Ucraina pivot geopolitic

Nu putem sublinia ndeajuns faptul c, fr Ucraina, Rusia nceteaz s mai fie un

imperiu, dar cu Ucraina, prima dat nelat, apoi subordonat, Rusia devine n mod
automat un imperiu. (Zbigniew Brzezinski)
Situat ntre Europa, Caucaz, Turcia i Rusia, Ucraina reprezint un centru de
gravitaie strategic. O dat cu sfritul URSS situaia s-a schimbat n regiunea Mrii Negre, de
vreme ce statele succesoare s-au ntins pe litoralul rusesc. n acest sens, o nou ar devine, din
punct de vedere geografic, un actor important n aceast zon pontic Ucraina, care a motenit
cele mai mari porturi sovietice la marea Neagr i cea mai mare parte a vechii fii de litoral i
de platou continental a URSS.
Dimensiunile geografice, potenialul economic, militar i demografic contribuie la
perceperea Ucrainei ca o putere regional. n acelai timp, Ucraina a privat Rusia de frontiera cu
sud-estul Europei, plasndu-se n acea zon ca un substitut parial al Uniunii Sovietice. Ucraina a
ndeprtat Rusia de Dunre, a dezenclavat marea Azov i a separat Bosforul de Crimeea, iar toate
acestea i confer o valoare geostrategic sporit.
Teatru al luptelor de influen, acest spaiu se distinge de diversitatea statelor vecine i a
ansamblelor geopolitice crora aparin: Rusia actor major al Comunitii Statelor Independente,
Turcia membru NATO, Romnia i Bulgaria membre ale NATO i ale Uniunii Europene, i,
n sfrit, rile din Caucaz, unde evenimente ngrijortoare pot s contribuie la modificarea
echilibrelor politice i instituionale n regiune.
n plus, Ucraina constituie un pivot geopolitic datorit existenei sale ca ar
independent ce contribuie la transformarea Rusiei. Fr acest spaiu Rusia nceteaz s mai fie
un imperiu euro-asiatic, n timp ce pierderea acestei zone nu a avut doar un efect de pivot, ci de
cataclism geopolitic. n fapt, importana geopolitic i geostrategic a zonei se datoreaz legturii
pe care o are cu regiunea mediteran i Balcanii, Ucraina reprezentnd interfaa vechiului
imperiu. Chestiunea cea mai important care trebuie menionat este c Rusia nu poate fi n
Europa fr ca Ucraina s fie n Europa, n timp ce Ucraina poate s fie n Europa fr ca Rusia
s fie aici. Spaiu de proiectare al puterii, Ucraina mpreun cu Marea Neagr formeaz n egal
msur o zon unde SUA i UE i desfoar influenele i primesc statutul de partener strategic
de prim rang.
Complexitatea geopolitic a Ucrainei este dat de mai multe variabile, astfel, cu un
teritoriu de 603500 km2, dup Frana, reprezint a doua ar a continentului european, cu o
populaie de 45,134,707 locuitori (a asea n Europa ca populaie), cu orizonturi meridionale ce
se confund cu litoralul Mrii Negre, cu o coast ucrainean ce este valorizat datorit prezenei
peninsulei Crimeea i a gurilor Nistru, Buh, Dniper (reprezentnd coloana vertebral a rii), i
mai ales experiena politic democratic (puterea nu este concentrat n minile unei singure
persoane, ci este mprit, ceea ce ar putea constitui o ameninare la adresa ambiiilor ruseti),
toate acestea transform Ucraina ntr-un adevrat epicentru geopolitic.

