Sunteți pe pagina 1din 9

CE PERSPECTIVE ARE MANEVRA?

Cpt. Constantin TROCAN


Razboiul manevrier modern este ca modelul torentului de apa: se va cauta punctul slab, se va
penetra, ancora de acesta si largi punctul patrunderii continund in adncime.
Lupta combina arta cu stiinta, stiinta luptei este incorporata in calculele logistice despre
consumul de carburant, alimente, necesarul de munitie etc., iar arta se gaseste in capacitatea de a gasi
punctul slab, de a determina efectele dorite aici si de a realiza elaborarea obiectivelor generale in cadrul
structurilor proprii si al esalonului superior; pentru a realiza arta trebuie sa intelegi stiinta.
In timpul primului razboi mondial tactica rndurilor a ramas metoda preferata de atac pna la
adoptarea mitralierei cu racire cu apa cnd aceasta tactica sa dovedit insuficienta pentru a permite unor
trupe de infanterie sa ocupe o transee inamica; inventarea tunului cu inchizator a permis realizarea de
baraje de artilerie uriase si un nivel impresionant al pierderilor; putinii supravietuitori care ajungeau la
transeea inamica trebuiau sa nimiceasca inamicul cu ajutorul baionetei asa cum faceau inaintasii lor, iar
numarul victimelor crestea. Puterea de lupta a acestui razboi mondial a avut doua elemente: puterea de
foc si posibilitatea de a nimici inamicul.
Intre primul si al doilea razboi mondial s-au dezvoltat doua curente de gndire: unul britanic si
francez care a prevazut dezvoltarea tancului si excluderea celorlalte arme; al doilea cel german care
prevedea dezvoltarea tuturor armelor, au introdus infanteria mobila pentru a insoti tancurile si au
dezvoltat sprijinul aerian si utilizarea comunicatiilor radio. Au dezvoltat atacul pe grupuri mici si
descentralizarea cmpului de lupta prin ceea ce ei numeau atunci STASSTRUPEN - echipe de atac
rapid care cercetau numeroase puncte de-a lungul transeei inamice pna gaseau un spatiu liber prin care
patrundeau, asemeni unui dig rupt si nimiceau inamicul prin mortiere, aruncatoare de flacari si mai
trziu mitraliere portabile, fiind primii care si-au echipat trupele cu aceste elemente; astfel germanii au
dezvoltat tactica infiltrarii si inceputurile armelor intrunite.
La inceputul celui de-al doilea razboi mondial lumea era familiarizata cu noua doctrina germana,
aceasta incluznd arme intrunite si o mai larga viziune asupra infiltrarii, prin coloane blindate si
mecanizate. Razboiul fulger adoptat a maturat cmpurile de lupta ale EUROPEI, iar manevra a inlocuit
puterea de foc ca element dominant al puterii de lupta.
Pentru a cstiga, aliatii care nu au fost pregatiti pentru atacul manevrier pe scara larga au ales ca
singura solutie exploatarea avantajului industrial, prin puterea de foc coplesitoare; aceeasi solutie au
adoptat-o in Coreea si in Vietnam, SUA.
Dupa caderea din Vietnam, fortele armate ale SUA au cunoscut o intoarcereinapoi la elementele
de baza, au reanalizat teoriile razboiului limitat si ale apararii strategice, iar renasterea a fost
determinata de recunoasterea oficiala a cartii Despre Razboi, Carl von Clausewitz devenind
fundamentul politicilor strategice si al dezvoltarii doctrinei razboiului, precum si al calculelor
matematice si probabilistice ca metoda de a invinge fortele sovietice [4].
Completare la aceasta carte sunt si principiile razboiului intre care manevra (pe care eu o socotesc
bine camuflata la noi, in exercitii), este cel mai dinamic principiu al razboiului si constituie totodata un
element al puterii de lupta. Ce se intelege prin manevra? Ea reprezinta deplasarea fortelor in raport cu
inamicul pentru a cstiga un avantaj pozitional, se va pune inamicul intr-o pozitie dezavantajoasa prin
aplicarea flexibila a puterii de lupta. Manevra eficienta va pastra inamicul in dezavantaj si ii va
interzice posibilitatea mentinerii unui curs de actiune, ea interzice realizarea unor cursuri predictibile.
Pentru a putea realiza manevra, comandantul va trebui sa aiba planuri simple si flexibile care sa
specifice si sa alterneze punctele efortului principal si aplicarea economiei fortelor.
Imbinarea acestora a reprezentat-o versiunea manualului F.M.100-5 din 1982 care a fost intitulata
Lupta Aeromobila , aceasta unind teoria Manevrei cu Tehnica si Doctrina si a fost adoptata ca

