Dup coninut
1. Publicitate conotativ este bazat mai mult pe sugestie i mai puin pe informaie
2. Publicitate denotativ este bazat n primul rnd pe informaie
Alte forme de publicitate
1. Promovarea vnzrilor
2. Relaii Publice
3. Publicitate folosind reeaua Internet
4. Publicitate prin pota direct

16. Publicitatea politica

10

Publicitatea politica este partea comunicrii politice prin care un individ isi face imagine publica. Apariia publicitii politice este legat de Primul
Rzboi Mondial. n acea perioad publicitatea a fost folosit ca un instrument de aciune social direct. Ageniile de publicitate au trecut
de la vnzarea de bunuri de larg consum la trezirea sentimentelor patriotice, vnzarea de obligaiuni guvernamentale, ncurajarea proteciei
mediului nconjurator i promovarea unui numar de activiti legate de rzboi. Ca urmare a aciunilor acestor agenii a luat fiin, n S.U.A,
Divizia de Publicitate a Comitetului de Informare Public care era un birou guvernamental ce avea ca obiect de activitate propaganda pentru
Primul Rzboi Mondial. Reclama politica nu este numai agitatia electorala, deci asupra ei nu pot fi aplicate restrictiile legislatiei electorale.
In Republica Moldova nu exista reglementari exprese privind reclama politica in presa, care ar asigura conditii egale tuturor pretendentilor.
De exemplu, in Italia ziarele sint obligate sa stabileasca din timp, pina la inceperea campaniei electorale, cit spatiu pot oferi pentru reclama si
sa propuna costuri rezonabile. Totodata, conform legislatiei italiene, in publicatiile de reclama se va indica numele platitorului. De asemenea,
se interzic publicatiile care contin lozinci exclusiv negative, atacuri vehemente asupra candidatilor, indemnul direct de a vota un anumit
candidat, punindu-se accentul pe programele politice ale candidatilor.
La acordarea timpului de antena fara plata candidatilor in majoritatea tarilor din Europa Occidentala se respecta principiul
proportionalitatii. Formatiunile politice isi asuma raspunderea pentru continutul reclamei politice, redactiile urmaresc sa nu se faca
propaganda anticonstitutionala (prin instigarea la ura nationala, rasiala sau religioasa etc.). In general, se considera ca limitarea reclamei
politice contravine principiului autoafirmarii personalitatii, liberei concurente a politicienilor.
In Republica Moldova principiile generale privind accesul la informatie sint valabile si in timpul campaniilor electorale. Activitatea organelor
mass-media in timpul campaniilor electorale este reglementata de Codul electoral (nr.1381-XIII din 21.11.1997). Potrivit art.37 alin. (2) din
Legea audiovizualului, in perioada campaniilor electorale, Consiliul Coordonator al Audiovizualului, in colaborare cu Comisia Electorala
Centrala, prin aprobarea Conceptiei reflectarii campaniei electorale, stabilesc principiile de acordare a timpilor de antena pentru publicitatea
si agitatia electorala a candidatilor si conditiile de prezentare a emisiunilor electorale. Principiile privind desfasurarea agitatiei electorale sint
determinate de Codul electoral, in termenii caruia agitatie electorala semnifica dreptul de a supune discutiilor libere si sub toate aspectele
programele electorale ale concurentilor electorali, calitatile politice, profesionale si personale ale acestora, precum si de a face agitatie in
favoarea sau defavoarea candidatilor in cadrul adunarilor, mitingurilor, intilnirilor cu alegatorii, prin intermediul mijloacelor de informare
in masa sau altor forme de comunicare ce exclud incalcarea ordinii publice si a normelor etice (art.47).
Desi nu o defineste, Codul electoral contine si notiunea de publicitate electorala (art.47 alin.(2), reglementeaza conditiile in care organele
mass-media, mai ales radio/TV, pot acorda timp de antena concurentilor electorali pentru publicitatea electorala. In perioada campaniilor
electorale, institutiile publice ale audiovizualului acorda gratuit concurentilor electorali timp de antena pentru dezbateri publice. Publicitatea
electorala insa se face numai cu plata, in limitele de pina la 2 ore pe intreaga perioada a campaniei electorale, inclusiv nu mai mult de 2
minute pe zi la fiecare institutie (art.47 alin.(2) din Codul electoral).
Institutiile private ale audiovizualului, coordonind cu Comisia Electorala Centrala, au dreptul sa organizeze dezbateri in cadrul meselor
rotunde, in conditii echitabile pentru toti concurentii electorali si oferindu-le timp de antena egal. In plus, concurentii electorali sint in drept
sa plaseze la institutiile private ale audiovizualului publicitate electorala, cu conditia ca aceasta nu va depasi 2 minute pe zi pentru un
concurent electoral la fiecare institutie (art.47 alin.(3) din Codul electoral).
Legea garanteaza egalitatea concurentilor electorali la procurarea timpului de antena, stabilind obligatia institutiilor audiovizualului de a
stabili taxe egale pentru toti concurentii electorali pentru plasarea publicitatii electorale (art.47 alin.(6). Codul electoral prescrie ca pe
parcursul campaniei electorale timpii de antena acordati serviciilor de presa ale Parlamentului, Presedintiei si Guvernului sa nu fie folositi in
scopul agitatiei electorale (art.47 alin. (11).
Agitatia electorala se admite numai dupa inregistrarea concurentului electoral de catre organul electoral (art.47 alin. (1). Responsabilitatea
pentru continutul materialelor electorale publicitare revine concurentului electoral, dar aceasta nu inseamna ca mass-media trebuie sa
difuzeze, in mod obligatoriu, tot materialul prezentat. Legea stipuleaza ca agitatia electorala nu trebuie sa incalce ordinea publica si normele
etice (art.47 alin.(1). Refuzul mass-media de a publica sau de a difuza publicitatea electorala poate fi contestat in instanta de judecata (art.47
alin. (9).
Conform recomandarilor Consiliului Europei, mass-media, atit cea de stat, cit si cea privata, in special audiovizualul, trebuie sa asigure
prezentarea onesta si echidistanta a opiniilor partidelor politice si ale candidatilor care participa la scrutin, timpul de emisie gratuit fiind
acordat in baza unor criterii clare si transparente, fara nici o discriminare. Publicitatea politica cu plata trebuie sa se bazeze pe conditii si
tarife egale, iar publicul trebuie sa fie informat ca asemenea publicitate este cu plata.
Legislatia Ucrainei specifica ca agitatia electorala si reclama politica pot fi desfasurate numai de catre participantii la scrutin (candidatii si
persoanele lor de incredere, partidele si grupele de initiativa ale alegatorilor). Organele mass-media nu sint considerate participante la
scrutin, de aceea opinia ziarului, a jurnalistului sau a unui cetatean de rind nu este apreciata ca agitatie electorala. Organele mass-media
raspund numai pentru veridicitatea informatiei publicate, de aceea agitatia electorala si reclama politica vor fi personalizate.
Legislatia mai multor tari recunoaste doua tipuri de publicitate: publicitatea politica si publicitatea comerciala. In unele state (Germania,
Spania) publicitatea politica este admisa numai in perioada alegerilor; in alte tari (Franta, Marea Britanie), din contra, este limitata numai
in perioada scrutinului. In Franta in perioada alegerilor nu se permite publicitatea politica cu plata, iar publicitatea politica fara plata nu
este reglementata. In Marea Britanie reclama politica in sustinerea unui candidat fara acordul acestuia este apreciata ca o incalcare a
prevederilor legale. In Olanda, prin Codul profesional, benevol, al jurnalistilor, sint stabilite unele cerinte fata de publicitatea politica: ea nu
poate fi anonima, faptele trebuie sa corespunda adevarului; sa se inscrie in criteriile de gust; nu poate fi plasata in paginile unde, de obicei,
se publica materiale redactionale. O comisie speciala are dreptul de a elabora pentru editori Recomandari executorii privind publicitatea
politica, editorii cazind de acord sa le respecte. Nerespectarea recomandarilor nu este apreciata ca o incalcare a legii, dar instantele de
judecata tin cont de acest lucru. In S.U.A. orice reglementari in domeniul publicitatii politice sint apreciate ca anticonstitutionale.

17. Obiectivele campaniei de publicitate

Orice campanie publicitar are la baz un set de obiective clare i complete. Dac
numarul i tipul lor sunt determinate de ctre fiecare companie de advertising n funcie de context, de caracteristicile produsului sau de obiectivele de
marketing, felul n care acestea trebuie s fie formulate este ns mult mai clar:
s fie stabilite de comun acord cu anuntorul (beneficiarul campaniei)
s fie lipsite de orice echivoc
s fie specifice publicitii s nu se confunde cu obiectivele de marketing
s fie adaptate la realitate i context
s poat fi msurat gradul n care au fost atinse rezultatele campaniei s poat fi

11

msurabile.
Cel mai des ntlnite obiective ale unei campanii publicitare sunt:
creterea notorietii produsului/serviciului (awareness)
determinarea consumatorului s prefere produsul /serviciul respectiv altora similare (prefference)
crearea imaginii de marc n cazul lansrii unui nou produs
construirea ncrederii n marc (brand )
schimbarea imaginii i a percepiei asupra unui produs relansare, repoziionare
fidelizarea consumatorilor fa de marca (brand-ul) vizat
Cel mai adesea, obiectivele campaniilor publicitare i depesc potenialitile i intr n domeniul marketingului. Identificm aici un risc deoarece prin
publicitate se rezolv doar problemele legate de comunicare, nu i cele legate de marketing, care presupun mult mai mult dect comunicare (atribute ale
produsului, distribuie, pre etc.).

18. Agentia de publicitate

Def: Agenia de publicitate desemneaz o afacere independent, ce cuprinde specialiti ncreaie i afaceri care creaz, pregtesc i plaseaz reclame
n media pentru producatori ce caut consumatori ai produselor sau serviciilor lor.
Agenia de publicitate este o organizaie de profesioniti care ofer servicii de creaie
sau de consultan n afaceri unor clieni, n ceea ce privete crearea, planificarea i plasarea
de reclame n diverse media.
Tipuri de servicii oferite de ageniile de publicitate
1. Servicii de tip relaii cu clientul (client service)Prin intemediul acestui serviciu Agenia lucreaz mpreun cu clientul pentru a determina cum
produsul/serviciul clientului poate beneficia cel mai bine de pe urma expertizei ageniei i a campaniei publicitare. Serviciile de tip relaii cu clientul
permit identificarea beneficiilor produsului, grupurile int poteniale i cea mai bun poziionare pentru acesta, oferind astfel un plan de publicitate
complet i adaptat la specificul pieei. 2. Servicii de marketing-Serviciile de marketing oferite n mod obinuit de ctre o agenie de publicitate acoper
patru arii de expertiz: a) cercetare, b) promovarea vnzrilor i sponsorizri, c) direct marketing i d) Relaii Publice 3. Servicii de creaie i productie
Aceaste servicii dau via caracteristicilor produsului pe care clientul l propune pieei i exprim calitile acestuia prin reclame adecvate. Serviciul de
creaie const n determinarea modalitii creative n care va fi prezentat produsul. Creaia ofer conceptul care exprim i comunic cel mai bine unui
grup int vizat de ctre produs valorile i beneficiile acestuia.
Serviciile de producie transform ideile creative n produse finite, n reclamele pentru televiziune, radio, presa sau afiaj. 4. Servicii de media Aceste
servicii ofer clientului soluii media la nevoile sale de comunicare prin identificarea modului optim n care mesajul campaniei publicitare poate atinge cel
mai eficient audien vizat. 5. Servicii de tip administrativ Cele mai importante servicii de acest tip ce pot fi oferite clientului sunt cele de sales i trafic.
Primul vinde agenia clienilor iar cel de-al doilea urmrete s coordoneze ntreaga activitate de publicitate astfel nct s fie respectate termenele
limit agreate de agenie cu clienii.
Tipuri de agenii de publicitate
Exist o mare varietate de tipuri de agenii, unele imense, cu cifre de afaceri de zeci de miliarde de dolari anual, altele mici, cu doar civa angajai, dar
toate au cteva caracteristici comune, specifice industriei de publicitate. Vom prezenta n continuare cteva dintre cele mai des ntlnite tipuri de agenii
de publicitate.
1. Agenia full services O agenie full services tipic are o gam complet de angajai specializai n domenii specifice industriei, capabili s raspund
oricror nevoi publicitare ale clienilor. Adesea astfel de agenii ofer clienilor lor o acoperire global, la nivel internaional. Agenia full services pune la
dispoziia clienilor si nu numai servicii de creaie i personal specializat n pregtirea publicitii, ci i specialiti n cercetare i marketing care s ajute
clientul la planificarea procesului de comunicare. Ageniile moderne nu mai vnd servicii, ci soluii comunicaionale. Ageniile pregtesc strategia de
publicitate, stabilesc conceptul campaniei, fac alegerea canalelor media adecvate i aleg suporturile ideale de publicitate, creaz mesajele publicitare ca
declinri ale conceptului de creaie, stabilesc media planul, cumpr spaii media i supervizeaz producia mesajelor, organizeaz evenimente speciale i
implementeaz conceptul campaniei pe toate canalele neconvenionale. 2. Agenia de creaie (Creative boutique)Ageniile de creaie sunt agenii
specializate n conceperea i crearea de mesaje publicitare, punnd accent pe partea de servicii artistice. Ageniile de acest tip pot fi solicitate doar pentru
a aduce un plus de creativitate mesajelor, de restul activitii ocupndu-se alte agenii specializate.Acest gen de agenii a aprut n principal ca urmare a
cerinelor salariale mari ale creativilor foarte preioi din ageniile clasice, sau ca urmare a dorinei de poziionare specific, explicit, strict n zona
expresiei artistice, a unor oameni din cadrul agentiilor full service. Exist situaii n care o agenie poate fi prea aglomerat sau chiar depait de volumul
de munc, iar n asemenea cazuri este nevoit apeleze la servicii de creaie externe. 3. Agenia de media Sunt agenii specializate exclusiv n achiziia de
spaii i timpi de media i derularea campaniilor publicitare pe diverse canale, ca serviciu oferit ageniilor de publicitate sau anuntorilor. Sarcina
achiziiei de spaii i timpi media si derulrii de campanii este din ce in ce mai complex, ca urmare a proliferrii canalelor media i a creterii volumelor
vehiculate. Avantajul principal al acestui tip de agenie const n faptul c este strict specializat i poate oferi soluii media sofisticate i personalizate i
c poate cumpra volume mari (cumulate cu cele ale unor agenii de creaie) i astfel obine reduceri (discounturi) semnificative, cu mult mai mari dect
oagenie obinuit; n felul acesta ea poate ajunge s practice preuri mai mici pentru clienii lor. 4. Ageniile de media specializate pe un anumit suport
media (tv, radio, reviste etc.)5. Agenii interactive Au aprut ca urmare a dezvoltrii noilor canale de comunicare n special reeaua Internet,
televiziunea de tip interactiv, computere, reele de baze de date etc. Supranumite i cyberagencies acestea au expertiz n domenii de tip IT
(Information Technology), pe care ageniile clasice nu o au.6. Agenii interne (In House)Prin Agenii interne (In House) se nelege n general
departamentul de publicitate al unei companii comerciale. Aceasta opiune ofer avantajul unei coordonri mai bune a activitii de advertising, al unui
control sporit asupra tuturor fazelor procesului de comunicare, precum i al salvrii comisionului oferit ageniei de Publicitate externe. Un alt avantaj este
cel al unei cunoateri mai bune i din interior a caracteristicilor produsului/serviciului de promovat. Marele dezavantaj este ns lipsa unei obiectiviti
reale, aspect ce apare ca urmare a implicrii emoionale i a abilitilor profesionale mai sczute a angajailor unei astfel de agenii (comparativ cu o
agenie clasic). 7. Modelul Grup de Agenii Modelul grup de agenii reprezint noua filosofie a organizrii industriei de advertising (a
managementului n general), sub presiunea cererii clienilor diverselor companii ctre servicii din ce n ce mai specializate i mai performante. S-a
constatat ca orice externalizare autonomizare a unui serviciu l face mai performant, att din punct de vedere financiar ct i al calitii serviciilor.
Marile agenii trec treptat de la modelul full servicies la cel de grup de companii. Acest model presupune externalizarea n cadrul aceluiai grup a
diverselor servicii/departamente ale ageniei clasice n companii autonome, dar subordonate filosofiei corporatiste, coordonate de ctre Grup i lucrnd
mpreun pentru diveri clieni. Printre avantaje se numr creterea competivitii i accesul la ali clieni dect cei obisnuii ai companiei mam,
precum i eficientizarea financiar. Oricare dintre companiile Grupului poate recomanda unui client s apeleze la serviciile celorlalte companii pe
principiul medicului generalist: Eu nu am rspuns la toate problemele tale, dar cunosc pe cei mai buni care ar putea s o fac.