Mai mult, faptul c Ucraina deine peninsula Crimeea, regiune rus, locuit n majoritate
de rui i ofer o poziie cheie n regiunea Mrii Negre, deoarece acest spaiu constituie un punct
de legtur cu Europa. De altfel, Bosforul Trac (care este punctul cel mai important care servete
ca i conexiune ntre Marea Neagr i Oceanul Mondial), partea Dunrii ce se vars n Marea
Neagr i Bosforul Crimeei constituie trei puncte geostrategice importante ale spaiului pontic.
De altfel, Crimeea este situat n mjlocul bazinului pontic, iar n ceea ce privete Bosforul
Crimeei, trebuie remarcat valoarea sa geostrategic datorit conexiunii la canalul VolgaDon care leag Marea Caspic cu Oceanul Mondial. Acest canal fiind construit din motive
strategice permite trecerea navelor (adic a celor maritime) ncrcate cu 5000 de tone.
Din punct de vedere al geopoliticii interne, Ucraina se caracterizeaz printr-o juxtapunere
a trei sectoare spaiale:
la vest, Ucraina impregnat de cultura occidental, catolic, ce privete spre Uniunea
European;
-n centru, Ucraina, stricto sensu, unde minoritile etnice i lingvistice
suntslab reprezentate;
la est, o Ucrain foarte rusificat.
Toat aceast pluralitate a fost folosit att de Rusia, ct i de SUA pentru a-i atrage cea
mai mare parte ctre zona lor de influen. Cderea geopolitic cauzat de implozia sovietic a
permis rilor occidentale s se implice n aceast regiune i s promoveze proiecte. n prezent,
se simte o confruntare tacit ntre Rusia i Occident pentru aceast zon, n special dup
Revoluia Portocalie (2005) i orientarea ctre Uniunea European. Aceast btlie
diplomatic a devenit mai evident dup lrgirea NATO din 2004 i cea a UE n 2007 cnd UE sa situat n vecintatea imediat a zonei. Pe viitor se poate pronostica c disensiunile diplomatice
ntre Est i Vest se vor adnci datorit politicii energetice dure practicate de Rusia, de implicarea
UE i SUA n zon, precum i de dorina ucrainenilor de a adera la structurile euro-atlantice.
Pentru analiza geopolitic a Ucrainei, un rol important i se ofer factorului geo-energetic.
n plan energetic, pe lng bazinul imens de crbune din Donbass (n prezent mprit de
frontiera ruso-ucrainean, dar care reprezenta nc 30% din rezervele Uniunii Sovietice nainte
de dispariia acesteia), trebuie subliniat prezena gazului natural n regiunile
Lvov i Kharkov, a petrolului la Iviano-Kfrankvisk, dar care reprezint rezerve
insuficiente pentru nevoile noii Ucraine, ceea ce a permis Moscovei s-o antajeze cu
hidrocarburi. Poziia geografic i reeaua de gazoducte construite n timpul URSS fac din
Ucraina un important actor pe piaa energetic i un important element pentru securitatea
energetic european i din acest punct de vedere, chestiunea energetic nu este o chestiune
ucrainean, ci are un caracter geopolitic. n acest context, trebuie menionat c tranzitul de gaz
via Ucraina spre Europa n 2007 a fost de 112,1 miliarde metri cubi. Astfel, importana Ucrainei
este dat de tranzitul pe care l asigur, deoarece pe viitor se prefigureaz ca jumtate din
importurile de energie ale Europei s traverseze zona. n plus, acest spaiu este un coridor vestest ce leag Asia Central i regiunea Caspic cu Europa continental dar i un coridor nord-sud,
cum este redat de conducta de gaz Bleu Stream care leag Rusia de Turcia. De asemenea, lupta
diplomatic ntre Occident i Rusia pentru aceast regiune, se d datorit faptului c aceasta

asigur o deschidere ctre una din cele mai bogate zone energetice din lume Orientul
Mijlociu dar i ctre zona Caspic, ale crei resurse poteniale s-ar ridica la 233 miliarde de barili
[9]. Astfel, n special pentru occidentali, atragerea Ucrainei n zona lor de influen ar permite
controlul asupra zcmintelor caspice i ar permite SUA s-i reduc dependena vis-a-vis de
rile arabe i s vnd acest lichid preios Chinei ce se afl n plin dezvoltare.
Conchiznd, se poate spune c analiznd variabilele spaiu geografic, populaie, resurse,
se poate considera c Ucraina reprezint un veritabil pivot geopolitic ce determin interesul
crescut pentru aceast regiune a celorlali actori ai scenei internaionale (Rusia, SUA, Uniunea
European).
Regiunea Marii Negre spatiu de interes geopolitic
In ultimii ani, in special dupa destramarea Uniunii Sovietice si caderea regimurilor
politice autoritare din Europa Centrala si de Sud- Est, la nivel international, realitatea geopolitica
a Regiunei extinse a Marii Negre a devenit un subiect din ce in ce mai sensibil. Fapt cauzat in
mare de aparitia unor problematici noi (ce tin de politica, de securitate si de economie) care au
modificat semnificatia geopolitica a bazinului pontic si au presupus intensificarea eforturilor
actorilor strategici internationali si regionali in tentativa de a le solutiona conform propriilor
interese. De multe ori insa interesele actorilor (statali sau non- statali) au fost (si sunt in
continuare) divergente si drept urmare au transformat Regiunea extinsa a Marii Negre intr-un
spatiu de disputa geopolitica, intretinut indeosebi de Federatia Rusa, SUA si Uniunea Europeana
(UE).
In prezent, cuvantul stabilitate (in raport bineinteles cu istoria recenta zbuciumata)
caracterizeaza situatia din regiune, insa aceasta este inselatoare, fiindca problemele de fond nu au
fost rezolvate. De aceea insistenta UE si noilor sai membri pe aspectul cooperarii in detrimentul
rivalitatii trebuie incurajata si sustinuta de toti actorii internationali si regionali, inclusiv de
Moscova.
Istoria a fost generoasa cu bazinul pontic. Pe acest spatiu situat intre Europa
si Asia timpul a curs parca mai repede si mai intens. De-a lungul a mii de ani in bazinul Marii
Negre numeroase popoare si-au gasit salasul, foarte multi comercianti au descoperit taramul
prosperitatii, iar diferite formatiuni politico- statale si-au disputat interesele, astfel incat acest
spatiu nu a fost niciodata acelasi, cunoscand permanente mutatii politice, economice si etnoculturale. In consecinta, dupa cum adesea se intampa in asemenea cazuri de evolutie milenara,
trecutul istoric incarcat a dat nastere unui prezent nebulos.
Dimeniunile conflictului geopolitic de la Marea Neagra
Sfarsitul Razboiului Rece a transformat regiunea Marii Negre intr-o suma de state, de
amenintari si de interese. Transformare care, in mod logic, a oferit noi dimensiuni realitatii
geopolitice din acest spatiu.
O nebulozitate de state
Prabusirea Uniunii Sovietice si caderea regimurilor politice autoritare din Europa
Centrala si de Sud- Est au inmultit numarul statelor riverane Marii Negre si au modificat esential
mediul politic din zona. Bulgariei, Romaniei si Turciei s-au alaturat alte trei state Federatia