metoda de depasire a unui inamic superior numeric, iar Cauza Dreapta si Scutul Desertului Furtuna
in Desert sunt o marturie a noii doctrine.
Dupa prabusirea U.R.S.S. a disparut confruntarea bi-polara a superputerilor, iar noua ordine
mondiala era dominata de puteri regionale, fundamentalism religios, rivalitati etnice, criminalitate
internationala si nationalism. Noul F.M. 100-5 a realizat acest lucru prin definirea noii ordini
mondiale, recunoscnd intrunirea si natura coalitiilor, a viitoarelor operatii si concentrarea asupra
proiectarii fortelor, dar nu a neglijat puterea de lupta cu manevra element component.

1. MANEVRA ELEMENT AL PUTERII DE LUPTA


Puterea de lupta este un concept care isi face tot mai mult loc in limbajul uzual si in preocuparile
specialistilor militari, cautnd sa determine metodologii moderne de evaluare a nivelului acesteia,
bazata pe modele matematice corespunzatoare.
Conceptul de putere de lupta are un rol important in alegerea mecanismului luptei. Comandantii
realizeaza puterea de lupta din potentialul de lupta (puterea de lupta potentiala) pentru indeplinirea
misiunii, aceasta producnd in fapt rezultate in lupta.
Comandantii sunt apreciati dupa cum au distribuit puterea de lupta si dupa cum aceasta a fost
directionata pentru indeplinirea misiunii. Efectul cumulativ al puterii de lupta, in timp, determina
rezultatul luptei si corespunde actiunii desfasurate in incercarea de a indeplini misiunea. Rezultatul
luptei unei parti raportat la rezultatul luptei celeilalte parti ne arata care parte a luat decizia cea mai
buna.
In acceptiunea specialistilor militari straini, in special a celor americani cu care sunt de acord,
potentialul de lupta al unei forte reprezinta doua aspecte: potentialul de munca proiectat si potentialul
de munca disponibil [3].
Potentialul de munca proiectat este capacitatea latenta prognozata a unei forte pentru a obtine
rezultate utile in lupta, aceasta fiind organizata, instruita, echipata, sprijinita, motivata si condusa
corespunzator fortei desemnate impotriva unei amenintari planificate (asteptate); reprezinta, deci, o
stare nominala a capacitatii de lupta sau capacitate combativa nedegradata de reactia inamicului.
Este, mai curnd, o caracteristica unilaterala, a unei forte, dect una care este influentata de actiunile
unui inamic intr-un anumit mediu.
Potentialul de lucru disponibil este capacitatea latenta a unei forte de a obtine rezultate utile in
lupta prin existenta organizarii, instruirii, echiparii, sprijinului, motivarii si conducerii. Acesta
reprezinta capacitatea combativa efectiva lund in considerare scaderea reala dar nedegradata de un
anumit mediu de lupta sau prin actiunea inamicului, imediat inaintea inceperii luptei. Potentialul
disponibil este acea capacitate care trebuie transformata in putere de lupta de catre fiecare parte, in
timpul luptei.
Dezvoltarea potentialului de lupta incepe cnd personalul este recrutat, materialul este
transformat in arme, iar doctrina si tacticile sunt dezvoltate. Ea continua cu instruirea, pregatirea si
dezvoltarea capacitatii pna cnd capacitatea latenta este arhivata si valorificata in timpul luptei. In
timp ce lupta este in curs de desfasurare, fortele din afara zonei de lupta (neangajate) isi mentin
capacitatea combativa ca potential de lupta.
Linia de separatie dintre potentialul de lupta si puterea de lupta este determinata de problema
influentei situatiei de lupta. Daca un element, indiferent de localizare, exercita influente asupra situatiei
de lupta, el contribuie la puterea de lupta, daca nu, ramne doar potential de lupta.
In conceptia specialistilor militari din SUA puterea de lupta este definita ca fiind capacitatea
realizata de o forta in orice moment pentru obtinerea rezultatelor in lupta, pentru realizarea unei
misiuni specifice impotriva unei forte inamice, intr-un anumit mediu de lupta. Aceasta este
capacitatea de a reactiona instantaneu, intr-un mod care sa influenteze situatia luptei.

