Universitatea Spiru Haret

Facultatea de Drept i Administraie Public Constana

Specializarea: Drept
Titular de disciplin: Lector univ. dr. Patrick Lazr

DREPT CIVIL. SUCCESIUNI

- SINTEZE -

Dupa cum se cunoaste, la 1 octombrie 2011 a intrat in vigoare Legea nr. 287/2009
privind Codul civil, precum si Legea nr. 71/ 3 iunie 2011 pentru punerea in aplicare a
Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

Legea nr. 71/ 3 iunie 2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind
Codul civil clarifica chestiunile legate de aplicarea in timp a noii legi civile si a celei
vechi, dupa cum urmeaza:
ART. 3
Actele i faptele juridice ncheiate ori, dup caz, svrite sau produse nainte de
intrarea n vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice dect cele prevzute
de legea n vigoare la data ncheierii sau, dup caz, a svririi ori producerii lor.
ART. 4
La data intrrii n vigoare a Codului civil, actele juridice nule, anulabile sau afectate
de alte cauze de ineficacitate, prevzute de Codul civil din 1864, precum i de alte acte
normative, rmn supuse dispoziiilor legii vechi, neputnd fi considerate valabile ori,
dup caz, eficace potrivit Codului civil sau dispoziiilor prezentei legi.
1

ART. 5
(1) Dispoziiile Codului civil se aplic tuturor actelor i faptelor ncheiate sau, dup
caz, produse ori svrite dup intrarea sa n vigoare, precum i situaiilor juridice
nscute dup intrarea sa n vigoare.
(2) Dispoziiile Codului civil sunt aplicabile i efectelor viitoare ale situaiilor juridice
nscute anterior intrrii n vigoare a acestuia, derivate din starea i capacitatea
persoanelor, din cstorie, filiaie, adopie i obligaia legal de ntreinere, din
raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, i din raporturile de
vecintate, dac aceste situaii juridice subzist dup intrarea n vigoare a Codului
civil.
In ceea ce priveste mostenirea, acelasi act normativ mai prevede si alte dispozitii
care delimiteaza domeniul de aplicare a Codului civil de la 1864 de cel al Noului Cod
civil:
CAPITOLUL VI
Dispoziii cu privire la cartea a IV-a "Despre motenire i liberaliti" a Codului civil
i cu privire la unele legi
SECIUNEA 1
Dispoziii tranzitorii i de punere n aplicare a crii a IV-a "Despre motenire i
liberaliti" a Codului civil
ART. 91
Motenirile deschise nainte de intrarea n vigoare a Codului civil sunt supuse legii n
vigoare la data deschiderii motenirii.
ART. 92
Dispoziiile art. 954 alin. (3) i (4) din Codul civil se aplic numai procedurilor
succesorale notariale sau judiciare ncepute dup intrarea n vigoare a Codului civil.
ART. 93
Prevederile art. 958 i 959 din Codul civil se aplic numai faptelor svrite dup
intrarea n vigoare a Codului civil.
ART. 94
Plafonul valoric al bunurilor mobile corporale prevzut la art. 1.011 alin. (4) din
Codul civil va fi actualizat periodic, prin hotrre a Guvernului.
ART. 95
nlturarea efectelor nedemnitii prin testament autentic sau printr-un act autentic
notarial este supus nscrierii n Registrul naional notarial prevzut la art. 1.046 din
Codul civil.
ART. 96
Prevederile art. 829 din Codul civil din 1864 nu se aplic n cazul n care copilul s-a
nscut dup intrarea n vigoare a Codului civil.
ART. 97
Execuiunile testamentare ncepute nainte de data intrrii n vigoare a Codului civil
nu pot dura mai mult de 2 ani calculai de la aceast dat, cu posibilitatea de prelungire
n condiiile art. 1.079 alin. (3) din Codul civil.
ART. 98
2

n cazul motenirilor care se deschid dup data intrrii n vigoare a Codului civil,
executorii cu sau fr sezin, instituii prin testamente anterioare acestei date, au
atribuiile prevzute la art. 1.080 din Codul civil, cu excepia cazului n care atribuiile
au fost limitate expres de testator.
Conform Art. 91 din Legea nr. 71/2011. motenirile deschise nainte de
intrarea n vigoare a Codului civil sunt supuse legii n vigoare la data deschiderii
motenirii.
Din aceasta dispozitie legala rezulta ca vechiul cod se aplica mostenirilor deschise
inainte de 1 octombrie 2011, adica acelor situatii in care defunctul a decedat anterior datei
intrarii in vigoare a Noului Cod civil, indiferent de momentul la care a fost demarata
procedura succesorala.
In fapt, avem de-a face cu una din acele situatii tranzitorii, in care cele doua acte
normative coexista, aplicandu-se fie unul, fie celalalt, in functie de data decesului
persoanei a carei mostenire este in discutie.

Pentru aceste motive vom ilustra in cele ce urmeaza atat reguli in materia
mostenirii stabilite de Codul civil de la 1864, cat si reguli impuse de Noul Cod civil.

Precizam ca subiectele de examen vor avea ca obiect:

- pe cat posibil, principii generale in materia mostenirii, comune atat vechii
reglementari, cat si Noului Cod civil;
-

dispozitiile in materia mostenirii din Noul Cod civil (actul normativ in plina
putere la acest moment) si

- numai in mod exceptional (si in formulari fara echivoc in acest sens din
textul intrebarii va rezulta foarte clar referirea la vechea reglementare) la
dispozitii legale din vechea reglementare in materia mostenirii.

I. SUCCESIUNILE IN REGLEMENTAREA CODULUI

CIVIL DE LA 1864

NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND INSTITUTIA MOSTENIRII

NOTIUNI INTRODUCTIVE. PRECIZARI TERMINOLOGICE.
CARACTERELE JURIDICE ALE TRANSMISIUNII SUCCESORALE SI
FELURILE MOSTENIRII.
CARACTEREL E JURIDICE ALE TRANSMISIUNII SUCCESORALE.
DESCHIDEREA MOSTENIRII
LOCUL DESCHIDERII MOSTENIRII.
DATA DESCHIDERII MOSTENIRII.
CONDITIILE CERUTE DE LEGE PENTRU A PUTEA MOSTENI
NEDEMNITATEA SUCCESORALA.
MOSTENIREA LEGALA
REGULI GENERALE ALE DEVOLUTIUNII LEGALE A MOSTENIRII
REPREZENTREA SUCCESORALA
DREPTUL LA MOSTENIRE A RUDELOR DEFUNCTULUI
DREPTURILE SUCCESOARLE ALE SOTULUI SUPRAVIETUITOR
AL DEFUNCTULUI
MOSTENIREA TESTAMENTARA
REGULI GENERALE CU PRIVIRE LA MOSTENIREA TESTAMENTARA
CAPACITATEA SUCCESOARALA
TESTAMENTUL
MOSTENIREA TESTAMENTARA
REGIMUL JURIDIC AL PRINCIPALELOR DISPOZITII TESTAMENTARE
LIMITELE DREPTULUI DE DISPOZITIE
ASUPRA MOSTENIRII
TRANSMISIUNEA MOTENIRII: DREPTUL DE OPTIUNE SUCCESORALA
4

 EXERCITAREA DREPTULUI DE
OPIUNE SUCCESORAL
TRANSMISIUNEA ACTIVULUI I PASIVULUI MOTENIRII
TRANSMISIUNEA POSESIUNII MOTENIRII
PETIIA DE EREDITATE
INDIVIZIUNEA I MPREALA MOTENIRII

NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND INSTITUTIA MOSTENIRII

Sectiunea a I-a. Notiuni introductive. Precizari terminologice.

1.Notiunea de mostenire(succesiune).
In limbajul comun prin succesiune se intelege o insiruire de persoane, fapte sau
fenomene. In sens juridic, succesiunea sau mostenirea, care sunt sinonime, au un inteles
specializat desemnind transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate catre una
sau mai multe persoane in fiinta (persoane fizice, persoane juridice sau statul) .
Notiunii de mostenire sau succesiune i se confera in doctrina si practica judiciara
un inteles larg in sensul ca ea desemneaza orice feel de transmisiune de drepturi, atit intre
vii cit si pentru cauza de moarte si unul restrins in sensul ca ea desemneaza numai
transmisiunea pentru cauza de moarte.
In adevar si prin acte juridice intre vii precum contractul de vinzare-cumparare, donatia,
cotractul de intretinere etc. se realizeaza o succesiune in privinta titularilor dreptului de
proprietate etc. dar sensul restrins al notiunii in domeniul pe care-l cercetam vizeaza
numai succesiunea care se realizeaza in aceasta privinta pentru cauza de moarte, adica de
la o persoana fizica decedata catre una sau mai multe persoane in viata.
In sensul restrins, specializat termenul desemneaza atit transmisiunea
patrimoniului de la persoana decedata catre mostenitorii (succesorii sai) cit si intinderea
sau cuprinsul acestui patrimoniu. Se vorbeste astfel de bunurile cuprinse in mostenire sau
succesiune, de mostenire sau succesiune mobiliara sau imobiliara sau ca un bun face parte
5

din mostenire sau nu. Cu alte cuvinte prin acest termen se desemneaza uneori si obiectul
transmisiunii succesorale.
Atit legiuitorul cit si jurisprudenta foloseste cu acelasi inteles si notiunea de ereditate.
Din cei trei termeni precizati mai sus au rezultat pentru a desemna persoanele care
dobindesc drepturile si obligatiile celui decedat notiunile de mostenitori succesori sau
erezi.

Sectiunea a II-a. Sediul materiei.

Constitutia Romaniei prevede in art.42 ca: Dreptul de mostenire este garantat
asigurindu-se la nivel de principiu ca acest drept poate fi realizat efectiv prin interventia
institutiilor statului.
Codul civil in Cartea a III -a privind diferitele moduri de dobindire a proprietatii cuprinde
doua titluri dedicate succesiunilor; Titlul I, Despre succesiuni (art.650-799) si Titlul II
Despre donatiuni intre vii si despre testamente (art.800-941). Pe linga aceste prevederi
legale care constituie principalul izvor al materiei succesiunilor Codul civil mai cuprinde
si alte reglementari referitoare la acest domeniu si cu care dispozitiile de mai sus se
intregesc.
Este de remarcat ca desi conceptiile politice si sociale isi pun amprenta asupra solutiilor
legislative adoptate in timp, sub regimul comunist se poate spune ca materia succesiunilor
a ramas relativ intacta. Intinderea emolumentului succesoral era insa redusa intr-o
societate in care nu exista o proprietate privata autentica, avind la baza in principal
proprietatea colectiva. Reglementarile din materia succesiunilor care se fundamenteaza
tocmai pe proprietatea privata isi capata adevaratele lor valente intr-o societate liberala,
democratica in care proprietatea privata este cu adevarat garantata.
Dar reglementari legale privitoare la mosteniri se gasesc si alte acte normtive care au
diferite obiecte de reglementare. Amintim doar cu titlu de exemplu Legea nr.18/1991, cu
modificarile ulterioare, Legea nr.112/1995 si Legea nr.1o/2oo1.

CARACTERELE

JURIDICE

ALE

TRANSMISIUNII
6

SUCCESORALE

SI

FELURILE MOSTENIRII.

Sectiunea a I-a. Caracterel e juridice ale transmisiunii succesorale.

1.Transmisiunea succesorala este o transmisiune pentru cauza de moarte.

Transmisiunea succesorala fiind determinata de faptul mortii unei persoane fizice, fie ca
este fizic constatata fie declarata judecatoreste inseamna ca este o transmisiune pentru
cauza de moarte (mortis cauza). Reglementarile din acest domeniu nu se aplica
transmisiunilor prin acte juridice intre vii care sunt reglementata de dreptul obligational si
nici incetarii persoanelor juridice. Chiar daca in acest din urma caz au loc transmisiuni
universale sau cu titlu universal acestea sunt reglementate de acte normative speciale iar
nu de normele apartinind de dreptul succesoral. In schimb normele dreptului succesoral
se aplica si persoanelor juridice sau statului in ipotaza in care se infatiseaza ca dobinditori
ai patrimoniului sau unor bunuri din acesta apartinind unei persoane fizice decedate.

2.Trasmisiunea succesorala este o transmisiune universala.