Rusa, Georgia si Ucraina, toate nascute in urma decesului U.R.S.S. De mentionat ca pe langa
statele riverane orice referinta la Marea Neagra nu trebuie sa excluda Armenia, Azerbaidjan,
Grecia si Republica Moldova, state care completeaza cadrul extins al spatiului pontic. In toate
tarile sus- mentionate anul 1990 a produs transformari majore. Unele dintre ele au trecut de la
autoritarism la o democratie incipienta, altele de la subjugare la independenta, insa aceasta
trecere brusca le-a gasit complet nepregatite si cu o sumedenie de probleme re/descoperitate.
Pentru toate statele Regiunii extinse a Marii Negre, cu o mica exceptie Grecia, anii 90 al
secolului trecut au fost tulburi, dominati de conflicte armate (Armenia- Azerbaidjan, Federatia
Rusa, Georgia, Republica Moldova), de miscari identitare (Turcia), de neintelegeri diplomatice si
de consolidare a democratiei (Bulgaria si Romania). Un adevarat mozaic de state slabe, corupte,
aproape de esec, cu diverse identitati, asperitati si ritmuri de dezvoltare inegale situate in
mijlocul unui triunghi ce se cristaliza din ce in ce mai evident intre civilizatiile rusa, europeana si
islamica.
Cu ajutorul eforturilor interne si implicatiilor externe o buna parte din problemele care riscau sa
arunce in colaps spatiul Marii Negre au fost ameliorate, ajungandu-se la un fel de stabilitate
aparenta. In ciuda faptului ca radacinile neintelegerilor nu au fost extirpate, aceste state cu o
traditionala esenta euroasiatica, conform opiniei intemeiate a lui Zbigniew Brzezinski, au ales
modelul de dezvoltare occidental in dauna celui oriental (de factura ruseasca), unicul considerat
atractiv pentru elita politica din regiune, iar Occidentul a hotarat sa nu le refuze optiunea.
Romania si Bulgaria au devenit membre NATO si UE, Turcia este in proces de aderare la UE
(membra NATO din 1952), Georgia si Ucraina aspira la NATO si UE (in aceste state insa exista
si factori politici influenti care se opun unei asemenea asperitati), Republica Moldova, dupa
recenta schimbare a puterii politice, depune eforturi mai consistente in vederea apropierii de
normele europene, iar Azerbaidjan si Armenia, manate de considerente economice, sunt
interesate
de
aprofundarea
relatiilor
cu
UE.
De fapt, din cauza acestor transfomari, probleme si asperitati zonale, regiunea extinsa a Marii
Negre a devenit mai sensibila/seminificativa din punct de vedere geopolitic.
Re/descoperirea unor amenintari
Totodata, intr-un sistem international multipolar au fost re/descoperite si scoase in
evidenta multe probleme inghetate sau inexistente pe vremea cand Uniunea Sovietica avea o
influenta
majora
in
acest
spatiu.
Problemele redescoperite au fost cele interetnice. Stalin a avut ideea de a incurca lucrurile si a
gandit sa facacateva miscari considerate protective nu numai pentru epoca sa, dar si pentru cele
care vor urma. Stramutarile populatiilor dintr-un loc in altul, modificarile granitelor republicilor
sovietice, menite sa asigure stabilitatea U.R.S.S.- ului, au dus la implozia acestuia, la conflicte
militare (intre Armenia si Azerbaidjan) si la neintelegeri ce tindeau sa escaladeze in lupte armate
(intre Ucraina si Federatia Rusa). Si, de parca opera lui Stalin nu era indeajuns, Federatia Rusa
si-a catapultat cadrele externe formate pe timpul Uniunii Sovietice in zone sensibile din punct de
vedere istoric si etnic ale republicilor ex- sovietice, acestea autoproclamand acolo republici
independente, insa nerecunoscute la nivel international. Din aceasta cauza, Georgia (cu Abhazia,
Adjaria si Osetia de Sud) si Republica Moldova (cu Transnistria) s-au trezit in astfel de conflicte,

