Sunteți pe pagina 1din 22

Activitati motrice adaptate

M. Epuran (1990) Sportul este competiie, ntrecere cu spaiul, timpul, gravitaia, cu


natura, cu alii i cu sine.
Sportul constituie o activitate social, ndreptat spre perfecionarea dezvoltrii fizice i
a capacitii motrice, dezvoltndu-se ca urmare a Jocurilor Olimpice.
Sportul este o activitate de ntrecere constituit dintr-un a nsamblu de aciuni
motrice, difereniate pe ramuri de sport prin care se caut perfecionarea posibilitilor morfofuncionale i psihice, concretizate n performane ca: record, depire proprie sau a partenerului.
Sportul reunete toate formele de activitate fizic menite, printr-o
participare organizat sau nu, s exprime sau s amelioreze condiia fizic si confortul
spiritual, s stabileasc relaii sociale sau s conduc la obinerea de rezultate n competiii de
orice nivel.
Sportul este o structur de activiti motrice codificate i

regii

instituionalizate corespunztoare practicrii diferitelor forme de competiii sportive, dup


reguli oficiale, ntre doi sau mai muli protagoniti sau a unui individ cu sine nsui.
Sportul desemneaz o activitate motric de loisir sau de ntrecere,
desfurat ntr-un cadru instituionalizat sau independent, cu caracter mai mult sau mai puin
spontan i competitiv.
Sportul se prezint ca mediu propice pentru nsuirea atitudinilor, valorilor i
comportamentelor social-personale apreciate n plan cultural.
Educatia fizica si sportul adaptat incearca sa vina in intampinarea unei mari provocari si anume
sa sprijine subiectii deficienti in a capata deprinderi care sa ii faca independenti, autonomi. Acest
lucru se poate realiza daca respectam trei aspecte importante:

conturarea unei strategii adecvate;

crearea unor situatii de invatare stimulative;

utilizarea unei abordari de instruire specifice si a unor modele ce faciliteaza


(re)invatarea.

1. Notiuni generele privind activitatea sportului adaptat


Definitia Sportului Adaptat
Copiii si tinerii cu nevoi speciale sunt inclusi in programe de reinsertie sociala ale caror
obiective pot fi realizate si prin intermediul activitatilor sportive.
Sportul adaptat constituie o ramura a sportului care utilizeaza structuri motrice, reguli
specific, conditii materiale si organizatorice modificate si adecvate cerintelor proprii diferitelor
tipuri de deficiente. (Dragnea& Mate-Teodorescu, 2002).
Obiectivele acestuia sunt :

maximizarea potentialului biometric existent;

facilitarea exprimarii subiectilor deficienti conform propriilor abilitati si capacitati;

realizarea unor efecte terapeutice, sanogenetice (terapie corectiva, recreationala, sportterapie, programe de sanatate);
adaptarea activitatii sportive in scop recreativ (timp liber);
realizarea unei noi imagini despre grup sau propria persoana, a unei valorizari superioare a
competentelor existente.

Organizarea sportului adaptat este diferentiata in literatura de specialitate, dupa cum urmeaza
(Dragnea& Mate-Teodorescu, 2002). :
1.

Activitati sportive care nu se deosebesc ca structura, reguli, conditii organizatorice si


material- de ramurile si probele sportive cunoscute;

2.

Activitati sportive care pastreaza structura si regulile obisnuite, dar beneficiaza de


conditii materiale care compenseaza intr-o anumita masura deficienta competitorului (un
nevazator care participa intr-o competitie de popice beneficiaza de o delimitare
proeminenta a culoarului de lansare a bilei);

3.

Activitati sportive la care participa atat competitori cu deficiente, cat si competitori


normali, subiectii deficienti avand unele facilitati regulamentare (subiectii participanti la
competitiile de tenis au dreptul sa returneze mingea dupa doua caderi succesive ale
acesteia);

4.

Activitati sportive la care participa competitori cu si fara deficiente; toti se supun unei
versiuni modificate a probei sau ramurii sportive respective (competitorii de orice tip
participa in carucioare cu rotile la orice joc de baschet);

5.

Activitati sportive de tipul Special Olympics la care participa exclusiv subiectii cu


deficiente de acelasi tip si grad.

Pe plan international, sportul adaptat este organizat si condus de urmatoarele foruri superioare :
-International Olympic Committee (IPC)
- International Association for Sport for Intelectual Dizabled (INAS-FID)
-Intenational Stoke Mandeville Weelchair Sport Federation (ISMWSF)
- International Sport Federation for Dizabled (I.S.O.D.)
-Cerebral Palsy International Sports and Recreation (CP-ISRA)
- International Wheelchair Basketball Federation (I.W.B.F.)
- International Wheelchair Tennis Federation (I.W.T.F.)
-International Blind Sports Association (I.B.S.A.)
-World Organisation Volleyball for Dizabled (W.O.V.D.)
In Romania, institutiile care se ocupa cu organizarea sportului adaptat sunt :

Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului

Federatia Romana Sportul pentru Persoanele cu Handicap

Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap

Asociatiile si cluburile sportive pentru persoane cu handicapuri diferite

Fundatiile specializate (Special Olympics)

In sportul adaptat, in functie de obiectivele care se doresc a fi indeplinite, se utilizeaza


diferite tipuri de programe: de recuperare, care cuprind exercitii si activitati specifice de
corectare a deficientelor corporale si de alta natura; programe adaptate, care cuprind activitati
motrice care maximizeaza potentialul existent si programele de dezvoltare, in cadrul carora
activitatile individualizate bazate pe nevoile specifice urmaresc imbunatatirea capacitatii de
miscare, a fitness-ului si integrarea socio-emotionala.
De cele mai multe ori, acestea sunt aplicate in sistem, fiecare dintre
ele aducandu-si aportul in rezolvarea diferitelor sarcini.
Activitatile fizice adaptate se bazeaza pe adaptarea exercitiilor,
activitatilor fizice la conditiile si posibilitatile individului. Se adreseaza:
1. persoanelor cu dizabilitati (motorii, senzoriale, intelectuale);