19. Teorii de management. Abordari clasice si moderne

12

Definiia clasic se consider a aparine lui Henry Fayol, dei nu exist o definiie genral acceptat a disciplinei management. .Activitatea de
management nseamn a prevedea i a plnui, a organiza, a comanda, a coordona i a controla. H.Fayol, 1916
Managementul este un proces social.., iar procesul const din planificare, control, coordonare i motivaie. E.F.L.Brech, 1957 Managementul este un
proces operaional care poate fi n prima faz cercetat cel mai bine prin analiza funciilor manageriale. Cele 5 funcii manageriale sunt: planificarea,
organizarea, angajarea personalului, ndrumarea i conducerea, precum i controlul. Koontz i ODonnel, 1984 Managementul este privit ca o sum de
activiti care includ planificarea, organizarea, motivarea i controlul.
Istoria managementului
1. Teoreticieni
a) manageri practicanti Taylor, Fayol manageri satiintifici sau clasici (teoretizarea experienelor manageriale personale)
b) specialisti instiinte sociale
- Mayo si McGregor (teoreticieni ai relaiilor umane) (structurarea muncii) Scoala social psihologic

Mintzberg, Porter, Moss Kanter (teoreticieni ai contingentului)perspectiva comportamentului uman bazat pe variabile
ca structura, sarcini, tehnologii, mediu

Teorii clasice
Abordarea clasic se ocup de structura i activitile organizaiilor oficiale. Subiecte principale:
diviziunea muncii
ierarhizarea
control
Exponeni: Henry Fayol (1841-1925) Frana
Frederic .Winslow .Taylor, (1856 1915) USA
Max Weber (1864- 1924) teoria birocraiei.
Definirea rolurilor ntr-o ierarhie
1.

coala relatiilor umane:

Teoria motivaiei. Elton Mayo,
Teoria social-psihologic
Abraham Maslow (piramida trebuinelor)

Abordarea sistemic
Organizaiile ca sisteme complexe de oameni, sarcini i tehnologii
Institutul Tavistock Sistem deschis soci-tehnic.
(Sisteme deschise, sisteme nchise)

Abordare contingent a managementului.

Nu exist management pur.
Pugh, UK, Lowrence i Lorsch (USA)

Abordari moderne
Eficiena organizaional Rezolvarea lucrurilor asa cum trebuie i
rezolvarea lucruilor care trebuie rezolvate
Misiuni strategice, promovarea valorilor si culturii organizaionale
Pe msur ce condiiile economice i sociale s-au schimbat, s-au modificat i modalitile prin care managerii nelegeau s ajute la atingerea
obiectivelor organizaionale. Cea mai bun modalitate de a nelege dezvoltarea practicii manageriale actuale este analizarea colilor de gndire
managerial aprute de la nceputul secolului trecut.
coala raional de gndire managerial a aprut n primele decenii ale secolului al XX-lea i a fost condus de francezul Henri Fayol, care n 1916 a
publicat Managementul general i industrial. Fayol privea managementul ca pe un sistem raional i considera c n orice afacere este nevoie ca
activitile, fie ele tehnice, comerciale, financiare, contabile sau legate de securitate, s fie conduse pe baza unor principii elementare ale
managementului.
Cele 14 principii ale managementului enunate de Fayol sunt:
1. Diviziunea muncii. Specializarea angajailor (muncitori i membri ai conducerii), n vederea creterii eficienei i mbuntirii rezultatelor.
2. Autoritate i responsabilitate. Dreptul de a da ordine i puterea de a pretinde supunerea.
3. Disciplin. Gradul n care angajaii sunt supui, i dau silina, i consum energia i modul n care se comport sunt influenate de cei care i
conduc.
4. Unitatea decizional. Nici o persoan nu trebuie s aib mai mult de un ef.
5. Unitatea direciei. O organizaie trebuie s aib un singur plan de atingere a obiectivelor (dezvoltarea principiului unitii decizonale).
6. Subordonarea intereselor individuale interesului general. Preocuparea fa de organizaie este mai important dect preocuprile individuale.
7. Plata. Asigurarea compensaiilor corecte i satisfctoare pentru toi, recompensarea competenei.
8. Centralizare. Consolidarea funciilor manageriale n acord cu circumstanele din mediul nconjurtor al organizaiei.
9. Ierarhie. Liniile de autoritate trebuie s fie clar definite dinspre vrful ctre baza organizaiei.
10. Ordine. Oamenii i materialele trebuie s se afle n locul potrivit la momentul potrivit, iar oamenii trebuie s ocupe postul care li se potrivete cel
mai bine.
11. Echitate. Loialitatea angajailor trebuie s fie ncurajat prin tratamentul just, corect i prin buntate.
12. Stabilitate. Prsirea organizaiei de ctre un numr mare de angajai este deopotriv cauza i efectul ineficienei; organizaiile bune sunt cele care
au conduceri stabile.
13. Iniiativ. Necesitatea crerii unui plan i asigurrii succesului acestuia i oferirea oportunitii subordonailor de a-l realiza.
14. Esprit de corps. Comunicarea oral trebuie folosit pentru a asigura coeziunea echipelor.
Principiile lui Fayol au fost, n mod evident, utile n mediul industrial al momentului respectiv. n prezent, n ciuda faptului c unele dintre ele i
dovedesc nc aplicabilitatea, multe par depite.
Scoala tiinifica (F.W. Taylor) este caracterizat prin analiza tiinific a sarcinilor, planificarea activitilor, selecia tiinific a forei de munc,
instruirea i dezvoltarea personalului i cooperarea permanent ntre manageri i personal. n concepia lui Taylor, omul este comparat cu o main care
poate fi programat s dea randament maxim. Sistematizarea conceptelor cu care opereaz managementul tiinific se datoreaz lui
Henri Fayol printele managementului. Acesta a identificat grupele de activiti care se desfoar n cadrul unei organizaii i a formulat
principiile managementului:
diviziunea muncii;
autoritate i responsabilitate;
unitate de comand;

13

 subordonarea intereselor particulare n favoarea intereselor de grup;

salarizare adecvat rezultatelor;
raport optim centralizare/descentralizare;
nlnuirea raional a nivelelor ierarhice;
conformitate salariat/post;
iniiativ i spirit de echip.
Orientarea managementului ca tiin a fost mai puternic definit n Statele Unite de ctre Frederick Taylor, cunoscut ca printe al managementului
tiinific. Taylor a subliniat nevoia observrii pe cale empiric (examinarea unor fenomene reale), a analizrii i experimentrii i considera c
managerului i revine rolul de a descoperi cea mai bun modalitate de desfurare a muncii sub ndrumarea sa.Abordarea lui Taylor a fost aceea de a
analiza fiecare post n vederea identificrii elementelor sau micrilor distincte care alctuiesc munca fizic. Urmtoarea sarcin era aceea de a observa
modul n care aceste elemente puteau fi reproiectate sau modificate n aa fel nct s fie definit cea mai bun sau mai rapid metod de a munci. La
baza acestor cercetri sttea accentul pus pe eficien.Taylor nu a neles n ntregime nevoile umane de interaciune social, respect de sine i mplinire
(aa cum au fost ele explicate de Maslow sau Alderfer). Aplicarea metodelor lui Taylor avea tendina de a se constitui ntr-un sistem mecanic n care totul
avea drept etalon de msurare eficiena operaiei. Eforturile lui Taylor au fost continuate de mai muli cercettori, printre care sunt de notat Frank i
Lillian Gilbreth, dar accentul pus n management pe sistemele tiinifice a nceput s scad odat cu apariia altor coli de gndire managerial. Taylor
dorea s fac munca mai simpl (mai mult munc i mai puin efort).
coala sociologic (behaviorist, a relaiilor umane) - ai crei promotori au fost E. Mayo, Ch. Argyris, C. Handy, H. Maslow, D. Mc Gregor i F.
Herzberg situeaz resursele umane ale organizaiei n primul plan al procesului managerial. Relaionitii susin ideea c
omul ar putea fi determinat s muncesc mai productiv, dac i sunt satisfcute nevoile deordin psiho-social. Motivarea prin satisfacerea nevoilor
eseniale/primare, a nevoilor de securitate, afeciune, respect, stim i autodezvoltare conduce la atingerea obiectivelor
economice ale firmei i la realizarea nevoilor sociale.
coli contemporane de gndire managerial n prezent, domeniul managementului nu mai este dominat de o singur coal de gndire managerial.
Preocuparea actual este aceea de a unifica ntr-o perspectiv coerent diversele accente pe care se axeaz numeroasele coli de gndire managerial
existente. Aceast coal continu o parte a tradiiei deschise de Henri Fayol, prin importana acordat funciilor managementului activiti ca
planificarea, organizarea, ndrumarea, coordonarea i controlul, care caracterizeaz munca unui manager. n aceast coal de gndire este inclus i
nevoia de a studia rolurile managerului. Bazat pe studiile Hawthorne, aceast coal ncearc s includ rezultatele cercetrilor actuale din tiinele
comportamentale, i a dat natere unei discipline numit comportament organizaional. Accentul cade pe stilul managerial, pe managementul
participativ, munca n echip, dinamica grupului, comportamentul individual, motivare i comunicare, i se consider c este necesar integrarea ntr-o
abordare coerent a unui mare numr de cercetri.Aceast coal, care a avut un impact puternic asupra managementului, susine c managerii trebuie s
priveasc organizaia ca pe un sistem un sistem deschis care interacioneaz cu mediul i care este alctuit din subsisteme interne legate ntre ele
(subsistemul tehnic, subsistemul social i subsistemul administrativ). O schimbare sau o dereglare a unei pri din sistem afecteaz celelalte pri.
Managerilor le revine rolul de a acorda atenie intrrilor din mediul exterior (legi, reglementri, acorduri cu sindicatele, condiii economice, oferta de
for de munc etc.), precum i rolul de a cuta metode prin care s influeneze mediul.Una dintre cele mai recente tendine n gndirea managerial este
aceea de a privi organizaia ca o cultur sau subcultur. Acest cadru de referin opereaz o distincie ntre aspectul material i aspectul imaterial al
culturii: aspectul material include factorii fizici (cldiri, aspect, echipament i tehnologie), n timp ce aspectul imaterial include valorile, normele,
simbolurile i scopurile care definesc modul n care oamenii ar trebui s triasc i s se comporte (corect i greit, important i neimportant) i identific
scopurile pe care oamenii le consider motivante pentru a muncii. Aceast coal accentueaz necesitatea utilizrii metodelor cantitative n management,
idee susinut de dezvoltarea calculatoarelor i a unor modele matematice i statistice complexe. Anumite domenii ale unei afaceri (contabilitate, finane,
economie) sunt att de complexe nct nu pot fi stpnite dect prin utilizarea de modele matematice. Planificarea, previziunea i luarea de decizii bazate
pe analiza raional a datelor sunt aspecte importante pentru adepii acestei coli. n perioada 1960-1970 accentul cdea pe ncercarea de a descoperi un
stil de management unic, universal eficace. Douglas McGregor considera c managerii pot fi clasificai n funcie de percepia pe care o au asupra
oamenilor i de comportamentul pe care aceast percepie l genereaz. Exist deci dou tipuri de manageri: cei cu o perspectiv negativ asupra
oamenilor (Teoria X) i cei cu o perspectiv optimist (Teoria Y), aceast din urm teorie fiind considerat a fi cel mai potrivit mod de a conduce. Rensis
Likert, Blake i Mouton i Abraham Maslow au definit modaliti universale de a conduce, n timp ce Woodward, Burns i Stalker (n Marea Britanie) i
Lawrence i Lorsch (la Harvard, n Statele Unite) ncercau s demonstreze c stilul de management necesar ntr-o organizaie este influenat de sarcinile
i tehnologia utilizate. De exemplu, procese tehnologice continue de dimensiuni mari, cum ar fi cele utilizate n rafinriile de petrol, necesit un alt tip de
management dect cel utilizat n ateliere auto de mici dimensiuni. Tipul de management utilizat depinde de natura sarcinilor, de tipul de oameni implicai,
de cadrul temporal i de obiective.

20. Definirea managementului si a managerului. Tipuri de manageri

Conceptul de Management n sensul cel mai larg include ansamblul conceptiilor metodelor si mijloacelor de solutionare a problemelor cu care se confrunta activitatea
practica de conducere. Management e un termen American. Provine de la Americani, ei foloseau acest cuvant la dresarea cailor. Analizand sensul direct al acestui cuvant.
Managementul poate fi definit ca proces ca oamenii special pregatiti formeaza organizatii si conduc acesasta prin formularea scopurilor si elaborarea metodelor de atingere
a acestor scopuri.Managementul poate fi definit ca o activitate specifica de orientare a activitatiioamenilor n scopul realizarii unor obiective organizationale.
Managementul presupune atingerea scopurilor printro conducere efectiva si eficienta ca urmari a planificarii organizarii, coordonarii si controlul organizatiei. Formularea si
realizarea scopurilor este o arta pe care trebuie sa o posede o anumita categorie de oameni care se numesc manageri. Sunt persoane care coordoneaza activitatea celorlalti, si
si realizeaza activitatea sa prin folosind munca, intelectuala si motivele comportatii lor.Deseori Managementul este indentificat ca organ special de conducere sau aparatul
de conducere fara care nu poate exista o organizatie moderna.La nceputul secolului XX Managementul sa cristalizat n stiinta care are obiectul sau de studiu, probleme
specifice, si abordari de realizare a acestor probleme.Baza stiintifica a acestor Stiinte constituie, totalitatea cunostintelor despre conducere, acumulate timp de mii de ani si
prezentate sub forme de teorii, concepte, metode, principii si altele.Mangamentul e o colectie de retete, de sabloane obligatorii de aplicat el presupune capacitatea de
pricepere si talentu din partea managerilor pentru a folosi cele mai adecvate metode si procedee n functie de conditii concrete. Datorita acestui fapt el e conceput ca o arta.
Managementul este:
Proces
Activitate specifica
Arta
Organ de conducere
Stiinta
Categorii de oameni.
Managementul se dezvolta paralel cu alte Stiinte Economice. Microeconomia, macroeconomia, markeing, Finate, Statistica. Este o baza pentru stiinte ca managementul
firmei, personalului, bancilor, management strategic, etc.
2.1. Tipuri de manageri