menite sa distruga stabilitatea statala si sa mentina dependenta acestor state de Federatia Rusa,
un alt stat care s-a luptat cu secesionismul. Constituind un amalgam de republici si regiuni
diverse din punct de vedere identitar, Federatia Rusa s-a trezit cu intentia Ceceniei, o mica
republica caucaziana islamica, de a parasi federatia. Puterea centrala a reactionat prompt, mai
ales ca pericolul unor miscari asemanatoare in zona era imens si in urma a doua razboaie cecene
a recastigat se pare influenta, insa viitorul este incert. In cele din urma, Turcia s-a vazut nevoita
sa faca fata rebelilor kurzi. Un conflict care nici astazi nu si-a gasit solutionarea.
Astfel, Regiunea extinsa a Marii Negre s-a transformat intr-un cadru de conflicte interetnice si
geopolitice permanente, ce presupune frontiere nesigure si state slabe, precum si numeroase
amenintari la adresa securitatii europene si chiar internationale, cauzate fiind de traficul ilicit
(armament si persoane) de armament si de proliferarea crimei organizate transnationale.
Alte amenintari au aparut insa odata cu modificarea sistemului international. La adresa securitatii
occidentale si mondiale au fost identificati noi factori perturbatori, teroristii islamici si statele
orientale care-i sustin, iar Marea Neagra a devenit un centru strategic esential pentru actiunile din
acele zone, in vederea combaterii terorismului si democratizarii lor.
Competitia comerciala energetica
Si, ca o adevarata cireasa de pe tort, conflictul geopolitic de la Marea Neagra nu ar avea
nici un farmec daca nu ar exista dimensiunea economica, capabila sa sustina o competitie intensa
comerciala
si
diplomatica.
Regiunea Marii Negre s-a evidentiat in ultimii douazeci de ani ca un nod comercial important,
asta datorita faptului ca se afla in apropierea bazinulului Caspic, extrem de bogat in combustibili.
Drept urmare, in vederea mentinerii securitatii energetice Federatia Rusa, SUA, UE si statele
regionale au demarat o competitie comerciala si diplomatica deosebita in jurul stabilirii traseelor
hidrocarburilor.
Federatia Rusa, in calitate de important producator de petrol si gaze din regiune (si din lume), si
de principalul furnizor de gaze al tarilor UE, este direct interesata in jocul energetic din bazinul
Marii Negre. Pentru Moscova arma energetica reprezinta unicul mijloc de a tine sub presiune
Europa
si
nu
si-ar
permite
sa-l
piarda.
In schimb, UE este exasperata in vederea asigurarii securitatii energetice si depune eforturi
multiple in acest sens. Exasperarea europeana este cauzata de faptul ca Rusia a dovedit in dese
randuri ca nu este un partener de incredere, fiindca in disputele cu vecinii (Ucraina si Belarus) a
apelat la masuri dure sinonime stoparii livrarii de gaz. O noua ratiune impune UE diversificarea
accesului la resursele energetice, iar bazinul Caspic reprezinta o solutie viabila in acest context.
In efortul sau este sustinuta de SUA, care dupa ce a reusit asigurarea securitatii energetice a
Israelului prin conducta Baku- Tblisi- Ceyhan, acum sustine proiectul gazoductului Nabucco
pentru a reduce din potentialul de amenintare rus la adresa UE. Proiect care la momentul de fata
este amenintat serios de o contraoferta ruseasca, South Stream, ce vizeaza transportarea gazului
direct din Federatia Rusa prin Marea Neagra spre Bulgaria si cu ramificatii in Italia si Austria.
In acest conflict de interese energetice, cu profunde valente diplomatice si politice, in care
Federatia Rusa nu concepe sa-si piarda suprematia, UE, cu ajutorul SUA insa cu nenumarate
ezitari, vrea sa devina mai putin dependenta de gazul rusesc, Turcia, Romania si Bulgaria se simt

actori regionali importanti, iar Georgia si Azerbaidjanul vor sa dea oarecum o palma Rusiei,
Ucraina pare a fi lasata in afara tuturor proiectelor. Un lucru insa este cert, ca in ciuda tuturor
intereselor private toti actorii implicati in regiune trebuie sa joace ca parteneri si nu ca rivali cum
s-a intamplat pana acum.
Jucatorii strategici la Marea Neagra si interesele de securitate
Federatia Rusa este un jucator strategic relevant in cadrul Regiunii extinse a Marii
Negre. In esenta, Federatia Rusa este un actor previzibil, cu o pozitionare distincta in raport cu
statele si problemele din regiune. Conform traditiei diplomatice isi prezerva dreptul de influenta
in zona Caucazului, Balcanilor si a Marii Negre. Pentru ea aceste zone sunt importante in
vederea asigurarii securitatii si lupta pentru mentinerea statu-quo-ului actual. De aceea orice
initiativa din zona straina Rusiei este rau perceputa si reactioneaza pe masura: cu intreruperi de
gaz, cu propunerea unor proiecte alternative, cu mentinerea unor situatii geopolitice complicate
(in cazul Georgiei si Republicii Moldova) sau cu tentativa de a impiedica apropierea NATO si
UE
de
granitele
sale.
SUA este interesata de zona Marii Negre mai ales din punct de vedere geostrategic. Pozitionarea
sa in aceasta regiune s-a nuantat mai ales dupa 11 septembrie 2001. Declarand razboi impotriva
terorismului, Regiunea extinsa a Marii Negre a constituit imediat un pivot catre statele din Orient
care incurajeaza acest fenomen. Totodata SUA a fost interesata de solutionarea problematicilor
regionale cu potential destructiv. In acest sens SUA a reusit treptat sa infiltreze NATO in regiune,
sa asigure securitatea energetica a Israelului, sa-si instaleze baze militare in Romania si Bulgaria,
sa ofere un stimul proceselor democratice din zona, iar pentru viitor mizeaza pe cartea
independentei
energetice
a
Europei.
Initial, UE nu a avut motive temeinice sa se orienteze catre problemele din spatiul pontic:
contrabanda, traficul ilicit, democratii neconsolidate, frontiere nesigure. Insa ultima extindere, cu
Bulgaria si Romania, a plasat-o in miezul acestor probleme, care prin esenta lor reprezentau un
factor real de amenintare la adresa securitatii europene. In plus, resursele energetice ale bazinului
Caspic si experientele neplacute cu Federatia Rusa (crizele gazelor) i-a determinat pe oficialii de
la Bruxelles sa recurga la ideea diversificarii retelelor de alimentare cu gaze.
Adepta unor mijloace specifice liberalismului institutional, UE a recurs la aprofundarea
cooperarii cu si intre statele Regiunii extinse a Marii Negre si promovarii valorilor si normelor
europene. Mai concret, Bruxelles- ul a largit Politica Europeana de Vecinatate si a lansat doua
proiecte menite sa contribuie la securitatea si consolidarea cooperarii regionale: Sinergia Marii
Negre si Parteneriatul Estic. O alta actiune importanta a UE a fost si este in continuare
monitorizarea si securizarea granitelor din proximitatea sa. Misiunea EUBAM, de la frontiera
moldoveano- ucraineana a reprezentat un real succes in combaterea crimei organizate si
traficului ilicit. Per ansamlu, implicarea UE in Regiunea extinsa a Marii Negre are efecte
pozitive, insa chestiunea securitatii energetice europene inca nu a fost rezolvata. Drept dovada
proiectul gazoductului Nabucco a inceput greu si ramane de domeniul viitorului.
Jucatorii regionali la Marea Neagra si consolidarea cooperarii
Bulgaria, Grecia, Republica Moldova, Romania, Turcia, Ucraina (luate in ordine
alfabetica) si tarile caucaziene in mai mare sau mai mica masura sunt actorii regionali din zona