Puterea de lupta este creata prin combinarea elementelor manevrei, puterii de foc, protectiei,
conducerii. Aceasta reprezinta capacitatea de a concentra suficienta forta pentru a asigura succesul si a
interzice sau impiedica inamicul sa caute o sansa de scapare sau sa contraatace. Inamicul este ucis,
ranit, capturat sau nu mai e capabil sa influenteze viitoarele evenimente din cmpul de lupta.
Puterea de lupta este realizata cnd toate elementele puterii de foc, manevrei si protectiei sunt
puse in aplicare rapid, nelasnd inamicului nici o ocazie sa raspunda printr-o reactie coordonata si
eficienta.
Comandantii cauta sa aplice puterea de lupta la capacitatea maxima pentru a obtine victoria cu
pierderi minime. Ei integreaza si coordoneaza o varietate de functii cu elemente de putere de lupta,
pentru a o sustine la nivel strategic, operativ si tactic. Se straduiesc sa transforme fortele, resursele si
ocaziile potentiale in capacitati propriu-zise prin actiuni violente coordonate la momentul si locul
decisiv. Incearca sa infrnga puterea de lupta a inamicului intervenind cu priceperea lor de a manevra,
de a aplica puterea de foc sau a asigura protectie. Acestia multiplica efectele puterii de lupta prin
eforturile integrate ale diferitelor arme, sprijinului de lupta si asigurarii serviciilor pentru unitatile
combatante. Rareori dispun de resurse nelimitate.
Atunci cnd tacticile aplicate reusesc, comandantii obtin un avantaj de putere, de lupta asupra
inamicului si il pot infrnge rapid si cu pierderi minime pentru trupele proprii. Fortele terestre cauta sa
anihileze inamicul printr-o combinatie de factori. Esentiali sunt dotarea, instruirea, conducerea,
doctrina, calitatile si curajul soldatului. A invinge in lupta inseamna intelegerea dinamicii puterii de foc
si aplicarea tuturor elementelor adecvate pentru a infrnge inamicul.
Aplicarea eficienta si sustinuta a elementelor dinamice ale puterii de lupta unul alaturi de
celelalte, va decide rezultatul campaniilor, operatiilor (luptelor). Comandantii integreaza manevra,
puterea de foc si capacitatea de protectie intr-o varietate de combinatii potrivite cu situatia [4].
Manevra in conceptia acestora, reprezinta deplasarea fortelor si mijloacelor pentru a obtine
avantajul pozitional, de obicei pentru a deschide sau a ameninta cu deschiderea focului. Manevra