Prin mostenire se transmite un patrimoniu sau o fractiune din acesta, cu activul si pasivul
sau ceea ce o deosebeste de transmisiunile prin acte juridice intre vii care au ca obiect, in
principiu doar bunuri singulare. Cu alte cuvinte, o persoana fizica nu-si poate transmite in
timpul vietii intregul patrimoniu acesta fiind legat intim de insasi existenta persoanei
fizice si reprezentind de altfel latura economica a personalitatii. Numai dupa moartea sa
are loc o transmisiune a tuturor drepturilor si obligatiilor pe care acea persoana le-a avut
la momentul mortii sale.
Prin acte juridice intre vii nu se pot transmite datoriile unei persoane. Exista
reglementata, e adevarat, institutia cesiunii de datorie prin care debitorul cedent isi
transmite datoria sa cesionarului, acesta urmind sa raspunda in fata creditorului cedat dar
aceasta institutie nu infirma caracterul universal al transmisiunii succesorale intrucit in
cazul cesiunii de datorie se trasmite o datorie singulara. Numai moartea unei persoane
fizice poate declansa transmisiunea universala a drepturilor si datoriilor sale.
Ceea ce deosebeste de asemenea transmisiunea pentru cauza de moarte de transmisiunile
7

intre vii este si faptul ca opozabilitatea drepturilor dobindite prin succesiune nu este
conditionata de alte formalitati ca de pilda trasncrierea in cartea funciara in cazul
bunurilor imobile. Tot astfel dobindirea unei creante prin mostenire este opozabila tertilor
fara notificarea ei debitorului sau fara ca acesta sa o fi acceptat prin inscris autentic, astfel
cum art.1393 C. civ. o cere in cazul actelor juridice intre vii.
In cazul vinzarii drepturilor succesorale insa, care au ca obiect drepturi reale pentru
opozabilitate fata de terti este necesara indeplinirea formelor de publicitate intrucit
obiectul contractului nu-l formeaza universalitatea patrimoniului defunctului ci un drept
sau mai multe privite izolat si distinct de acesta.
Nici in cazul acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar sau in cazul in care
mostenirea devine vacanta, cind raspunderea mostenitorilor esle limitata la activul ei,
caracterul universal al transmisiunii nu este infirmat intrucit practic are loc doar o limitare
a raspunderii.
Asadar, in pricipiu prin mostenire se transmit toate drepturile si obligatiile lui decujus cu
exceptia celor strict legate de persoana sa cum sunt cele cu caracter viager sau cele intuitu
personae.

3.Transmisiunea succesorala este o transmisiune unitara.

Acest caracter al transmisiunii succesorale deriva din caracterul unitar al patrimoniului.

Aceasta inseamna ca in principiu intreaga mostenire se va transmite dupa aceleasi norme
juridice indiferent de natura, provenienta sau originea bunurilor ce o compun. Asadar,
indiferent ca bunurile sunt mobile sau imobile, drepturi reale sau de creanta, ca se
mostenesc pe linie materna sau paterna ca au fost dobindite prin mostenire sau
achzitionate se vor transmite dupa aceleasi reguli. Evident aceasta nu inseamna unicitatea
actului normativ caci, asa cum am vazut izvoare ale dreptului succesoral sunt nu numai
Codul civil dar si alte acte normative ca Legea nr.319/1944, Decr. Nr.167/1958 etc. Nici
coexistenta mostenirii legale cu cea testamentara nu poate fi considerata o exceptie de la
principiul unitatii transmisiunii succesorale.
In doctrina sunt consacrate, totusi, unele exceptii de la caracterul unitar al transmisiunii
succesorale, bazate tocmai pe originea, natura sau destinatia unor bunuri
patrimoniul defunctului si care sunt supuse unor reglementari diferite.
8

aflate in

A) In cazul in care sotul supravietuitor nu vine la mostenire in concurs cu descendentii

acestuia are potrivit art.5 din Legea nr.319/1944, un drept special asupra mobilierului
casnic si a darurilor de nunta pe care nu le va impartii cu ceilalti mostenitori. Asadar, in
acest caz ne abatem de la unitatea transmisiunii succesorale intrucit aceleasi succesiuni in
se aplica doua categorii de norme juridice. Unele se vor aplica celorlalte bunuri ce
compun masa succesorala si altele mobilierului casnic si darurilor de nunta.
B) In cazul decesului unui salariat, drepturile salariale neincasate de acesta se vor plati,
potrivit art.7 alin.4 din Legea nr.14/1991 sotului supravietuitor, copiilor sau parintilor lui,
iar in lipsa acestora celorlalti mostenitori, in conditiile dreptului comun. Tot astfel in
doctrina s-au amintit ca fiind derogatorii de la dreptul comun prevederile Legii nr.6/1992
privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor, ale Legii nr.3/1977
(modificata prin Legea nr.73/1991) privind pensiile de asigurari sociale de stat referitor
de asemenea la sumele neincasate de catre salariatul decedat. Legea speciala, asadar
stabileste alta ordine in privinta incasarii acestor sume decit cea de drept comun.
C) In ipoteza ca de cujus era in momentul mortii sale cetatean strain dar avea bunuri pe
teritoriul tarii noastre sau invers era cetatean roman dar avea bunuri pe teritoriul altui stat,
avind deci un element de extraneitate, in privinta bunurilor imobile si a fondului de
comert se vor aplica reglementarile de locul situarii bunurilor (lex rei sitae) iar in privinta
bunurilor mobile se vor aplica reglementarile legii nationale a defunctului (lex patriae),
potrivit art.66 din Legea nr.1o5/1992. Prin vointa sa insa defunctul va putea determina o
alta lege aplicabila decit cea prevazuta de art.66 din Legea nr.1o5/1992 cu conditia sa nu
inlature dispozitii cu caracter imperativ .
D) In fine, se mai aminteste cu titlu de exceptie de la caracterul unitar al transmisiunii
succesorale Legea nr.8/1996, care a abrogat Decretul nr.321/1956, privind dreptul de
autor si drepturile conexe. Asa cum s-a precizat insa nu este o veritabila exceptie de la
caracterul unitar al transmiterii succesorale intrucit legea prevede numai reguli speciale in
privinta caracterului temporar al drepturilor patrimoniale de autor dobindite prin
mostenire. Dupa expirarea termenului prevazut de legea speciala retransmiterea prin
succesiune a drepturilor este imposibila nu pentru ca ne-am afla in prezenta unei derogari
de la dreptul comun ci datorita stingerii dreptului insusi .

4.Transmisiunea succesorala este o transmisiune indivizibila.

9

Afirmatia a mai toti autorilor in sensul ca acest caracter al transmisiunii succesorale

deriva din caracterul indivizibil al patrimoniului luata fara nuantari este inexacta fata de
faptul ca in Codul civil este reglementata sistarea starii de indiviziune, actiune prin care
se realizeaza tocmai divizarea patrimoniului mostenit potrivit cotelor de proprietate ce
revin fiecarui mostenitor. Caracterul indivizibil al transmisiunii succesorale inseamna de
fapt ca acceptarea sau renuntarea la mostenire nu poate privi numai o parte a acesteia ci
are caracter indivizibil, fiecare mostenitor trebuind sa accepte mostenirea potrivit vocatiei
sale succesorale. Numai in acest fel se poate explica faptul ca in caz de renuntare la
mostenire de catre unul sau mai multi mostenitori ori in cazul ineficacitatii legatelor,
partea cuvenita acestora va profita de drept succesorilor acceptanti.
Nu mai putin insa trebuie precizat ca acest caracter indivizibil al patrimoniului se
pastreaza pina la efectuarea impartelii initiata de unul sau mai multi mostenitori, cu
exceptia situatiei cind insasi defunctul a realizat prin testament o imparteala de ascendent.
Exista si posibilitatea acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar cind mostenitorii vor
raspunde de datoriile succesiunii numai in limitele activului acesteia (intra vires
hereditatis).
O exceptie de la carcaterul indivizibil al transmisiunii succesorale se considera a fi
prevederile Legii nr.18/1991 (republicata cu modificarile ulterioare) potrivit carora
(art.13) se recunoaste calitatea de mostenitor nu numai acelora care au acceptat in
termenul prescris de 6 luni mostenirea lasata de fostul proprietar ci si acelora care nu au
acceptat mostenirea dar au facut cerere de reconstitire a dreptului de proprietate potrivit
acestei legi, fiind asadar repusi in termen. Celor care insa au acceptat mostenirea la
timpul potrivit dar nu au depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit
Legii nr.18/1991 nu li se recunoaste vreun drept asupra terenurilor apartinatoare
antecesorului lor si a caror mostenitori in mod firesc ar fi fost. Nici fostului proprietar in
viata nu i se recunoaste vreun drept daca nu a depus cererea prevazuta de lege. Cei care
au renuntat la mostenire insa fiind considerati, drept urmare a renuntarii, straini de
aceasta nu pot pretinde vreun drept asupra terenului ce a apartinut antecesorului lor . S-a
conchis astfel ca numai in privinta renuntarii la mostenire se aplica caracterul indivizibil
al optiunii succesorale in acest caz .

10

Sectiunea a II-a. Felurile mostenirii.

Pornindu-se de la prevederile art.65o C. civ. potrivit carora Succesiunea se defera sau
prin lege, sau dupa vointa omului, prin testament s-a conchis ca funcie de izvorul
vocatiei succesorale avem mostenire legala sau testamentara. Uneori se vorbeste si de
mostenirea conventionala in cazul donatiei de bunuri viitoare dar intrucit in prezent
prevederile care o reglementeaza, respectiv art.933 si 934 C. civ. privitoare la contractul
de casatorie au fost abrogate prin Codul familiei ea nu are importanta practica .
Mostenirea este legala cind ea se defera in ordinea si cotele determinate prin lege,
persoanelor stabilite ca facind parte din una din clasele de mostenitori stabilite in Codul
civil si Legea nr.319/1944. Ea se va deferi in temeiul legii numai in masura in care nu
exista testament sau acesta nu-si produce, in total sau in parte efectele, sau testamentul
cuprinde dispozitii de alta natura ca recunoasterea unui copil, dispozitii cu privire la
funeralii etc, dar nu privitoare la transmiterea patrimoniului succesoral.
Codul civil, spre deosebire de dreptul roman unde succesiunea ab intestat era considerata
o exceptie o priveste ca pe cea mai fireasca modalitate de transmitere a patrimoniului lui
decujus catrea rudele sale de singe care sunt constituite in clase de mostenitori. Ba mai
mult si in cazul in care defunctul a lasat testament legiuitorul a instituit rezerva
succesorala, institutie menita a proteja interesele unor mostenitori legali impotriva
liberalitatilor excesive ale lui decujus.
Cei care dobindesc succesiunea in baza legii sunt mostenitori universali intrucit au
vocatie la intregul patrimoniu al defunctului, chiar si in ipoteza in care exista o pluralitate
de mostenitori si fiecare va lua numai o parte din mostenire. Nu exista, asadar mostenitori
legali cu vocatie numai la bunuri singulare (ut singuli).
In cazul mostenirii testamentare transmisiunea bunurilor defunctului are loc in baza
testamentului. Dispozitiile defunctului cu privire la bunurile sale din cuprinsul
testamentului poarta denumirea de legate iar beneficiarii acestora de legatari.
Cele doua categorii de mosteniri, cea legala si cea testamentara, nu se exclud ci
dimpotriva ele pot coexista. In cazul in care exista testament dar si mostenitori legali
rezervatari coexistenta lor se impune chiar, caci prin dispozitiile din cuprinsul
testamentului nu se va putea incalca rezerva mostenitorilor legali punindu-se problema
reductiunii legatelor la limita cotitatii disponibile, asa cum vom arata in alta parte a
11

acestei lucrari. Sau daca defunctul a facut legate cu titlu particular patriminiul va reveni
mostenitorilor legali care insa vor fi tinuti sa execute legatele fata de legatarii cu titlu
particular. Daca insa este vorba de un legat particular, adica avind ca obiect un bun
individual determinat dreptul asupra acestuia va fi dobindit de catrea legatar direct de la
defunct, fara sa treaca asupra mostenitorilor legali .
In ipoteza in care prin legatele instituite de defunct nu se epuizeaza patrimoniul
succesoral devolutiunea succesorala va fi legala pentru rest si testamentara pentru ceea ce
cuprind legatele. Daca insa s-au instituit mai multi legatari cu titlu universal, epuizindu-se
astfel mostenirea sau daca s-au instituit mai multi legatari universali devolutiunea
mostenirii va fi exclusiv testamentara.
Asadar, Codul civil nu a pastrat principiul din dreptul roman al incompatibilitatii
mostenirii testamentare cu cea legala (nemo partim testatus partim intestatus decedere
potest), adica nimeni nu poate muri in parte cu testament, in parte fara testament.
In aceasta ordine de idei in practica judiciara s-a pus problema coexistentei calitatii de
mostenitor legal si testamentar in aceeasi persoana. Tribunalul Suprem s-a pronuntat in
sens afirmativ decizind in felul urmator: Calitatea de mostenitor legal subzista si in cazul
in care aceasta este unita cu cea de mostenitor testamentar, fiind de neconceput ca
titularul unui drept bazat pe o pluralitate de temeiuri sa fie pus in situatia de a lua mai
putin si de a fi exclus de la un beneficiu pe care l-ar putea culege numai pe baza unuia din
temeiurile juridice componente . In ipoteza in care insa o persoana are calitatea de
mostenitor legal dar este chemata la mostenire si in calitate de legatar sa opteze diferit cu
privire la legat si la mostenirea legala. Daca legatul este mai mic decit cota care i s-ar fi
cuvenit acelei persoane ca mostenitor legal, mostenitorul legal nu poate renunta la legat
pentru a mosteni mai mult intrucit un astfel de legat poate avea si scopul unei exheredari
partiale, situatie in care mostenitorul legal poate primi numai rezerva, daca este mai mare
decit legatul, care priveste evident numai calitatea de mostenitor legal .
DESCHIDEREA MOSTENIRII

Sectiunea a I-a. Precizari prealabile.