extinsa a Marii Negre. Interesele acestor state sunt diverse: mentinerea securitatii (Georgia si
Ucraina), intarirea pozitiei economice (Azerbaidjan si Turcia) sau afirmarea pozitiei la nivel
euro- atlantic (Bulgaria si Romania). Cu toate acestea statele din Regiunea extinsa a Marii Negre
converg spre un interes comun si anume intarirea cooperarii inter- regionale, destinata sa asigure
stabilitatea,
securitatea
si
prosperitatea
zonei.
Organizatia Cooperarii Economice a Marii Negre (OCEMN) a constituit primul cadru de
cooperare in bazinul pontic. Organizatia insa si-a dovedit rapid ineficienta din cauza factorului
rus. In cadrul OCEMN Federatia Rusa are o pondere semnificativa si foloseste adeseori
instrumentul consensului pentru a bruia luarea unor decizii. Numeroasele propuneri de a reforma
organizatia sau de a stabili proiecte clare care sa consolideze cooperarea la Marea Neagra,
inclusiv romanesti, nu au putut trece peste acceptul Moscovei. Totusi, in ultimul timp, statele
membre OCEMN au reusit sa ia doua decizii importante in vederea crearii unui spatiu pontic
integrator: autostrada inelara si magistrala Marii Negre. In afara proiectelor convenite in cadrul
OCEMN, UE propune asistenta financiara pentru dezvoltarea coridoarelor maritime. O
discutie pe acest subiect va avea loc in cadrul unei conferinte la Constanta si se asteapta ca unele
state riverane Marii Negre sa devina mai interesate de initiativa europeana.
Tinand cont de un trecut istoric turbulent si de un prezent geopolitic pe masura, discutiile si
proiectele integratoare comune sunt binevenite. Acestea pot pune cu adevarat bazele unui spatiu
stabil in Regiunea extinsa a Marii Negre, iar Moscova cand va renunta la a spune nu va avea
un rol determinant in acest sens.

O dat cu extinderea NATO , Marea Neagr a devenit un punct de intersectare a

frontierelor geopolitice i geo-economice .Pentru Rusia ,valoarea strategic a Mrii Negre
este dat de controlul resurselor energetice din Caucaz i Marea Caspic. Principala
responsabilitate a flotei ruse din Marea Neagr este s contracareze oricare atac naval
ndreptat spre peninsula Crimea, care chiar dac face parte din teritoriul Ucrainei este
locuit n marea majoritate de o populaie de origine rus . Punctul de acces din Marea
Azov spre coridorul Donului dintre Rostov pe Don i Volgograd(ex-Stalingrad) este ruta
energetic vital pentru Rusia. Pierderea controlului asupra acestei regiune echivaleaz cu
un dezastru pentru Moscova , care ar fi lipsit de imensele resurse energetice din Caucaz.
O retrospectiva istoric a flotei militare ruse din Marea Neagr
Din a doua jumtate a secolului al XVIII lea, Rusia a nceput s depun mari eforturi n
lupta pentru accesul la mrile sudice, reuind s ntemeieze baze permanente n Marea Azov i
Marea Neagr. Principalul adversar n calea marinei militare ruse era flota otoman. Dup
rzboiul ruso-turc din 1768-1774 ncheiat prin Tratatul de pace de la Kuciuk-Kainargi,
imperiului rus i-au fost cedate teritoriul Yedisan ntre rurile Nipru i Bugul de Sud, Kubanul,
Azovul, Taganrog i Kerci. n acelai timp hanatul Crimeii devenea independent. nc din 1773
se constituie o Escadr a Mrii Negre avnd la baz Flotila din Marea Azov.ncepnd cu 1775