reprezinta calea de pozitionare a fortelor in puncte decisive pentru a realiza surprinderea, socul
psihologic, pentru a cstiga teren, a comasa efectele si a obtine dominatia morala. Manevra reusita
necesita anticipare (prevedere) si rapiditate mentala.
Comandantii pot realiza efectele manevrei fara deplasare, permitnd inamicului sa se deplaseze
intr-o pozitie dezavantajoasa. Deplasarea si pozitionarea unitatilor in cursul desfasurarii catre un raion
si in cadrul lui, inainte de lupta, reprezinta forme de manevra daca aceasta deplasare obtine un avantaj
pozitional si poate influenta rezultatul luptelor. Aceasta este rareori eficienta fara putere de foc si
protectie si mentine inamicul in dezechilibru protejnd forta. Manevra pune continuu noi probleme
pentru inamic, facnd ca actiunile acestuia sa fie ineficiente si, in final, sa duca la infrngerea sa.
Avantajele pozitionale si posibilitatea de a ramne in raionul cucerit de fortele terestre de
manevra sunt unice si nu pot fi inlocuite de alte mijloace. Aviatia de lupta a fortelor terestre poate, de
asemenea, oferi comandantului de la sol o mai mare flexibilitate si avantaje in privinta cercetarii,
protectiei si puterii de foc.
Manevra si puterea de foc sunt elemente inseparabile si complementare ale luptei. Desi e posibil
ca una dintre ele sa domine o faza a luptei, efectele sincronizate ale ambelor caracterizeaza toate
operatiile reusite. Utilizarea lor impreuna face posibila distrugerea unor forte inamice mai numeroase si
permite protejarea fortelor proprii. Manevra poate, de asemenea, exploata efectele armelor nucleare.
Puterea de foc este considerata o componenta distructiva, esentiala in infrngerea priceperii si
vointei de a lupta a inamicului. Reprezinta cantitatea de foc ce poate fi produsa de catre o unitate sau un
sistem de armament. Puterea de foc include functiile de sprijin de foc care pot fi utilizate separat de
manevra sau in combinatie cu aceasta, pentru a distruge inamicul. Raza mare de actiune si precizia
sistemelor integrate de cautare a tintelor determina caracterul mai distructiv ca oricnd al puterii de foc.
Aceasta poate fi integrata cu sisteme fumigene sau sisteme de lupta electronica pentru a dezorganiza
inamicul, producnd efecte fizice si psihologice apreciabile.