2. persoanelor cu boli cronice (afectiuni cardiovasculare, reumatism, afectiuni


respiratorii-astm, epilepsie, afectiuni musculare, etc)
3. pensionari (de varsta, de boala).
Din punct de vedere al activitatilor fizice, aceste grupuri sunt unite de doi factori:
1.dificultatea de a participa la activitati fizice prin cluburi si asociatii sportive;
2. componenta automotivanta a activitatii fizice - de o pronuntata importanta pentru
viata.
Pentru atingerea scopului final, de crestere a calitatii vietii, prin activitati fizice adaptate se
urmareste: cresterea capacitatii fizice, cresterea fitness-ului, cresterea increderii in sine, cresterea
placerii pentru activitatea fizica. Prin intermediul acestor activitati, persoanele trebuie sa
gaseasca un loc unde: sa fie intelesi si respectati; sa se simta in siguranta in timp ce
componentele motorii, senzoriale si afective sunt stimulate/activate; comunicarea verbala si
nonverbala sa duca la adaptari specifice a sensurilor comunicarii; sa se imbunatateasca
capacitatile motorii si intelectuale;activitatile sa aiba drept finalizare socializarea si reducerea
dependentei. Rolul aplicarii activitatilor fizice adaptate vizeaza, fie implicarea in actiuni sociale
cat mai diversificate, fie acordarea de asistenta grupurilor sociale, in vederea integrarii celor cu
dificultati de adaptare sociala.
Conceptul strategiei de lucru in cadrul activitatilor fizice adaptate pleaca de la
urmatoarele 3 nivele:
1. senzorial: vaz, auz, sensibilitate kinestezica, tactila;
2. nivelul abilitatilor motorii:
a. perceptia motorie: echilibru, integrarea corporala, directionarea miscarii;
b. fitness-ul fizic: forta-rezistenta musculara si antrenament la efort (anduranta cardiorespiratorie);
c. abilitatea motorie, coordonarea.
3. nivelul indemanarilor:
a. sportive (aruncarea mingii, lovirea unei mingi cu piciorul, cu racheta,etc);
b. functionale (mersul, alergarea, urcarea sau coborarea scarilor sau a unei pante).
Sport adaptat dezvoltarea sentimentului de plenitudine i mbuntirea imaginii de sine
- reducerea handicapului social;
-

mbuntirea condiiei fizice care s favorizeze obinerea de performane

profesionale i sociale;

favorizarea progresului prin activitile de petrecere a timpului liber;

ncurajarea relaiilor sociale att ntre indivizii deficieni ct i ntre acetia i

persoanele valide.
Activitatile de educatie fizica si sport adaptat pun in valoare calitatile, deprinderile,
atitudinile, valorile si comportamentele care abiliteaza subiectii deficienti sa participe in
calitate de membri ai societatii in carea traiesc.(Anshel, 1991).
Activitatile fizice adaptate favorizeaza pe de o parte, cresterea calitatii vietii, si pe de alta
parte, contribuie la integrarea si coeziunea sociala.
Incepand cu anii 1980, organismele comunitare europene au initiat o serie de proiecte
legislative si programe adresate persoanelor cu dizabilitati, proiecte care au urmarit indeplinirea
urmatoarelor obiective:
-

integrarea sociala la nivel comunitar(1983);

pregatirea vocationala a subiectilor cu dizabilitati(1988-1989);

includerea unor arii importante, cum ar fi recuperarea functionala, integrarea


educationala si activitatile de timp liber pentru deficienti(1993-1996);

drepturi egale si oportunitati in ceea ce priveste educatia integrata, recreere si


sport(1996);

capacitarea subiectilor
societatii(1997).

cu

comportamente

valorizate

la

toate

nivelele

Educatia fizica speciala sau adaptata, este o ramura a educatiei fizice ce urmareste
recuperarea si integrarea sociala prin promovarea programelor adaptate diferitelor tipuri de
deficiente. Se cunosc trei tipuri de asemenea programe:
1.

Programe adaptate care implica modificare activitatilor fizice traditionale, astfel


incat sa ofere posibilitati de participare pentru toti deficientii;

2.

Programe corective care se adreseaza in special recuperarii functiei posturale si a


deficientelor de biomecanica a miscarii;

3.

Programe de dezvoltare care urmaresc imbunatatirea nivelului calitatilor motrice si a


posibilitatilor de realizare a deprinderilor si priceperilor motrice.

2. Principii didactice adaptate instruirii persoanelor cu cerinte educative speciale.


Educatia integrata se refera la includerea in structura invatamantului de masa
a copiilor cu cerinte speciale in educatie (copii cu deficiente senzoriale, fizice,
culturale, intelectuale sau de limbaj, devavorizati socio-economic si cultural, copii
din centrele de asistenta si ocrotire, copii cu usoare tulburari psiho-afective si
comportamentale, copii afectati cu HIV) pentru a oferi un climat favorabil dezvoltarii
armonioase si cit mai echilibrate a personalitatii acestora.
Se considera ca
scoala este principala instanta de socializare a copilului (familia fiind considerata
prima instanta de socializare), integrarea scolara reprezinta o particularizare a
procesului de integrare sociala a acestei categorii de copii, proces ce are o
importanta majora in facilitarea integrarii ulterioare. In plus integrarea scolara a
copiilor cu nevoi speciale, sub indrumarea atenta a cadrelor didactice, permite
perceperea si intelegerea corecta de catre elevii normali a problematicii si
potentialului de relationare si participare la viata comunitara a semenilor lor care
din motive independente de vointa lor, au nevoie de o abordare diferentiata a
procesului de instructie si educatie din scoala precum si de anumite facilitati pentru
accesul si participarea lor la serviciile oferite in cadrul comunitatii.
Actiunea de integrare conform Programului
National din 2000, privind educatia si integrarea copilului cu nevoi speciale vizeaza
doua aspecte:
1.

Integrarea copiilor in invatamantul public si pastrarea lor in familia


naturala;

2.

Integrarea copiilor cu deficiente asociate, grave, severe, profunde din


caminele spital in scolile speciale/de masa, cu mentinerea lor acolo unde
este posibil in familie.