construcia de nave de rzboi se mut pe antierele navale de pe rul Don.n 1778 este ntemeiat
oraul-port Herson . Prinul Grigori Potemkin, Guvernator-general al Novorosiisk este personajul
central care a contribuit la succesul tuturor aciunilor ntreprinse de Rusia n Marea Neagra ,fiind
identificat de istorici ca ntemeietorul Flotei ruse din Marea Neagr.
Crimea este n final anexat de mprteasa Ecaterina cea Mare n 8 aprilie 1783. Tot
atunci sunt anexate i celelalte teritorii ale regiunii Kuban i teritoriul Taman. Lichidarea
Hanatului Crimeii s-a fcut progresiv pentru a elimina ameninarea pe care ttarii o reprezentau
pentru flancul sudic al teritoriului rus. Dup anexare ,prinul Grigori Potemkin a dus o politic
energic de colonizare a noilor teritorii.
Un moment istoric pentru marina militar rus este marcat la 2 mai 1783 ,atunci cnd n
golful Ahtar sosete o escadr compus din cinci fregate i alte opt nave ale Flotilei din Azov
aflate sub comanda Vice-amiralului Fedot A.Klokaciov.De atunci forele navale din sudul Rusiei
au nceput s poarte numele de Flota Mrii Negre. Ahtar care n traducere nsemna piatr alb a
fost redenumit printr-un decret al Ecaterinei cea Mare din 10 februarie 1783 n Sevastopol care
tradus nseamn ora decent. Puterea de lupt a Flotei Mrii Negre a fost pus la ncercare de
marina otoman care a vrut s recupereze Crimea n rzboiul din 1787-1792 . Planurile Porii
Otomane au fost zdrnicite de victoriile amiralului Fedor F.Uacov de pe insula Fidonisi(3 iulie
1788), strmtoarea Kerci(8 iulie 1790), Tendra(28 august 1790) si Capul Kaliakra(31 iulie
1791).Tratatul de pace de la Iai din 1792 reconfirma apartenena Crimeii la imperiul arist. Pe
partea de antiere navale ,noul ora Nikolaev, nfiinat n 1789 ,devine principalul centru de
construcii nave din regiunea rus a Mrii Negre.
Principalul obiectiv al Flotei Mrii Negre din secolul al XIX lea era cucerirea strmtorilor
care garantau accesul ctre Marea Mediteran ,un vis nendeplinit al arilor rui . Rzboiul
Crimeii (1853-1856) a silit imperiul arist s renune la aceste planuri i n acelai timp la marea
influen pe care o avea in Balcani i la Gurile Dunrii. Otomanii aliai cu Frana ,Marea Britanie
i Regatul Sardiniei au reuit s resping atacurile armatei ariste i s duc la restabilirea
echilibrului de putere n sistemul politic european . Eecul din Rzboiul Crimeii a reprezentat un
punct de cotitur n afacerile interne i externe ale Rusiei. Intelectualitatea rus a nceput s
solicite din ce n ce mai intens reformarea guvernului i a sistemului social promovat de ctre ar.
Cu toate acestea trebuie menionat strlucita victorie obinut de vice-amiralul V.A.Nahimov
din golful Sinop ,atunci cnd a reuit distrugerea aproape total a navelor otomane .O singur
nav otoman a reuit s scape de bombardamentul cu proiectile explozive pus la punct de
Nahimov.
Secolul XX , marcat de venirea bolevicilor, a ntrziat foarte mult reformarea marinei
ruse. De abia din 1928 a nceput o nou nzestrare cu armament a Flotei Mrii Negre. Sovieticii
au schimbat tactica de lupta naval fixndu-se mai ales pe rzboiul submarin . n acest sens
nainte de debutul Celui de al Doilea Rzboi Mondial ,Flota Mrii Negre va beneficia de 47 de
submarine i de doar 3 crucitoare. Dup ncheierea rzboiului ,Flota Mrii Negre a continuat s
asigure securitatea flancului sudic al URSS i i-a extins capabilitatea de a patrula si iniia
operaiuni pe oceane.

Dup colapsul URSS , Flota Mrii Negre i-a pstrat capabilitile de lupt dar i a limitat
drastic operaiunile datorit subfinanrii.Din 1997 noua Federaie Rus ,a renceput un program
de modernizare a tehnicii de lupt concomitent cu renceperea exerciiilor militare de anvergur
n Marea Neagr .
Rolul marinei militare ruse din Marea Neagr n actualul context internaional
n perioada Rzboiului Rece, Flota Mrii Negre avea ca principal funcie contracararea
Flotei a VI a SUA, influennd mediul politic i militar din Marea Mediteran. Sarcina cheie
atribuit flotei era de a apra rmul ucrainean de un eventual atac i de a sprijini trupele din
districtul militar Odessa. Dup dezmembrarea URSS-ului ,Flota Mrii Negre i-a pierdut
atribuiile operaionale i strategice. Se pune n discuie n ce msur mai este eficient
meninerea unei flote numeroase n Marea Neagra ,atta timp ct influena n Marea Mediterana
este foarte mic.n cazul unui conflict n Marea Neagra ,SUA i aliaii NATO i pot folosi forele
navale dispuse n Mediterana de Est,iar Rusia nu poate opri eficient ptrunderea lor n Marea
Neagr.
Singura problem pentru Rusia n Marea Neagr ar fi submarinele turceti. Acest aspect
ar determina Rusia s-i mbunteasc tehnica de lupta antisubmarin. Turcia este i ea
interesat s-i ntreasc securitatea liniilor de comunicaii n Marea Neagra. Oricum turcii nu
au nici o intenie s se amestece n liniile de comunicaii controlate de Rusia n Marea Neagr,
din simplul fapt c dein controlul strmtorilor. Turcia este mai mult interesat de ntrirea
prezenei sale militare n Marea Egee ,acolo unde Grecia este vzut n continuare ca o
ameninare pentru interesele turceti din aceast regiune. Principalul obiectiv al turcilor este s
ntreasc securitatea zonei lor insulare din Marea Egee.
Lund n considerare interesele geostrategice ,militare i politice ale Rusiei n regiune ,
viitorul rol al flotei sale din Marea Neagr va fi legat de exercitarea controlului politic i militar
asupra Caucazului i participarea la reglementarea conflictelor locale din aceast regiune.
O alt sarcin imperativ pentru flota rus este meninerea dominaiei militare pentru a
deine controlul absolut al liniilor de comunicaii din Marea Neagr i a contracara statele NATO
din afara Mrii Negre .
Nu n ultimul rnd ,Rusia trebuie s pstreze controlul militar asupra Crimeii pentru a
putea sincroniza politica intern i extern a Ucrainei cu directivele stabilite de Moscova.Pentru
a menine balana de putere n Marea Neagr n favoarea sa , Rusia trebuie s includ Ucraina
ntr-o uniune militar. Printre celelalte strategii care figureaz pe agenda rus este i
mbuntirea capabilitii militare ale flotei din Marea Neagr prin echiparea cu arme nucleare
tactice i dezvoltarea capacitii de lupt a flotei prin construirea de nave de rzboi uoare i
foarte mobile care s transporte lansatoarele de rachete. Totodat sistemul de aprare trebuie s
aib n vedere pe lng componenta de trupe de uscat i componenta de susinere aerian.
Construcia de portavioane noi este o prioritate pentru Rusia n viitorul apropiat.Meninerea i
consolidarea prezenei militare ruse n statele CSI este o alt strategie care consolideaz sistemul
de aprare al Rusiei n Marea Neagra. Faptul c acordul de nchiriere a bazei navale de la
Sevastopol a fost prelungit de parlamentul Ucrainei pn n 2047 , arat intenia clar a Rusiei de
a-i menine i consolida prezena militar i influena politic n Ucraina.