14

Conform dicionarelor, managerul este persoana care conduce o ntreprindere, o afacere; pe de alt parte, a conduce nseamn a ndruma un grup de oameni, o activitate,
o organizaie etc., a lua hotrri potrivit competenei legale, cu privire la desfurarea activitii unei instituii sau ntreprinderi, rspunznd de aceasta, respectiv a dirija
o discuie, o dezbatere etc."
n sens larg, managerul este persoana care exercit funciile managementului, n virtutea obiectivelor, sarcinilor, competenelor i responsabilitilor specifice funciei pe care
o ocup.
Dup nivelul ierarhic la care se situeaz, managerii se regsesc n categoriile:
managerii de nivel inferior, cei care lucreaz direct cu executanii; managerii de nivel mediu, cei care au n subordine att executani ct i manageri de nivel inferior;
managerii de nivel superior, cei care au n subordine toate nivelurile ierarhice ale organizaiei.
Dupa Blake Mountain:
Managerul populist a ajuns conductor ca urmare a presiunilor sindicale sau pentru c se bucur de popularitate printre angajai; n general nu are o autoritate real asupra
acestora; manifest tendina de a evita orice conflict social n detrimentul implementrii oricrei msuri de schimbare. Climatul de comunicare se caracterizeaz prin:
comunicare aproape exclusiv pe orizontal sau de jos n sus;
-discuiile au loc n afara unor reguli formale i despre subiecte nelegate de munc;
- comunicarea informal sub form de brf i de zvon domin;
- dispoziiile sau nu se dau sau se discut i nu se execut.
Comunicarea are ca scop doar meninerea unor relaii bune, netensionate, nu i realizarea unor obiective.
Managerul autoritar este, n general, o persoan competent din punct de vedere profesional, corect, serios, foarte muncitor; adopt un stil de conducere opus celui populist,
acordnd importan major problemelor de restructurare n detrimentul celor sociale. Climatul de comunicare va fi cu siguran defensiv-agresiv.
- Comunicarea are loc de sus n jos;
- Managerul nu ascult, nu are timp - el d dispoziii;
-Feed-back-ul este redus i se refer strict la munc, nu i la atitudinile i sentimentele celor care muncesc;
Informaia care circul este distorsionat sau blocat.
Managerul conciliator promoveaz strategii de supravieuire de la o zi la alta, n ncercarea de a mpca att nevoia de restructurare, ct i doleanele angajailor. Acest stil
este cel mai frecvent ntlnit, asigur pstrarea funciei de conducere pe cea mai lung perioad de timp. El este un comunicator abil care tie s negocieze, s rezolve conflicte, s
mulumeasc (cel puin pe scurt timp) pe toat lumea.
Managerul incompetent ajunge n funcie conjunctural i rezist foarte puin. Acest manager nu acord atenie nici problemelor sociale i nici celor de eficien a muncii.
Este pasiv, adeseori corupt, neinteresndu-1 soarta organizaiei. Nemulumirea este general, frecvena conflictelor este mare, comunicarea este defensiv sau agresiv. Nu poate fi
vorba de cooperare, iar atitudinea managerului fa de problemele organizaiei se propag n toate direciile. Climatul comunicrii este defensiv, iar scopul comunicrii este
supravieuirea.
Managerulparticipativ-reformator acord atenie deosebit implementrii schimbrii, fr ns a pierde din vedere problemele sociale generate de acestea, cutndu-le soluii.
Acest manager ncearc s armonizeze interesele organizaiei cu cele ale angajailor ei. tie s obtin colaborarea subordonailor i s-i implice n activiti impuse de efcientizarea
activitii. Este inovator, creator, are curajul asumrii unor riscuri. Se caracterizeraz printr-o capacitate deosebit de antrenare a personalului, printr-o competen de comunicator
deosebit. Capabil s perceap corect mesajele, d dovad de flexibilitate n situaii de criz sau de conflict de munc. Are n minte o strategie clar, tie s o comunice oamenilor i s
le transmit entuziasmul su.
Dup lucrarea Patriciei Pitcher 41, managerul poate fi artist, profesionist (artizan) sau tehnocrat. Menionm faptul c tehnocraia este considerat, de regul, ca fiind
ramura managementului care supraestimeaz locul i rolul tehnicienilor i minimalizeaz funciile politicii organizaionale.
managerul care are visuri i ambiii de mare anvergur - artistul;
b) managerul care cosider c visurile sunt de prisos profesionistul (artizanul);
c) mangerul care dispreuiete i reprim visurile tehnocratul.
Managerul artist este ndrzne, plin de imaginaie, exploziv, entuziast,vizionar, imprevizibil, emotiv, vesel, ciudat, inspirator, are spirit de iniiativ i intuiie. Imaginativ
fiind, managerul artist nu accept n nici un caz interpretrile convenionale despre afaceri, despre pia sau despre lume, n general. Fiind ataat pe deplin organizaiei,
cheltuiete din plin energie i ncerc s-i antreneze i s-i inspire, prin exemplul su, pe subordonai.
Mangerul profesionist (artizan) are o bogat experien n domeniul n care activeaz. A reuit s dobndeasc cunotinele necesare exercitrii meseriei (profesiei)
parcurgnd toate treptele acesteia i consider c n domeniul su cunoate totul. Nu accept ca munca s se desfoare aleator, respectnd toate etapele prevzute pentru
fiecare gen de activitate. Este exigent i, n general, rbdtor. i place munca pe care o face i nu dorete s fac altceva. Este nelept, prudent, amabil, binevoitor, demn de
ncredere, onest, direct, rezonabil, realist, responsabil i, evident, conservator, pentru c respect tradiiile i le pune n valoare. Nu accept schimbrile organizaionale dect
atunci cnd realizeaz utilitatea lor evident. i cunoate bine concurenii. Nu se las pclit de subordonaii care ncerc s-i prezinte idei depite ntr-un nou ambalaj;
acestora le trebuie argumente puternice ca s-i conving superiorul, care d dovad de flexibilitate i de toleran, dar care nu face compromisuri. Dac managerul s-a
convins c proiectul propus de subalterni este solid, acesta va face toate eforturile pentru a-i mobiliza pe salariai s ating obiectivul propus. Managerul profesionist
(artizan) lucreaz n sistemul pailor mruni: mai nti trebuie s se amelioreze ceea ce nu este nc desvrit i apoi urmeaz explorarea etapelor urmtoare, urmrind cu
asiduitate s promoveze spiritul de echip.
Tehnocraii autentici sunt exceleni manageri; lucreaz precis, rapid, fr ezitri sau complexe, punndu-i n valoare principiile, metodele i tehnica managerial
performant. Aa cum s-a prezentat mai sus, n termenii dicionarelor, tehnocraii fac s prevaleze aspectele concrete, tehnice ale unei probleme, n detrimentul consecinelor
sociale. Managerii tehnocrai i controleaz emotivitatea, menin distana fa de subalterni, sunt serioi, analitici, metodici, cerebrali, conservatori, profunzi, hotri i
dovedesc, de multe ori, excelen. Sunt respectai dar nu sunt iubii. Puterea lor const n profunda analiz a situaiilor pe care le stpnesc pe deplin. Sunt capabili de a oferi
pentru oricare situaie soluii alternative. Acetia au capacitatea de a transmite altora cunotinele lor, ceea ce este o calitate apreciat de subordonai. Ca strategie, managerii
tehnocrai conteaz pe aliane i pe planificarea strategic. Dau dovad de oportunitate n toate planurile (atent pregtite) i n toate programele pe care i le asum.
Rolurile manageriale enuntate de Mintzberg Henry Mintzberg i ali cercettori au dedicat o perioad considerabil de timp observrii managerilor i nregistrrii de
date n legtur cu activitile acestora ntr-o zi obinuit de munc. Ei au observat c majoritatea managerilor trec cu rapiditate de la o activitate la alta i se angajeaz ntr-o
serie de funcii
R. interpersonal Lider Mintzberg consider c leadership-ul reprezint un rol foarte important al managerului, deoarece implic interaciunea cu ceilali, determinndu-l
pe manager s imprime energie i entuziasm viziunii pe care dorete s o transmit oamenilor. Ca lider, managerul ncearc s i motiveze subalternii devenindu-le mentor,
ajutndu-i n rezolvarea problemelor. Managerul acioneaz n primul rnd ca o resurs aflat la dispoziia grupului pe care l conduce. Managerul folosete de asemenea
puterea pe care i-o confer poziia, competena i caracterul su pentru a-i influena pe oameni s lucreze mpreun pentru binele companiei. Liant. Rolul de liant se refer la
aciunea managerului de a menine relaii de cooperare cu oameni i structuri din afara unitii organizatorice pe care o conduce. Puterea managerial este deinut doar n
condiiile n care managerul o poate exercita ca urmare a recunoaterii i primirii unui sprijin din partea celorlali. Pentru a avea putere i influen i n afara unitii pe care
o conduce, este important s aib legturi puternice i sprijin din partea celorlali. Reprezentare. Aceast activitate este centrat pe calitatea de simbol a managerului. O
mare varietate de situaii solicit ca managerul s reprezinte entitatea organizatoric pe care o conduce: edine, inerea unui discurs cu ocazia pensionrii unui angajat,
participarea la o serbare organizat de companie etc. R. informational o foarte mare parte a timpului managerului de lucru este utilizat n recepionarea sau furnizarea de
informaii. Monitorizare. Cum managerii sunt bombardai cu o multitudine de date rapoarte, telefoane, zvonuri, brfe, analize i minute ale edinelor, coresponden,
reviste de specialitate, mass media, ntlniri diverse care alctuiesc un fel de smog informaional, ei trebuie s decid ce informaii trebuie reinute i folosite n luarea
deciziilor i ce informaii trebuie ignorate. Diseminare. Managerul trebuie s acioneze ca o plac turnant a comunicaiilor din cadrul unei organizaii. El transmite
informaii fapte, opinii sau valori (sperane, idealuri, aspiraii) din interiorul sau din afara organizaiei, att de sus n jos ct i de jos n sus n cadrul organizaiei. Dac
managerul nu i ndeplinete acest rol, subordonaii nu neleg ctre ce se ndreapt organizaia iar superiorii si nu afl care sunt preocuprile, grijile i opiniile angajailor.
Purttor de cuvnt. n acest rol managerul furnizeaz informaii n afara organizaiei, n mediul acesteia. R. decizionale Cea mai important activitate managerial este
luarea deciziilor. ntreprinztor. n acest rol, managerul trebuie s identifice oportuniti i s ia decizii care presupun asumarea unor riscuri i realizarea unor schimbri.
Rezolvare crize. n orice organizaie apar evenimente neprevzute care declaneaz crize sau dereglri n organizaie. n aceste momente critice managerul trebuie s ia

15

decizii i s acioneze. Deoarece este practic imposibil anticiparea eventualelor dereglri (de exemplu defectarea echipamentelor, incendiile, pierderea clienilor, grevele),
managerul trebuie s i stabileasc o anumit direcie de urmat n situaiile de criz. Alocare resurse. Abilitatea de a aloca resurse reprezint pentru muli baza puterii
manageriale, deoarece aceast activitate implic alocarea de bani, timp, echipament, for de munc i spaiu. Rolul managerilor este acela de a lua decizii n legtur cu
utilizarea timpului, de a autoriza aciuni, de a stabili programe de alocare i utilizare a resurselor. n lipsa dreptului de a aloca resurse, abilitatea managerului de a-i ndeplini
rolurile este substanial redus. Negociator. Aceste decizii privesc organizaia i includ situaii de genul negocierii contractelor colective de munc, fuziunilor sau
achiziiilor, rezolvrii conflictelor, negocierii de contracte diverse.

21. Progresul tehnologic in comunicare si consecintele sale

Progresul tehnologic din domeniul media a reuit, n anumite privine, s nving timpul i spaiul, fcnd comunicarea dintre oameni, chiar i cnd
sunt separai de distane uriae, att instantanee ct i direct. Apariia i funcionarea tiparului a permis multiplicarea bunurilor culturale i, prin aceasta,
difuzarea lor pe arii geografice din ce n ce mai largi i n medii sociale din ce n ce mai diverse. Astfel, relaii de comunicare ce ar fi trebuit, anterior acestei
epocale invenii, s reuneasc grupuri restrnse de persoane au pus n legtur nenumrate alte persoane.
Se poate aprecia c, n general, n procesul comunicrii sociale se pot instaura dou mari tipuri de relaii:
-Relaii directe - comunicarea se realizeaz ntre dou sau mai multe persoane, aflate n poziii de proximitate; ele interacioneaz i se influeneaz una
pe alta (unele pe altele) n cadrul acestui proces. Un astfel de tip de comunicare poart numele de comunicare interpersonal;
-Relaii indirecte - comunicarea dintre persoane este mijlocit de un instrument care permite transferul mesajului de la emitor ctre receptor (sau
receptori), n astfel de cazuri, comunicarea este mediat. Conform unei definiii date de Fr. Bile, medierea se realizeaz prin echipamente tehnice car e permit
oamenilor s comunice expresia gndirii lor, oricare ar fi scopul acestei gndiri".
Din dorina de a asigura o arie de cuprindere ct mai mare a mesajelor, dar i de a amplifica durata acestora, oamenii au inventat noi i noi mijloace tehnice.
Direciile de cutare s-au orientat spre soluii capabile s asigure capacitate mare de nglobare i rezisten sporit suportului pe care erau fixate mesajele i s
multiplice aceste suporturi, n vederea atingerii unei audiene ct mai mari, ori s mreasc viteza cu care aceste mesaje erau fixate pe suport i ajungeau la
destinatari, n ultimele dou secole ale acestui mileniu, dar ndeosebi n secolul XX, explozia tehnologic a oferit o considerabil diversitate de soluii, fiecare
dintre ele fiind menit s rspund unei nevoi sau unui vis de comunicare.
Nusuntinevitabileefecteleschimbrilortehnologiceieconomicedinindustriadeteleviziune,cirezultatulmodurilorncarepubliculrspundelapotenialuloferitde
acestea.Esteunprocespoliticncareintereseinstituionaleseaflancompetiie,ntrepoliticaexecutivuluiiindustriadeprofil.nultimeledoudecenii,nUniunea
EuropeandarinMareaBritanie,deexemplu,acestaspectaprodusodezbaterepetemaserviciuluipublicderadioideteleviziunesaueconomiadepia?Caredin
acesteadoupoateoferiunserviciudecalitatepentruunpublicdeelitdaripentrupublicullarg?Printreintereseleculturalesusinutedeominoritateapubliculuideradio
ideteleviziuneexistpreocupareadeapstrateleviziuneacaunforumalsocietiidemocratice.nconstruireaaudienei,nnumelecreiasedbtliapolitic,doua
aspectemajoreaparianume:ceteanulunuistatnaional,iconsumatoruldintropiaglobal.itotui,acesteanusuntcategoriistatice,cisuntdeschise
redefinirii,dupcumaparnoivalenelaconceptuldeceteniesaunoipieepentrurealizareadeprofit.
Desiexistaunsirdeconsecintepositivedinpunctdevedereadistribuiriisidiversitatiimesajelorinformative(tvfarafrontiere,agentiiledestiriinternationale,Internetul
etc),totusiconsecintelenegativeaparmaimultindomeniulsociopsihologicaloamenilor.Exemple:jocurilevideomodgratuitdemodeledecrima,filmelepornografice
printreminori,influetaindomeniulpolitics.a.

22. etape ale activitatii manageriale

Identificarea i definirea funciilor managementului este un proces evolutiv; diferitelor
coli i sisteme de management le corespund diferite funcii. Funciile fundamentale sunt urmtoarele: previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea
i controlul sau evaluarea.
Planificarea
Este luarea deciziilor privind scopurile i obiectivele organizaiei i pregtirea strategiilor pentru atingerea lor Planificarea include:
scopurile (obiectivele),
mijloacele (planuri),
conduita (politici)
rezultatele
planificarea poate fi pe termen lung, mediu i scurt
Controlul
Este monitorizarea i evaluarea activitilor, precum i furnizarea mecanismelor corective. Funciile de baz ale controlului sunt:
stabilirea standardelor de performan
msurarea performanei
ntreprinderea de aciuni corective acolo unde e cazul.
Organizarea
Este identificarea activitilor necesare i alocarea responsabilitilor pentru ndeplinirea planurilor; coordonarea activitilor i responsabilitilor spre o
structur adecvat.
Organizarea implic:
coordonarea sarcinilor
resursele umane
resursele materiale
comunicarea oficial
coordonarea
Coordonarea este considerat funcia principal a managementului, ca proces de munc prin care se armonizeaz deciziile i aciunile personalului firmei
i ale subsistemelor sale, n conformitate cu previziunilor anterioare i cu procedurilor de comand i de antrenare
adecvate. Sensurile funciei de coordonare sunt legate de armonizarea, reunirea, legarea, reglarea i sincronizarea aciunilor personalului, n vederea
realizrii obiectivelor. Rolul coordonrii este acela de asigurare a strii de echilibru dinamic pentru subsistemele organizaiei, de a nu permite creterea
entropiei sistemului, de a face permanent activ legtura dintre compartimentele de conducere cu cele conduse i pentru asigurarea condiiilor necesare
comunicrii ntre subsistemele aflate pe orizontal. Coordonarea reprezint faza organizrii dinamice, ulterioar organizrii iniiale. Coordonarea
activitilor este cerut att de dinamismul mediului exterior organizaiei ct i de reacia complex a personalului propriu n faa modificrilor
tehnologice i a diversitii activitilor cu character de mare noutate.

16

Exercitarea funciei de coordonare este condiionat de existena mijloacelor de comunicare pe vertical (ntre diferitele niveluri ierarhice) i pe orizontal
(pe acelai nivel sau ntre compartimente omoloage). Transmiterea informaiilor n dublu sens asigur materializarea feedbackului i d managerilor
posibilitatea administrrii coreciilor de process adecvate.
control - evaluare
Funcia de control evaluare cuprinde ansamblul aciunilor de evaluare operativ i postoperativ a rezultatelor organizaiei i ale fiecrui salariat, de
identificare a abaterilor de la obiectivele, politicile i standardele stabilite iniial i a cauzelor care le-au generat, precum
i de adaptare de msuri care s asigure echilibrul dinamic al ansamblului. Funcia de control evaluare este, pe lng cea de comand, atributul
managerilor, confirmnd autoritatea lor ierarhic. Scopul controlului este verificarea cantitativ i calitativ a rezultatelor pariale sau finale nregistrate
de colectivele de lucru sau de ctre salariai,
evaluarea realizrilor;
compararea realizrilor cu obiectivele i standardele stabilite iniial, precum ievidenierea abaterilor negative i pozitive;
analiza cauzelor care au condus la nregistrarea abaterilor;
administrarea msurilor care permit compensarea i/sau eliminarea abaterilor.
Motivatia este o forta energica ce impulsioneaza oameni sa se comporte ntr-un anumit fel ce orienteaza comportamentul spre un anumit scop.
Motivatia porneste de la necesitati si determina o relatie n lant.
Nevoi dorinta dorinte nesatisfacute actiuni satisfactii.
Factorii motivatori sunt acele elemente care determina o persoana sa ndeplineasca anumite actiuni. Acesti factori sunt:
Salariu;Pretuirea colegilor;Concedii;Siguranta muncii;
Motivatia - constituie suportul angajarii n cursa spre un rezultat, iar satisfactia este legata de rezultatul obtinut.
Diferenta dintre aceste notiuni explica de ce o persoana poate avea o nalta satisfactie n munca si o redusa motivatie pentru munca respectiva. Exista
mai multe teorii motivationale:
o Ierarhie nevoilor a lui Muslov. n lumea tuturor teoriilor motivatia principala modalitati de motivatie sunt:
Stimularea banesca; Aprecierea obiectiva a performantei realizate; Participarea la conducerea ca recunoasterea capacitatii oamenilor; mbogatirea
continutului muncii. Motivatia si satisfactia muncii asigura integrarea mai mult sau mai putin profunda a fiecarui lucrator n cadrul organizatiei.