Puterea de foc trebuie sincronizata cu alte sisteme de atac impotriva inamicului. Pentru a obtine
efecte maxime este necesara integrarea totala a sistemelor si procedurilor fortelor terestre si serviciilor
intrunite, pentru a se putea determina prioritatile pentru localizarea, identificarea si urmarirea tintelor,
alocarea gurilor de foc si pentru aprecierea efectelor tragerilor. In fine, puterea de foc este mai eficienta
atunci cnd se combina cu manevra.
Protectia pastreaza potentialul de lupta al unei forte, astfel inct comandantii sa o poata aplica la
momentul si locul decisiv. Ea are patru componente.
Prima componenta a protectiei o constituie securitatea datelor, referitoare la actiunile de
inselare a inamicului, care il impiedica pe acesta sa afle dispunerea in teren a unitatilor proprii.
Cercetarea facuta cu pricepere de catre elementele specializate si nu numai, lupta impotriva mijloacelor
radio-tehnice ale inamicului si mascarea contribuie la protectia fortei si, de regula, acestea preced toate
operatiile reusite. Dispersarea corecta a fortelor si mijloacelor ajuta la reducerea pierderilor cauzate de
focul inamic asa cum ajuta si utilizarea camuflajului, disciplina, lupta impotriva mijloacelor radiotehnice ale inamicului, operatiile secrete si pozitiile de lupta intarite. Aceste masuri ii ajuta pe
comandanti sa-si protejeze forta fata de cercetarea inamicului si sunt utilizate pe toata perioada ducerii
operatiilor. Ele sunt in mare parte masuri pasive, dar trebuie sa fie combinate cu masuri active, cum
sunt siretenia, viclenia si inselaciunea. La nivel operativ, apararea antiaeriana si antiracheta, apararea
bazelor aeriene si a zonelor de cazare a fortelor proprii sunt activitatile importante asociate cu protectia
fortelor.
A doua componenta a protectiei contribuie la mentinerea sanatatii soldatului si al moralului de
lupta. Ea cuprinde ingrijirea echipamentului, asigurarea proviziilor si ferirea acestora de pierderi sau
daune. Comandantii de la nivel tactic se ingrijesc de principalele cerinte de sanatate ale soldatilor lor si
impiedica expunerea lor inutila la conditii grele. Ei iau in consideratie binele, starea morala si starea de
spirit a soldatilor atunci cnd realizeaza coeziunea in unitati, controleaza intretinerea preventiva si
repararea rapida a echipamentului. Comandantii, la nivel operativ se asigura de existenta sistemelor
pentru servicii medicale, revenirea rapida a ranitilor la indatoriri si medicina preventiva. Ei asigura
sisteme eficiente pentru intretinerea, evacuarea si inlocuirea rapida sau repararea mijloacelor.
A treia componenta a protectiei, siguranta, face parte din toate operatiile de lupta si alte operatii.
Comandantii de la toate nivelele ar trebui sa accepte siguranta ca principal element in tot ceea ce fac.
Operatiile sustinute cu ritm rapid pot pune soldatii in situatii riscante. O comanda puternica si un inalt
nivel de disciplina si instruire diminueaza aceste riscuri. Procedurile sigure reprezinta o maestrie, un
produs al standardelor si pregatirii impuse. Masurile de siguranta luate in pregatirea, planificarea si
desfasurarea operatiilor este esentiala pentru actiunile de lupta reusite si pentru mentinerea puterii de
lucru.
A patra componenta a protectiei o reprezinta evitarea fratricidului (uciderea neintentionata sau
ranirea personalului propriu). Puterea si raza distructiva a armelor moderne cuplate cu marea intensitate
si ritmul rapid de pe cmpul de lupta maresc posibilitatea fratricidului. Comandantii trebuie sa fie
constienti de acele manevre tactice, de conditiile de teren si vreme care sporesc probabilitatea
fratricidului si sa ia masuri pentru a reduce acele posibilitati (exercitnd un control pozitiv asupra
focului, momentului deplasarii trupelor si utilizarii de procedee bine stabilite). Acestia cauta sa
diminueze probabilitatea fratricidului care ar scadea indrazneala si curajul in lupta.
Comanda reprezinta elementul dinamic cel mai important al puterii de lupta si se realizeaza de
cadre competente si indraznete.
Conducatorii inspira soldatilor vointa de a invinge, asigura scopul, directia si motivatia in lupta si
decid cum se utilizeaza manevra, puterea de foc si protectia, asigurndu-se ca aceste elemente sunt
folosite efectiv impotriva inamicului. Astfel, nici o insarcinare din timp de pace nu este mai importanta
pentru conducatori dect studiul profesiunilor, intelegnd dimensiunea umana a conducerii, devenind
experti din punct de vedere tactic si pregatindu-se pentru razboi. Ei inteleg mai bine efectele luptei
asupra soldatilor, unitatilor si conducatorilor. Studierea regulata a doctrinei, teoriei si istoriei militare,