Succesiunile se deschid prin moarte prevede art.651 C. civ. Intelegem prin moarte cea
12

fizic constatata sau cea declarata judecatoreste. Declararea disparitiei unei persoane nu
duce la deschiderea succesiunii acesteia caci potrivit art.19 din Decr. Nr.31/1954 cel
disparut este socotit in viata daca nu a intervenit o hotarire judecatoreasca de declarare a
mortii. Numai moartea, asadar, declanseaza transmiterea patrimoniului succesoral catre
mostenitorii acelei persoane. Cita vreme o persoana este in viata nu poate fi vorba de
mostenirea acesteia (nulla est viventis hereditas).
Din perspectiva deschiderii succesiunii au importanta locul si data mortii lui de cujus.

Sectiunea aII-a. Locul deschiderii mostenirii.

Locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului. In prezent

Codul civil nu precizeaza care este locul deschiderii succesiunii, dar el rezulta din
prevederile art.14 C. pr. civ. si cele ale art.1o lit.a si b si art.68 alin.1 si 2 din Legea
nr.36/1995. In art.14 Codul de procedura civila determina competenta instantei celui din
urma domiciliu al defunctului in cazul litigiilor privitoare la mostenire iar cele doua texte
din Legea nr.36/1995 determina competenta teritoriala a notarilor publici in domeniul
procedurii succesorale notariale functie de competenta teritoriala a judecatoriei in care
defunctul si-a avut ultimul domiciliu. In cazul mostenirilor succesive locul deschiderii
succesiunii va fi acela al ultimului domiciliu al defunctului care a decedat cel din urma.
Nu intereseaza din acest punct de vedere locul unde a decedat decujus si de asemenea nici
locul resedintei sale in ipoteza ca a avut si o alta locuinta secundara ci numai locul
ultimului domiciliu. Aceasta regula isi gaseste explicatia in faptul ca se presupune ca
acolo se vor gasi cele mai multe inscrisuri trebuitoare, inclusiv testamentul si de
asemennea tot acolo se vor gasi mai usor informatile despre mostenitorii defunctului si
despre bunurile ce urmeaza a fi cuprinse in masa succesorala. Notiunea de domiciliu este
cea precizata de art.13 din Decr.Nr.31/1954 care prevede ca Domiciliul unei persoane
fizice este acolo unde isi are locuinta statornica sau principala. Acesta este domiciliul de
drept comun, asa zicind, iar in cazul minorilor sau al persoanelor puse sub interdictie se
vorbeste de domiciliu legal (art.14 din Decr. Nr.31/1954). Domiciliul ales sau
conventional nu are in acest domeniu nici o semnificatie, astfel ca defunctul nu ar putea
stabili prin testament o alta competenta teritoriala decit cea stabilita de legiuitor in modul
precizat caci in aceasta materie competenta este stabilita prin prevederi legale
13

exceptionale si absolute. Domiciliul legal al persoanei disparute este la curator. Acesta

este insa indreptatit sa-l reprezinte pe disparut numai cu privire la actele patrimoniale
intre vii, potrivit art.15 din Decr. Nr.31/1954, astfel ca domiciliul sau nu are nici o
semnificatie in privinta locului deschiderii succesiunii. In cazul instituirii curatelei asupra
unor bunuri succesorale de asemenea domiciliul legal al mostenitorilor la curator nu are
nici o importanta cu privire la locul deschiderii succesiunii in cazul mortii unora dintre
mostenitori.
Potrivit art.68 alin.2 din Legea nr.36/1995, in cazzul decesului unei persoane care nu a
avut domiciliul in tara, indiferent ca era cetatean roman sau strain locul deschiderii
mostenirii va fi locul din tara unde se afla bunurile cele mai importante din punct de
vedere valoric. Prevederea se refera la procedura notariala neconteencioasa dar se aplica
si procedurii contencioase.
In cazul persoanelor nomade in legatura cu care nu exista prevederi legale exprese in
doctrina s-a admis ca locul deschiderii succesiunii este acela unde sa afla bunurile cele
mai importante din mostenire, iar in cazul lipsei bunurilor locul unde s-a inregistrat
moartea acelei persoane.
Dovada locului ultimului domiciliu se poate face in principiu prin orice mijloc de proba
caci domiciliul este o chestiune de fapt. Practic dovada se face prin actul de identitate sau
certificatul de deces al lui decujus. In cazul minorilor sub 14 ani dovada se face prin actul
de identitate al parintilor sau tutorelui. Se admite insa ca daca in realitate decujus a avut
un alt domiciliu decit cel inscris in actul de identitate acest lucru sa poata fi dovedit prin
orice mijloc de proba. Intereseaza asadar domiciliul real al defunctului, iar aceasta
imprejurare fiind o chestiune de fapt se admite proba chiar impotriva actului de identitate.
Stabilirea locului deschiderii succesiunii are importanta pentru determinarea competentei
teritoriale a organelor chemate a rezolva atit problemele neconteencioase cit si cele
contencioase legate de mostenire. Astfel, in functie de locul deschiderii mostenirii se
determina:
a) secretarul consiliului local competent din punct de vedere teritorial sa ceara
deschiderea procedurii succesorale notariale in ipoteza in care in mostenire se cuprind si
imobile (art.68 din Legea nr.36/1995);
b) notarul public competent sa realizeze procedura succesorala notariala (art.1o lit.a din
Legea nr.36/1995);
14

c) instanta judecatoreasca competenta teritorial sa judece actiunile determinate de art.14

din Codul de procedura civila. Este vorba de cererile privitoare la validitatea sau
executarea dispozitiilor testamentare; cererile privitoare la mostenire, precum si cele
privitoare la pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea unul impotriva altuia; cererile
legatarilor sau ale creditorilor celui decedat impotriva vreunuia dintre mostenitori sau
impotriva excutorului testamentar. Aceasi instanta este competenta sa rezolve si cererile
la care se refera art.74 alin.3 si art.88 alin.1 din Legea nr.36/1995 si anume cererile celor
vatamati prin masurile de inventariere si conservare a bunurilor succesorale dispuse de
notarul public si cererile referitoare la anularea ceritificatului de mostenitor.

Sectiunea aIII-a. Data deschiderii mostenirii.

Intrucit din dispozitiile art.651 C. civ. rezulta ca succesiunile se deschid prin moarte data
deschiderii succesiunii este aceea a mortii lui decujus. Cei care pretind vreun drept cu
privire la o mostenire, facindu-se aplicarea regulii generale consacrata in art.1169 C. civ.
trebuie sa faca dovada datei mortii celui pe care vor sa-l mosteneasca. Dovada mortii si a
datei acesteia se face de regula prin certificatul de deces eliberat de catre serviciul de
stare civila al localitatii in care s-a produs decesul, sau cu hotarirea judecatoreasca
declarativa de moarte. Dovada contrara cu privire la data mortii se va putea face in
ambele cazuri prin orice mijloc de proba, iar nu prin inscriere in fals intrucit data mortii
nu este rezultatul constatarilor facute propriis sensibus de catre cel care intocmeste actul,
in cazul certificatului de deces, iar in cazul hotaririi judecatoresti de declarare a mortii,
potrivit art.18 din Decr. Nr.31/1954, ea va putea fi rectificata daca prin probele
administrate ca nu este aceea stabilita initial. In cazul extrem cind se dovedeste ca cel
declarat mort este in viata, hotarirea judecatoreasca de declarare a mortii va putea fi
anulata potrivit art.2o din Decr. nr.31/1954. Se admite chiar dovada orei si minutului in
care a avut loc decesul in ipoteza in care mai multe persoane, cu vocatie succesorala
reciproca, au decedat la aceeasi data. Art.21 din Decr. Nr.31/1954 instituie prezumtia, in
cazul decesului mai multor persoane intr-un accident sau catastrofa, ca toate au decedat in
acelasi moment.
Data mortii este importanta din perspectiva problematicii juridice pe care o presupune
orice mostenire intrucit in functie de aceasta se stabilesc:
a) cercul persoanelor chemate la mostenire, capacitatea lor succesorala si drepturile ce li
15

se cuvin din acea mostenire;

b) momentul transmiterii mostenirii catre succesori, intrucit acceptarea mostenirii
retroactiveaza pina la data deschiderii acesteia. Renuntarea la mostenire produce afecte
tot pina la aceasta data;
c) data de la care curge termenul de 6 luni de acceptare sau renuntare la mostenire;
d) validitatea acteelor juridice asupra mostenirii caci in principiu actele cu privire la o
succesiune nedeschisa sunt nule absolut (art.7o2 si 965 C. civ. );
e) compunerea si valoarea masei succesorale;
f) in cazul pluralitatii de mostenitori, inceputul indiviziunii succesorale si data pina la
care retroactiveaza efectul declarativ al partajului;
g) legea aplicabila fiecarei mosteniri in cazul survenirii in timp a mai multor legi
succesorale. Legea aplicabila este aceea care a fost in vigoare la data deschiderii
succesiunii indiferent de data la care se deruleaza procedurile succesorale. Actele care se
fac insa ulterior deschiderii succesiunii cum sunt cele de acceptare sau renuntare la
mostenire vor fi supuse legii in vigoare la data cind sunt savirsite, in baza principiului
aplicarii imediate a legii noi.

CONDITIILE CERUTE DE LEGE PENTRU A PUTEA MOSTENI

Sectiunea a I-a. Enumerarea conditiilor. Reglementare legala.

In Capitolul II din Titlul I, Despre succesiuni, intitulat Despre conditiile cerute pentru
a putea succede, Codul civil prevede (art.654-658) doua conditii pentru ca o persoana sa
poata veni la mostenire si anume:
a) sa aiba capacitate succesorala si
b) sa nu fie nedemna de a mosteni.
Doctrina a mai adaugat o a treia conditie si anume:
c) sa aibe vocatie (chemare) la mostenire.
Este de observat ca prima conditie prevazuta de art.654 C. civ. , capacitatea succesorala si
cea de a treia, vocatia succesorala, sunt conditii pozitive, iar cea de a doua, nedemnitatea
succesorala, prevazuta de art. 655-658 C. civ. este una negativa. Aceasta pe de o parte, iar
pe de alta, ca prima conditie si cea de a treia (capacitatea si vocatia succesorala) sunt
16

valabile atit pentru mostenirea legala cit si pentru cea testamentara, pe cind nedemnitatea
priveste numai mostenirea legala, corespondentul ei pentru mostenirea testamentara fiind
revocarea judecatoreasca a legatelor pentru ingratitudine prevazuta de art.831 si 93o C.
civ.
Vocatia succesorala isi are temeiul, in cazul mostenirii legale in lege iar in cazul celei
testamentare in testament.
Raportul dintre capacitatea succesorala si vocatia succesorala este de la general la
particular caci daca o persoana exista sau este conceputa si se naste vie are un drept
general si abstract prevazut in Constitutie (art.42) de a mosteni, care este o parte a
capacitatii de folosinta. Are asadar, capacitate succesorala generala. Pe cind vocatia
succesorala intemeiata pe lege sau pe testament se raporteaza la o succesiune concreta si
rezulta din raporturile concrete de rudenie sau de casatorie cu defunctul, in cazul
mostenirii legale si din cuprinsul testamentului in cazul mostenirii testamentare. Totusi
vocatia generala succesorala si nici cea concreta nu se confunda cu dreptul de mostenire
prev. de art.42 din Constitutie. Sugestiv s-a spus ca dreptul de mostenire ca aptitudine
abstracta, devine potential prin intermediul vocatiei succesorale generale si efectiv prin
vocatia concreta la mostenire.

Sectiunea a II-a. Capacitatea succesorala.

1.Notiunea capacitatii succesorale.