25. opinia publica. Locul si rolul opiniei publice in viata sociala

Procesul de comunicare la nivel social are ca urmare constituirea unei opinii publice"; n acelai timp, opinia public devine i o int n comunicarea
dirijat. Opinia public devine astfel cauz i efect.
Dup sociologul Dimitrie Guti, opinia public, mpreun cu obiceiurile, e unul din cei mai interesani factori care creeaz i determin progresul
social". Un alt sociolog romn, Petre Andrei, definea opinia public drept una din formele tipice de manifestare ale contiinei sociale". Problematica
opiniei publice, n relaie cu comunicarea, este sistematizat n lucrarea Sociologia opiniei publice i a mass-media, de Aurelian Bondrea (Bucureti,
1997). Acest volum valorific i sintetizeaz contribuiile de referin n domeniu, subliniind semnificaiile atribuite noiunii din diferite perspective.
Dup Jean Stoetzel, opinia public este reacia indivizilor la recomandri i ntrebri formulate n condiiile anchetei prin interviu".
Americanul V. O. Key afirm c opinia public nsumeaz opiniile cetenilor de care guvernanii consider c este prudent s se in cont".
Jean Padioleau privete fenomenul din punctul de vedere al gndirii politice, ca recunoaterea de ctre indivizi sau grupuri a unei probleme politice, n care
ei gsesc un pretext pentru comunicare i aciune".
Diferite tratate i dicionare de sociologie (citate de Aurelian Bondrea n lucrarea sa) raporteaz opinia (public) la noiunea de judecat i o circumscriu
domeniului psihosocial.
Aurelian Bondrea opereaz o serie de disocieri i situeaz fenomenul opiniei publice n orizontul social, observnd c o opinie rspunde unei probleme
sociale, fiind ea nsi un rspuns social", i adaug o distincie ntre dou stri ale opiniei - opinia privat i opinia
public". Prin intermediul celei dinti, individul se constituie ca individ; prin intermediul celeilalte, el se exprim ca membru al unui grup.
Folosind o bogat bibliografie strin, Aurelian Bondrea identific diferenele dintre atitudine i opinie. Cea dinti a fost definit drept o variabil
psihologic latent, structurat n timp" n cadrul relaiei individ-ambian, implicnd fenomene psihologice de cunoatere, afective i de voin. Ca i
opinia (privat sau public), atitudinea a fost abordat din perspective multiple.
Aurelian Bondrea arat c opiniile sunt strns legate de atitudini", ca mod de exprimare a acestora.
Opinia privat i mai ales public este un fenomen ce se circumscrie i istoriei mentalitilor.
n cmpul social, opinia public se manifest n raport cu morala (eticul), cu politicul, esteticul, cu viaa religioas. Fa de toate aceste dimensiuni ale
existenei sociale, ea se poate exprima pozitiv sau negativ (cu toleran sau intoleran).
n anumite zone (cultural, artistic), opinia public genereaz atitudini de acceptare/respingere, determinate de educaie, de asimilarea unor modele i de
gustul public. Functiile opiniei publice
Profesorul Aurelian Bondrea consacr o parte din lucrarea sa funciilor opiniei publice. Subscriind la prerile altor autori, cercettorul prezint puncte de
vedere sistematizate dup anumite criterii.
Pornind de la influena opiniei asupra instituiilor sociale", se difereniaz:
funcia expresiv, constnd n poziia adoptat fa de fapte i fenomene ale vieii sociale i fa de aciunile statului. Aceast funcie presupune c
opinia public are un statut de controlor";
funcia consultativ - opinia public avanseaz sugestii, contribuind la soluionarea unor probleme;
funcia directiv - opinia public exercit o presiune cu caracter imperativ.
Din perspectiva coninutului, opinia public are urmtoarele funcii:
funcia de apreciere; funcia analitic; funcia constructiv; funcia de reglementare.

Sub aspectul formei de exprimare, opinia public exercit

dou funcii: pozitiv; negativ.
Aurelian Bondrea analizeaz conceptul de opinie naional, ca expresie a intereselor naionale, ca stare de spirit i manifestare a voinei naiunii.
Ca fenomen specific vieii comunitare, opinia public se exprim la nivel local, la nivel naional i la nivel planetar, configurndu-se i consolidndu-se o
opinie public mondial. Opinia public presupune o serie de condiii determinante pentru orientarea i manifestarea ei. Acestea sunt:
Informarea. La nivel individual sau colectiv, opinia se configureaz pe baza informaiilor de care dispun individul sau comunitatea. Difuzarea liber sau dirijat a
informaiei are un rol determinant n formarea opiniei. O selecie urmrind anumite interese, accentuarea unor informaii n detrimentul altora pot crea
artificial un curent de opinie ntr-un anumit sens. Totui, opinia public scap controlului absolut. n pofida unei campanii anti-srbe, declanate n
Romnia n timpul rzboiului din Kosovo, n 1999, opinia public s-a opus poziiei oficiale, unele gesturi (depunerea de flori la ambasada Serbiei .a.) i
rezultatele sondajelor

17

dovedind orientarea pro-srb, fr ca opinia public s fie neaprat ostil comunitii albaneze antrenate n conflict.
Tradiia. Opinia public se orienteaz nu numai ca reacie imediat fa de evenimente, ci i ca efect al informaiilor dobndite anterior, al atitudinilor deja
adoptate, al reprezentrilor constituite n mentalul colectiv. De exemplu, romnii sunt ataai, printr-o tradiie de dou secole, Franei, opinia public fiind nc
aprioric" favorabil acestei ri. In secolul al XlX-lea, dei Frana era o putere colonial, ea reprezenta pentru opinia public din Romnia patria libertii".
Coordonatele morale. Indiferent de impactul unor evenimente, ele sunt judecate prin raportare la un cod moral preexistent. Opinia public se manifest n
acord cu anumite principii morale unanim acceptate. Morala public poate fi mai sever sau mai tolerant, dup cum evolueaz mentalitile. Astfel, opinia
public american s-a artat mult mai comprehensiv dect ar fi fost de ateptat, n legtur cu afacerea Lewinsky" (1999), n condiiile n care
comportamentul erotic i ideea de decen s-au modificat. Acelai scandal, la nceputul secolului sau chiar n anii cincizeci, ar fi avut ca imediat urmare
cderea preedintelui. Aurelian Bondrea subliniaz faptul c opinia public se formeaz att n mod spontan, pe baza condiiilor de existen i n virtutea
unor tradiii, obiceiuri, stri de spirit - elemente specifice psihologiei sociale, ct i sub influene ideologice, ea reflectnd, ntr-un fel sau altul, realitatea.
Aceast realitate acioneaz n mod complex asupra opiniei publice. Prejudecile, stereotipurile n reprezentare (clieele"), zvonurile, rumoarea" sunt
elemente ce intervin n cristalizarea opiniei publice (i private), analizate n Sociologia opiniei publice i mass-media (p. 64-71). Dat fiind importana opiniei
publice n societatea contemporan (i n genere n societile democratice), dat fiind fora acestei opinii, de care depind accesul i meninerea la putere
ale formaiunilor politice, din perspectiva clasei politice i din aceea a mass-media, cercetarea ei este de o extrem utilitate. C. W. F. Hegel afirma c n
toate timpurile opinia public a fost o mare putere"; aadar, celelalte puteri (cea politic, presa) trebuie s tie cum s se situeze fa de ea.
S-au dezvoltat, astfel, numeroase cercetri consacrate opiniei publice i metodelor de descifrare a mecanismelor i a reaciilor ei. Sociologii au elaborat veritabile
strategii de abordare, de multe ori pluridisciplinar.
Sondajul de opinie s-a configurat ca modalitate eficient de cunoatere a complexului preferinelor exprimate de un numr semnificativ de persoane,
referitoare la o problem de importan general" (Septimiu Chelcea, Cunoaterea vieii sociale, Bucureti, 1995)
Francis Balle arat n lucrarea sa Media etSocietes c, dup 1936, opinia public ncepea s poat fi msurat i c astfel societatea dobndea o nou contiin de sine.
ncepea s se evalueze participarea fiecruia la prerea comun, dar i relativitatea acestei participri, precum i intensitatea opiniei publice".
Cercettorul francez face o distincie ntre opinia public -rezultat al unei elaborri a crei expresie este n mod necesar colectiv" - i voina popular, sum a voinelor
particulare, nrdcinate fiecare ntr-o situaie concreti trit ca atare".
Francis Balle afirm c, n prezent, supravegheat n permanen de institutele pentru sondaje, ceea ce se numete opinie public nu mai are dect o nrudire ndeprtat
cu spiritul public", pe care gnditorii din secolul al XVIII-lea l vedeau ca pe un viitor pilon al statului modern.
Tot el prezint un scurt istoric al opiniei publice, pornind de la filosofii antichitii, fcnd apoi un salt pn n 1651, cnd filosoful englez Thomas Hobbes a gndit opinia n
raport cu statul. n Anglia secolului al XVIII-lea, ideea de opinie public era un factor luat n calcul n actul de guvernare. n Frana iluminist i n America de dup
Declaraia de Independen", conceptul de opinie general a ctigat teren o dat cu laicizarea i democratizarea societii. Francis Balle afirm c Autorii Constituiei
americane i actorii Revoluiei franceze au instituit un ideal; ei au atribuit opiniei publice o dubl misiune de rezisten fa de putere i de elaborare a legilor". Instan
critic i legislativ, opinia public a jucat un rol civilizator la nivelul comunitilor i la nivel statal. Modelat de predicatori, de ziare, apoi de noile media, bazat pe tradiii i pe
anumite principii durabile, nu fr erori i excese, opinia public a jucat, ndeosebi din secolul al XlX-lea, un rol constructiv. E a fost expresia accesului la viaa social i apoi la
decizie, prin reprezentani alei, al unor categorii tot mai numeroase de ceteni. Opinia public s-a dezvoltat - ca form de contiin de sine a societii -, o dat cu spaiile publice
(parcul, muzeul, biblioteca public) i cu serviciile publice (transporturi, nvmnt, asisten sanitar .a.).
Ea i-a modificat coninutul, intensitatea i formele de manifestare, dar nu i rolul - cu funciile aferente.

26. Dimensiunea etica a activitatii manageriale

Viata, studiile de specialitate, mass-media, prezinta un mediu economic n care succesul n afaceri este de multe ori datorat nselaciunii, hotiei, coruptiei,
santajului, cinismului iar componentele fundamentale ale moralei adevarul, cinstea, corectitudinea, nonviolenta, respectul fata de oameni devenind
notiuni teoretice bune de predat si exemplificat n sfere academice. Afacerile sunt afaceri, scopul scuza mijloacele se justifica multi manageri, aplicnd
principiul lui Elis "unde ncepe etica, se termina economia" sau optimul paretian care, cu cinism, demonstreaza ca n afaceri este imposibil sa faci bine
unei parti, fara sa o afectezi pe alta.
Managementul se exercita de catre oameni asupra oamenilor n vederea obtinerii de bunuri materiale si spirituale, scopurile sale definind-o ca o stiinta
economica, dar cu profunde implicatii sociale "disciplina si practica prin care "stiintele umaniste" si vor recapata aprecierea, influenta si importanta".
Etica, cuvnt grecesc, reprezinta stiinta care se ocupa cu morala si contine totalitatea normelor de conduita morala, iar morala, cuvnt latin morales,
reprezinta o forma a constiintei sociale care reflecta si fixeaza n principii, norme, reguli, cerintele de comportament privind raporturile dintre indivizi si
dintre acestia si colectivitate (familie, societate, natiune, popor).
Deontologia provine din cuvintele grecesti deon reprezentnd ceea ce se cade, datoria si logos, cuvnt, idee, ordine, folosit curent n sens de disciplina.
Deontologia stabileste norme valabile probabilistic, care n practica dau rezultate corespunzatoare si se confirma statistic n majoritatea cazurilor.
Etica, stiinta normativa, oferind coordonatele morale ale existentei si activitatii umane, este subordonata, de foarte multe ori scopurilor manageriale,
principiile si normele morale fiind eludate sau doar partial respectate de managerii, deviatiile directionate dinspre particular spre profesional justificnd
goana dupa cstig.
Etica manageriala reprezinta n aceasta perioada subiectul cel mai fierbinte al oricarui tip de mass-media: posturile de televiziune ne prezinta zilnic
scandaluri n care sunt implicati patroni sau directori de societati comerciale, iar ziarele abunda de stiri n care ignoranta, neglijenta sau rapacitatea unor
manageri sunt elemente care aduc prejudicii indivizilor si societatii. Fiecare decizie n afaceri are si o componenta etica pentru ca decizia stabileste si
impune o conduita care trebuie sa fie conforma cu anumite valori fundamentale, reguli, principii, sau legi si norme adoptate de legiuitori si comunitati. n
esenta, etica manageriala poate fi definita drept studiul modului n care deciziile afecteaza persoanele si grupurile sociale, domeniul n care se definesc
drepturile si ndatoririle, precum si regulile pe care trebuie sa le respecte persoanele care decid.
Multi teoreticieni considera ca monitorizarea afacerilor n raport cu normele etice este obligatorie, pentru ca managementul reprezinta n primul rnd o
disciplina socio-umana, care doar prin scopurile urmarite se nscrie n sfera stiintelor economice, nsa alti exegeti ai problemei vad n etica si morala o
simpla umbrela sub care sunt acoperite relatiile interne si externe ale firmei, neputndu-se nca delimita clar ceea ce este corect de ce este incorect. Etica
manageriala trebuie sa identifice elementele fundamentale de comportamente si sa gaseasca atitudinile corespunzatoare n patru categorii prioritare.
1. Societatea, reprezinta categoria cea mai generala fata de care etica manageriala trebuie sa-si defineasca comportamentul: institutiile de baza ale
societatii sunt bine construite si ele promoveaza interesele generale? Capitalismul are numai reusite? Implicarea statului n mecanismele economiei de
piata este benefica? Inegalitatile n statul putere pot fi tolerate?
2. Grupurile interesate, ocupa un palier special si cuprinzator n problematicile eticii manageriale, definind caile corecte n demersurile initiate pentru
rezolvarea problemelor sociale ale grupurilor interesate, precum si modul n care sunt afectati de deciziile manageriale. Cum se implica actionarii firmei
n relatiile acesteia si n gestionarea resurselor financiare? Ce obligatii are firma fata de furnizori sau clienti? Care sunt caile prin care se realizeaza o buna
cooperare cu comunitatea locala sau cu organizatiile de protectie a mediului?
3. Problemele interne, genereaza atitudini manageriale care trebuie sa defineasca natura relatiilor dintre firma si angajati, inclusiv managerii. n ce

18

termeni se realizeaza contractele? Care sunt obligatiile mutuale ale managerilor si a celorlalti angajati? Ce drepturi au angajatii? Conditiile de lucru,
ordinele, comportamentul, stimulentele contin elementele fundamentale ale eticii?
4. Problemele personale, sunt cele legate de relatiile unei persoane fata de o alta persoana din organizatie. Care sunt drepturile si obligatiile rezultate
dintr-o structura ierarhica? Cum se manifesta cinstea, corectitudinea si onestitatea ntr-un proces colectiv? Care sunt principiile de ntrajutorare si
sustinere morala?
Exista factori care determina nivelul si acuratetea eticii manageriale: reglementarile legale, normele si regulamentele comunitatii locale, codurile etice la
nivel sectorial, regulamentele firmei, caracteristicile individuale, starea firmei si presiunea sociala. Codurile etice, reprezinta declaratiile formale ale unor
grupuri de specialisti, sau a unor firme care reglementeaza relatiile dintre proprii membri si celelalte categorii de indivizi cu care se realizeaza un contact,
deobicei o afacere. Este binecunoscut codul etic al inginerilor (National Society of Professional Engineers) n care sunt expuse principiile fundamentale,
regulile obligatorii si obligatiile profesionale n practicarea ingineriei. Exista coduri de conduita n management, cel mai cunoscut fiind cel creat de
British Institute of Management denumit Code of Conduct (Codul de conduita) care prevede:
1. n urmarirea materializarii intereselor personale trebuie luate n considerare si interesele celorlalti.
2. Managerii nu trebuie sa fie razbunatori si sa nu aduca prejudicii reputatiei persoanelor sau afacerilor altora.
3. Managerii trebuie sa declare imediat si complect interesele personale care ar putea fi n conflict cu interesele firmei.
4. Managerii trebuie sa manifeste interes fata de sanatatea, securitatea si bunastarea celor pe care i conduce.
5. Managerii trebuie sa respecte confidentialitatea unor informatii, daca acest lucru este cerut de consumatori sau furnizori.
6. Managerii nu trebuie sa ofere sau sa accepte cadouri sau favoruri n scop de mituire sau corupere.
7. Managerii trebuie sa fie convinsi ca toate informatiile comunicate public sunt adevarate.
Sursa. Management / Study Test / Stage 2 CIMA BOO Publishing Ltd., London, 1987.
Codul etic britanic [9] mentioneaza si manifestarile care contravin flagrant cu etica si morala afacerilor: extorcarea, banii murdari, cadourile, mita.
Regulamentele firmei, stabilesc conduita de organizare si functionare interna a firmei. Incidenta eticii manageriale este evidenta n activitatile legate de
gestionarea factorului uman: recrutarea si angajarea personalului, evaluarea performantelor, motivarea si stimularea, colaborarea cu sindicatele, etc.
Firmele si-au creat propriile coduri de etica materializate ntr-o fisa de prezentare foarte sugestiva ce prezinta modul n care angajatii si conducatorii
nteleg sa se implice n calitatea afacerilor si n tratamentul partenerilor.
Codurile etice nu reprezinta doar declaratii frumoase, infirmate prin actiunile derulate, continutul acestora fiind nsusit de catre angajatii firmei care vor
milita permanent pentru materializarea lor. n aceste conditii, codul de etica al firmei devine un document obtinut n urma eforturilor depuse n diferite
etape specifice creeri culturi organizationale [8] care este capabila sa sustina misiunea, vocatia si obiectivele firmei: definirea ipotezelor fundamentale,
identificarea valorilor fundamentale, filtrarea notiunilor retinute prin experienta acumulata, difuzarea si mpartasirea valorilor la nivel de angajati,
elaborarea normelor si a principiilor, utilizarea acestora n comportamente si actiuni.
T. Watson [9] analiznd cultura organizationala a IBM-ului, liderul mondial n calculatoare, a evidentiat rolul comportamentului angajatilor n reusita
organizatiei:
- o ntreprindere nu poate fi mai buna dect sunt angajatii sai;
- o ntreprindere are nevoie de principii si acestea vor fi importante si de durata;
- principiile nu sunt dictate doar de ratiuni economice, ele trebuie sa contina valori nobile;
- ntreprinderea trebuie sa fie pregatita sa se adapteze la schimbari, dar sa nu renunte niciodata la principii.
n literatura de specialitate se regasesc o serie de "ndrumare" pentru un comportament etic pe care managerii l pot utiliza n procesul decizional, cnd
zilnic trebuie sa rezolve nu doar probleme economice ci si sociale. Aceste ndrumare nu specifica ce trebuie facut ntr-o situatie data, ele clarifica
atitudini, actiuni, justifica logica n gndire si desfasurarea ideilor, astfel nct sa se poata evalua decizia luata, daca este n conformitate cu normele de
etica si propriile valori ale firmei. Raspunsurile la ntrebari vor ntari convingerea ca normele morale sunt respectate si consecintele sociale sunt
cunoscute si asumate.