precum si a biografiilor conducatorilor militari este nepretuita. Acestia sunt alesi pentru sarcinile lor
datorita caracterului moral, dorintei ferme si priceperii profesionale.
Competenta profesionala, personalitatea si vointa unor comandanti puternici reprezinta o parte
semnificativa a puterii de lupta a oricarei unitati. Daca cerintele privind conducerea difera in functie de
marime si tipul unitatii toti conducatorii trebuie sa demonstreze trasaturi pozitive de caracter si
comportament. Conducatorii sunt in primul rnd soldati si ei trebuie sa-si cunoasca si sa-si inteleaga
subordonatii. Ei trebuie sa actioneze cu mult curaj si convingere in lupta si sa construiasca increderea si
munca in echipa. In desfasurarea operatiilor ei stiu unde sa se afle pentru a lua decizii sau a influenta
actiunea prin prezenta personala.
Conducatorii pregatiti si militarii credinciosi cauzei pot spori forta in desfasurarea luptei. Atunci
cnd fortele sunt relativ egale, calitatile morale ale soldatilor si conducatorilor - simtul datoriei, curajul,
loialitatea si disciplina combinate cu vigoare si pricepere -constituie elementul decisiv.
Odata cu angajarea fortelor, puterea de lupta superioara deriva din curajul si competenta
soldatilor, din pregatirea lor deosebita din posibilitatile oferite de armamentul, tehnica de lupta si
echipamentul din dotare, prin soliditatea doctrinei de arme intrunite si mai presus de orice, din calitatea
conducatorilor militari.
O varietate de functii ajuta comandantul sa faureasca si sa mentina puterea de lupta. Comandantii
integreaza si coordoneaza aceste functii pentru a sincroniza efectele luptei in timp, spatiu si scop.
In conceptia occidentala functiile luptei sunt: informatiile, manevra, sprijinul de foc,
apararea antiaeriana, mobilitatea si capacitatea de supravietuire, serviciile, comanda luptei [5].
Pentru a sincroniza fortele si efectele pe cmpul de lupta, conducatorii militari din cadrul fortelor
terestre studiaza operatii vaste, complexe in privinta sistemelor functionale existente la fiecare nivel al
razboiului. La nivel de lupta, de exemplu, permite o exprimare cuprinzatoare intr-o maniera directa
care faciliteaza integrarea coordonarea, pregatirea si executarea unor actiuni reusite de arme intrunite.
Sistemele care actioneaza in cmpurile de lupta au alte implicatii la nivel tactic dect la celelalte
niveluri ale razboiului.
2.VIZIUNEA EUROPEANA ASUPRA ASPECTULUI TEHNIC AL MANEVREI
Aceasta intrebare CARE ESTE VIITORUL, ROATA SAU SENILA? a fost pusa in nenumarate
publicatii si in multe studii tehnice si tactice. Ea este pusa din nou in conditiile modificarii tipurilor de
amenintari internationale, corelat cu noua organizare a fortelor armate, in lumina misiunilor nationale si
internationale din care decurg cerintele pentru inzestrare si dotare.
Acest capitol nu vrea in nici un caz sa reia toate detaliile tehnice care au mai fost prezentate cu
alte ocazii, ci vrea sa arate de ce, in conditiile bugetului militar redus si a multitudinii de oferte pe piata
internationala, este mai rational sa se introduca in inzestrare transportoare blindate pe roti.
Criteriile analizate de expertii europeni au fost [1]:
sfrsitul apararii zonale impune mai multa mobilitate;
situatia pe cmpul de lupta (misiuni de lupta sau misiuni de insotire);
blindajul, armamentul, munitia (masa totala), spatiul interior (echipaj, volum, echipamente
suplimentare);
cerinte actuale (viteza si mobilitate in teren, protectie impotriva schijelor);
pata.
In acest mod, se poate defini un autovehicul standard care sa se limiteze la cea mai economica
structura tehnica, sa corespunda insa tuturor cerintelor de eficacitate, mobilitate, protectie, organizare
interioara si care, pe lnga posibilitatea de a fi produs in numar mare, sa aiba si un pret scazut. Trebuie
remarcat faptul ca cerintele expuse mai sus sunt doar cu titlul de exemplu si nu epuizeaza nici pe
departe lunga lista de cerinte impuse de un caiet de sarcini.
Piata autovehiculelor blindate pe roti ofera autovehicule cu turela sau de transport, avnd formula
rotilor cuprinsa in limitele 4x2 si 8x8. Datorita dotarii specializate, este preferabil sa se excluda din