Potrivit art.654 C. civ. Pentru a putea succede trebuie neaparat ca persoana care succede
sa existe la momentul deschiderii succesiunii. Asadar, orice persoana care exista in
momentul deschiderii succesiunii are capacitate de a mosteni, de a culege succesiunea.
Asa cum am aratat in literatura juridica a existat controversa in privinta continutului
notiunii de capacitate de a mosteni, fiind considerata de unii autori ca ceva diferit de
capacitatea de folosinta si de capacitatea de exercitiu a persoanei. Consideram ca in mod
judicios s-a precizat ca:aceasta capacitate se include in cea de folosinta, nefiind altceva
decit o parte a acesteia; capacitatea de folosinta este aptitudinea generala de a avea
drepturi si obligatii (art.5 alin.2 din Decr. nr.31/1954), in timp ce capacitatea succesorala
este o aptitudine de a dobindi drepturi si obligatii specifice, care se refera la o
succesiune.
17

Existenta persoanei care pretinde un drept la o anume mostenire se raporteaza la

momentul deschiderii succesiunii. Dovada incumba acesteia potrivit art.1169 C. civ., sau
succesorilor sai in drepturi in ipoteza in care mostenitorul a fost in viata la momentul
mortii lui decujus, oricit de scurt ar fi fost acest timp, dar apoi a decedat si cind drepturile
sale asupra mostenirii sunt reclamate de proprii sai succesori.
In cazul mostenirii prin reprezentare, reprezentantul trebuie sa dovedeasca existenta sa la
data deschiderii succesiunii precum si faptul ca cel reprezentat era decedat in acel
moment intrucit potrivit art.668 C. civ. numai persoanele moarte se pot reprezenta.
Precizam ca reprezentarea succesorala este specifica numai mostenirii legale.
Cind este vorba de mai multe mostenirii subsecvente, cind se vorbeste de retransmiterea
mostenirii, mostenitorul legl sau testamentar supravietuieste un interval scurt de timp
dupa deschiderea mostenirii si dobindeste cota sa parte de la defunct, chiar daca nu a
acceptat mostenirea dar nici nu a renutat la ea. In acest caz mostenirea sa se retransmite
propriilor mostenitori. In astfel de cazuri cei care pretind vreun drept prin retransmitere
succesorala trebuie sa dovedeasca sub aspectulul capacitatii succesorale existenta
succesibilului in momentul deschiderii primei succesiuni dar si existenta in momentul
deschiderii celei de a doua sau subsecvente mosteeniri. In cazzul retransmiterii
succesorale fiind vorba de doua sau mai multe mosteniri ele trebuie examinata separat
sub aspcetul componentei lor, a acceptarii in termenul de 6 luni prevazut de art.7oo C.
civ. si a cotelor ce se cuvin mostenitorilor . Competenta teritoriala in cazul mostenirilor
subsecvente se determina dupa locul deschiderii celei din urma mosteniri, atit in ce
priveste birourile notariale cit si instantele de judecata.

2.Persoanele care au capacitate succesorala.

Urmatoarele categorii de persoane au capacitate succesorala: persoanele fizice in viata la
data deschiderii succesiunii; persoanele fizice disparute; persoanele concepute dar
nenascute la data deschiderii succesiunii si persoanele juridice in fiinta la data deschiderii
succesiunii.

a)Persoanele fizice in viata.

Aceasta categorie de persoane au capacitate succesorala asa cum rezulta din prevederile
art.654 C. civ. Nu are importnata cit anume a trait o persoana dupa deschiderea
18

mostenirii. Daca a decedat imediat dupa deschiderea mostenirii drepturile sale

succesorale vor trece la propriii sai succesori ca facind parte din propriul patrimoniu. In
astfel de situatii nu are importanta ca mostenitorul care a decedat imediat dupa
deschiderea succesiunii nu si-a execritat dreptul de optiune succesorala intrucit acest
drept face parte din patrimoniul retransmis propriilor mostenitori care vor putea sa-l
exercite pina la implinirea termenului de prescriptie prevazut de lege.
Dovada existentei la momentul deschiderii succesiunii se face prin actele de stare civila
sau in cazul mostenitorului care a decedat imediat dupa deschiderea succesiunii cu
certificatul de deces sau hotarirea declarativa de moarte. Persoanele interesate vor putea
dovedi contrariul prin orice mijloc de proba.

b)Persoanele disparute.
Potrivit art.19 din Decr. Nr.31/1954 cel disparut este socotit a fi in viata daca nu a
intervenit o hotarire declarativa de moarte ramasa definitiva, ceea ce inseamna ca
persoanele disparute, atit cele declarate disparute prin hotarire judecatoreasca cit si cele
nedeclarate dar considerata de lege ca fiind disparute, (art.16 alin.3 din Decr.
`nr.31/1954) au capacitate succesorala. Capacitatea succesorala a disparutului este insa
provizorie. Situatie se va definitiva fie prin reaparitia lui fie prin constatarea fizica a
mortii, intervenita dupa deschiderea mostenirii, sau prin declararea prin hotarire
judecatoreasca a mortii prin hotarire definitiva si irevocabila prin care s-a stabilit o data a
mortii ulterioara datei deschiderii succesiunii. In schimb cel disparut va fi considerat ca
nu a avut capacitate succesorala daca se constata fizic sau prin hotarirea judecatoreasca
declarativa de moarte ca el a decedat inaintea deschiderii succesiunii la care ar fi avut
dreptul. In astfel de situatii tot ce s-a primit din mostenire in numele disparutului va
trebui sa se restituie acelor mostenitori care au fost inlaturati de la succesiune prin
considerarea lui in viata la momentul deschiderii succesiunii, ceea ce s-a dovedit apoi a fi
inexact. Mostenitorii sai insa, care vin la mostenire prin reprezentarea sa vor pastra cota
lui parte din mostenire insa nu ca parte a patrimoniului mostenit de la cel disparut
declarat mort ci in calitate de mostenitori cu vocatie proprie care vin la mostenire prin
reprezentare.

c) Persoanele concepute dar nenascute la data deschiderii succesiunii.

19

Atit din prevederile art.654 C. civ. cit si din cele ale art.7alin.2 din Decr. nr.31/1954
rezulta ca drepturile copilului sunt recunoscute din momentul conceptiei cu conditia ca el
sa se nasca viu (infans conceptus pro nato habetur, quoties de commodis eius agitur).
Inseama asadar ca peentru a pretinde un drept la mostenire in numele copilului conceput
dar nenascut la data deschiderii acelei succesiuni va trebui sa se dovedeasca prin orice
mijloc de proba acest fapt material si anume ca aceel copil era conceput in acel moment si
ca s-a nascut viu (nu este necesar sa fie si viabil). Copilul nascut mort este considerat de
catre art.654 alin.3 C. civ. ca nu exista. Si in domeniul mostenirii testamentare art.8o8
alin.2 C. civ. prevede ca este capabil a primi prin testament oricine este conceput la
epoca mortii testatorului.
Intrucit Codul civil nu prevede nici o dispozitie prin care s-ar reglementa modul de
dovedire al conceptiei copilului la momentul deschiderii succesiunii se apeleaza la
prevederile art.61 C. fam. care reglementeaza prezumtia timpului legal al conceptiei si
stabileste ca perioada legala de conceptie este cuprinsa intre a trei suta si a o suta
optzecea zi dinaintea nasterii copilului. In prezenta s-a acceptat unanim ca aceste
dispozitii legale se aplica si in domeniul analizat, atit in cazul in care problema filiatiei se
confunda cu problema stabilirii capacitatii succesorale a copilului conceput dar nenascut,
cit si in cazul in care stabilirea filiatiei nu se confunda cu stabilirea capacitatii succesorale
.

d) Persoanele juridice in fiinta la data deschiderii succesiunii.

In principiu persoanele juridice au capacitatea de a dobindi drepturi si obligatii de la data
dobindirii personalitatii juridice in conditiile legii . Din acelasi moment au capacitatea de
a dobindi, doar prin testament, caci ele nu intra in categoria mostenitorilor legali, bunuri
apartinind unei mosteniri. Acest moment poate fi cel al inregistrarii, in cazul celor supuse
inregistrarii, ori de la data actului de dispozitie care le infiinteaza sau de la data
recunoasterii sau infiintarii lor sau aceea a indeplinirii altei cerinte a legii. Persoanele
juridice, la fel ca si persoanele fizice, au, potrivit legii (art.33 din Decr. nr.31/1954) o
capacitate de folosinta anticipata, inclusiv de natura succesorala putind dobindi, asadar,
bunuri succesorale, in masura in care le sunt necesare pentru a lua fiinta in mod valabil,
de la data actului de infiintare, care nu corespunde, de regula cu data dobindirii
personalitatii juridice. Asa bunaoara ar putea dobindi bunuri necesare constituirii
20

patrimoniului viitoarei persoane juridice. Trebuie mentionat insa ca bunurile astfel

dobindite prin liberalitati trebuie sa corespunde scopului pentru care au fost infiintate,
potrivit principiului specialitatii. Legatul care nu corespunde scopului pentru care
persoana juridica a fost infiintata va fi lovit de nulitate sau caduc in functie de faptul daca
incapacitatea a existat in momentul intocmirii testamentului sau a intervenit ulterior ca
urmare a schimbarii scopului de catre organele competente, dar inainte de deschiderea
mostenirii .
Daca persoana juridica inceteaza, dar dupa data deschiderii succesiunii, drepturile
succesorale dobindite in virtutea testamentului vor trece asupra peroanelor juridice ce vor
dobindi patrimoniul acesteia intrind, asadar in masa patrimoniala supusa lichidarii, in
cazul dizolvarii persoanei juridice.

3.Persoanele care nu au capacitate succesorala.

a) Persoanele fizice predecedate si persoanele juridice care au incetat sa aiba fiinta.

Prin interpretarea per a contrario a prevederilor art.654 C. civ., potrivit carora au
capacitate succesorala numai persoanele care exista la momentul deschiderii succesiunii,
ajungem la concluzia ca persoanele fizice predecedate precum si persoanele juridice care
au incetat sa mai fie in fiinta in acest moment nu au capacitate succesorala.
In cazul mostenirii legale prin reprezentare, partea din mostenire care s-ar fi cuvenit
persoanei fizice predecedate daca ar fi fost in viata la data deschiderii mostenirii va reveni
descendentilor sai. Daca nu sunt insa intrunite conditiile reprezentarii succesorale,
succesorii in drepturi ai persoanei predecedate nu vor putea mosteni partea care se
cuvenea persoanei predecedate, daca ar fost in viata, caci ea va fi culeasa de mostenitorii
in viata ai lui decujus, chiar si de descendentii celui predecedat dar in nume propriu si nu
prin reprezentare sau retransmitere.

b) comorientii
Potrivit art.21 din Decr. Nr.31/1954, comorienti sunt persoanele care, avind vocatie
succesorala reciproca sau unilaterala, au decedat in aceeasi imprejurare fara a se putea
stabili daca a supravietuit una alteia, astfel ca sunt considerate a fi murit deodata. Rezulta,
asadar, ca in prezenta unei astfel de imprejurari acele persoane cu toate ca ar fi avut
21

vocatie succesorala una fata de alta, nu se vor mosteni intre ele intrucit nu a supravietuit
nici una celeilalte, astfel ca in momentul deschiderii succesiunii nici una nu poate fi
considerata a fi avut capacitate succesorala, nefiind in viata. Aceasta prezumtie instituita
de legiuitorul nostru este considerata ca fiind cea mai justa caci prezumtia supravietuirii
in functie de virsta si de sex a fost considerata arbitrara chiar si in unele legislatii in care
ea a fost consacrata asa cum apare ea si in dreptul roman . Au fost insa si autori care au
sustinut ca si aceasta prezumtie este la fel de arbitrara caci din faptul ca nu se poate stabili
cine a murit mai intai nu ar rezulta ca toti au murit in acelasi timp . Afirmatia este exacta
numai ca nu trebuie sa uitam ca tocmai datorita greutatii sau chiar a imposibilitatii
stabilirii momentului decesului fiecareia dintre acele persoane legiuitorul a creiat o
prezumtie legala menita a usura adoparea solutiilor juridice ce se impun.
Prezumtia mortii concomintente instituita de art.21 din Decr. nr.31/1954 s-a acceptat a se
aplica, cu consecinta ei de a lipsi de capacitate succesorala reciproca sau unilaterala si in
cazul persoanelor fizice decedate in acelasi timp, dar care nu sunt comorienti intrucit ele
nu au decedat in aceeasi imprejurare ci in acelasi timp din cauze diferite fara a se putea
stabili cu exactitate ordinea deceselor .

Sectiunea aIII-a. Nedemnitatea succesorala.

1.Notiune.