27. Cercetarea concreta a opiniei publice (sondajul, ancheta, etc)

Francis Balle arat n lucrarea sa Media etSocietes c, dup 1936, opinia public ncepea s poat fi msurat i c astfel societatea dobndea o nou contiin de sine.
ncepea s se evalueze participarea fiecruia la prerea comun, dar i relativitatea acestei participri, precum i intensitatea opiniei publice".
Cercettorul francez face o distincie ntre opinia public -rezultat al unei elaborri a crei expresie este n mod necesar colectiv" - i voina popular, sum a
voinelor particulare, nrdcinate fiecare ntr-o situaie concreti trit ca atare".
Francis Balle afirm c, n prezent, supravegheat n permanen de institutele pentru sondaje, ceea ce se numete opinie public nu mai are dect o nrudire
ndeprtat cu spiritul public", pe care gnditorii din secolul al XVIII-lea l vedeau ca pe un viitor pilon al statului modern.
Tot el prezint un scurt istoric al opiniei publice, pornind de la filosofii antichitii, fcnd apoi un salt pn n 1651, cnd filosoful englez Thomas Hobbes a gndit opinia
n raport cu statul. n Anglia secolului al XVIII-lea, ideea de opinie public era un factor luat n calcul n actul de guvernare. n Frana iluminist i n America de dup
Declaraia de Independen", conceptul de opinie general a ctigat teren o dat cu laicizarea i democratizarea societii. Francis Balle afirm c Autorii Constituiei
americane i actorii Revoluiei franceze au instituit un ideal; ei au atribuit opiniei publice o dubl misiune de rezisten fa de putere i de elaborare a legilor". Instan
critic i legislativ, opinia public a jucat un rol civilizator la nivelul comunitilor i la nivel statal. Modelat de predicatori, de ziare, apoi de noile media, bazat pe tradiii i pe
anumite principii durabile, nu fr erori i excese, opinia public a jucat, ndeosebi din secolul al XlX-lea, un rol constructiv. E a fost expresia accesului la viaa social i apoi la
decizie, prin reprezentani alei, al unor categorii tot mai numeroase de ceteni. Opinia public s-a dezvoltat - ca form de contiin de sine a societii -, o dat cu spaiile publice
(parcul, muzeul, biblioteca public) i cu serviciile publice (transporturi, nvmnt, asisten sanitar .a.). Ea i-a modificat coninutul, intensitatea i formele de manifestare, dar
nu i rolul - cu funciile aferente.
In literatura de specialitate sunt inventariate numeroase tehnici de cercetare. Acestea pot fi reduse la patru mari categorii: experimentul, observaia,
ancheta i analiza documentar.
Cercetrile de marketing social politic sunt activitatea formal i sistematic prin intermediul creia, cu ajutorul unor concepte, metode i tehnici
specifice de investigare se realizeaz specificarea, msurarea, culegerea, analiza i interpretarea informaiilor de marketing destinate organizaiilor
social - politice, n vederea cunoaterii mediului n care activeaz, identificrii oportunitilor i riscurilor, determinrii variantelor optime ale aciunilor
de marketing social politic precum i comensurrii efectelor acestora.
Experimentul este tehnica de cercetare care permite cel mai bine verificarea legturii dintre dou variabile. Cercettorul constituie dou grupuri
identice. n primul grup - numit grup experimental - se introduce o variabil; al doilea grup, n care nu s-a introdus aceast variabil, servete drept grup de
control. Sub aciunea variabilei independente, n primul grup vor aprea anumite modificri. Dac aceste modificri nu apar i n grupul de control, se poate
deduce c ele sunt provocate de aciunea variabilei independente.
Ne propunem, de exemplu, s analizm influena mrimii salariilor (variabila independent) asupra productivitii muncii (variabila dependent). Pentru
aceasta, vom constitui dou grupuri de lucrtori cu caracteristici identice. In primul grup se majoreaz salariile lucrtorilor, apoi se msoar din nou nivelul

19

productivitii muncii n cele dou grupuri. Dac n primul grup productivitatea muncii crete, atunci se poate deduce c acest fapt se datoreaz creterii
salariilor.
n timpul experimentului, este important s se izoleze aciunea altor variabile, pentru a putea fi siguri c efectele sunt provocate de variabila pe care o
testm. In sociologie, experimentul pune i unele probleme de etic profesional. Are sociologul dreptul s supun experimentrii persoane care nu sunt
informate i nu i-au dat acordul s participe la experiment? Muli sociologi rspund afirmativ la aceast ntrebare, dac prin experiment nu sunt afectate
integritatea i personalitatea subiecilor i dac nu le sunt aduse prejudicii. Persoanele participante la un experiment nu pot fi informate asupra scopurilor
cercetrii pentru c, tiindu-se observate, ar adopta comportamente nefireti, diferite de cele practicate n mod normal. Experimentatorul nu ar putea izola
efectele produse de variabila independent de cele produse n mod intenionat de persoanele care tiu c sunt supuse observrii.
Observaia este cea mai veche tehnic utilizat n tiin, inclusiv n sociologie. De aceast tehnic s-au folosit pe larg antropologii care au studiat
societile aa-zis arhaice, dar i sociologii care au studiat anumite grupuri sociale sau instituii din rile dezvoltate.
n raport cu poziia observatorului fa de grupul studiat, deosebim dou tipuri de observaie : neparticipativ i participativ. n primul caz, cercettorul
observ din exterior comportamentele i aciunile indivizilor i grupurilor, fr s interfereze cu nimic n activitatea acestora. n al doilea caz, cercettorul
devine membru al grupului studiat i particip la activitatea acestuia.
Pentru a studia activitatea micilor funcionari de birou, un sociolog se poate angaja pentru cteva luni ca funcionar. El va realiza zilnic sarcinile
profesionale ale postului pe care l ocup, va participa la discuiile i disputele din grup i la toate activitile acestuia. Prin ceea ce face i prin modul cum se
comport, nu se va diferenia cu nimic de ceilali funcionari. n acelai timp, va observa tot ceea ce se petrece n jurul lui.
Anumite grupuri nu pot fi studiate dect prin intermediul observaiei participative. Grupurile religioase, sindicatele, partidele politice i chiar grupurile de
munc se protejeaz fa de observarea din exterior. n aceste cazuri, cercettorul nu-i poate efectua observarea dect fcndu-se acceptat ca membru al
grupului sau desfurnd o activitate care l pune frecvent n contact cu grupul. Observaia poate fi realizat ntr-o form calitativ sau cantitativ.
Observaia calitativ poate mbrca o form impresionistic sau mai sistematic. De exemplu, un specialist englez n sociologia*rural face o cltorie
n Romnia. El viziteaz mai multe sate, discut cu localnicii, face nsemnri i fotografii, citete articolele din pres referitoare la mediul rural, poart
discuii cu specialitii romni n domeniu etc. n cele din urm, el i formeaz o imagine despre situaia social din satele romneti care poate fi destul de
corect, dar rmne n cea mai mare parte impresionistic, adic greu verificabil. Cu toate limitele sale tiinifice, observaia calitativ este utilizat
frecvent n sociologie, ea permind enunarea unor ipoteze interesante. Unele lucrri de sociologie celebre au fost elaborate pe baza acestei tehnici (R. i
H. Lynd, Middletown, 1929, 1937 ; O. Lewis, Five Families: Mexican Case Studies in the Culture ofPoverty, 1959 ; E.E. Masters, Blue Collar Aristocrats,
1975 etc).
Observaia cantitativ se bazeaz pe date statistice colectate n scopuri generale sau n scopul efecturii cercetrii. Unele societi beneficiaz de un
numr mare de publicaii statistice, foarte utile pentru cercetarea sociologic. n rile mai puin dezvoltate din punct de vedere economic, statisticile publicate
sunt puine i lacunare. Muli oameni au o atitudine rezervat fa de statistic, pe care consider, alturi de sperjur i declaraia de dragoste, una dintre
posibilitile de a mini. Statisticile sunt colecii de fapte; cu ajutorul lor se pot demonstra adevruri tiinifice sau se poate mini. Depinde cine le folosete
i n ce scop. Analiza cantitativ a fost uneori folosit n exces, ajungndu-se la o adevrat cuantofrenie. Utilizarea de simboluri i formule matematice, de
interpretri sofisticate este inutil i nu aduce nici un plus de cunoatere att timp ct nu este adecvat faptelor psihosociale studiate.
Fie c este calitativ sau cantitativ, exterioar sau participativ, observaia trebuie desfurat sistematic, pe baza unor ipoteze clare. Fiecare om vede
numai ce este interesat s vad. Dac observatorul nu tie bine ce urmrete rezultatul observaiei sale va fi o colecie ntmpltoare de fapte i evenimente,
inutil n unele aspecte, incomplet n altele.
Ancheta este una dintre cele mai rspndite tehnici de cercetare sociologic. Ea const n colectarea de informaii prin solicitarea oamenilor s rspund la
anumite ntrebri. Ancheta are dou forme principale: interviul i chestionarul. n interviu, o persoan pune anumite ntrebri altei persoane i nregistreaz
rspunsul (n scris, pe band audio sau video). n cazul chestionarului, ntrebrile sunt tiprite, iar subiectul
citete i noteaz rspunsul.
Interviul se poate desfura prin telefon sau fa n fa. Utilizarea telefonului este mai economicoas, dar prezint cteva inconveniente. Nu toi oamenii au
telefon la domiciliu, iar selectarea unui eantion folosind ca baz de informaie listele de abonai poate s nu asigure reprezentaivitatea. n interviul prin
telefon se pierd multe aspecte interesante, pe care anchetatorul nu le constat dect discutnd fa n
fa cu subiectul.
Chestionarul poate fi trimis prin pot sau prezentat subiectului de ctre anchetator, n ultimul timp, se extinde procedeul completrii chestionarului prin
minitel (procedeu de comunicare electronic la distan cu ajutorul unui calculator cu display conectat la reeaua telefonic).
Interviul i chestionarul constau ntr-o suit de ntrebri. Nu este vorba de o list alctuit'la ntmplare. ntrebrile sunt formulate n raport cu ipotezele
cercetrii, iar rspunsurile la ntrebri sunt folosite pentru verificarea acestora. Formularea ntrebrilor, ordinea lor n chestionar sau interviu prezint o
mare importan, ntruct pot influena rspunsurile i rezultatele anchetei.
Sondajele de opinie, mai ales in domeniul politic, au un rol nu atat informativ, cat manipulator. Un partid care obtine, conform cercetarii difuzate in
presa, un scor ridicat, are sanse mai mari de a-si pastra nucleul de votanti si chiar de a capitaliza masiv din electoratul nehotarat. In primul caz, este vorba
de un efect de confirmare a propriilor pareri prin raportarea la un grup care are opinii similare. La nivelul simtului comun, adevarul este validat in general
cantitativ si nu calitativ. Cu alte cuvinte, cu cat sunt mai multi cei care au aceeasi parere cu tine, cu atat mai mult esti tentat sa crezi ca opinia ta este cea
buna. Iar cand parerea se transforma in prejudecata (sau chiar credinta), este aproape imposibil sa o modifici. Atragerea electoratului nehotarat, ca urmare
a difuzarii sondajelor de opinie, se produce datorita unui fenomen definit in psiho-sociologie drept bandwagon. Pentru a minimiza riscul aparitiei unor
disonante cognitive, oamenii sunt tentati sa tina cu cei puternici. Este placut sa fii de partea castigatorului, iar in politica, este comod sa fii in tabara
celor multi. Efectul diametral opus, numit underdog (care se refera la sprijinul pe care unii sunt tentati sa il acorde celor slabi) se manifesta extrem de
putin in dinamica electorala. Desi este vizibil in multe alte domenii (de exemplu, in competitiile sportive), in politica apare destul de rar. A tine cu un
candidat slab doar pentru ca are adversari puternici nu ofera nici o satisfactie electoratului. Pe scurt, interesul fiecarui partid este sa obtina un scor foarte
mare in aceste sondaje pentru a-si conserva si pentru a-si spori electoratul. Exista asadar suficiente motive pentru ca actorii politici sa influenteze
sondajele de opinie. Iar in astfel de situatii, mijloacele se gasesc intotdeauna.
Analiza documentar este utilizat mai ales n situaiile n care cercettorul nu are acces direct la realitile sociale pe care intenioneaz s le studieze.
Informaii referitoare la aceste realiti se gsesc ns sub alte forme: arhive publice sau private, jurnale personale, coresponden, date statistice, ziare,
reviste, cri, lucrri de art, folclor, discursuri sau date ale cercetrilor anterioare. Aceste informaii sunt prelucrate i utilizate de sociolog n verificarea
ipotezelor enunate.
Studierea documentelor se face cu ajutorul unor tehnici riguros elaborate, grupate n ceea ce se numete tehnici ale analizei de coninut. Mnuite de
cercettori pricepui, aceste tehnici conduc la rezultate deosebit de interesante. Astfel, studiind propaganda nazist n timpul celui de-al doilea rzboi mondial,
analitii americani i englezi au putut anticipa unele atacuri importante declanate de armata german.

20

Tehnica analizei documentare prezint unele inconveniente. Informaiile din documente nu au fost acumulate pentru a fi utilizate de sociolog; ele sunt
lacunare, uneori contradictorii sau deformate de subiectivismul celor care le-au consemnat. Din acest motiv, utilizarea documentelor de arhiv trebuie
fcut cu mult pruden.

29. Planificarea activitatilor de relatii publice

Planificarea este un proces prin care departamentul de PR ncearc s anticipeze schimbrile i s se adapteze n aa fel nct s asigure atingerea
obiectivelor organizatiei. Muli teoreticieni consider c planificarea reprezint cea mai important sarcin a managerilor.
Henri Fayol considera c planificarea reprezint cea mai important funcie pe care o ndeplinesc managerii unui department de PR. Orice organizaie se
schimb odat cu trecerea timpului, aceste schimbri fiind determinate de mediul economic, politic, tehnologic i competiional aflat ntr-o permanent
transformare. Astfel un PR-ist trebuie sa fie la current cu orice ce se intampla in institutie ca in dependenta de anumiti factori sa planifice unele activitati,
fie ele in modul normal al desfasurarii activitatiii org sau pet imp de criza. Un bun Pr trebuie sa posede calitatea de previziune. Planificarea este o
activitate orientat spre viitor i reprezint procesul de stabilire a obiectivelor i a ceea ce trebuie fcut pentru a atinge aceste obiective. Managerii decid
ce trebuie fcut, cnd trebuie fcut, cum trebuie fcut i cine trebuie s o fac. (George A. Steiner). Provocarea n procesul planificrii const n a lua
decizii care s asigure cu succes viitorul organizaiei. Planificarea este un proces care nu se ncheie odat cu crearea unui plan, ci continu cu
implementarea acestuia, inndu-se cont de faptul c, n etapa de implementare i control, planul poate necesita mbuntiri sau modificri menite s l
fac mai eficient. Planificarea este o activitate de luare de decizii care reprezint baza procesului de management i care i ajut pe manageri s
organizeze, conduc i controleze oferind organizaiei o int i o direcie.
Planificarea pe termen lung se refer la aspectele competiionale, tehnologice i strategice ale conducerii unei organizaii i implic n general un
orizont temporal de cel puin cinci ani. Planificarea strategic reprezint un tip specializat de planificare pe termen lung care se refer la aspecte cum ar fi
misiunea organizaiei sau stabilirea de obiective organizaionale finale. Planurile strategice pe termen lung sunt realizate de managerii de pe nivelele
ierarhice de vrf dintr-o organizaie, toate celelalte planuri derivnd din ele.
Planificarea pe termen mediu se refer de obicei la arii funcionale ale managementului (finane, marketing i producie) i are un orizont de planificare
de 1-5 ani. Reprezint ncercarea transpunerii planurilor strategice n pai i obiective concrete i sunt ntocmite de managerii de pe nivele ierarhice medii
care au i responsabilitatea aplicrii lor.
Planurile pe termen scurt implic urmarea unor etape prin care se asigur atingerea obiectivelor de zi cu zi ale organizaiei i sunt create i puse n
aplicare de managerii de pe nivele ierarhice inferioare.
Prin nsi natura sa, planificarea i instruiete pe manageri s se gndeasc la viitorul organizaiei, la cum s l mbunteasc, i la rolul lor n
schimbare. Planificarea presupune ca managerii s fie proactivi oameni care fac lucrurile s se ntmple; de aceea, procesul planificrii i nva pe
manageri s analizeze i s se gndeasc la viitor cu atenie i s neleag mai bine rolul esenial pe care l are o schimbare necesar.
Planificarea este legat de succesul organizaiei, motiv pentru care organizaiile care au sisteme de planificare au mai mult succes financiar.
Planurile ajut la definirea standardelor de performan datorit faptului c asigur clarificarea obiectivelor i atribuiilor (ce trebuie s fac fiecare i
cnd trebuie s o fac). Aceste standarde sunt folosite pentru evaluarea performanelor ntr-un mod mai obiectiv i mai raional.
Dac o organizaie nu are planuri, va fi obligat s fac fa evenimentelor zilnice pe msur ce acestea apar. Pe de alt parte, n condiiile existenei
planurilor, managerii au posibilitatea de a se concentra asupra obiectivelor urmrite i asupra aciunilor ce trebuie fcute pentru atingerea acestor
obiective. Astfel, prin urmrirea unor obiective planificate, munca indivizilor i a grupurilor din cadrul unei organizaii poate fi coordonat n mod
eficient.