oferta autovehiculele cu turela. Transportoarele, in afara de transportul desantului, pot fi amenajate si


ca purtatoare de rachete dirijate, autovehicule de cercetare, autovehicule de asigurare (autosanitare,
masini de aprovizionare de lupta, autovehicule de evacuare), puncte de comanda, autovehicule de
sprijin.
Pentru ca aceste autovehicule blindate pe roti, clasificate cu termenul generic de transportoare sa
poata insoti autovehicule blindate de lupta pe senile, trebuie sa aiba o formula a rotilor care sa permita
deplasarea in teren. In acest scop trebuie avuta in vedere o eficienta economica, renuntndu-se la
variantele extreme.
Formula 6x6 realizeaza un compromis convenabil intre complexitatea tehnica si capacitatea de
deplasare in teren, pe de o parte, si capacitatea de transport pe de alta parte. Daca se are in vedere si o
raza de viraj mai mica si posibilitatea de deplasare in cazul unor defectiuni la echipamentul de rulare,
este preferabil ca autovehiculul sa aiba doua punti directoare. Autovehicule blindate pe roti care sa
corespunda acestor cerinte se gasesc in numar mare att in productia de serie ct si in faza de prototip,
gata a fi lansat in productie.

Modelul

PANHA
RD
VAB
VCR

FUCHS

PIRAN
HA

PANDU
R

PUMA

Finlanda

Italia

Austria

Elvetia

Germania

Franta

Franta

Tara producatoare

Cele trei variante nationale ale GTK in cazul consortiului GTK [2]

SISU

Formula rotilor
Masa gata de
lupta (kg)
Echipajul
(membri)
Lungimea (m)
Latimea (m)
Inaltimea cutiei
blindate (m)
Ampatamentul
(m)
Garda la sol
(m)
Viteza maxima:
- pe sosea
(km/h)
- pe apa (km/h)
Motor:
tipul/nr.cilindri
Puterea
(kW/CP)

6x6

6x6

6x6

6x6

6x6

6x6

6x6

7.900

14.200

17.000

10.500

13.000

7.500

15.500

3+9

2+10

2+10

2+10

2+10

1+8

2+10

4,87

5,98

6,80

5,97

5,69

5,00

7,37

2,50

2,49

2,98

2,50

2,50

2,30

2,90

2,13

2,06

2,48

1,85

1,81

1,70

2,30

1,66+1,42 1,50+1,50 1,75+2,05 2,04+1,04 1,53+1,53 1,45+1,45

?+?

0,37

0,40

0,40

0,50

0,42

0,38

0,40

90

92

105

100

105

100

4
cu
benzina/
6

10,5

10,5

10

diesel/6

diesel/V
8

diesel/V
6

diesel/6

diesel/4

diesel/6

107/145

162/220

235/320

221/300

155/210

132/180

173/236

Avantaje si dezavantaje fata de autovehicule pe senile [1]


1. AVANTAJE
- Viteza: Vitezele atinse sunt cu 30%-50% mai mari pe sosea dect la cele cu senile.
- Zgomotul: in timp ce autovehiculele pe senile, in ciuda unor solutii tehnice noi, isi tradeaza
prezenta, in special noaptea, datorita unui nivel de zgomot ridicat, autovehiculele pe roti pot reduce
foarte mult amprenta sonora.
- Raza de actiune: ca urmare a unei rezistente mai mici la inaintare si a greutatii mai reduse a
sasiului, se pot utiliza motoare cu puteri mai mici dect la autovehiculele cu senile, ceea ce conduce
implicit la un consum mai mic de carburant care asigura, la acelasi plin de carburant, o raza de actiune
de 1,5-2 ori mai mare.
- Disponibilitatea: ca urmare a unei uzuri mai reduse a echipamentului de rulare, in general
timpul mediu de buna functionare intre doua defectiuni este mai lung, ceea ce, pe de o parte simplifica
masurile logistice si, pe de alta parte, micsoreaza costurile de exploatare.
- Posibilitatea de deplasare in caz de avarie: la autovehiculele blindate pe roti cu tractiune
integrala si cu cel putin doua punti directoare deplasarea in caz de avarie dupa explozia unei mine sau
lovirea si avarierea unei punti motoare este mult mai usor de realizat dect in cazul autovehiculelor pe
senile. In general, avarierea senilei duce la imobilizarea autovehiculului.
- Deteriorarea drumurilor: autovehiculele pe roti practic nu deterioreaza drumurile. In
perioadele de iarna si in zilele foarte calde de vara, cnd se inmoaie asfaltul, autovehiculele pe senile