Asa cum am vazut pentru a putea mosteni se cer doua conditii pozitive si anume
capacitatea succesorala si vocatia succesorala, dar se mai cere si o conditie negativa si
anume ca mostenitorul sa nu fie nedemn.
Nedemnitatea (sau nevrednicia) succesorala este decaderea din dreptul de a mosteni a
acelor succesibili care se fac vinovati de savirsirea unor fapte grave, strict determinate de
legiuitor, impotriva defunctului sau a memoriei acestuia. Nedemnitatea a fost
caracterizata ca fiind o sanctiune civila care se fundamenteaza pe motive de moralitate
publica neputindu-se admite ca o persoana vinovata de vreuna din faptele prevazute
expres de legiuitor fata de o alta persoana sa o mosteneasca tocmai pe aceasta.
Din caracterizarea nedemnitatii ca sanctiune sau pedeapsa civila rezulta anumite
consecinte, si anume:
22

a) ea se aplica numai in cazul faptelor expres si limitativ prevazute de lege si numai

mostenirii legale, fiind reglementata de norme juridice cu caracter imperativ si de stricta
interpretare;
b) ea opereaza de drept astfel ca decujus nu poate sa-l ierte pe nedemn de efectele ei. S-a
precizat insa ca ulterior comiterii faptei cel care lasa mostenirea poate sa-l gratifice pe
nedemn caci nedemnitatea desfiinteaza numai vocatia succesorala legala si nu are
influienta cu privire la liberalitatile prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte
Liberalitatile sunt guvernate de propriile reguli cum sunt revocarea donatiilor in conditiile
art.829-831 C. civ. si revocarea voluntara sau judecatoreasca a legatelor prevazute de
art.92o-923 si 93o C. civ. Daca fapta savirsita este o cauza comuna, atit de nedemnitate
cit si de revocare a liberalitatilor, ca de pilda tentativa de omor, ea va duce atit la
desfiintarea calitatii de mostenitor legal cit si la revocarea judecatoreasca a donatiei sau
legatului;
c) fiind vorba de o sanctiune ea ar trebui sa produca efecte numai fata de autorul faptelor
prevazute de legiuitor. Cu toate acestea, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza uneori
consecintele nedemnitatii se rasfring si asupra mostenitorilor nedemnului si chiar asupra
unor terte persoane care au contractat cu nedemnul;
d) sanctiunea intervine numai in cazul in care faptele au fost savirsite fata de cel de a
carui mostenire este vorba si nu poate fi extinsa la alte mosteniri. Ea are, asadar, un
caracte relativ, neputind fi extinsa si la alte mosteniri;
e) faptele trebuie sa fie savirsite cu vinovatie, care trebuie dovedita in conditiile legii.

3.Cazurile de nedemnitate.

Codul civil prevede in art.655 trei cazuri de nedemnitate si anume:

a) atentatul la viata defunctului;
b) acuzatia capitala calomnioasa la adresa defunctului;
c) nedenuntarea omorului a carui victima a fost decujus.

Atentatul la viata defunctului.

Art.655 C. civ. prevede ca este nedemn Condamnatul pentru ca a omorit sau a incercat
sa omoare pe defunct. Este inadmisibil ca cineva sa-si deschida drum, cum s-a spus , la o
23

mostenire prin omor. Aceasta ar fi impotriva bunelor moravuri si a ordinii de drept.

Din modul in care este formulat textul legal putem trage unele concluzii privind conditiile
care trebuie sa fie indeplinite pentru ca o persoana sa fie considerata nedemna pentru
acest caz prevazut de legiuitor.
In primul rind, mostenitorul trebuie sa fi fost condamnat pentru infractiunea consumata
de omor sau pentru tentativa la aceasta infractiune, in calitate de autor, coautor, instigator
sau complice. Nu va fi insa nedemn cel care savirseste infractiunea de favorizare a
infractorului prev. de art.264 C. pen. caci acesta nu participa la omorul propriu zis
activitatea sa vizind asa cum rezulta din continutul infractiunii ingreunarea sau
zadarnicirea urmaririi penale.

Autorul acestei fapte poate fi nedemn insa pentru cazul

prev. de art.655 pct.3 C. civ., adica pentru nedenuntarea omorului de care a avut
cunostinta.
In al doilea rind, fapta trebuie sa fie savirsita cu intentie, directa sau indirecta. Aceasta
inseamna ca nu ne vom gasi in situatia de nedemnitate prevazuta de acest text legal in
cazul in care fapta este savirsita din culpa sau cu praeter intentie ca in cazul loviturilor
sau vatamarilor cauzatoare de moarte.
In al treilea rind mostenitorul trebuie sa fi fost condamnat prin hotarire judecatoreasca
definitiva si irevocabila pentru omor sau tentativa la aceasta infractiune impotriva lui
decujus. Nu ne vom afla in caz de nedmnitate daca autorul nu a mai fost condamnat prin
hotarire judecatoreasca pentru aceste fapt pentru ca bunaoara a decedat inainte de aceasta
si procesul penal a incetat sau daca raspunderea penala s-a prescris. Tot astfel nu ne vom
afla in caz de nedemnitate daca mostenitorul nu a lucrat cu discernamint sau a intervenit o
amnistie antecondamnatorie sau a fost achitat pentru ca s-a aflat in legitima aparare .
Daca insa a fost conda mnat prin hotarire judecatoreasca definitiva si irevocabila este
indiferent daca ulterior intervine amnistierea sau gratierea nedemnitatea se va retine.
b) Acuzatia capitala calomnioasa impotriva celui care lasa mostenirea.
Art.655 pct.2 C. civ. prevede ca este nedemn de a succede acela care a facut in contra
defunctului o acuzatie capitala, declarata de judecata calomnioasa. Este vorba asadar, de
un denunt, o plingere sau marturie facuta de succesibil contra defunctului in care acesta
este acuzat de fapte care daca ar fi fost adevarate ar atrage, potrivit legii pedeapsa cu
moartea. In prezent acest text legal este inaplicabil cita vreme inca prin Decretul-Lege
nr.6/199o pedeapsa cu moartea a fost abolita. Desigur caracterul calomnios al acuzatiilor
24

trebuia constatat judecatoreste prin hotarirea de condamnare a celui care a facut acele
acuzatii.

c)Nedenuntarea omorului.
Art.655 pct.3 prevede ca este nedemn de a succede mostenitorul major care avind
cunostinta de omorul defunctului, nu a denuntat aceasta justitiei.
Asa cum rezulta din text numai mostenitorul major poate fi declarat nedemn pentru
aceasta fapta nu si cel minor. De asemenea nici majorul pus sub interdictie nu poate fi
declarat nedemn in acest caz intrucit la fel ca minorul este prezumat a nu avea
discernamint .
Mostenitorul major trebuie sa fi cunoscut omorul si sa se fi abtinut a-l denunta.
Legea nu cere ca denuntul sa priveasca si pe autorul omorului ssificient fiind sa fie
anuntat organelor in drept faprul acestuia. De asemenea legiuitorul nu prevede un termen
pina la care mostenitorul ar fi trebuit sa denunte omorul, urmind ca aceasta imprejurare sa
fie apreciata de catre instanta de judecata in functie de imprejurarile concrete ale cauzei.
In fine se cere ca nedenuntarea omorului sa nu fie scuzabila potrivit art.656 C. civ. Acest
text legal prevede ca sunt scutiti a face denuntul omorului lui decujus ascendentii si
descendentii omoritorului, afinii sai de acelasi grad, sotul sau sotia sa, fratii sau surorile
sale unchii sau matusile precum si nepotii sai.
S-a precizat in doctrina ca acest text a devenit aproape inaplicabil intrucit de vreme ce o
data succesibilul a fost inlaturat de la mostenire ca nedemn pentru omisiunea de
denuntare a omorului, pentru a inlatura efectele acestei sanctiuni trebuie sa faca dovada
ca se incadreaza in aceste grade de rudenie sau afinitate care-l scuteau de aceasta
obligatie.
Or pentru aceasta trebuie sa precizeze cine este autorul faptei, ceea ce, asa cum am aratat
textul legal nu-i cere. Textul s-ar putea aplica in singura ipoteza in care dupa ce s-a
constatat prin hotarire judecatoreasca nedemnitatea succesibilului, dar inainte de
raminerea ei definitiva si irevocabila se descopera autorul faptei de omor, astfel incit
succesibilul ar putea dovedi ca se incadra in categoria celor absolviti de lege de a-l fi
denuntat.

3.Efectele nedemnitatii succesorale.

25

Efecte fata de mostenitorul nedemn. Ca urmare a constatarii nedemnitatii succesorale a

unui mostenitor titlul sau de succesor este retroactiv desfiintat, el devenind astfeel
totalmente strain de mostenire. Titlul sau de mostenitor este desfiintat cu efect retroactiv
din momentul deschiderii mostenirii, momentul savirsirii uneia din faptele prev, de
art.655 C. civ. neavind importanta. Partea din mostenire care i s-ar fi cuvenit nedemnului
va reveni comostenitorilor legali subsecveenti, iar in cazul in care nedemnul era
mosteenitor rezervatar, si legatarilor sau donatarilor ale caror liberalitati ar fi putut fi
supuse reductiunii la cererea acestui mostenitor. Mostenitorul nedemn este inlaturat
complet de la mostenirea celui fata de care a savirsit una din faptele prevazute de lege
astfel ca el nu va putea culege nici rezerva succesorala, in cazul ca ar fi mostenitor
rezervatar, cum am precizat. Daca mosteenitorul nedemn ar fi fost singurul mostenitor al
defunctului prin inlaturarea sa de la mostenire aceasta se cuvine statului, devenind
vacanta.
Efectele nedemnitatii sunt relative in sensul ca mostenitorul nedemn este inlaturat numai
de la mostenirea celui fata de care a fost declarat nedemn si nu de la mostenirea altor
persoane. Astfel el va putea veni prin reprezentarea tatalui sau predecedat la mostenirea
unui asecendent mai indepartat .
In situatia in care nedemnul a intrat in posesia bunurilor din mostenire inainte de
cconstatarea nedemnitatii succesorale el va fi obligat sa le restituie celor indreptatiti asa
cum am precizat mai sus. Restituirea bunurilor se face in natura atunci cind este posibil
iar daca bunurile supuse restituirii au pierit sau au fost instrainate sau expropriate pentru
cauza de utilitate publica el va trebui sa plateasca despagubiri, fiind considerat posesor de
rea credinta si pus de drept in intirziere de la data intrarii sale in posesia bunurilor din
mostenire. Potrivit art.657 C. civ. mostenitorul nedemn este obligat sa restituie toate
fructele si veniturile mosteenirii de la data deschiderii acesteia. Pentru sumele incasate de
la debitorii lui decujus va fi obligat sa plateasca dobinzi de la data incasarii prevederile
art.1o88 C. civ. nefiind aplicabile in acest caz. De asemenea toate drepturile si obligatiile
fata de nedemn care se considerasera stinse prin confuziunea celor doua patrimonii sau
prin consolidare revin retroactiv in viata.
Nedemnul are insa dreptul sa pretinde de la ceilalti mostenitori datoriile mostenirii pe
care le-a achitat din bunurile sale precum este indreptatit si la intoarcerea cheltuielilor
26

necesare si utile facute cu bunurile din mostenire caci nedemnitatea nu poate fi constitui
izvor de imbogatire fara temei a celorlalti mostenitori in dauna celui declarat nedemn.

Efectele nedemnitatii fata de descendentii nedemnului.