Integrarea scolara a copiilor cu cerinte speciale in invatamantul de masa,


presupune:

A educa copii cu cerinte speciale alaturi de copiii normali;

A asigura servicii de specialitate(recuperare, terapie educationala,


consiliere scolara, asistenta medicala si sociala) in scoala respectiva;

A acorda sprijinul necesar personalului didactic si managerului scolii in


procesul de proiectare si aplicare a programelor de integrare;

A permite accesul efectiv al copiilor cu nevoi speciale la programul si


resursele scolii (biblioteca, terenuri de sport, etc);

A incuraja relatiile de prietenie si comunicare intre copiii din clasa/scoala;

A educa si ajuta toti copiii pentru intelegerea si acceptarea diferentelor


dintre ei;

A tine cont de problemele si opiniile parintilor, incurajandu-I sa se implice


in problemele scolii;

A asigura programe de sprijin individualizate pentru copiii cu nevoi


speciale.

Regulamentul de organizare si functionare a invatamantului special propune


urmatoarele structuri de sprijin si adaptare a organizarii scolare:
-

grupa/clasa de integrare includerea a 2-4 copii cu CES in grupe sau


clase obisnuite cu reducerea corespunzatoare a numarului de copii/elevi si
cu asigurarea sprijinului psihopedagogic necesar din partea unui cadru
specializat (intinerant/de sprijin);

programul de integrare cuprinderea individuala a unui copil/elev cu


CES intr-o grupa sau clasa obisnuita cu asigurarea suportului
corespunzator din partea unui cadru specializat (intinerant/de sprijin).

Profesorul de sprijin este persoana specializata in activitatile educative si


recuperatorii adresate copiiilor cu CES. Acesta participa atat la activitatile din scoala
cat si la cele desfasurate inafara scolii asigurand ajutorul necesar elevilor cu CES.
Profesorul itinerant are un statut asemanator cu cel al profesorului de sprijin cu
deosebirea ca acesta isi desfasoara activitatea in scoli obisnuite, unde frecventeaza
un anumit numar de copii cu CES proveniti din diverse familii. In responsabilitatea
profesorului intinerant intra si activitatea desfasurata cu elevii deficienti la
domiciliul acestora atunci cand acestia nu se pot deplasa regulat la scoala sau cand
nu sunt inclusi intr-un centru sau alta institutie de ocrotire.
Competentele profesorului itinerant:
-

elaboreaza si propune echipei de lucru programe personalizate de


servicii educationale;
propune elevii pentru interventie personalizata;

asigura programe curriculare adaptate posibilitatilor de invatare si


dezvoltare ale copiilor;

colaboreaza cu profesorii claselor in care sunt integrati copiii cu


deficiente, cu precizarea modalitatilor de lucru pentru fiecare capitol,
tema, lectie;

preda in parteneriat intreaga activitate;

participa in clasa in calitate de observator, consultant, coparticipant;

desfasoara activitati terapeutic-ocupationale individuale si de grup;

acorda asistenta psihopedagogica;

realizeaza activitatea de evaluare;

proiecteaza si realizeaza activitatea de invatare individualizata care


vizeaza invatarea curriculara propriu-zisa, adaptata la un alt context,
diferita de cel al clasei.

Modele si forme de realizare a educatiei integrate pe plan mondial:


-

modelul cooperarii scolilor speciale cu scoala obisnuita in acest caz


scoala obisnuita coordoneaza procesul integrarii si stabileste un
parteneriat activ intre cadrele didactice din cele doua scoli;

modelul bazat pe organizarea unei clase speciale in scoala obisnuita


presupune integrarea copiilor deficienti in scolile obisnuite unde sa intre in
relatie cu elevii normali,

modelul bazat pe amenajarea in scoala obisnuita a unei camere de


instruire si resurse pentru copiii cu deficiente, integrati individual in
clasele obisnuite din scoala respectiva profesorul care se ocupa de elevii
deficienti devine profesor de sprijin;

modelul intinerant favorizeaza integrarea intr-o scoala obisnuita a


unui numar mic de copii cu CES (1-3 elevi), domiciliati la distanta mica de
scoala;

modelul comun profesorul intinerant este responsabil pentru toti copiii


cu deficiente si ofera servicii de sprijinire a copilului si familiei acestuia.

Se intelege faptul ca nu pot exista modele care nu pot sa raspunda in


totalitate la problemele si nevoile copiilor cu dizabilitati integrati in invatamantul de
masa. Pe de alta parte pot aparea probleme care tin de contextul socio-economic,
geografic, al sistemului de invatamant care trebuie luate in considerare. Integrarea
unui copil cu CES in invatamantul de masa se ia in urma unei expertize complexe
asupra copilului a consultarii factorilor direct implicati in acest proces si a evaluarii
factorilor de risc. Integrarea nu poate fi un proces impus de anumite interese
personale ale parintilor sau reprezentantii unor institutii, de sentimente sau
atitudini umanitare, de politici educationale si sociale cu caracter propagandistic. Ea
reprezinta un act responsabil asumat de personalul scolii, de familie, de comunitate
si nu trebuie perceput ca un proces de subminare a scolilor obisnuite, ci ca un
porces de normalizare a vietii persoanelor aflate in dificultate si ca o masura de
constientizare a rolului de institutie publica a scolii unde in calitate de cetateni sa
aiba drepturi egale.
Educatia incluziva are la baza principiul dreptului egal la
educatie pentru toti copiii, indiferent de mediul social sau cultural din care provin,
religie, etnie, limba vorbita sau conditiile economice in care traiesc.