30. Structura si conceptele marketingului politic

Considerat de muli specialiti drept o funcie a managementului, marketingul a devenit o disciplin de sine stttoare, dar se afl ntr-o strns relaie cu
managementul. Marketingul reprezint att un concept, ct i un proces. Mediul actual de afaceri impune conducerii oricrei firme desfurarea n
condiii ct mai bune a activitii de marketing. De aceea, managementul marketingului joac un rol esenial n obinerea avantajului competitiv de ctre
orice ntreprindere. Succesul n afaceri al oricrei ntreprinderi este determinat de capacitatea sa de a identifica nevoile consumatorilor i de a oferi
produse i/sau servicii care s le satisfac. Pentru ntreprindere, rezultatele exist numai n exterior, n timp ce n interiorul su nu exist dect costuri. n
opinia lui P. Drucker, rezultatul unei ntreprinderi este un client satisfcut. Pe msur ce lumea a evoluat, la sfritul anilor 1970, piaa vnztorului a
devenit o pia a cumprtorului, ceea ce a determinat o cretere semnificativ a importanei clientului. Considerat de unii specialiti drept funcie a
managementului, iar de alii o disciplin de sine stttoare, marketingul joac un rol important n lumea afacerilor. Conform definiiei Asociaiei
Americane de Marketing (AMA), marketingul este procesul de planificare i de executare a activitilor de concepere, stabilire a preului, promovare i
distribuire a ideilor, produselor i serviciilor n scopul crerii i meninerii unor relaii care s satisfac obiectivele individuale i organizaionale.
Marketingul este:
1. un concept o atitudine economico-social orientat spre client;
2. un proces o serie de decizii strategice asupra modalitii optime de a satisface clientul.
Conceptul de marketing reprezint o atitudine/orientare a ntreprinderii/firmei ce aeaz consumatorul n centrul procesului su decizional. n cadrul unei
cuvntri susinut n anul 1952, preedintele corporaiei americane General Electric a explicat ideile de baz ale conceptului de marketing i a propus ca
marketingul s devin o funcie important la nivelul companiei, afirmnd: Nu suntem mulumii dac dumneavoastr nu suntei satisfcui.
Conceptul de marketing are la baz urmtoarele trei principii fundamentale:
1) ntreprinderea/firma exist pentru a identifica i a satisface nevoile consumatorilor si;
2) satisfacerea nevoilor consumatorilor presupune un efort integrat depus de toate compartimentele/departamentele ntreprinderii/ firmei; 3) firma
trebuie s-i focalizeze eforturile spre obinerea succesului pe termen lung. Procesul de marketing este cel care ofer modalitile precise prin care se
poate ctiga ncrederea clienilor. Procesul de marketing implic un ansamblu de activiti practice, n cadrul crora se materializeaz noua orientare a
firmei, precum:
- investigarea pieei i a consumului;
- testarea acceptabilitii produselor i a serviciilor;
- activiti promoionale;
- urmrirea comportrii produselor n consum etc.
Marketingul reprezint o activitate complex, ce afecteaz viaa tuturor oamenilor, cci marketingul este pretutindeni n jurul nostru. La urma urmei, se
poate afirma c fiecare din noi este un client.
n esen, prin marketing se creeaz utilitate, sub mai multe forme, respectiv cele legate de form, de loc, de timp, de posesie i de informaie. Mai ales n
zilele noastre, n era tehnologiei informaionale i telecomunicaionale (IT&T), utilitatea legat de informaie este extrem de important.

21

De-a lungul existenei sale de peste un secol, marketingul a parcurs mai multe etape. Specialitii din domeniul marketingului au identificat patru
ere/epoci
1. produciei (1900-1924)pe eficiena procesului de producie: Un produs bun se vinde singur.
2. vnzrii (1925-1950)pe vnzarea produselor existente: Vnzarea i publicitatea creativ vor nvinge rezistena consumatorilor i i vor convinge s
cumpere.
3. marketingului (1951-1990)pe nevoile consumatorilor: Consumatorul este rege! Gsete o nevoie i satisfacere
4. marketingului relaional (din 1990 pn n prezent) pe relaii pe termen lung cu consumatorii i cu furnizorii: Relaiile pe termen lung conduc la
succes.
Tipuri de marketing:
marketingul reprezint procesul planificrii i execuiei conceptului de produs, stabilirii preului i promovrii i distribuiei ideilor, bunurilor i
serviciilor pentru a crea schimburi care s satisfac obiective individuale i organizaionale.
ansamblul metodelor i mijloacelor de care dispune o organizaie pentru a promova n rndul publicului de care se intereseaz comportamente
favorabile realizrii propriilor sale interese.
Marketing clasic este marketingul practicat de o ntreprindere, pentru a satisface nevoile i ateptrile clienilor si i a obine profit.
- a aprut primul;
- reprezint trunchiul comun din care s-au dezvoltat noi concepte despre rolul marketing n viaa social i noi specializri ale marketing cu coninut
social sau politic.
- sinonime: marketing convenional, marketing comercial, marketingul ntreprinderii, marketing economic.
Marketing ecologic
a aprut ca urmare a sensibilizrii publicului larg asupra problemelor mediului nconjurtor.
iniial a vizat adaptarea produciei ntreprinderilor la cerinele proteciei mediului,
ulterior, s-a ajuns la mbuntirea performanelor economice ale ntreprinderilor, prin valorificarea preferinelor unor segmente tot mai largi de
consumatori pentru utilizarea unor produse ecologice.
Termenul creeaz confuzie ntruct este utilizat i n cazul activitatea de marketing desfurat de organizaii ecologiste (atunci se afl pe axa
dezvoltrii extensive)
Marketing societal
reprezint o viziune global asupra aspectelor sociale ale activitii ntreprinderii.
- este un alt concept care se refer la implicaiile i responsabilitile sociale ale ntreprinderii.
- este un concept care s-a bucurat de mare audien
- este primul concept care nu ncearc numai s adauge o nou dimensiune social marketing clasic, ci dorete s nlocuiasc concepia clasic n
ansamblul ei.
- subliniaz necesitatea implicrii marketingului n rezolvarea problemelor societii. introdus n anii 70 de Kotler care l definete astfel: o orientare a
activitii firmei care recunoate c sarcina prioritar a acesteia este aceea de a studia nevoile i dorinele pieelor vizate i de a le satisface de o
manier mai eficient dect concurena, dar i ntr-un mod care s menin sau s amelioreze bunstarea consumatorilor i a colectivitii.
Megamerketingul
concept lansat de Ph. Kotler, dezvoltat n Europa de Ph. Baux,
definit astfel: ansamblul activitilor indivizilor sau organizaiilor, viznd satisfacerea prin schimburi a nevoilor i ateptrilor unor grupuri
determinate de mediul lor extern.
mprumut de la:
- marketingul societal viziunea original i integratoare asupra misiunii ntreprinderii;
- marketingul situaional multitudinea aspectelor crora trebuie s le fac fa; marcheaz existena unor inte complexe care trebuie abordate n acelai
timp.
Marketingul social reprezint planificarea, organizarea, implementarea i controlul strategiilor i activitilor de marketing ale organizaiilor
necomerciale, care sunt ndreptate n mod direct/indirect ctre rezolvarea unor probleme sociale.
Marketingul politic-tratarea unui produs politic (partid, program, candidat) n conformitate cu metodologia marketingului, care const n a preceda
poziionarea i crearea imaginii acestui produs, de efectuarea unui studiu asupra atitudinilor i ateptrilor publicului. Acesta consta din:
- marketingul electoral;
- marketingul puterilor publice i administraiei;
- marketingul politic internaional.

31. Subiectii comunicarii politice

Publicitatea reprezinl un complex de activiti de promovare pe pia a unei idei, a unui produs sau a unui serviciu (promotion mix). Printre
metodele folosite n acest scop enumerm: prezentarea direcl, reclama, tehnica rspunsului direct, diferitele stimulente de vnzare etc.
Actorii comunicarii politice in general sunt partidul politic?candidatul politic/- mass-media-consumatorii care la randul lor se impart in
simatizanti, indecisi, lideri de opinie si opozitia).
In ceea ce privete conceptual de spaiu public, asistam la o micare in plan conceptual si in planul cercetrilor, care se centreaz in jurul comunicrii
electorale.. Aceasta tendina se evideniaz in timpul campaniilor electorale, perioada in care sunt mobilizate resurse importante in direcia investigri
mecanismelor si practicilor de comunicare politica. Campania electorala este un eveniment convenional in care actorii politici, indivizi sau partid intra in
competiie in fata alegatorilor, in vederea dobndirii de credibilitate. Importa intr-o campanie publicitara este candidatul politc. Cel ami important element
intr-o strategie de publicitate politica este alegerea candidatului potrivit. Conceptul de spaiu public este identificat ca fiind funcional la mijlocul sec al
XVIII-lea in Anglia si Frana, apare ca si sfera politica burgheza.
Conceptul se spaiu public cunoate o dezvoltare odat cu teza lui Habermas.
Spaiul public si campania electorala ofer posibilitatea manifestrii discursului electoral. Discursul politic este electoral in momentul in care este generat
de un element convenional, si anume campania electorala, este nevoie de un anumit context comunicaional (practici specifice de campanie electorala),
este nevoie de un context de interaciune (dezbaterile electorale). Discursurile actorilor politici mbrac forme diferite pentru ca ele comenteaz situaii de
comunicare diferite. O situaie de campanie include :
- un context evenimenial (reprezentat de momentul care declaneaz discursul)
- context comunicaional ( verbal, non-verbal sau vizual).Tipul de comunicare susine schimbul discursiv, cruia ii corespund diferite practici de
comunicare.

22

- Contextul de interaciune, in care accentul cade pe rolul fiecrui participant la schimbul discursiv, iar in funcie de aceasta prestaie sunt satisfcute sau
nu anumite ateptri ale interlocutorului.
Discursul politic se distinge de alte forme discursive tocmai prin gradul ridicat de contextualizare. Este punctual, legat de un eveniment, poate genera sau
poate fi generat de anumite evenimente, are rolul de a evalua situaia comunicrii publice. Aceste evaluri sunt puternic ritualizate.
Riturile trebuie privite ca ansamblul de comportamente individuale sau colective, relativ codificate, avnd un suport corporal (gestual, verbal) cu caracter
mai mult sau mai puin repetitiv. Riturile au o ncrctura puternica pentru interpreii lor, ele reuind sa determine adeziune mentala adeseori incontienta.
Cu alte cuvinte, ritul poate fi neles ca reprezentnd un set de aciuni secveniale, de roluri teatralizate, de valori sau simboluri si sunt comunicate intr-un
sistem mass-media sau codificat. Riturile sociale au rolul de a crea o anumita realitate.
Metodele utilizate pentru descrierea, tipologizarea si explicare comportamentelor electorale se regsesc in trei mari abordri:
1. Modelul determinist statutar care explica comportamentele electoratului plecnd de la ariile culturale de apartenena, de la poziia sociala sau mediul
social de apartenena, votul nefiind altceva dect un reflex al variabilelor prezentate anterior.(are un caracter puternic descriptiv)
2. Modelul psihosociologic se centreaz pe atitudinile sociale ale alegatorului si pe studiul motivaiei acestora. In acest model apar a fiind variabile
importante in explicare comportamentelor electorale, efectul de persuasiune in canalizarea opiunilor electorale si proceselor de identificare comunitara.
3. Modelul interactiv (comunicaional) este rezultatul interaciunii teoriilor despre sociologiile interpretative (interactionismul simbolic,
etnometodologia, semiotica si lingvistica).Pentru aceste model mesajul electoral este privit ca produs al negocierii intre semne si interpretarea acestora.
Conform acestui model factorii care influeneaz comportamentul electoral nainte si in timpul campaniilor sunt discursul politic, mediatizarea sondajelor
si resursele cognitiv-interpretative ale alegatorilor (in funcie de aceste resurse se definesc si ulterior sunt controlate situaiile sociopolitice cu care se
ntlnesc alegatorii).
In condiiile abundentei si a omniprezentei informaiilor si tirilor, este extrem de dificila prestaia actorului politic. El trebuie sa rspund de multe
ori la provocri sau situaii pentru care nu s-a documentat suficient sau pentru care nu i-au fost furnizate suficiente date sau informaii. Astfel, competiia
politica nu se rezuma doar la respectarea unei strategii prestabilite, ea trebuind sa fie att proactiva cat si reactiva.
In ceea ce privete jurnalistul,(in situaia informaiilor abundente) el trebuie sa fac fata unei competiii din ce in ce mai mari in procurarea de tiri care sa
menin atenia publicului cruia i se adreseaz. Printre principalele valori ale proceselor de socializare dup anii `50 vin din sfera consumatorismului :
prosperitate, bunstare individuala, individualism, confort si securitate. Aceste idei se regsesc in agenda politicianului sau actorului politic sub forma o
viata mai buna pentru individ si servicii publice mai bune pentru individ. In aceste condiii, in agenda ceteanului figureaz probleme sau situaii la
care la care solicita rezolvri rapide chiar in condiiile masificrii universului de ateptare, politicienii trebuie sa fac fa unor publicuri extrem de
volatile, individualizate si sceptice sau critice. In acest context, rolul mass-media rmne unul important, avnd de ndeplinit cteva sarcini:
selectarea
adresarea uni grup inta
amplificarea unor teme
rolul de mediator intre actorul politic si grupul inta
identificarea problemelor de interes pentru opinia publica
Calitativ, publicul difer in funcie de publicaiile emise.
In condiiile acestei diversiti a publicului, rolul mass-media este acela de a menine interesul si de a creste aria de audienta.
Profesionalizarea este impusa tocmai de abundenta mijloacelor de comunicare si a mesajelor, de fragmentarea publicurilor si a mijloacelor de
comunicare. Cteva aspecte ale profesionalizrii in acest domeniu sunt date de posibilitile de rspuns rapid la evenimentele zilnice, posibilitatea de a
culege si analiza date privind tendine in radul opiniei publice. Calitatea sau capacitatea de a planifica un detaliu, o strategie de campanie.
Profesionalizarea mai poate nsemna si capacitatea de a obine si gestiona resurse financiare consistente.
In etapa comunicrii politice, actorii se mica intr-un mediu competitiv, intr-un mediu extrem de mare. Este vorba de o competiie data de:
mass-media
opinia publica
oponeni
Oferta ridicata a mass-media in ceea ce privete emisiunile sportive, divertisment, muzica, etc., reprezint motive de abandonare a emisiunilor cu caracter
politic. Rolul emisiunii politice sau a aciunii politice este cel de a informa, de a persuada att editorii cat si reporterii si audienta.
Mesajul politic trebuie sa vina in raport cu diversitatea publicului. O mare greseala in discursul politic se refera la personificarea opiniei publice. Nu se
poate vorbi de o opinie publica singulara, unica, nu putem presupune o unanimitate in cazul opiniei publice. e refera la personificarea opiniei publice. Nu
se poate vorbi de o opinie publica singulara, unica, nu putem presupune o unanimitate in cazul opiniei publice . n functie de criteriile alese pentru
segmentare, identificati grupurile-tinta ,care pot fi reprezentate de:electoratul urban;tinerii aleg tori;pensionarii;minorit ile etnice;studentii;tinerii care
voteaz pentru prima data ;femei cu vrste ntre 25 si 40 de ani;armata etc.
Tipuri de alegatori politici. Si tipuri de lideri politici.