Art.658 C. civ. prevede in privinta copiilor nedemnului caviind la succesiune in virtutea
dreptului lor propriu, fara ajutorul reprezentarii, nu sunt departati pentru greseala tatalui
lor. Asadar copii nedemnului pot veni la mostenirea defunctului (prin ipoteza a
bunicului lor) numai in nume propriu nu si prin reprezentare, ceea ce insemana ca
nedemnitatea, asa cum am mai aratat prodduce efecte si fata de ei care nu au savirsit nici
una din faptele determinate de legiuitor ca ducind la nedemnitate. Venirea la mostenire
prin reprezentare potrivit art.664 C. civ. este conditionata printre altele de imprejurarea ca
cel reprezentat sa fi putut el insusi sa culeaga mostenirea or in cazul in care reprezentatul
era nedemn el nu indeplinea aceasta conditie caci nu avea chemare utila la mostenirea
celui fata de care s-a facut vinovat de comiterea uneia din faptele prev, de art.655 C. civ.
In acest mod efectele pedepsei nedemnitatii se extind iata si cu privire la alte persoane
decit acelea care se vac vinovate de comiterea acelor fapte incriminate de legiuitor. Astfel
de pilda daca la moartea lui decujus a ramas ca mostenitor unicul sau fiu dar acesta este
nedemn, copilul sau va putea culege mostenirea caci vine la ostenire in nume propriu
facind parte din aceeasi clasa de mostenitori cu tatal sau si anume aceea descendentilor.
El este chemat la mostenire fara reprezentare si inlatura de la mostenire alte rude mai
indepartate in grad care fac parte din alte clase mostenitori subsecvente.
In schimb daca decujus a avut doi copii din care unul nedemn si predecedat, copiii
acestuia nu vor putea culege mostenirea dupa bunicul lor caci nu-l pot reprezenta, avind
in vedere dispozitiile art.658 C. civ., pe tatal lor iar mostenirea va fi culeasa de celalalt fiu
al defunctului care este ruda de gradul I si-l inlatura pe nepotul care este ruda de gradul II
cu defunctul.
S-a pus problema daca aceasta solutie conscrata de legiuitor prin art.658 C. civ. in
privinta copiilor nedemnului, care s-a vazut este inechitabila, se aplica nu numai copii lor
acestuia ci si celorlalti descendenti in grad mai indepartat de rudenie. S-a sustinut ca de
vreme ce legiuitorul foloseste expresia copiii nedemnului si nu aceea de descendentii
nedemnuluitrebuia sa credem ca legiuitorul nu a facut-o intimplator asa incit aceasta
regula nu are aplicare decit copiilor nedemnului si nu si celorlalti descendenti mai
27

indepartati. Solutia propusa este fortata caci nu are nici o logica ca descendentii in grad
mai indepartat ai nedemnului sa aibe o situtia mai favorabila decit copiii acestuia .
Efectele nedemnitatii fata de terti. Intrucit este posibil ca in perioada de la deschiderea
mostenirii si pina la constatarea nedemnitatii mostenitorul nedemn sa fi inheiat acte
juridice cu privire la bunurile succesiunii se pune problema soartei acestora.
Cita vreme nedemnitatea are ca efect desfiintarea retroactiva a titlului de mostenitor, in
principiu se poate sustine ca actele juridice incheiate de nedemn cu tertii vor fi desfiintate
ssi ele cu efect retroactiv potrivit principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius
accipientis. Solutiile trebuie totusi nuantate in functe de natura actului juridic si de buna
sau reaua credinta a tertilor cocontractanti.
Astfel in privinta actelor de conservare si admnistrare s-a decis ca vor fi mentinute in
vigoare caci prin ele se asigura buna gospodarire a bunurilor succesorale.
In privinta actelor de dispozitie care privesc bunuri mobile s-a acceptat solutia mentinerii
lor in vigoare in masura in care tertul dobinditor a fost de buna credinta si facindu-se
aplicarea regulii instituita de art.19o9 C. civ. Actele de dispozitie privind bunurile
imobile se mentin in ipoteza in care tertul dobinditor poate invoca uzucapiunea sau daca
conditiile acesteia nu sunt indeplinite daca tertul dobinditor, de buna credinta se poate
prevala de regula error comunis facit ius. Daca tertul este de rea credinta in sen sul ca a
avut cunostinta de nedemnitatea celui cu care a contractat principiul resoluto jure dantis
resolvitur jus accipientis se aplica din plin .

4. Modul in care opereaza nedemnitatea.

Regula care s-a impus este aceea ca nedemnitatea opereaza de drept astfel ca nu este
nevoie de o hotarire judecatoreasca speciala care sa o pronunte .
In primul caz de nedemnitate este suficienta hotarirea judecatoreasca de condamnare
pentru omor sau tentativa la aceasta infractiune, iar in cazul al doilea este suficienta
hotarirea de condamnare pentru denunt calomnios, ori marturie mincinoasa. In cel de al
treilea caz prevazut de art.655 C. civ. este insa nevoie de o hotarire judecatoreasca
privitoare la nedemnitatea mostenitorului dar nici in acest caz instanta nu pronunta
nedemnitatea ci o constata doar, daca sunt prezente conditiile cerute de lege .
Momentul la care nedemnitatea poate fi constatata acesta nu poate fi decit dupa
28

deschiderea succesiunii anterior o actiune cu un atare obiect neavind interes.

In ce priveste invocarea nedemnitatii, avind in vedere gravitatea ei, cercul de persoane
care o pot face trebuie sa fie ccit mai mare. Orice persoana interesta va putea invoca
nedemnitatea. Astfel pot sa invoce nedemnitatea comostenitorii care au fost inlaturati de
la mostenire de catre nedemn, donatarii sau legatarii care au primit liberalitati peste
cotitatea disponibila, daca nedemnul este rezervatar precum si creditorii acestor persoane
pe calea a actiunii oblice potrivit art.974 C. civ. precum si de catre instanta de judecata
din oficiu si chiaar de catre nedemnul insusi . Nedemnitatea este invocata cit timp
nedemnul este in viata impotriva acestuia, iar dupa decesul sau impotriva succesorilor sai
care nu se vor putea prevala de caracterul perssonal al sanctiunii nedemnitatii de vreme ce
antecesorul lor nu a putut avea nici un drept asupra mostenirii autorului sau .

Sectiunea a IV-a. Vocatia sau chemarea la mostenire.

Pe linga conditia capacitatii succesorale, pentru ca o persoana sa poata veni la mostenire,

se mai cere o a adoua conditie pozitiva si anume vocatia succesorala.
In cazul mostenirii legale vocatia la mostenire isi are izvorul in prevederile legale potrivit
carora sunt chemate la mostenire rudele defunctului incadrate in patru clase de
mostenitori, precum si sotul supravietuitor, iar in cazul mostenirii testamentare in
cuprinssul testamentului lesat de defunct.
Intr-o prima acceptie notiunea de vocatie succesorala are un sens general care exprima
potentialitatea unor rude din cele determinate ca facind parte din cele patru clase de
mostenitori de a culege mostenirea lui decujus. Dar dintre acestea nu toate vor putea
culege mostenirea in mod concret ci numai acelea care au vocatie succesorala concreta,
adica in lumina principiilor care guverneaza devolutiunea succsorala legala vor culege,
efectiv, acea mostenire. In adevar, o persoana poate sa aibe vocatia succesorala generala
dar poate fi inlaturata de la mostenirea respectiva de o ruda in grad mai apropiat a
defuctului de pilda, ipoteza in care spunem ca ea nu a avut vocatie succe sorala concreta
la acea mostenire. S-a spus ca pentru ca o persoana sa aibe vocatie succe sorala trebuie sa
existe doua conditii, una pozitiva adica vocatia succesorala generala si una negativa ca
acea persoana sa nu fie inlaturata de la mostenire de o ruda mai apropiata in grad sau de
un legatar.
29

Vocatia succesorala generala este inoperanta evident in cazul mostenirii testamentare caci
orice persoana care are capacitate succesorala poate in principiu primi
legate cu limitarile aduse de rezerva succesorala, in cazul unei categorii de mostenitori.

MOSTENIREA LEGALA

REGULI GENERALE ALE DEVOLUTIUNII LEGALE A MOSTENIRII

Devolutiunirea legala a mostenirii este reglementata de 3 principii:

1. principul chemarii la mostenire a rudelor in ordinea claselor de mostenitori

legali;
2. principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi
clasa;
3. principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad chemate
la mostenire.
1. Acest principiu a fost denumit denumit Principiul prioritatii clasei de mostenitori.
Clasa mostenitorilor este o categorie de rude
Se stabilesc cele 4 clase de mostenitori legali:
- Clasa I: a descendentilor in linie directa, compusa din copiii, nepotii, stranepotii
defunctului fara limita de grad;
- Clasa a II-a: a ascendentilor privilegiati (parintii defunctului), a colateralilor
privilegiati (fratii si surorile defunctului si descendentii lor pana la gradul al IVlea inclusiv);
- Clasa a III-a: a ascendentilor prdinari (bunici, starbunici, fara limita de grad);
- Clasa a IV-a: a colateralilor ordinari (unchii si matusile, verii primari si fratii
30

sau surorile bunicilor defunctului).

Clasele de mostenitori legali sunt chemate sa culeaga mostenirea numai cate una, in
ordinea stabilita de Codul Civil.
De la acest principiu exista 2 exceptii:

a.

este posibila la mostenirea defunctului, sa vina rude din doua

clase diferite, atunci cand mostenitorii rezervatari din clasa
(descendentii sau parintii defunctului) au fost exheredati prin
testament. Ei vor culege rezerva succesorala, iar restul mostenirii
va fi dobandit de mostenitorii din clasa subsecventa;

b.

o alta exceptie o constituie cea a sotului supravietuitor care vine

la mostenire in concurs cu oricare clasa chemata la mostenire; el
nu inlatura si nici nu este inlaturat de vreo clasa de mostenitori
legali.

Principul proximitatii gradului de rudenie

intre mostenitorii din aceeasi clasa

In cadrul aceleiasi clase, rudele mai apropiate in grad inlatura de la mostenire

rudele mai indepartate in grad (proximior excludit remotiorem). Astfel, copiii defunctului
inlatura de la mostenire pe nepoti, etc.
In clasa a II-a fratii si surorile defunctului ii inlatura de la mostenire pe nepotii sau
starnepotii de frate.
In clasa a II-a de mostenitori, bunicii defunctului, rude de gradul al II-lea inlatura
pe starbunici (rude de gradul III).
In clasa a IV-a unchii si matusile (rude in linie colaterala de gradul III cu
defunctul) inlatura pe verii primari ai acestuia (rude gradul IV cu cel decedat).
De la acest principiu exista 2 exceptii:

a. in cadrul clasei a II-a de mostenitori, parintii defunctului desi, sunt rude de gradul
I, nu inlatura de la mostenire pe fratii si surorile acestuia (rude de gradul II) si nici
31

pe descendentii lor;
b. reprezentarea succesorala.
Parintii dobandesc o parte stabilita de lege din mostenire in concurs cu colateralii
privilegiati. De asemenea, sotul supravietuitor culege o parte determinata de lege in
functie de clasa de mostenitori cu care vine in concurs.

REPREZENTREA SUCCESORALA
Reprezentarea succesorala reprezinta o inlocuire a unei persoane anterior decedate si
nu o inlocuire a vointei unei persoane in viata.
Nu se confunda cu reprezentarea in actele juridice, in general definita ca fiind
procedeul prin care o persoana numita reprezentant, incheie un act juridic in numele si pe
seama unei alte persoane numite reprezentat.

Domeniul de aplicare
Reprezentarea succesorala este admisa in privinta descendentilor copiilor defunctului
si a descendentilor din frati sau surori. Deoarece reprezentarea deroga de la principiile
generale ale devolutiunii legale a mostenirii, dispozitiile ce o prevad sunt de stricta
interpretare. De aceea, ascendentii ordinari, verii primari nu pot veni la mostenire prin
reprezentareaparintilor, respectiv a unchilor sau matusilor defunctului.

Conditiile reprezentarii succesorale

Pentru a opera reprezentarea se cer intrunite anumite conditii, unele in persoana
reprezentatului, altele in persoana reprezentatului.
a. cel reprezentat sa fie decedat la data deschiderii mostenirii;
Potrivit art. 668 al I Cod Civil nu se reprezinta decat persoane moarte.
b. locul celui reprezentat sa fie util;
Reprezentarea este admisibila cand cel reprezentat, daca ar fi fost in viata la deschiderea
mostenirii, ar fi avut vocatie concreta la mostenire.
c. reprezentantul sa indeplineasca toate conditiile pentru a culege mostenirea lasata de
defunct;
Acesta sa indeplineasca urmatoarele conditii:
32

- sa aiba capacitate succesoara;

- sa aiba vocatie succesorala generala proprie la mostenirea defunctului.
Adoptatul cu efecte depline poate beneficia de reprezentare deoarece adoptatul si
descendentii lui devin rude cu adoptatorull si rudele lui.
Reprezentarea opereaza chia daca reprezentantul este nedemn de a veni la
mostenirea reprezentatului (nedemnitatea produce efecte relative, numai in raport cu
persoana de fata de care s-a savarsit fapta). Sau daca reprezentantul a renuntat la
mostenirea reprezentatului sau a fost exheredat de acesta .

Modul in care opereaza reprezentarea

1. Reprezentarea opereaza in toate cazurile Daca reprezentarea nu ar fi admisa pe o
tulpina, vor veni la mostenire nepotii de pe cealalta tulpina, prin reprezntare
excluzand de la mostenire pe copilul nedemnului.
2. Reprezentarea este admisa la infinit in cadrul clasei I de mostenitori in sensul ca
acestia, indiferent de grad pot fi reprezentati (nepoti, stranepoti). In cazul
descendentilor din frati si surori pot beneficia de reprezentare numai rudele
colaterale pana la gradul III inclusiv.
3. Reprezentarea opereaza de drept, in temeiul legii fara a mai fi necesara indeplinirea
altei conditii pe langa cele prezentate. Reprezentarea opereaza imperativ, caci ea nu
poate fi influentata de vointa descendentilor (decat renuntand la mostenire) sau a
defunctului.