3. Deficienta; dezabilitate; handicap (tipuri).


Deficiena - pierderea de substan sau alterariea unei funcii sau a unei structuri
psihologice, fiziologice sau anatomice.
Toate aceste manifestri sunt pur fizice (amputi, paralizii etc), senzoriale (alterri din varii
motive ale auzului, vazului etc) sau mintale (imposibilitatea de a funciona cognitiv conform
vrstei cronologice).
Dizabilitatea - reducerea (rezultat al unei deficiene) pariale sau totale, a capacitii de a
ndeplini o activitate ntr-un mod sau n limitele considerate ca normale pentru o fiin uman.
Dac un individ se confrunt cu o deficien de orice tip (lipsa unui membru,
imposibilitatea de a vedea, de a auzi etc) ce nu i permite s ii continue stilul de via dorit,
apare dizabilitatea. n ziua de astzi, mulumit tehnologiei avansate (medicale, n special) pentru
unele situaii putem s nici nu mai aducem n discuie noiunea de dizabilitate. Protezrile,
tehnologiile IT etc, pot oferi o viaa simpl oricui.
Handicap - un dezavantaj social, un prejudiciu ce rezult din deficien sau dizabilitatea
unui individ i care limiteaz ndeplinirea unui rol considerat ca normal, innd cont de vrst, de
sex, de factori socio-culturali.
Deficientele fizice sunt definite ca abateri de la normalitate, nforma si functiile fizice ale
organismului, care tulbura cresterea normala si dezvoltarea armonioasa a corpului, modifica
aspectul exterior, reduc aptitudinile si puterea de adaptare la efortul fizic si diminueaza capacitatea
de munca productiva a individului.
DEFICIENELE MORFOLOGICE GLOBALE
E. Verza clasifica deficientele morfologice globale n: deficiente de crestere (hiposomie - nanism,
hipersomie - gigantism, ntre naltime si greutate de exemplu, disproportionalitate - ntre cap si trunchi
de exemplu), de nutritie (obezitate, debilitate fizica), de atitudine (atitudine global insuficienta, de
exemplu: rigida sau global asimetrica), deficiente ale tegumentelor (palide sau vinetii, uscate sau
umede, cu pete, cicatrici, 128 eczeme, cu hipertricoza - pilozitate pe tot corpul,), deficiente ale
musculaturii (hipotonii sau hipertonii), deficiente ale oaselor, ale articulatiilor.
DEFICIENELE FUNCIONALE
A doua mare categorie de deficiente fizice este reprezentata de deficientele functionale, n
care includem:
- deficiente ale aparatului neuromuscular (diferitele forme si grade de paralizii, tulburarile de
mers, de echilibru, de ritm, de coordonare a miscarilor);
- deficiente ale marilor aparate si functiuni ale organismului (ale aparatului respirator - ex.:
insuficienta respiratorie, ale aparatului cardiovascular - ex.: hipertensiune arteriala, ale aparatului
digestiv si functiilor de nutritie - ex.: obezitate, ale sistemului endocrin - ex.: insuficienta sexuala,
nanism, deficiente ale organelor de simt).

4. Invatarea si reanvatarea motrica in educatia fizica si sportul adaptat.


NVAREAI RENVAREA MOTRIC N EDUCAIA FIZIC I SPORTUL
ADAPTAT
Problematica nvrii reprezint una dintre temele constante abordate de
psihologi,pedagogicare subliniaz, n esen, elementele conceptuale, etapele, modalitile de
intervenie,condiiile favorizante ale nvrii, particulariti ale procesului la diverse etape de
vrst etc. Unaspect mai puin investigat l reprezint caracteristicile (re)nvrii la copiii cu
cerine educativespeciale care dei respectpattern-ul clasic al nvrii, mbrac unele aspecte
particulare nconcordan cu tipologia deficienei, severitatea acesteia, condiii ambientale etc. Ca
fenomen psiho-comportamental, nvarea trebuie abordat ca unitatei interdependen
ntreelementele caracteristice subiectuluii cele ale aciunii sau situaiei educaionale
condus deprofesor.n cadrul strategiilor de lucru un loc privilegiat l ocup metodele de
instruirei stilurile depredare care se vor adapta n funcie de stadiul dezvolt
rii motrice, nivelul nvrii motrice,capacitatea de a stpni complexitatea sarcinii i factorii
limitani pe care tipuli severitatea deficienei i impun.Se poate aprecia c
principalele metode de instruire sunt : metoda global, metoda analitic , metoda progresiv.
Metoda global se utilizeaz n cazul nvrii deprinderilor simple care pot fi
abordateintegral, nc de la nceput sau n cazul subiecilor care au dificulti n legarea
diferitelor pri ale deprinderii ntr-un tot. De asemenea este o metod util atunci cnd subiecii
au atenie de scurt durat sau cnd nva cel mai bine prin imitaie.Cu toate acestea, o cerin a
acestei metode este casubiectul s fie capabil s-i aminteasc deprinderea de
nvat cu toate elementele sale componente. Exemple tipice de deprinderi care sunt nsuite rin
metoda global sunt : alegarea,prinderea, sritura, lovirea etc.
Metoda analitic se utilizeaz n situaia n care deprinderea poate fi fragmentat pe pri
componente i apoi asamblate, pe msura nsuiri lor. Aceast metod d rezultate la subiecii cu
o bun capacitate de concentrare pe sarcini limitate. Nu se recomand ns celor care au
dificulti n integrarea prilor componente ntr-un ansamblu, chiar i atunci cnd sunt orientai
de profesor. Menionm c legarea elementelor se poate realiza n dublu sens, de la faza
iniial spre cea final sau de la sfrsitul aciunii spre faza de debut (de exemplu, n sritura n
lungime cu elan se nva mai nti aterizarea). Subliniem faptul c fiecare parte a aciunii care se
nva poate constitui un16obiectiv de sine stttor n condiii speciale. De exemplu, prile
componente ale procedeului spatedin not (plutire, alunecare pe spate, picioare spate, lucrul
braelor) pot fi exersate cu succesiseparat, n condiile n care subiectul nu poate stpni sau
mobiliza toate segmentele implicate nmicare.
Metoda progresiv este o variant a metodei analitice n care se nva mai nti partea
fundamental, apoi se trece la combinarea primelor pri nsuite, urmat de nvarea restului
elementelor. Diferena const n faptul c prile componente ale micrii nu pot representa
obiective de sine stttoare, ci trebuie totdeauna s se ia n calcul aciunea motric n ansamblu.
De exemplu, n cazul triplu saltului se nva mai nti desprinderea de pe dou picioarei
aterizarea peun singur picior, apoi se nva pasul srit i pas srit cu aterizare. Prezentm n
continuare o sintez a cerinelor (re)nvrii motrice care se aplicla persoanele
cunevoi speciale. nvarea poate fi mai eficient prin aplicarea acestor repere de instruire care se
vor concretiza n atingerea unui potenial maxim al subiecilor.