Superioritatea militar a Rusiei n Marea Neagr se bazeaz pe deoparte pe

amplasamentele militare din Crimea i pe de cealalt parte pe cele de pe coasta Caucazului. Nu
este deloc ntmpltoare n acest sens declaraia amiralului Kravcenko care declara cdup
restructurare ,Flota Mrii Negre are dou componente:grupul din vest cu baza la Sevastopol i
grupul de est pe coasta Caucazului. Declanarea Rzboiul din Georgia n 2008 a umrit ntocmai
consolidarea prezenei militare ruse pe coasta Caucazului i anume Abhazia.
Politica externa rus n regiunea Mrii Negre dup colapsul URSS
Dup dezmembrarea URSS , politica extern rus n relaie cu regiunea Mrii Negre s-a
restructurat trecnd dealungul celor 22 de ani de istorie postsovietic prin 4 faze:

Faza iniial(1991-1994) caracterizat prin izbucnirea unor conflicte etnice armate

care n perioada sovietic fuseser ngheate .Apare un nou status-quo post-sovietic

Faza cecen nfiat de cele dou rzboaie purtate de Federaia Rus n

Cecenia(1995-2002)

Faza de refacere(2003-2008) n care Rusia ncepe s fixeze aciunile prioritare

pentru strategia sa regndit.n septembrie 2003, Preedintele V.Putin definea regiune AzovMarea Neagr ca fiind de maxim interes strategic pentru Rusia. De aceia conducerea de la
Moscova era obligat s asigure un sistem de securitate eficient pentru rutele sale de trasport din
Marea Neagr

Faza strategiei regionale active(august 2008-prezent) care a debutat o dat cu

operaiunea militar n Georgia ,avnd ca scop sprijinirea republicilor separatiste Abhazia i
Osetia de Sud.
Noua strategie pentru regiunea Mrii Negre coincide n mare parte cu trstura
principal a politicii externe ruse ataat de principiile realismului politic n care interesul
naional poate fi aprat doar prin achiziia de putere,singura care permite supravieuirea statului
ntr-un mediu internaional anarhic.
n viziunea geostrategic rus , regiunea Mrii Negre este vzut ca un proiect strict
regional chiar dac are aspecte globale i ofer opiuni globale pentru Rusia. Conform acestei
strategii , Rusia consider c este mai ndreptit dect Uniunea European sau SUA atunci cnd
vine vorba de asumarea rolului de lider n problemele regiunii Mrii Neagre, din motive legate
de istorie,poziie geografic,economie i politic. Cel mult Rusia ar accepta un lidership n
comun cu Turcia. Cu toate acestea , Occidentul percepe Rusia ca pe o putere exterioar, chiar
dac ea este una dintre cele ase ri din Marea Neagr.
Viziunea rus concentrat pe interesul regional pe care l are Marea Neagr este cea care
face diferena fa de viziunile SUA i a UE. Controlul n regiunea Mrii Negre este pentru Rusia
ca o unealt regional n atingerea obiectivelor n celelalte regiuni precum Asia Central i
Orientul Mijlociu sau un instrument global atunci cnd lum n discuie securitatea energetic i
expansiunea pieelor economice. Regiunea Mrii Negre este ca un poligon de teste pentru cele
dou curente contemporane dominante:regionalizarea i globalizarea. Cu alte cuvinte n aceast
zon se poate dezvolta un parteneriat regional sau dimpotriv o alt aren de competiie
geostrategic, parte a jocului de sum nul practicat de Rusia i de Occident.