produc stricaciuni mari acoperirilor asfaltice, ceea ce duce la costuri enorme pentru executarea
exercitiilor pe timp de pace.
- Zapada si polei: datorita presiunii specifice mai mari si a modului de executare a virajelor,
autovehiculele pe roti sunt mai usor manevrabile dect cele pe senile.
- Costuri mai mici: cercetari stiintifice intreprinse de militari si discutii cu reprezentantii fortelor
armate din alte tari au pus in evidenta o tendinta generala de realizare de economii in procurarea si
exploatarea tehnicii. S-a constatat ca, la procurare, un autovehicul pe senile este de doua la trei ori mai
scump, in timp ce cheltuielile de exploatare ale acestuia sunt de trei la sase ori mai mari dect in cazul
unuia pe roti. Calculele efectuate de responsabili cu inzestrarea din fortele armate au aratat ca fondurile
alocate pentru inlocuirea blindatelor usoare pe senile, mai vechi, sunt suficiente doar pentru procurarea
de autovehicule blindate pe roti, putndu-se astfel reduce simtitor si cheltuielile de exploatare.

2. DEZAVANTAJE
Fata de autovehiculele blindate pe senile, cele pe roti prezinta urmatoarele dezavantaje:
Capacitatea de deplasare in teren
Criteriile dupa care se apreciaza capacitatea de deplasare in teren sunt urmatoarele:
- latimea maxima a santului traversat;
- adncimea maxima a vadului trecut;
- unghiul de panta urcata;
- inaltimea maxima a banchetei traversate;
- raza de viraj;
- presiunea specifica pe sol.
In cazul autovehiculelor blindate pe roti, valorile se incadreaza in limite cu 30%-50% mai scazute
dect la cele pe senile. Deoarece conditiile geografice ale Europei mijlocii, prin preponderenta
terenurilor cultivabile pe circa 90% din posibilele teatre de operatii, nu impun o capacitate deosebit de
mare de deplasare in teren, caracteristica autovehiculelor blindate pe senile, acestea vor fi utilizate doar
in situatii extreme, in teren framntat si greu accesibil. Prin existenta instalatiilor de reglare din mers a
presiunii in pneuri se poate realiza si la autovehiculele pe roti o ameliorare a capacitatii de deplasare in
teren.
Masa totala si spatiul pentru transportul sarcinii utile
Datorita sarcinii maxime admisibile pe osie, la autovehiculele blindate pe roti greutatea maxima
ramne limitata la circa 4 t la autovehiculele cu doua punti, la 15 t la cele cu trei punti si la 25 t la cele
cu patru punti. Drept urmare apar limitari ale posibilitatilor de instalare a unor tunuri cu presiuni mari si
de intarirea blindajului, in special la autovehiculele cu un numar mic de punti. In cazul in care
misiunile de indeplinit impun o crestere a greutatii peste limita de 30 t, este preferabila utilizarea unui
autovehicul pe senile.
Tinnd seama de elementele de organizare a autovehiculelor si de domeniile de folosire, ca
autovehicule de conducere, sprijin si aprovizionare de lupta, care permit incadrarea in clasa de 15 t si,
numai in cazuri speciale, in clasa de 30 t, se pare ca este adecvata realizarea unei familii de
autovehicule blindate pe roti si patru punti, care pot indeplini toate misiunile, cu toate dezavantajele pe
care solutia le implica.

Note bibliografice:

[1]

WENDY, K. De ce autovehicule blindate pe roti?, In: Truppendienst, Austria, nr. 3, 1993,


p.218-223, 15 fig., 1 tab
[2] STREUBEL, P. Proiectul: transportor blindat/vehicul blindat multifunctional/M.L.I.). In:
Wehrtechnik, RFG, an 29, nr.11, nov. 1997, p.23-24, 26, 6 fig., 2 tab. Prezentarea proiectului
germano-anglo-francez
Transportor
blindat/Autovehicul
blindat
multifunctional/M.L.I.,
GTK/MRAV/VBCI (Gepanzertes Transport Kraftfahrzeug/Multi Role Armoured Vechicle/Vehicule
Blind de Combat d'Infanterie)
[3] Mr. DUMITRU DANIEL, Puterea de lupta element de baza al procesului decizional al
NATO, Bucuresti 2000
[4] F.M. 100-5, Operatiile Fortelor Terestre, traducere
[5] Standard militar operational 50014, Doctrina tactica o fortelor operationale in operatii
multinationale, Bucuresti 2000