pentru a veni n ntmpinarea diferenelor interindividuale folosii ct mai multe


stiluriitehnici de instruire; sarcinile de nvat se vor introduce doar atunci cnd subiecii
(copiii) au atins un anumit nivelde dezvoltare;
pentru a motiva subiecii s continue nvarea stimulaii ncurajai permanent eforturile lor;
pentru a crete performana punei la dispoziia subiecilor toate oportunitile necesare;
individualizarea este cheia rezolvrii ratelor individuale de progres;
pentru ncurajarea subiecilor furnizai n permanen feed-back-ul adecvat;
pentru favorizarea transferului ntre deprinderi, identificai aspectele comune ale micrilor;
pentru un progres rapid n nvare fixai obiective semnificativei realiste pentru subieci;
pentru a favoriza reinerea durabil a deprinderilor, selectai acele micri cu o
anumit semnificaie i utilitate (pentru autoservire, deplasare autonom, petrecerea timpului
liber etc);Un aspect important n (re)nvarea i reeducarea motric este analiza amnunit a
activitii care este propus spre exersare. Astfel, profesorul trebuie s stabileasc cum contribuie
acea activitate la necesitile fizice, motrice, cognitive, affective i sociale ale individului. De
exemplu, trebuie cunoscute poziiile corpului pe care activitatea le reclam, segmentele corporale
implicate, aciunile diverselor segmente, pattern-urile fundamentale de micare ncorporate
nactivitate, nivelul fitness-ului i sistemele senzoriale participante.n plan cognitiv trebuie
evaluate: numruli complexitatea regulilor micrii, n ce msur intervine memoria subiectului,
capacitatea de concentrare, deprinderile perceptive.
n plan afectiv factorii care trebuie cunoscui sunt: efectul emoional al participrii,nivelul
controlului emoional pe care l presupune acea activitatei dac sarcina motric presupune
interaciuni ntre participani.

5. Organizarea activitatii de instruire in educatie fizica si sport adaptat.


Structura programului de lucru pentru activitati motrice adaptate (speciale)
n linii mari, un program special de lucru, indiferent de aria de ntrebuintare (recuperare,
educatie, recreere, sport) ar trebui sa cuprinda:
- Privirea de ansamblu definirea activitatii, instruire/reguli, echipament/materiale,
relevanta/adecvare la participanti, usurinta adaptarii si aptitudinile necesare n prealabil.
- Scopuri pe termen lung un enunt n legatura cu comportamentele asteptate de la participanti
dupa experienta nvatarii.
- Obiective pe termen scurt un enunt n legatura cu comportamentele specifice ale
participantilor n vederea realizarii scopului. n general, criteriile 747e410h de performanta
acceptabila trebuie omise din cadrul programului, astfel nct cel care lucreaza (Kinetoterapeut,
profesor, antrenor) sa poata individualiza lucrul pentru fiecare participant, functie de:
- capacitatea initiala a participantului
- capacitatea potentiala a participantului
- limitele comportamentale ale participantului
- limitele mediului
- Evaluarea activitatilor motrice teste desemnate sa determine nivelul de functionare ntr-o
activitate specifica. Directiile sunt de raportare a nivelului actual, la capacitatile functionale
specifice si punctele tari ale participantului. Testele sunt legate de predare, aptitudini si sarcini.
- Secventa aptitudinala comportamentul secvential prin care participantul demonstreaza
achizitionarea unei deprinderi sau cunostinte descrise n obiectiv. Cel care lucreaza trebuie sa
determine criteriul de performanta acceptabila.
- Analiza sarcinii mpartirea unei deprinderi n secvente detaliate, pe care participantii trebuie
sa le parcurga n procesul dobndirii deprinderii respective.
- Sugestii de predare sugestii pentru utilizarea unor metode, mijloace si materiale n vederea
realizarii deprinderilor.
- Tabelul de date utile activitatea si deprinderile sportive n raport cu patru domenii functionale:
climatul social (comunitatea), microclimatul social (familia, locuinta), vocatia si activitatile
recreative.
- Evidenta zilnica a performantei nregistrarea performantei zilnice a participantului de-a
lungul programului.
- Terminologie si bibliografie glosar de termeni, bibliografie si surse.
Organizarea si planificarea programelor generale si individuale de antrenament, o cheie a
succesului n activitatea de antrenament pentru activitati motrice, ajuta la evitarea problemelor
majore care ar putea sa apara pe parcursul programului. Componentele principale n pregatirea
programului sunt planificarea prealabila si planificarea lucrului propriu-zis.
n cadrul planificarii prealabile se asigura actualizarea cunostintelor teoretice si practice
despre programul de antrenament pentru activitati motorii, datele despre practicanti si n special
controlul medical, locul de desfasurare, echipamentul necesar, cooptarea si instruirea persoanelor
de ajutor voluntare, necesare exercitiilor.

Planificarea antrenamentului (lectiei) trebuie sa tina cont de urmatoarele: lucrul pentru