Efecetele reprezentarii succesoare

Potrivit dispozitiilor (art 664, 667 Cod Civil) reprezentarea produce 2 efecte:

1. urcarea reprezentantului in locul, gradul si drepturile reprezentatului;

2. inpartirea pe tulpini.
Reprezentantii, dobandesc ca urmarea a culegerii mostenirii nu numai activul, ci si
pasivul succesoral, in raport cu vocatia succesorala a fiecaruia, respunzand pentru pasivul
succesoaral in limitele activului daca a acceptat mostenirea sub beneficiu de inventar si
peste aceasta limita, daca reprezentantul a acceptat mostenirea pur si simplu.

33

DREPTUL LA MOSTENIRE A RUDELOR DEFUNCTULUI

Clasa I de mostenitori legali Descendentii defunctului

Din prima clasa de mostenitori legali fac parte descendentii defunctului, fie ca sunr
din casatorie sau din afara casatoriei inclusiv adoptatii.
Daca adoptatorul a decedat, adoptatul si descendentii lui il mostenesc.
Daca la mostenire sunt chemati doi sau mai multi descendenti de gradul I sau de
grad subsecvent, fiecaruia ii va reveni aceeasi parte din mostenire.
Daca descendentii de gradul II si urmatoarele vin la mostenire prin reprezentare,
impartirea se face pe tulpini si subtulpini, principul egalitatii aplicandu-se numai intre
ramurile din aceeasi tulpina. Daca in concurs este chemat si sotul supravietuitor, se
stabileste mai intai cota sa si restul se imparte intre descendenti dupa regulile aratate mai
inainte.

Caractere juridice:
- Descendentii pot veni la mostenire in nume propriu sau prin reprezentare;
- Sunt mostenitori rezervatari;
- Sunt mostenitori sezinari (avand posesiunea de drept a titlului de mostenitor);
- Sunt obligati la raportul donatiilor primate de la defunct, daca acestea nu au fost
facute cu scutire de raport.
Clasa a II-a de mostenitori legali Ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati
Daca defunctul nu are descendenti, sau acestia au fost dezmosteniti sau nu vor sa
mosteneasca, vor veni la mostenire rudele ce fac parte din clasa a II-a de mostenitori:
- Parintii defunctului (ascendentii privilegiati);
- Fratii si surorile defunctului sau descendentii acestora (colateralii privilegiati).
34

Ascendentii privilegiati:
Parintii defunctului:
- din casatorie;
- din afara casatoriei;
- din adoptie.
Daca la mostenire sunt chemati numai ascendentii privilegiati ai defunctului,
mostenirea se va imparti in mod egal intre ei. In cazul adoptiei cu efecte restranse,
adoptatorul vine la mostenire alaturi de parintii firesti ai adoptatului.
Daca ascendentii privilegiati vin in concurs cu colateralii privilegiati, ei vor
dobandi din mostenire (daca defunctul are un singur parinte) sai din mostenire (daca
defunctul are cel putin 2 parinti).
Daca defunctul are un sot supravietuitor, se stabileste mai intai cota acestuia si
restul se imparte intre mostenitorii din clasa a II-a, dupa regulile aratate mai sus.
Caractere juridice:
- pot veni la mostenire numai in nume propriu, nu si prin reprezentare;
- sunt mostenitori rezervatari;
- sunt mostenitori sezinari;
- nu sunt obligati la raportul donatiilor.

Colateralii privilegiati:
Fratii si surorile defunctului si descendentii acestora.
Aici intra fratii si surorile din aceeasi casatorie, din casatorii diferite, din afara
casatoriei sau din adoptia cu efecte depline.
Daca la mostenire sunt chemati frati si surori din categorii diferite, mostenirea se
va imparti in doua parti egale: linia paterna (ce cuprinde jumatate din mostenirea ce se
imparte intre fratii defunctului ce au acelasi tata cu defunctul) si linia materna (ce
cuprinde cealalta jumatate din mostenire), ce se imparte intre fratii si surorile defunctului
ce au aceeasi mama cu defunctul.
Impartirea pe linii se aplica si descendentilor din frati si surori, indiferent ca ei vin
35

la mostenire prin reprezentare sau in nume propriu.

Fratii buni vor dobandi din mostenire, iar fratii consagvini si cei uterini cate
fiecare.

Caractere juridice:
- pot veni la mostenire numai in nume propriu, nu si prin reprezentare;
- nu sunt mostenitori rezervatari;
- sunt mostenitori sezinari;
- nu sunt obligati la raportul donatiilor.

Clasa a III-a de mostenitori legali Ascendentii ordinari

Sunt: bunicii, strabunicii, etc. fara limita de grad.

Ei vor veni la mostenire daca defunctul nu are mostenitori din primele doua clase
sau cei existenti au renuntat la mostenire sau sunt nedemni.
Ascendentii ordinari pot fi din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptia cu
efecte depline.
Daca defunctul are ascendenti ordinari de grade diferite, cei de grad mai apropiat ii
inlatura de la mostenire pe cei de grad mai indepartat. Daca sunt mai multi ascendenti
ordinari de acelasi grad, mostenirea se va imparti in cote egale intre ei.
Daca alaturi de ascendentii ordinari este chemat la mostenire si sotul supravietuitor,
acesta isi va retine primul cot ace I se cuvine, dupa care restul se va imparti intre
ascendentii ordinari dupa regulile de mai sus.
Dreptul la mostenire al ascendentilor ordinari are urmatoarele
Caractere juridice:
- pot veni la mostenire numai in nume propriu, nu si prin
reprezentare;
- nu sunt mostenitori rezervatari;
- sunt mostenitori sezinari;
- nu sunt obligati la raportul donatiilor.

36

Clasa a IV-a de mostenitori legali Colateralii ordinari

Sunt: unchii si matusile, verii primari, fratii si surorile bunicilor defunctului.

Ei vor veni la mostenire daca defunctul nu are mostenitori din primele trei clase
sau cei existenti nu pot, fiind nedemni sau exheredati sa mosteneasca sau au renuntat la
mostenire.
Colateralii ordinari pot fi din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptia cu
efecte depline.
Daca la mostenire vin colateralii ordinari de grade diferite, cei de grad mai apropiat
ii inlatura de la mostenire pe ceilalti de grad mai indepartat.
Daca exista mai multi colaterali ordinari de acelasi grad, mostenirea se va imparti
in mod egal intre ei.
Daca defunctul are si un sot supravietuitor, acesta isi va lua mai intai cota ce i se
cuvine, restul mostenirii impartindu-se intre colateralii ordinari, dupa regulile aratate mai
sus.

Caractere juridice:
- pot veni la mostenire numai in nume propriu, nu si prin
reprezentare;
- nu sunt mostenitori sezinari;
- nu sunt mostenitori rezervatari;
- nu datoreaza raportul donatiilor.

DREPTURILE SUCCESOARLE ALE SOTULUI SUPRAVIETUITOR

AL DEFUNCTULUI

Pentru a-l putea mosteni pe defunct, sotul supravietuitor trebuie sa

indeplineasca conditiile generale cerute pentru a mosteni si, in plus, sa iba calitatea
37

de sot la data deschiderii mostenirii. Nu are importanta cat a durat casatoria sau
daca sotii erau sau nu despartiti in fapt.

Drepturi sot supravietuitor:

- un drept de mostenire in concurs cu oricare dintre clasele de
mostenitori legali sau in lipsa rudelor din cele patru clase;
- un drept de mostenire special asupra mobilelor si obiectelor
apartinand gospodariei casnice si asupra darurilor de nunta;
- un drept temporar de abitatie asupra casei de locuit.

In concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori legali

- in concurs cu descendentii defunctului, indiferent de numarul lor,
sotul supravietuitor are dreptul la din mostenire;
- in concurs cu ascendentii privilegiati, indiferent de numarul lor,
care vin la mostenire impreuna cu colateralii privilegiati, indiferent
de numarul lor, sotul supravietuitor are dreptul la 1/3 din
mostenire;
- in concurs numai cu ascendentii privilegiati sau numai cu
colateralii

privilegiati,

indiferent

de

numarul

lor,

sotul

supravietuitor dobandeste din mostenire;

- in concurs cu ascendentii ordinari sau cu colateralii ordinari,
indiferent de numarul lor, sotul supravietuitor are dreptul la din
mostenire;
- in lipsa rudelor din cele patru clase, sotul supravietuitor dobandeste
intrega mostenire.

Caractere juridice:
- poate veni la mostenire doar in nume propriu nu si prin
reprezentare;
- daca vine in concurs cu descendentii defunctului, datoreaza
raportul donatiilor.

38

Dreptul la mostenire special al sotului supravietuitor asupra mobilelor si obiectelor

apartinand gospodariei casnice si asupra darurilor de nunta

Pentru a dobandi aceste bunuri, trebuie sa indeplineasca conditii:

1. sotul supravietuitor sa nu vina la mostenire in concurs cu descendentii defunctului;
2. defunctul sa nu fi dispus de partea sa din aceste bunuri prin liberalitati intre vii sau
pentru cauza de moarte;
2.1

in acest caz buburile se includ in masa succesorala;

2.2

sotul supravietuitor va pierde orice drept supra acestor bunuri, aceste bunuri
incluzandu-se in masa de calcul pentru stabilirea rezervei succesorale a
sotului supravietuitor.

Si darurile de nunta facute de terti, exclusiv sotului defunct, vor avea acelasi regim
juridic, fiind dobandite in exclusivitate de sotul supravietuitor.

Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor

In momentul deschiderii mostenirii, sotul supravietuitor, in afara de celelalte
drepturi succesorale, are un drept de abitatie asupra casei de locuit, indiferent de
mostenitorii cu care intra in concurs,
Conditii:
- la data deschiderii mostenirii, sotul supravietuitor a locuit in casa ce
formeaza obiectul dreptului de abitatie;
- nu are locuinta proprie;
- casa face parte in tot sau in parte din mostenire;
- nu devine prin mostenire proprietarul exclusiv al casei;
- defunctul nu a dispus altfel.

Caracteristici:
- este un drept real;
- este un drept conferit sotului supravietuitor cu titlu gratuit;
- este un drept personal.

39

DREPTUL STATULUI ASUPRA MOSTENIRII VACANTE

In lipsa de mostenitori legali sau testamentari, bunurile lasate de defunct trec in
proprietatea statului, trec in domeniul public.
Statul nu poate renunta la mostenire (nu are drept de optiune succesorala). Notarul
elibereaza certificat de vacanta succesorala.
Dobandind un partimoniu, statul va fi obligat fata de creditori in aceleasi conditii
ca orice mostenitor legal.
Statul va raspunde de pasivul succesoral chiar daca nu s-a intocmit un inventar al
bunurilor succesorale.

MOSTENIREA TESTAMENTARA

Reguli generale cu privire la mostenirea testamentara

Mostenirea este legala cand transmiterea unui patrimoniu succesoral are loc
in temeiul legii, in ordinea si cotele determinate de aceasta, sau cand defunctul care a
lasat un testament, in acesta nu sunt cuprinse dispozitii referitoare la transmiterea
patrimoniului succesoral.
Mostenirea este testamentara atunci cand transmiterea patrimoniului succesoral are
loc datorita vointei celui care lasa masa succesorala printr-un testament.
Mostenirea legala poate coexista cu mostenirea testamentara. In cazul
mostenitorilor rezervatari, se impune coexistenta mostenirii legale cu cea testamentara.
Putem aprecia deci ca mostenirea testamentara inlatura pe cea legala numai daca nu
exista mostenitori rezervatari si testatorul a instituit unul sau mai multi legatori universali
sau doi ori mai multi legatori cu titlu universal care, cumulativ au vocatie la mostenirea
intreaga.
Transmiterea mostenirii este o transmitere pentru cauza de moarte (mortis causa).
Transmiterea mostenirii este o transmisiune universala deoarece are ca obiect
patrimoniul persoanei fizice decedate, ca universalitate juridica, adica toate drepturile si
obligatiile care au valoare economica si au apartinut defunctului.
40

Transmitrea mostenirii este o transmisiune unitara in sensul ca toate drepturile si

obligatiile defunctului se transmit mostenitorilor legali sau legatori dupa aceleasi norme
juridice, indiferent de originea bunurilor care o compun.
Transmiterea bunurilor este indivizibila, adica acceptarea sau renuntarea mostenirii
nu poate avea ca obiect numai o parte din acea mostenire.
Efectul juridic al transmiterii mostenirii are loc in momentul deschiderii mostenirii,
iar mostenitorii legali nu pot dobandi nici un drept asupra patrimoniului succesoral decat
in momentul deschiderii mostenirii.

CAPACITATEA SUCCESOARALA

O are orice persoana care exista in momentrul deschiderii mostenirii, are

capacitatea de a culege o succesiune, de a mosteni.
Dovada existentei revine aceluia care pretinde dreptul de a mosteni.