32. Rolul relatiilor publice in planificarea organizationala

Relaiile publice reprezint o modalitate de comunicare ntre organizaie i publicurile sale. Aceast modalitate de comunicare nu const ntr-o idee sau aciune singular, ci
poate fi privit mai degrab ca un proces, ca o serie de aciuni care urmresc ndeplinirea unor obiective propuse. Acest mod de a imagina relaiile publice ca un proces, st
la baza noiunii de campanie de relaii publice. Campaniile de relaii publice sunt construite pentru diferite scopuri, pe care le ating folosind diferite metode adecvate
fiecrei situaii n parte: Campaniile sunt eforturi coordonate, ample i orientate spre atingerea unui anumit obiectiv sau a unui set de obiective corelate care vor permite
organizaiei s ating, n viitor, un scop pe termen lung, exprimat sub forma unei declaraii de principii. Astfel, dac se admite faptul c relaiile publice sunt o strategie de
comunicare organizaional, atunci campania de relaii publice reprezint planificarea comunicrii, n vederea atingerii obiectivelor propuse. Campania de relaii publice
este un efort susinut al unei organizaii pentru a construi relaii sociale demne de ncredere, cu scopul de a atinge anumite obiective determinate n urma unor cercetri, efort
bazat pe aplicarea unor strategii de comunicare i evaluarea rezultatelor obinute. campaniile sunt eforturi ample, coordonate i orientate ctre realizarea unor obiective
specifice sau a unor ansambluri de obiective corelate, care vor permite unei organizaii s-i ating elurile fixate ca declaraie de principii. n sfrit, spre deosebire de
campania de comunicare public, care face apel numai la comunicare prin intermediul mass-media i are un obiectiv imediat, campania de relaiipublice folosete toate
mijloacele de comunicare disponibile i se refer la declaraia de principii a organizaiei.
Rolul relatiilor publice deriva din functiile pe care le presteaza.
Funcia managerial
a)
analizarea,interpretarea i anticiparea opiniei publice, adic a acelor atitudini i valori care ar putea influena , n bine sau n ru, activitile organizaiei ;
b)
consilierea conducerii organizaiei n ceea ce privete deciziile,direciile de aciune,strategiile de comunicare, lund n considerare responsabilitile sociale i
civile ale organizaiei ;
c)
studierea , conducerea i evaluarea permanent a programelor de aciune i de comunicare,pentru a informa publicul i a-i permite nelegerea obiectivelor
organizaiei;
d)
planificarea i implementarea aciunilor organizaiei referitoare la influenarea sau schimbarea politicilor publice

23

e)
gestionarea resurselor necesare ndeplinirii obiectivelor de mai sus: fixarea obiectivelor, planificarea, bugetarea, recrutaea i pregtirea personalului, dezvoltarea
facilitilor tehnice etc.
Indiferent unde lucreaz un specialist n relaii publice trebuie s ndeplineasc anumite activiti specifice. J.E. Grunig i T. Hunt arat c dac un specialist n relaii
publice ar fi ntrebat care sunt obiectivele lui , el ar identifica urmtoarea list :
- s obin i s pstreze o imagine pozitiv a organizaiei pentru care lucreaz ;
s ctige ncrederea publicului n acea organizaie ;
s obin atenia mass-media ;
s influeneze, atunci cnd este cazul , atitudinile publicului fa de organizaie ;
s transmit ct mai multe materiale de relaii publice diverselor publicuri vizate;
s contribuie la creterea fidelitii , moralitii i motivaiei membrilor din organizaia pentru care lucreaz;
s amelioreze comunicarea n interiorul organizaiei , ajutnd diferitele departamente ale acesteia s-i rezolve problemele de comunicare;
s identifice corect problemele de relaii publice i s gseasc cele mai bune soluii pentru rezolvarea acestora. etc
Astfel, o organizatie nu poate sa faca un pas fara a se consulta cu departamentul de PR, care de altfel este direct subordonat departamentului managerial-superior al
organizatiei. Vezi intrebarea 41.

35. Publicitatea radiofonica

SpoturilepublicitareAcesteasunt,adeseori,ceamaibuncaledeaatingecelmaimaregraddeaudien,darsunt,nmajoritateacazurilor,descurajantdecostisitoare.Esteundomeniufoarte
specializatiesterecomandabilsserecurglaocompaniedeadvertisingprofesionistpentrurealizarea,producereaiplasareaspoturilor.
Companiarecurgelaacestgendepublicitateaxatpeimagineadecompaniepentruainfluenaopiniapubliculuinlegturcuochestiuneprivindpoliticile,funciile,facilitilei
obiectiveleorganizaiei.Publicitateacorporativestemaistrnslegatdeinformareapubliculuidectdevnzriimaiaproapedecomunicarea
corporativdectdemarketing.Televiziunea,presascris,editorialele,revistele,radioul,afiele,cinematografuliInternetulsuntctevadintehnicilepecareleutilizeazpublicitateacorporativ
pentruacomunicainformaiidesprebrandulsu/marcasaipentruatransmitemesajelecompaniei(valorile,misiunea,viziunea,modulncareprivetepropriaactivitate).Dacreclamaeste
eficient,eavaadugaodimensiunepozitiv,superioar,produsuluiivasporireputaiaorganizaiei.
Difuzareainformaieincadrulcampaniilordecomunicareintegrate,informaiasepoatedifuzaprindiversecanaleca,deexemplu:publicaii(buletineinformative,brouri,pliante),afiei
panouripublicitare,ateliereiseminare,turnee,centreireeledeinformare.

Radioul

Telefonulasculttoriloridezbaterindirect(talkshows)nOccidentacesteprogramesuntdincencemaidesdifuzate,maialesdestaiilederadiolocale.Formatulacestorprogramed
posibilitateapubliculuistelefonezeisfaccomentariisauspunntrebrindirect;deaceea,acesttipdeprogramesebucurdepopularitatenrndulasculttoriloripoateatrage
audienmare.ProgramededezbateriiinterviuriResponsabilulpentrurelaiilecumassmediatrebuiesseasigurecpurttoriidecuvntaicampanieiparticipla
celemaipotriviteemisiuni.Spoturipublicitareradiopotfifoarteeficientenemitereaunuimesajpercutantpotrivitpentrumeninereaatenieiasuprasubiectuluicampaniei

36. Simbolurile politice si miturile politice

Emil Durkheim afirma c sursa mitului este contiina colectiv, aceasta fiind fora constrngtoare i moderatoare a contiinei individului. Acesta, prin procesul de
socializare internalizeaz toate elementele culturii societii respective, aceste elemente nglobnd i miturile. Miturile devin un adevrat ghid al contiinei individului, o
surs a aciunilor sale n plan socio-politic. Nimeni nu se poate sustrage acestei legi care i este inoculat prin educaie, prin legislaie, norme i tradiia pe deplin acceptat.
n sfera miturilor, mitul politic este cel care confer identitate (mitic) indivizilor i colectivitii. Este o naraiune, o poveste cu accente dramatice, conflictuale, avnd n
centru figura unui erou (individ sau grup).
Miturile politice nu pot fi acuzate de a fi pure fantezii, ntruct sunt legate de imaginarul politic al societii respective, imaginar din care se hrnesc, din care pornesc i
pe care apoi l alimenteaz, l ntresc. Autorul mitului politic interpreteaz evenimente consemnate n cultura sa. Rolul su principal este de interpret i nu de creator. Forma
dramatic i faptul c reprezint un argument pentru putere, aducnd legitimarea acesteia l face s devin mit i nu coninutul, povestea n sine.
Povestea mitului este aceea a unei societi trecute ideale, ce ar fi trebuit meninut. Chiar dac a fost pierdut, memoria acestei societi s-a pstrat, iar acum a devenit
necesar a fi reinstaurat. Se poate ntmpla ca aceast societate s nu aparin trecutului, s nu fi existat niciodat. Este ns o societate ce va trebui creat ntr-un moment
viitor, rolul naraiunii fiind de a pregti oamenii s o ntmpine.
Miturile politice nu se adreseaz numai oamenilor care triesc ntr-o societate politic. Poate fi i al oamenilor care i-au pierdut sau nu i-au gsit nc o societate
politic a lor (ex.: evreii). Deci povestea poate aparine unui grup de oameni care nu se angajeaz n politic. Poate fi mitul unui grup particular cu protagoniti ca: o ras, un
colectiv, indivizii fiind numai reprezentani ai grupului sau purttori ai destinelor lui.Un mit politic explic circumstanele unei ntmplri, face experiena colectivitii mai
coerente i ajut la nelegerea lumii n care fiecare triete. Mitul este deci un principiu ordonator al vieii sociale. Condiia prezent, situaiile momentului actual ncep s
fie nelese ca episoade dintr-o dram continu. Prin mitul politic, oamenilor li se fac cunoscute geneza grupului i obiectivele, se explic de ce se gsesc n situaia prezent
i identific i dumanii ce vor fi transformai n apii ispitori. Mitul politic nseamn mult fabulaie, este o deformare sau interpretare ce recuz n mod obiectiv realul.
Dar dei este o legend, este adevrat c el exercit i o funcie explicativ, furniznd un anumit numr de chei pentru interpretarea prezentului, constituind o gril care pare
a ordona haosul tulburtor al faptelor i evenimentelor. Acest rol explicativ este dublat de un rol mobilizator prin tot ceea ce vehiculeaz cu dimensiune profetic, mitul
deine un rol important n originea cruciadelor sau a revoluiilor.
Mitul Eroului Salvator. Modele ale Eroului SalvatorApelul la Salvator se face auzit din cele mai vechi timpuri, tot n momente de criz, de profund dramatism
social. Legat de apariia Salvatorului, exist (conform spuselor lui Raoul Girardet) un moment n care apariia lui este dorit de societate i deci ateptat. Acum se formeaz
imaginea eroului, se cristalizeaz calitile pe care trebuie s le ntruneasc totul pe baza unei imagini tradiionale format despre eroii neamului. Urmtorul moment
sau timp este cel n care Salvatorul i face apariia, timp n care acioneaz (i moment n care el nu-i mai aparine siei, ci poporului din rndurile cruia i pentru care s-a
ridicat; el devine simbol, ntrupare a tuturor viselor, nzuinelor colective). Este momentul de maxim manipulare a opiniei publice. Urmeaz vremea amintirii eroului,
cnd aciunile sale vor fi modificate datorit memoriei care nu pstreaz dect secvene interpretate chiar i n mod exagerat.Raoul Girardet vorbete despre patru modele ale
eroului-salvator. Primul prezint un brbat trecut prin experien, care s-a evideniat n alte vremuri i apoi s-a retras. Spaima unui popor confruntat dintr-o dat cu
nefericirea l cheam din nou n fruntea statului. [] Investit provizoriu cu putere suprem, cum este cea monarhic, misiunea sa este s liniteasc lucrurile, s protejeze,
s restaureze36. Cu alte cuvinte s aduc din nou linitea i ordinea pierdute datorit unui nefericit eveniment. El trebuie s aib nsuiri morale de excepie, s fie o
persoan ferm, prudent, acionnd cu moderaie spre binele societii. El aparine trecutului i deci numai trecutul poate salva prezentul confuz, plin de mizerie, spaime,
nenorociri. Al doilea model aduce n prim plan un tnr, plin de ndrzneal, dornic de glorie. El vine s conduc masele spre izbnd, spre mai bine. Este un erou inspirat,
cruia Dumnezeu i-a dat dreptul s-i scrie numele cu rou pe pmnt, sortel [] unei cderi grandioase, prsit [] capturat prin trdare i pe care dumanii l in captiv
pe o insul pustie [] de unde, poate, ntr-o zi, destinul l va chema napoi 37. Modelul urmtor este al omului ce fondeaz o nou ordine, redimensioneaz realitatea i
aspectele ei. Iar ultimul model este al profetului care citete n cartea istoriei ceea ce alii nu vd nc. i conduce poporul spre o societate viitoare, pregtindu-l s o
neleag i s o accepte.
Destinul Salvatorului este destinul ntregului grup. ntrupeaz sistemul de nevoi, dorine ale comunitii, iar ceilali membri, renunnd la individualitatea lor, se confund cu
el, definind finalmente identitatea colectiv. Fundalul pe care se creeaz mitul este cel dominat de o criz de legitimitate, cnd autoritatea politic este contestat.
Personajul n tain ateptat de inimile fiecruia se erijeaz n Protectorul societii, avnd multiple roluri i obiective: s calmeze lucrurile, s reinstituie ncrederea, s
restabileasc o securitate compromis, s nfrunte ameninrile rului [] s asigure continuitatea comunitii de care este rspunztor de-acum nainte 38. Devine garantul
ordinii sociale, al respectrii regulilor, pstrtor al normalitii n succesiunea vremurilor i a generaiilor.
Mitul Vrstei de Aur sau societatea ideal
Ficiune, explicaie a unei realiti apuse sau mesaj mobilizator, mitul vrstei de aur readuce n atenia grupului o vreme strveche ideal din punctul de vedere al
organizrii. Viziunea Vrstei de aur se confund ntru totul cu aceea a unui timp nedotat, incomensurabil, care nu poate fi contabilizat, despre care se tie doar c se
situeaz la nceputul aventurii umane, fiind un timp al inocenei, al fericirii39. El poate fi identificat n formula strii de natur.
Ce este uimitor cu privire la acest mit este puterea de reversibilitate, ntruct poate vorbi de o veche, apus societate spre care ne uitm cu regret, dar poate s o i
imagineze pe viitoarea ideal societate ateptat n prezent.

24

Tema central a mitului este istoria ca proces de irevocabil decaden n decursul cruia omul i el decade, degenereaz devenind parte a istoriei care macin
idealitatea, perfeciunea nceputurilor.
Urmri nefaste ale acestui proces sunt apariia oraelor, pervertirea ranilor, apariia unei societi mercantile, urmrind obinerea i mrirea profiturilor. Oraul
ncarneaz toate relele, aici se pierd sufletele i normele morale. De aceea Rousseau recomand ca Emil s fie crescut la ar, departe de influenele negative ale unui mediu
corupt, degradat, mizer. Se dorete regsirea unei puriti pierdute, dar i a unitii, a solidaritii sociale n care fiecare membru este parte a ntregului, nedefinibil dect n
raport cu acesta. Ruperea unitii este semnalat i de apariia partidelor politice - comuniti pariale care mpart societatea n grupuri cu interese diferite i chiar
divergente. Acum nu se mai comunic, nu se mai neleg perfect membrii, aa cum se ntmpla odinioar.
n plan politic, mitului vrstei de aur i corespunde marea rentoarcere, pentru c memoria colectiv pstreaz sau i imagineaz vremea unei depline liniti, armonii.
Mitul Unitii si chemarea la aciune comun
Dac l citm pe Bossnet, viaa const n unitate, dincolo de unitate este moarte sigur, pentru c puterea unei societi rezid n unitate. Mitul exprim voina de a
aduna, de a unifica, de a elimina manifestrile individuale sau colective ce in de diversitate, de nonconformism. Grupul are nevoie de coeziune, de un suflet mare, unic (la
care toi membrii sunt prtai).
n cadrul acestei mitologii se acord un loc important ideii de aprare, de securitate ntruct existena este asigurat numai ntre frontiere, pe teritoriul aprat mpotriva
invaziilor de orice fel, mpotriva oricror probleme. Succesul ieirii dintr-o criz este dat numai de unitate. Divergena opiniilor, atitudinilor, nu pricinuiete dect necazuri.
Sentimentul unirii este elogiat pentru c stimuleaz adeziunea colectiv n jurul unui aceluiai sistem de valori i al acelorai amintiri 40.
Cnd capt for, vigoare acest mit? Bineneles tot n momente de criz, cnd sunt zdruncinate chiar temeliile societii, cnd vechile valori se afl n pericolul de a
fi nlocuite de altele noi, cnd echilibrul sistemului intelectual i moral trebuie restabilit.
La acest nivel mitul invadeaz politicul i vorbim despre sfnta unitate freasc a naiei. Prin elogiul unitii este prevenit i chiar ndeprtat pericolul unei rupturi
sociale, care ar echivala cu disoluia, dispariia corpului unitar (deci al grupului) i prin urmare i al membrilor rmai fr aprare, fr repere.
n ceea ce privete lucrurile prezentate pn acum, putem concluziona c mitul politic se nate n momentul n care traumatismul social devine traumatism psihic. El i
re originea n intensitatea secret a spaimelor sau a incertitudinilor 41. Aceasta pare a fi calea spre nelegerea funciei de !restructurare mental a mitului dup cum
afirm Raoul Girardet. Mitul se hrnete din datele furnizate de realitatea social pe care apoi o mbogete, o remodeleaz.
Toate aceste mituri politice aparin societilor bolnave n forme mai mult sau mai puin accentuate, prinzndu-se n mentalul indivizilor cu mai mult sau mai puin
for. Orice sistem politic (indiferent dac aparine tipului totalitar, autocratic sau democratic) ine cont de principiul ntruchiprii, al personalizrii puterii, orice lider, orice
ef de partid ncearc mai mult sau mai puin s ntruchipeze Salvatorul [] tie rolul pe care-l are, ca factor esenial al coeziunii colective, prezena altuia, frica de
altul, care reprezint o ameninare pentru securitatea grupului, pentru pstrarea valorilor tradiionale 43.