captarea atentiei si ncalzirea; utilizarea grupelor de deprinderi (mobilitate, lovire, ndemnare;
jocuri de grup, toate cu alocarea unui timp util, dar care sa nu determine oboseala practicantilor.
n vederea unui lucru normal si a unei continuitati n antrenarea activitatilor motrice, se
preconizeaza o planificare a temelor, de regula pe opt saptamni si cu trei zile de antrenament pe
saptamna. La finele acestor opt saptamni, ca de fapt la fiecare lectie de antrenament, se
evalueaza rezultatele muncii, se premiaza participantii, sau se ncurajeaza printr-o alta metoda.
Este firesc ca persoanele cu handicap sever nu vor face progrese evidente la sfrsitul
cilului de opt saptamni. Acestea trebuie incluse n mai multe cicluri de pregatire.
Fiecare profesor (antrenor sau instructor) si concepe programul lui de pregatire n functie
de cele mentionate mai sus.
Ca ajutor, va prezentam mai jos un model de program de pregatire standard pentru opt
saptamni, adaptat dupa programul lui Special Olympics International.
Programul unui ciclu de pregatire motrica adaptata
Prima saptamna
Ziua 1
1. Prezentarile antrenorilor si ale participantilor (15 min).
2. Activitati motrice comune ale antrenorilor, terapeutilor, parintilor si participantilor (20 min).
3. Joc de grup (10 min).
Ziua 2
1. Prezentarile membrilor grupului antrenori si practicanti (5 min).
2. Incalzire (10 min).
3. Evaluare initiala 15 min
4. Joc (10 min).
5. Revenire dupa efort si ncheierea lectiei (5 min).
Ziua 3
1. Incalzire (10 min).
2. Evaluare initiala completa (15 min).
3. Introducere n antrenamentul senzorial si motric (15 min).
4. Revenire dupa efort si ncheierea lectiei (5 min).
Saptamna a doua
Ziua 1
1. Incalzire (10 min).
2. Exercitii senzori-motrice, mobilitate (30 min).
3. Revenire dupa efort si ncheierea lectiei (5 min)
Ziua 2
1. Incalzire (10 min).

2. Exercitii senzori-motrice, mobilitate (30 min).


3. Revenire dupa efort si ncheierea lectiei (5 min).
Ziua 3
1. Incalzire (5 min).
2. Exercitii (15 min).
3. Jocuri de grup (10 min).
4. Evidentierea practicantului si a ajutorului saptamnii (5 min)
Saptamna a treia
Ziua 1
1. Incalzire (10 min)
2. Exercitii din saptamna anterioara (15 min)
3. Exercitii pentru deprinderi motrice (10 min).
4. Activitate de grup (5 min).
5. Revenire dupa efort si ncheierea lectiei (5 min).
Ziua 2
1. Incalzire (10 min)
2. Exercitii senzori-motrice, mobilitate, ndemnare (30 min).
3. Revenire dupa efort si ncheierea lectiei (5 min)
Ziua 3
1. Incalzire (10 min).
2. Exercitii senzori-motrice, mobilitate, ndemnare (30 min).
3. Jocuri de grup (10 min)
4. Evidentierea practicantului si ajutorului saptamnii
Saptamna a patra
Ziua 1
1. Incalzire (10 min)
2. Exercitii din saptamna anterioara (25 min)
3. Exercitii pentru deprinderi motrice (de lovire) (10 min).
4. Revenire dupa efort si ncheierea lectiei (5 min)
Ziua 2
1. Incalzire (10 min).
2. Exercitii din saptamna anterioara (25 min).
3. Exercitii noi de depinderi (lovire) (10 min).
4. Revenire dupa efort si ncheierea lectiei (5 min)

Ziua 3
1. Incalzire (10 min).
2. Exercitii (25 min).
3. Jocuri de grup (10 min).
4. Evidentierea participantului si ajutorului saptamnii ( 5min)
Saptamna a cincea
Ziua 1
1. Incalzire (10 min).
2. Exercitii senzori-motrice, mobilitate, ndemnare, (25 min).
3. Exercitii pentru deprinderi (lovire) (10 min).
4. Revenire dupa efort si ncheierea lectiei (5 min)
Ziua 2
1. Incalzire (10 min).
2. Exercitii pentru calitati si deprinderi (35 min).
3. Revenire dupa efort si ncheierea lectiei (5 min)
Ziua 3
1. Incalzire (10 min).
2. Probe competitionale (sportive) (35 min).
3. Evidentierea practicantului si al ajutorului saptamnii (5 min)
Saptamna a sasea
Ziua 1
1. Incalzire (10 min).
2. Exercitii calitati si deprinderi (35 min).
3. Revenire dupa efort si ncheierea lectiei (5 min)
Ziua 2
1. Incalzire (10 min).
2. Exercitii calitati si deprinderi (35 min).
3. Revenire dupa efort si ncheierea lectiei (5 min)
Ziua 3
1. Incalzire (10 min)
2. Exercitii calitati si deprinderi(25 min).
3. Jocuri de grup (10 min).
4. Evidentierea practicantului si al ajutorului saptamnii (5 min)
Saptamna a saptea
Ziua 1

1. Incalzire (10 min).


2. Exercitii calitati si deprinderi (35 min)
3. Revenire dupa efort si ncheierea lectiei (5 min)
Ziua 2
1. Incalzire (10 min).
2. Exercitii calitati si deprinderi (35 min).
3. Revenire dupa efort si ncheierea lectiei (5 min)
Ziua 3
1. Incalzire (10 min).
2. Exercitii calitati si deprinderi (25 min).
3. Jocuri de grup (10 min).
4. Revenire dupa efort (5 min)
5. Evidentierea practicantului si al ajutorului saptamnii (5 min)
Saptamna a opta
Ziua 1
1. Incalzire (10 min).
2. Exercitii calitati si deprinderi (25 min).
3. Evaluarea finala a deprinderilor (10 min).
4. Revenire dupa efort si ncheierea lectiei (5 min)
Ziua 2
1. Incalzire (10 min).
2. Evaluare finala deprinderi (20 min)
3. Joc (15 min).
4. Revenire dupa efort si ncheierea lectiei (5 min)
Ziua 3
- Program de antrenament bazat pe jocuri.
- reevaluarea scopurilor si obiectivelor
- luarea deciziilor n legatura cu programele viitoare
- stabilirea practicantilor care trec n alt program si a celor care ramn la acelasi program