Din perspectiva securitii regionale , Rusia se proclam ca un susintor al status-quoului n regiunea Mrii Negre.Cu toate aceste ,pentru a-i apra interesele , Rusia ncurajeaz
micrile separatiste din zon.Pentru a-i demonstra bunele intenii , Moscova a luat parte la
exerciiile militare organizate n comun cu statele NATO i celelalte state din Marea Neagr. Aa
a fost cazul n exerciiile militare Black Sea Harmony i Active Endeavour.
Rusia percepe ca pe o ameninare la adresa intereselor sale din regiunea Mrii Negre o
serie de evenimente precum decizia Turciei de a permite navelor americane accesul
nerestricionat prin strmtorile Dardanele i Bosfor nclcnd astfel Convenia de la Montreaux
semnat n 1936 i n care erau prevzute restricii ale traficului naval pentru statele fr acces la
Marea Neagr.O alt preocupare pemtru Rusia este disputa sa cu Ucraina n cea ce privete
strmtoarea Kerci, care nesoluionat poate duce la blocarea traficului navelor ruseti din Marea
Azov n Marea Neagr. ngrijoratoare pentru lideri rui este i expansiunea bazelor militare
americane din Romnia i Bulgaria,vazut ca o nclcare din partea SUA a Tratatului Forelor
Convenionale din Europa.
Rusia este contient c pe termen lung ar putea ajunge singurul stat nemembru NATO
din Marea Neagr, percepnd NATO ,Ucraina i Georgia ca actori care amenin status quo-ul n
regiune. Rusia percepe Turcia ca un posibil partener ,avnd n vedere c turci vor s pstreze
status-quo-ul n Marea Neagr. Dup Rzboiul din Georgia din 2008 , Turcia are oportunitatea de
a deveni un mediator n zona Mrii Negre ,crescndu-i astfel importana n regiune. Cooperarea
Turciei cu Rusia poate fi una favorabil i la nivel economic n special n sectorul energiei unde
se pot negocia soluii de comun acord care n acest fel pot ajuta Turcia s devin cel puin parial
poarta energetic a Europei.
Trebuie concluzionat c Rusia nu poate agrea dect un format de securitate regional
atunci cnd vine vorba de politica sa extern n regiunea Mrii Negre.
Rusia i viitoarele provocri n regiunea Mrii Negre.
Remodernizarea flotei ruse a Mrii Negre i interveniile politico-militare din regiune au
creat o nou oportunitate la Kremlin pentru reafirmarea influenei strategice aflate n opoziie cu
interesele americane din zon. Recentele evenimente geopolitice din Ucraina i regiunea
Caucazului au reafirmat importana geostrategic a Mrii Negre pentru Rusia i au revitalizat
eforturile conducerii de la Moscova de a transforma flota Mrii Negre dintr-una inactiv ntr-una
capabil s execute o arie larg de operaiuni maritime. Deficitele n bugetul aprrii i alte
prioriti strategice sunt obstacolele pe care Rusia le ntmpin n timpul acestui proces de
reanimare a flotei ruse din Marea Neagr
Tinnd cont de aceste aspecte ,abordarea Rusiei este una dual pentru a putea crete ntrun timp scurt operaionalitatea flotei. n primul rnd sunt mprumutate echipamente militare de la
celelalte flote ale Marinei militare ruse. Flota Mrii Negre a fost mbunit cu dotrile primite
de la Flota Mrii Baltice.n al doilea rnd se recurge i la cumprarea de nave de rzboi strine
care s ajute la suplinirea necesarului de dotri militare pe care antierele navale ruse nu le pot
produce ntr-un timp rapid. Cazul achiziionrii din Frana a navelor amfibii de asalt Mistral

confirm aceast tendin .Se pare c Frana este principala furnizoare de tehnologii militare noi
ctre Federaia Rus.
n acelai timp Kremlinul i-a crescut semnificativ implicarea politic i militar n
statele vecine cutnd s ncheie relaii diplomatice mai strnse. Toi aceti pai ntreprini
mbuntesc fora naval rus din Marea Neagr i creaz condiiile restabilirii sferei istorice de
influen n statele controlate nainte de sovietici. Rusia ar putea fi mai bine poziionat atunci
cnd vine vorba de ameninarea interesele vitale ale SUA din zon ,aa cum este cazul rutelor de
aprovizionare cu energie care tranziteaz Marea Neagr, dar i stabilitatea regimurilor politice
din statele cu orientare pro-occidental. n ceea ce privete politica Rusiei, aceasta s-a folosit
dealungul timpului de exporturile de gaz ca principal mijloc de proiectare a influenei
economice i politice n Europa .Cazul Ucrainei este cel mai gritor n acest sens. SUA i aliaii
si europenii sunt nevoii n aceste condiii s-i sporeasc prezena militar n zon ,ajungnduse la un joc de sum nul.
Bibliografie
Pavliuk, Oleksandr; Klympush-Tsintsadze, Ivanna, The Black Sea Region:
Cooperation and Security Building ,Armonk(New York), Ed. M.E. Sharpe, 2004,p.197-199.
http://eng.mil.ru/en/structure/forces/navy/associations/structure/forces/type/navy/black_s
ea/history.htm
http://www.ponarseurasia.org/sites/default/files/policy-memos-pdf/pepm_041.pdf
http://www.iss.europa.eu/fr/publications/detail-page/article/russian-policy-in-the-easternmediterranean-and-the-implications-for-eu-external-action/
http://www.usni.org/magazines/proceedings/2011-02/russias-black-sea-threat