37. Publicitatea televizata

Telepromovarea este definita ca o forma de publicitate televizata bazata pe intreruperea programelor de studio (in special a jocurilor) prin secvente dedicate prezentarii
unor produse sau servicii, in care prezentatorul programului isi schimba rolul, trecand la a promova in maniera publicitara respectivele produse sau servicii.
Televiziune
avantaje- Combinarea imaginii, sunetului si miscarii; apeleaza la simturi; atentie sporita;larga difuzare;
dezavantaje- Costuri absolut ridicate;risc de confuzie din cauza aglomeratiei de informatii; expunere trecatoare; selectivitate redusa a audientei.
n cazul televiziunii se urmrete mbinarea sugestiv a imaginii, sunetului i mesajului transmis preferndu-se orele de maxim audien, n timpul sau imediat naintea
emisiunilor informative. Televiziunea este suportul care a cunoscut expansiunea cea mai rapid n societatea modern. i n cazul televiziunii sunt preferate mesajele scurte,
spotul trebuie s atrag atenia prin combinarea unitar a sunetului, micrii i imaginii, sloganul i sigla . Cercetrile au demonstrat c fiecare familie este "bombardat"
anual cu 50000 de mesaje fapt ce a determinat apariia fenomenului de utilizare a telecomenzii pentru a "fugi" din faa numeroaselor mesaje ("zaping").
Avantajele televiziunii:
Raportul cost - eficien. Dei scump, datorit expunerii foarte mari i a unei audiene crescute, cel puin la anumite ore din zi, costul pe consumator atins este sczut.
Impact puternic - interaciunea dintre sunet, imagine, culori, micare, dram face ca audiena s fie implicat. Deasemeni sponsorizarea este privit pozitiv, fcnd ca n
mintea consumatorului s se creeze o legtur ntre evenimentul sponsorizat i sponsor, banc
Dezavantajele televiziunii:
ncrcarea vizual, aglomeraia. Datorit multitudinii de reclame la care sunt expui consumatorii, are loc fenomenul de percepie selectiv, ne blocm percepia pentru a
ne proteja.
Selectivitatea n general redus a destinatarilor mesajelor.
Inflexibilitate
Costul absolut este ridicat
Spoturile publicitare Acestea sunt, adeseori, cea mai bun cale de a atinge cel mai mare grad de audien, dar sunt, n majoritatea cazurilor, descurajant de costisitoare.
Este un domeniu foarte specializat i este recomandabil s se recurg la o companie de advertising profesionist pentru realizarea, producerea i plasarea spoturilor.
Compania recurge la acest gen de publicitate axat pe imaginea de companie pentru a influena opinia publicului n legtur cu o chestiune privind politicile,
funciile, facilitile i obiectivele organizaiei. Publicitatea corporativ este mai strns legat de informarea publicului dect de vnzri i mai aproape de comunicarea
corporativ dect de marketing. Televiziunea, presa scris, editorialele, revistele, radioul, afiele, cinematograful i Internetul sunt cteva din tehnicile pe care le utilizeaz
publicitatea corporativ pentru a comunica informaii despre brandul su/ marca sa i pentru a transmite mesajele companiei (valorile, misiunea, viziunea, modul n care
privete propria activitate). Dac reclama este eficient, ea va aduga o dimensiune pozitiv, superioar, produsului i va spori reputaia organizaiei.
Difuzarea informaiei n cadrul campaniilor de comunicare integrate, informaia se poate difuza prin diverse canale ca, de exemplu: publicaii (buletine informative,
brouri, pliante), afie i panouri publicitare, ateliere i seminare, turnee, centre i reele de informare.
Diverse mijloace de campanie:
Televiziunea
Emisiuni de informare public realizate de un organism guvernamental, destinate difuzrii informaiilor despre noua legislaie sau despre obligaiile prevzute de lege.
De regul, emisiunea dureaz maximum cinci minute i anun c va reveni cu noi informaii pe aceeai tem.
Documentare TV Atunci cnd ofer informaii relevante i nu au tente propagandistice, documentarele constituie un beneficiu de importan public.
Programe de dezbateri curente Este util participarea purttorului de cuvnt al campaniei la diferite programe TV, talk-show-uri, n care publicul are posibilitatea de a
pune ntrebri, fie direct din studio, fie la telefon. Este vital ns ca purttorul de cuvnt s fie foarte bine informat
Spoturile publicitare Acestea sunt, adeseori, cea mai bun cale de a atinge cel mai mare grad de audien, dar sunt, n majoritatea cazurilor, descurajant
de costisitoare. Este un domeniu foarte specializat i este recomandabil s se recurg la o companie de advertising profesionist pentru realizarea, producerea i plasarea
spoturilor.

38.fenomenulmanipularii.Raportuldintrecomunicaresimanipulare

n ultimul deceniu, sentimentele de scepticism, de nencredere sau chiar de team ale cetenilor fa de sistemul de difuzare a informaiilor a crescut
ngrijortor. Mai ales din 1991 cnd minciunile I mistrificrile prilejuite de rzboiul din Golf (52) i-au ocat profund pe oameni.
Nimeni nu neag ns comunicrii de mas funcia sa indispensabil n democraie: informaia rmne esenial pentru bunul mers al societii
iar dou din condiiile eseniale ale unei democraii n contemporaneitate sunt chiar acestea: existena unei reele valabile de comunicaie un maximum de
informaie liber Totui, decalajele ce se genereaz ntre naiuni ca urmare a dificultilor lor de producere a informaiilor I de asimilare social a
posibilitilor deschise de cercetarea teoretic n domeniu, sporesc dificultile de comunicare I conlucrare att n interiorul naiunilor, ct I ntre naiuni
I
ntre statele care ncearc s le gestioneze. Pe de alt parte, exploatarea insistent a posibilitilor de folosire a noilor teorii, a tehnologiilor I a

25

materialelor accesibile n scopuri agresive este ilustrat de graba cu care noile posibiliti de comunicare prin structuri mediatice sunt folosite pentru a
domina, pentru a impune anumite imagini sociale, pentru a direciona gndirea I atitudinile oamenilor.
Se consider din ce n ce mai mult c ceea ce nu trece prin structurile mediatice nu mai are dect o influen neglijabil asupra evoluiei
societii; aceast observaie genereaz tentaia manipulrii structurilor mediatice de ctre practicieni I specialiti conform unor tabele de valori
care le sunt proprii sau pe care le accept reacionnd doar slab I ncet asupra lor. manipularea este definit ca ''aciune de a
determina un actor social (persoan, grup, colectivitate) s gndeasc I s acioneze ntr-un mod compatibil cu interesele iniiatorului, iar nu cu
interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune care distorsioneaz intenionat adevrul, lsnd ns impresia libertii de gndire I de decizie.
Spre deosebire de influena de tipul convingerii raionale, prin manipulare nu se urmrete nelegerea mai corect I mai profund a situaiei, ci
inocularea unei nelegeri convenabile, recurgndu-se att la inducerea n eroare cu argumente falsificate, ct I la apelul la palierele non-raionale.
Inteniile reale ale celui care transmite mesajul rmn insesizabile primitorului acestuia''. Diversificarea permenent a surselor de concepere I difuzare de
mesaje,
a condus la o practic manipulativ care are la baz coduri precise, dar identificabile numai de ''profesioniti'' I total inaccesibile celor
neiniiai
n acest domeniu. Unii analiti consider c manipularea, ca substituire a violenei fizice printr-o violen ''simbolic'', contribuie la reprimarea
eficient a unor aspiraii pe care nu pot fi satisfcute altfel la nivelul receptorului. Definitie comunicare, influenta, manipulare O distinctie importanta
poate fi facuta intre comunicare, manipulare si influenta mai ales din punct de vedere al perceptiei pe care o are societatea. Daca in primul caz realizezi
transmiterea unui mesaj catre o alta persoana cu care te afli intr un anumit raport, influentarea presupune doar o simpla orientare a comportamentului
celeilalte persoane, pe cand manipularea surprinde influentarea comportamentului unei anumite persoane catre o anumita directie dictata de manipulator,
fara ca acesta din urma sa isi dea seama.
Un verdict clar este acela ca perceptia colectiva este relevanta in cazuri cu grad ridicat de subiectivism . Termenul folosit pe parcursul acestui material va
fi influentare , chiar daca o combinatie din toate definitiile ar fi mult mai bine venite.

39. particularitatile limbajului de publicitate

Limbaj - orice sistem sau ansamblu de semne care permite exprimarea sau comunicarea; n sens strict, reprezint o instituie universal i specific
umanitii, care comport caracteristici proprii.

41. obiectivele si scopurile departamentului de pr

- scrierea i editarea de mesaje

- relaiile cu presa
- cercetarea
- activitile de management
- consilierea
- organizarea de evenimente speciale
- cuvntrile n public
- producie
- pregtire profesional
- contacte
Practica relaiilor publice este arta i tiina social a analizrii unor tendine , a anticiprii consecinelor lor, a sftuirii liderilor unei organizaii i a implementrii unor
programe de aciune care vor servi att interesele organizaiei ct i interesele publicului .
Identificarea rolurilor :
rolul de tehnician al comunicrii
rolul de manager al comunicrii
a) rolul de expert
b) rolul de a facilita comunicarea
c) rolul de a facilita rezolvarea problemelor

Garant al democraiei
Dup Public Relation - relaiile publice ajut societatea noastr complex i pluralist s funcioneze ntr-un mod mai eficient, contribuind la nelegerea reciproc dintre
grupuri i instituii
Creator al unei atmosfere de nelegere
ntre organizaii i indivizi .Dup British Institute of Public Opinion relaiile publice sunt un efort deliberat planificat i susinut,de a stabili i de a menine nelegerea
reciproc ntre o organizaie i publicul ei .
- Instrument de persuasiune
Relaiile publice sunt un efort planificat de a influena opinia public , prin bun reputaie i comportament responsabil , pe baza unei comunicri reciproce , bilaterale i
comun satisfctoare(S.M. Cutlip,A.H.Center,G.M. Broom)mai vezi si 32

50. Tipologia liderilor politici.

Liderul politic este persoana dominanta asupra partidului. Dup M. leahtichi, totalitatea definiiilor cu privire la lideri poate fi redus la cinci varieti: 1) liderii snt
categorisii drept persoane nvestite cu putere prin numire sau alegere n cadrul unor structuri organizaionale prestabilite (efii sau conductorii formali, oficiali, instituionali - director de ntreprindere, ef de catedr, director de coal, comandant de armat, primar, ministru etc.); 2) liderii snt prezentai drept persoane centrale n grup, care
concentreaz atenia, aprecierea i stima celor din jur; 3) liderii snt catalogai drept persoane preferate sau populare; 4) liderii snt caracterizai drept "specialiti n sarcin",
adic drept persoanele cele mai iniiate, cele mai competente n ceea ce are de fcut grupul; 5) liderii snt tratai n termeni de influen, adic drept persoane care se
detaeaz prin dominaie asupra determinrii elurilor i modalitilor de activitate colectiv. De fapt, aceste cinci identiti profileaz specificul definiiilor cu referin la cei
ce conduc - "ef instituional", "persoana central de grup", "persoana preferat", "specialistul n sarcin" i "persoana cea mai influent".
Clasificarea liderismului politic n literatura tiinific este destul de variat, fiindc manifestrile liderismului snt diferite dup form i coinut. ncercrile de a le clasifica
snt determinate de tendina de a prognoza comportamentul posibil al liderilor n baza anumitor criterii.
1)
conform rezultatelor (eficacitii) activitii liderilor, acetia se divizeaz n lideri obinuii sau "reali" (care nu las urme n istorie) i lideri remarcabili sau
"mrei" (care aduc dup sine mari schimbri social-politice n viaa unei comuniti);
2) n dependen de relaia conductori - condui i de metodele de conducere, liderii se mpart n autoritari (tip care presupune o influen individual a liderului i este
bazat pe ameninarea sanciunilor i chiar pe utilizarea forei) i democratici (tip care prevede exprimarea de ctre conductor a opiniilor i intereselor membrilor grupului
condus sau a comunitii umane);
3) n dependen de scopul liderilor i influena pe care o exercit asupra societii cunoscutul politolog american R. Tucker, evideniaz trei tipuri de lideri - lideri
conservatori (tind spre meninerea status quo al societii), lideri reformatori (tind spre transformri radicale ale ornduirii sociale prin iniierea reformrii structurilor de
putere, avndu-1 ca exemplu pe Mihail S. Gorbaciov) i lideri revoluionari (i propun drept scop major trecerea la un sistem politic principial nou, la o ornduire social
nou, cum ar fi, spre exemplu, K. Marx);
4) concepia marxist-leninist clasific liderii n lideri conductori i lideri de opoziie, lideri importani i lideri nensemnai, lideri de criz i lideri de rutin, lideri
ai proletariatului i lideri ai burgheziei; etc [ vezi 14]

26

Privit ca un element important al comunicrii politice, dinamica imaginii liderului politic, este cercetat gradual ncepnd cu avansarea teoriei despre elitele
politice sau elitele conductoare pn laclasificarea i definitivarea mai multor tipuri de lideri politici, prezeni ntr-un cadru socio-politic modern. Un rol aparte n
cercetarea comportamentului i prestaiei liderului i revine lui G. Le Bon, conform cruia toi liderii pot fi mprii n dou categorii mari aventurieri, capabili s se
manifeste prin voin i fapte de vitejie la moment, i ctitori, cei cu influen constant i puternic.
O strategie modern de abordare a fenomenului imaginii politice i aparine sociologului francez Roger-Gerard Schwartzenberg, care analizeaz - n celebrul su eseu
politicLEtat Spectacle - liderii politici n termeni de vedete politice, promovnd ideea c orice lider i proiecteaz o imagine pe care ocultiv ulterior n mod obligatoriu.
Alte tipuri de lideri:
Dupa legitimitatea sa: traditionali ( prin mostenire, elisabetaII), legitimi(alesi in urma unui scrutin electoral), charismatic (in care oameniii vad o o fire zeificatoare)
Dupa atitudinea fata de putere: democrat, autoritar, totalitar. Una dintre cele mai influente abordri ale liderului politic a fost realizat de G. Burns, care distinge ntre
lideri-tranzacionali, adic cei dispui spre compromis n raport cu ali actori politici, i lideri-reformatori, cei capabili s condiioneze transformri sociale cardinale.
Prinprisma gradului de implicare n procesele de schimbare i dezvoltare a arhitecturii unei societi, G. Le Bon mparte liderii politici n dou categorii mari: aventurieri i
ctitori. Primii reprezint liderii capabili s se manifeste prin acte de eroism doar n situaii excepionale, devenind pasivi n situaiile ordinare, iar a doua categorie ctitorii coopteaz, dimpotriv, persoanele dotate cu voin tare, cu influen constant i puternic. ncompartimentul nti sunt elucidate, de asemenea, trsturile definitorii ale
liderilor ideologi /doctrinari, pragmatici,romantici, populiti i circumstanele care favorizeazpromovarea unui sau altui model de lider politic. S-a dovedit a fi imperativ i
abordarea unor elemente vitale n procesul de formare i promovare a liderului politic legitimitatea i autoritatea avnd drept punct de referinbinecunoscutele distincii
weberiene.

52. Etica PR
Prin natura sa, disciplina relaiilor publice, are un impact major asupra societii. Fora acestui impact este cu att mai mare cu ct practicanii rmn, ndeobte, necunoscui
publicului larg. Avnd drept obiect principal informaia, relaiile publice, pot deveni, foarte uor, instrument de manipulare a publicului. Pentru a se evita astfel de derapaje
este necesar o deontologie puternic implementat, deontologie care presupune, n primul rnd, sublinierea implicaiilor etice pe care demersurile specifice PR-ului le pot
avea. PR-ul lucreaza cu valori greu de cuantificat mesaje, concepte, cuvinte, imagini etc. Unii vad PR-ul drept un mod de a vinde o imagine, altii ca pe o modalitate de a
construi punti de legatura intre organizatii si publicul acestora prin deschidere si transparenta. Vorbim, asadar, de conceptie. Dupa parerea mea, un PR-ist responsabil de
imaginea si reputatia unei companii trebuie sa aiba o conduita profesionala ireprosabila. As merge putin mai departe si as spune chiar ca si manifestarile personale, dar de
natura publica, trebuie sa fie la acelasi nivel de pozitionare. Nu trebuie sa devenim calugari, dar un comportament care lasa loc la semne de intrebare sau o atitudine lipsita
de etica se pot rasfrange asupra institutiei pe care o reprezinti. De exemplu, un infocat al concertelor de manele, mediatizat intens ca atare, nu poate fi asociat numelui sau
valorilor unei multinationale de prim rang. In acelasi timp, comunicarea profesionala trebuie sa fie legala, etica si de bun simt. Din acest motiv, in afara de Codul de la
Atena, care exista si la care, de regula, se face referire in contractele de PR, fara ca semnatarii sa aiba neaparat habar despre continutul respectivului document, un acord de
autoreglementare ar fi mai mult decat binevenit in mini-industria de PR din Romania.
Este interesant de vazut ce anume defineste un comportament etic in meseria noastra, cel putin in acceptia majoritatii dintre noi. Ce set de valori, principii sau modele etice
ne despart sau ne apropie, ca profesionisti, de unde porneste o atitudine sau cealalta. Dincolo de bagajul moral individual, intervine si modul in care fiecare
institutie/organizatie intelege si isi asuma un model etic. Pornind de aici, la ce ne raportam atunci cand decidem ca un anumit comportament este sau nu etic? Sunt suficiente
cele 10 porunci? Sau cei 7 ani de acasa? Sofisticarea mesajelor noastre submineaza acuratetea lor si, deci, le face mai putin etice? Ce facem cand ne lovim de
comportamente total lipsite de etica din partea unor lideri de opinie? Cum reactionam cand breasla este etichetata ca fiind lipsita de etica, prin insasi natura profesiei noastre?
Astfel de intrebari ar fi tot atatea subiecte interesante.
Este, oare, corupia mass media un fenomen real?
Practica mituirii jurnalitilor n interese de afaceri i priveaz pe ceteni de informaia credibil de care au nevoie pentru a lua decizii personale sau la nivel colectiv. ns cei
ce i propun s dezbat public aceast problem n Romnia risc s strneasc un cuib de viespi. Este o practic uzual ca oamenii de PR s i plteasc pe jurnaliti, pe
redactori ori pe editorii de pres pentru a publica informaii pozitive despre o anumit companie i despre produsele acesteia ori, pur i simplu, pentru a oferi drept informaii
de interes public materiale oferite de-a gata de departamentele de PR. n timp, acest lucru a devenit att de firesc pentru jurnaliti nct ei nici nu mai contientizeaz
imoralitatea comportamentului lor. i mai grav este c unii dintre experii PR care admit aceste practici s-au angajat, n calitate de membri ai unor asociaii profesionale
naionale sau internaionale, s respecte coduri etice precum Codul de la Atena, Codul de la Lisabona i altele.

27