6. Activitati de educatie fizica si sport adaptat pe ramuri sportive.(nevazatori;infirmitate).


Termenul handicap se refera la dezavantajul social, la pierderea si limitarea sanselor unei
persoane de a lua parte la viata comunitatii la un nivel echivalent cu ceilalti membri. El descrie
interactiunea dintre persoana cu dizabilitati si mediu.
Persoanele cu handicap sunt acele persoane crora mediul social, neadaptat deficientelor
lor fizice, senzoriale, psihice, mentale, le mpiedic total sau le limiteaz accesul cu sanse egale
la viata social, potrivit vrstei, sexului, factorilor materiali, sociali si culturali proprii,
necesitnd msuri de protectie special n sprijinul integrrii lor sociale si profesionale.
Caracteristici generale:
copii cu deficiente de vedere cunosc o dezvoltare psihica relativ normala si se pot
afirma ca personalitati in diferite domenii de activitate;
pot prezenta o serie de tulburari de ordin somatic: expresie specifica a fetei, o
dezvoltare fizica intarziata si mai putin armonioasa concretizata in atitudini rigide uneori cu
deformari ale coloanei vertebrale, miscari imprecise, mers slab coordonat;
imaginile pe care le percep lipsite de precizie, neclare, uneori fragmentate sau
distorsionate;
apar dificultati in actualizarea spontana, interpretarea si constientizarea imaginii ceea
ce determina o scadere a randamentului mental sau actional;
opereaza cu scheme mentale in mod excesiv;
au o memorie foarte buna;
incredere in sine mai putin dezvoltata.
In procesul instructiv educativ, se intalnesc, la diferite nivele, anumite
bariere in calea invatarii, cum ar fi:
o anumita scadere a analizei si sintezei optice ce poate fi corelata cu
existenta unor intarzieri in planul gandirii si al achizitiei operatiilor instrumentale;
un decalaj in ceea ce priveste cantitatea si calitatea reprezentarilor,
volumul si forta acestora in raport cu cunostintele verbale, fapt reflectat in recunoasterea unor
obiecte sau fenomene si in capacitatea redusa de actualizare a unor caracteristici definitorii;
dificultati in intelegerea conceptelor spatiale (rotatie, revolutie,
scheme spatiale);
dorinta de explorare diminuata de sentimentul de teama;
dificultati in coordonarea miscarilor;
ritm mai lent in realizarea sarcinilor in clasa.
In munca de recuperare si integrare a acestor copii cu deficiente si dizabilitati, un rol
important il are atragerea lor in cadrul activitatilor sportive, integrarea in grupurile de copii in
vederea redarii increderii de sine si a deprinderii de coordonare a miscarilor. Pentru realizarea
acestor deziderate sunt necesare aplicarea unor strategii si interventii utile din partea cadrelor
didactice de specialitate.

Intr-o scurta enumerare aceste interventii ar putea fi:


elevii cu deficienta de vedere trebuie sa fie asezati in prima banca, sa fie incurajatisa se
miste prin clasa, pentru a intra in posesia unor materiale sau informatii, ceea ce ii ajuta si la
aplicarea unor exercitii de comunicare;
trebuie asigurat un spatiu suplimentar pentru unele materiale speciale adecvate,
la care sa aiba acces usor, avand in vedere dificultatile cauzate de sindromul ambliopic;
pot sa realizeze aceleasi sarcini ca si ceilalti elevi dar au nevoie de
adaptari ale mijloacelor de invatamant;
imbunatirea calitatii iluminarii este o cale eficienta pentru cresterea
gradului de utilizare a vederii;
elevii trebuie incurajati si instruiti sa-si foloseasca cat mai mult
vederea;
antrenarea si reeducarea perceptiei vizuale se realizeaza in
corelatie cu valorificarea altor modalitati receptive si in primul rand cu cea tactil-kinestezica;
alternarea activitatilor care solicita vederea cu altele care
presupun repausul vizual;
adecvarea materialelor didactice : folosirea celor cu
caractere grafice mari si clare limbajul are un rol considerabil in compensarea deficientelor de
vedere si este o forma principala de transmitere si imbogatire a experientei cognitive.
incurajarea independentei si, in acelasi timp, a muncii in echipa,
care sa-i dezvolte increderea in fortele si cunostintele sale;
deoarece aprecierea vizuala nu este totdeauna accesibila elevului, se
recomanda aprecierea verbala sau atingerea tactila. ( o bataie usoara pe umeri).
Handicapul independentei fizice reprezinta capacitatea individului de a
sustine o existenta independenta obisnuita
- 0 complet independent fizic;
- 1 independent cu ajutor: carje, baston;
- 2 independenta adaptata, amenajari speciale ale mediului de viata;
- 3 dependenta situationala, este in incapacitatea severa pentru unele situatii dar posibila pentru
altele fara ajutor;
- 4 dependenta la intervale mai lungi o data in zi sau mai rar;
- 5 dependenta la intervale scurte (la ore) nu se poate imbraca nu poate face baie;
- 6 dependenta doar la intervale critice apar des sau ne clarificat;
- 7 dependenta de ingrijire speciala zi si noapte continuu (batrani, gutosi, incontinenti, afectiuni
motorii grave);

- 8 dependenta de ingrijire intensiva;


- 9 nespecificat.
Handicap de mobilitate deficitul de abilitate de a se misca in ambientul
sau se suprapune cu handicapul independentei fizice dar devine analitic prin raporturile de
miscare
- 0 nimic;
- 1 restrictii variabile ale mobilitatii in diferite momente (sciatica, reumatism, astm, afectiuni
cardiace);
- 2 deficit de miscare in afara casei (mijloacele de transport) nu intra in 3 9;
- 3 mobilitate redusa in afara casei datorat unor stari de boala severe (pulmonari, debili);
- 4 restrictii de vecinatate;
- 5 restrictii in interiorul locuintei cu limitari marcate de efort se pot mobiliza in casa greu;
- 6 restrictii in camera (foarte greu);
- 7 restrictii in scaun (sta in pat mai mult);
- 8 restrictie totala de mobilitate (nu poate parasi patul);
- 9 nespecificat.
Apariia handicapului are variate cauze pot fi congenitale, accidentale, rezultate n urma
unor tratamente greite i multe alte cauze. Indiferent de natura cauzei, persoana cu handicap este
o persoan sensibil iar munca cu ia necesit o specializare aparte, nai ales dac este inclus ntr-o
activitate sportiv. Dup cum s-a artat la un alt capitol, n funcie de gravitatea handicapului
sportivii sunt repartizai n trei clase sportive. n funcie de clasa sportiv n care se afl sportivul
responsabilul sportiv are un grad sporit de importan.Rolul responsabilului sportivn afara
cunoaterii psihologiei nevztorului, responsabilul sportiv trebuie s cunoasc urmtoarele:
1.Nevztorii f r leziuni cerebrale pot practica uor sportul chiar la nivel de competiie.
2.Pe tot parcursul antrenamentului trebuie s dea dovad de un calm desvrit, s insiste pentru a fi
linite absolut, s interzic strigte, exclamaii, aplauze
3.edinele, antrenamentele sunt de preferat a se desfura n aer liber dect n sli unde
ecourile pot aduce neajunsuri, pot crea confuzii nevztorilor ceea ce ar conduce la accidente
ntre ei sau alte obiecte.
4. Nevztorii cu leziuni grave sau evolutive trebuie s fie educai, obinuii s se comporte
canevztori.

5. Posibilitile de practicare a activitilor fizice sunt n funcie de gradul de ambliopie i de


riscurile agravrii leziunii oculare. Trebuie, deci, ca responsabilul sportiv s elimine toate
riscurile traumatismelor oculare directe i indirecte, toate cauzele hipertensiunii la nivelul feei
pentru aceia care au globii oculari fragili, interzicnd orice fel de: exerciii fizice n care capul
este nclinat ctre n jos; activiti apneice i n mod special alergrile de intensitate medie i
maxim; repetri prea frecvente de srituri pentru a nva sau fixa amortizarea aterizrii n
cazul sriturilor; plonjoane, de orice natur, (mai ales global) iar dac este absolut necesar
trebuie s se asigure c sportivii au ochelari de protecie.
Organizarea i conducerea, activitilor de educaie fizic i sport adaptat pentru
personae cu deficien de vedere.
Educaia fizic i sportul adaptat trebuie s compenseze efectele deficitului vizual, n
toatedomeniile (corporal, spaial, relaional)i la toate nivelurile (nsuire primar, rafinare,
adecvare,perfecionare etc.). n general, activitile vor viza creterea eficienei deprinderilor de
autoservire,cotidiene i perfecionarea rutinelor compensatorii, prin nsuirea unor tehnici
particulare.Att ambliopii, ct i persoanele lipsite de vedere, sunt capabile s participe ta
activitimotrice variate, mai ales atunci cnd sunt asigurate o serie ntreag de modificri ale
echipamentelor i regulilor de desfurare ale activitilor respective. n proiectarea activitilor
adaptate, profesorul trebuie s ia n considerare urmtoarele aspecte:
1. Este obligatorie cunoaterea nivelului de dezvoltare motric i a experienei motrice
asubiecilor, lund n calcul "ce"i ct" vd acetia, dac pierderea vederii a avut loc ncopil
ria timpurie sau mai trziu, cum se poate maximiza restul de vedere (prin folosirea luminii
difuze n cazul glaucomuluii albinismului, de exemplu, sau a luminii puternicepentru celelalte
deficiene)i care sunt activitile contraindicate (n cazul dezlipirii de retin sunt interzise s
riturilei micrile brute, sporturile de contact, scufundrile n ap iar laglaucom nu se
recomand micrile care vizeaz poziii rsturnate sau not subacvatic).
2.Se va urmri obinerea independenei subiectului prin:
-atitudinea pozitiv a profesorului fa de subiecti problemele acestuia; stimularea atitudinii
active a subiectului;
-evitarea tendinei de hiperprotejare a copilului de ctre profesor sau de ctre prini,deoarece
aceasta limiteaz posibilitile de explorare a mediului i ntreine teama denecunoscut. Se
recomanda o asisten suplimentar limitat i intermitent (s ntresinguri n sal, s alerge
fr s fie condus, s se joace fr intervenia profesorului),facilitarea cunoaterii de ctre
prini a abilitilor copiilor dat fiind c,de cele mai multe ori, familia nu ncurajeaz
comportamente motrice noi, senzaii de micare deosebite, asumarea de riscuri controlate etc. n
acest sens, profesorii vor ine la current prinii cu reuitele motrice ale copiilor, activitile
fizice favorite i vor face recomandri pentru organizarea timpului liber.
3. Se vor adapta metodele de predare, echipamentele i materialele utilizate. Astfel, n
utilizarea metodelor didactice se vor avea n vedere urmtoarele aspecte:
ghidarea manual a micrii copilului spre poziiile corecte necesare formrii unei
anumite deprinderi;utilizarea unui model (cum ar fi o ppu cu articulaii mobile), astfel
nct copiii s disting cum se relaioneaz segmentele corpului ntr-o micare (de
exemplu, rostogolire nainte, roatalateral sau alte elemente din gimnastic);
ghidarea deplasrilor (schimbri de direcie, profil al terenului, prezena scrilor etc.) sau
activitilor motrice ale copiilor nevztori de ctre cei cu resturi sau fr probleme de
vedere;

utilizarea reperelor auditive n condiiile diminurii celor vizuale (mingi cu clopoei


ninterior, legarea de clopoei pe plasa coului de baschet, a porii etc.);
n explicaiile profesorului se va utiliza un limbaj clar, concis i care vizeaz repere
cunoscutede ctre nevztori
;n funcie de vederea rezidual a copilului, profesorul va stabili msurile de maximizare
a percepiei vizuale, utiliznd culori contrastante pentru perei, aparatura de specialitate,
mingi, marcatori de teren, echipamentul colegilor, lumin puternic etc.
n organizarea i conducerea activitilor de educaie fizic i sport va ine conti de
urmtoarele indicatii metodice:se va folosi un fluier sau un indicator verbal prin care s se
marcheze nceputul i sfritul unei aciuni motrice; se vor utiliza de ctre professor i
nsui ctre elevi o serie de indicatori verbali care s le faciliteze orientarea spaial;
se va utiliza muzic a (pentru motivare, relaxare);
se vor evita activitile care presupun schimbri rapide de direcie, sens al deplasrii;
acestea determin un anumit grad de incertitudine n micrii nesigurana nevztorilor
;se vor alege acele mijloace (jocuri, ntreceri, exerciii analitice, etc.) care
furnizeaz satisfaciei mediat copiilor, faciliteaz contactele sociale i, n acelai timp, au
efecte importante n planfuncional.