Persoanele care au capacitate succesorala

Persoanele fizice in viata la data deschiderii succesiunii au capacitate succesorala
fara deosebire de sex, opinie, rasa, nationalitate, limba, apartenenta publica, s.a. Dovada o
face cu actele de stare civila sau prin orice mijloace de dovada admise de lege.
Persoanele disparute au de asemenea capacitate succesorala (fiind prezumate de
lege a fi in viata).
Capacitatea succesorala a disparutului se desfiinteaza cu efect retroactiv daca se
constata fizic sau prin hotarare judecatoreasca definitiva declarativa de moarte ca nu mai
exista la data deschiderii mostenirii.
Persoanele concepute dar nenascute la data deschiderii succesiunii
Drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, insa numai daca el se naste
viu (nu si viabil).
Acceptarea mostenirii cuvenite unui minor va fi socotita intotdeauna ca fiind
facuta sub beneficiu de inventar, astfel ca el va raspunde de datoriile mostenirii numai in
limita activului, putand si abandona bunurile succesorale daca administrarea si lichidarea
mostenirii ar fi prea impovaratoare.
Persoanele juridice au capacitatea de a dobandi in virtutea testamentului lasat de
41

defunct bunurile mostenirii de la data dobandirii personalitatii juridice in conditiile

legii, adica de la data inregistrarii.

Persoanele care nu au capacitate succesorala

Persoanele fizice predecedate si persoanele juridice care au incetat sa aiba fiinta.
Comorientii: cazul in care mai multe persoane au murit in aceeasi imprejurare,
fara se se poata stabili daca una a supravietuit alteia, ele sunt socotite ca au murit
deodata.
Prin comorienti intelegem: doua sau mai multe persoane / decedate in aceeasi
imprejurare / si in astfel de conditii incat nu se poate stabili daca una a supravietuit alteia
/.
Este necesar a se preciza ca intre persoanele in cauza sa existe vocatie succesorala
reciproca.
Persoanele fizice decedate in acelasi timp (codecedatii)
Deosebire de comorienti -> nu a murit in aceeasi imprejurare. Deci in cazul mortii
mai multor persoane unde nu se poate stabili daca una a supravietuit alteia ele sunt
socotite ca au murit deodata.

TESTAMENTUL
Este un act juridic revocabil prin care testatorul dispune in cazul incetarii sale din
viata, de tot sau o parte din avutul sau.

Caractere juridice
- Este un act juridic unilateral (manifestare de vointa a testatorului cu intentia de
a produce efecte juridice);
- Este un act juridic personal (nu poate fi incheiat prin reprezentare are si
caracter individual);
- Este un act juridic solemn (sub sanctiunea nulitatii absolute testamentul trebuie
sa fie incheiat intr-una din formele prevazute de lege);
- Este un caz juridic pentru cauza de moarte (efectele dispozitiilor din testament
produc efecte numai la moartea testatorului);
42

- Este un act esentialmente revocabil (poate fi revocat pana in ultima clipa de

viata a testatorului).

Cuprinsul testamentului
Obiectul principal al testamentului il constituie legatele (dispozitiile referitoare la
patrimoniul succesoral -> legatele universale sau cu titlu universal sau bunurile care fac
parte din acel patrimoniu -> legate cu titlu particular.
In afara de legate, testamentul mai cuprinde:
- Numirea unui executor testamentar;
- Exheredari (adica inlaturarea de la mostenire a unor mostenitori legali, in
limitele prevazute de lege);
- Sarcini impuse legatorilor sau mostenitorilor legali;
- Revocarea totala sau partiala a unui testament anterior;
- Partaju de ascendent (imparteala facuta de testator intre descendentii sai a
bunurilor succesorale);
- Recunoasterea de catre mama a copilului trecut in registrul de stare civila;
- Dispozitii de ultima vointa (ex.: privitoare la recunoasterea unei datorii,
referitoare la funeralii, etc.)

! Pentru a fi valabil, testamentul trebuie sa indeplineasca, conditiile de validitate ale

actului juridic (capacitatea de a incheia actul, consimtamantul valabil, obiect determinat
(determinabil) si licit, cauza sa fie reala, licita si morala).

Capacitatea: testatorul sa aiba capacitate de a dispune.

Incapacitatie de a dispune prin testament

Sunt incapabile de a dispune prin testament:
- Minorul care nu a implinit varsta de 16 ani (incapacitatea lui fiind totala); (la 14
ani are capacitate de exercitiu restransa);
- Persoana pusa sub interdictie judecatoreasca (incapacitatea interzisului este totala
43

si permanenta);
- Minorul care a implinit varsta de 16 ani poate dispune prin testament dar pentru o
jumatate din ceeea ce ar putea dispune daca ar fi major;
Ex.: Daca are un parinte care este rezervatar pe din mostenire, poate dispune
de jumatate din 1/3, adica 3/8 din mostenire.
- Minorul desi are 16 ani si are capacitate partiala de a dispune prin testament, nu
poate dispune in favoarea tutorelui sau;
- Lipsa discernamantului neprevazut de lege ca atare atrage incapacitatea celui in
cauza de a face acte de dispozitie testamentara; (lipsa discernamantului din cauza
alienatiei sau debilitatii mintale, stare de boala, hipnoza, somnambulism, betie
alcoolica, folosire de narcotice, etc, fie dovedite prin forme concludente);
- Comerciantul persoana fizica - nu este imcapabil de testament, daca se afla in
stare de faliment (reorganizare si lichidare judiciara).
Capacitatea de a incheia un act juridic trebuie sa fie apreciata la momentul cand se
savarseste.

Sanctiunea incapacitatii legale sau naturale de a dispune prin testament este

nulitatea relativa a testamentului potrivit dreptului comun, intrucat incapacitatile de a
dispune prin testament au ca scop protectia vointei incapabilului si a familiei sale.

Incapacitati de a primi prin testament

- Medicii si farmacistii -> de la bolnavii lor;
- Preotii -> care au asistat pe testator in cursul ultimei sale zile;
- Ofiterii de marina pe mare -> daca nu sunt rude cu testatorul.
Pentru viciile de consimtamant ca si in cazul incapacitatii legale sau naturale de a
dispune prin testament sanctiunea aplicabila este nulitatea relativa.

Conditii generale de forma pentru validitatea testamentului

44

Forme testamentare prevazute de lege:

1. forme ordinare
- testament olograf;
- testament autentic;
- testament secret (mistic).
2. forme extraordinare: testamente privilegiate

Conditii de forma: a). forma scrisa;

b). forma actului separat

a). (pentru validitate) ad solemnitatem

Fara forma scrisa nu exista testament.

b). Legea nu permite ca doua sau mai multe persoane sa testeze prin acelasi act, una in
favoarea celeilalte sau in favoarea unei a treia persoane numite testamente conjunctive;
astfel de testamente sunt interzise, deoarece ar conferi testamentului caracter contractual
si deci irevocabil prin vointa unilaterala.

Sanciunea nerespectarii conditiilor de forma (forma scrisa si forma actului separat)

este nuliatea absoluta.
Constatarea nulitatii potrivit dreptului comun poate fi invocata de orice persoana
interesata si oricand, fie pe cale de exceptie, fie pe cale de actiune, dreptul de a invoca
fiind inprescriptibil.

Conform legii, testamentele se impart in trei categorii:

1. testamente ordinare (obisnuite): testamentul olograf, testamentul autentic si
testaentul mistic (secret);
2. testamente privilegiate (extraordinare) care pot fi incheiate numai in situatii
exceptionale; astfel sunt: testamentul militarilor, testament facut in caz de boala
contagioasa, testamentul maritim.
3. alte forme de testament permise de lege in mod special, pentru legatele avand ca
obiect anumite sume de bani, sau pentru dispozitiile testamentare ale catatenilor
45

romani aflati in strainatate.

Testamentul olograf
Este un act juridic scris in tot, datat si semnat de mana testatorului.
Este un act solemn, scrierea integrala, datarea si semnarea de mana testatorului
sunt prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute, deci ad solemnitatem.
- Scrierea (de mana testatorului) cerinat ad solemnitatem;
- Data (datarea exacta de mana testatorului) zi, luna, an;
- Semnatura (testatorului) reprezinta vointa sa definitiva.
Lipsa acestora conduce la nulitatea testamentului.
Veridicitatea se probeaza prin recunoasterea sau verificarea de scripte.

Testamentul autentic
A fost facut in interiorul tarii, iar prin incheiere a fost investit, in conditiile
prevazute de lege pentru autentificarea inscrisurilor, cu forma autentica de catre notarul
public (1 exemplar se pastreaza la biroul notarial). Autentificarea testamentelor este de
competenta notarilor publici (Legea nr. 36/1995).
Autentificarea consta intr-o incheiere care trebuie sa cuprinda: data si locul
autentificarii + alte elemente (ex.: ca s-a luat consimtamantul testatorului, ca testatorul a
semnat testamentul in fata notarului, etc.).

Testamentul mistic (secret)

Este un testament strans, sigilat, prezentat judecatoriei in vederea efectuarii
formalitatilor de suprascriere, semnat de testator.
Testatorul va declara in fata judecatorului ca dispozitiile din inscrisul prezentat este
testamentul sau, scris de el sau de altul, dar semnat de el. Pe plicul sau hartia sigilata,
judecatorul este obligat sa intocmeasca actul de suprascriere (actul de subscriptie
potrivit Art. 864 Cod Civil), constand in intocmirea unui proces - verbal in care se
consemneaza prezentarea testatorului(identificat de judecator), declaratia acestuia ca
testamentul este al sau si semnat de el.
Actul de suprascriere este un act autentic, iar inscrisul testamentar este un act sub
semnatura privata.
46

Testamentele privilegiate
Sunt testamente autentice simplificate, facute de persoane care se gasesc in
imprejurari exceptionale care justifica posibilitatea testarii intr-o forma autentica
simplificata.

Testamentul militarilor
Militarii si persoanele asimilate lor pot testa valabil in fata comandantilor de
unitate sau in fata altor ofiteri superiori asistati de 2 martori, sau in fata medicului militar,
sef asistat de comandantul spitalului militar, daca militarul este ranit sau bolnav.

Testamentul facut in timp de boala contagioasa

Persoana bolnava sau sanatoasa care se afla intr-o localitate izolata din cauza unor
epidemii de boli contagioase pot testa valabil in fata unui membru al consiliului local
asistat de 2 martori.

Testamentul maritim
Calatorii sau membrii echipajelor care se afla pe un vas sau un pavilion romanesc
pot testa pe timpul calatoriei in fata comandantului de vas, a inlociutorului acestuia,
asistat de ofiterul intendent sau inlocuitorul sau si 2 martori, testament care se va redacta
in 2 exemplare originale, care se vor expedia in tara prin intermediul consulatelor sau
organelor portuale romane.
Forma scrisa si forma inscrisului separat sunt obligatorii si in cazul acestor
testamente (privilegiate).

Alte forme de testament

Pe langa testamentele ordinare si privilegiate, legea prevede reguli speciale de forma

pentru:
- Dispozitiile testamentare numite clauze testamentare avand ca obiect sume de bani
depuse la C.E.C.;
- Testamentele cetatenilor romani aflati in strainatate.
47

Statutul C.E.C. (H.G. 888/1996, Legea nr. 66/1996 privind reorganizarea C.E.C. in
societate bancara pe actiuni) in Art. 22 este prevazut: Titularul depunerii are dreptul sa
indice C.E.C. persoanele carora urmeaza sa li se elibereze sumele depuse in caz de
deces. Depunerile asupra carora nu s-au dat dispozitiitestamentare se elibereaza de
C.E.C. mostenitorilor legali si testamentari.
Natura juridica a acestui testament: este o liberalitate pentru cauza de moarte, adica un
legat cu titlu particular facut prin testament.

Dar pentru alte unitati bancare?!

Nimeni nu va putea dispune de avutul sau personal, caz de moarte decat cu formele
prescrise de lege, testamentul fiind un act juridic solemn.

Testamentul facut de un cetatean roman in strainatate

Orice roman aflat intr-o tara straina va putea face testamentul sau in forma olografa
sau in forma autentica intrebuintata in locul unde se face testamentul Art. 885 Cod Civil
articol caduc.
Testamentele depuse si facute in fata autoritatilor statului roman.

MOSTENIREA TESTAMENTARA

Regimul juridic al principalelor dispozitii testamentare

Legatul
Este o dispozitie testamentara prin care testatorul dispune ca una sau mai multe
persoane urmeaza a dobandi cu titlu gratuit, la decesul sau, o parte sau in tot, patrimoniul
sau, ori anumite bunuri determinate.
Este o liberalitate pentru cauza de moarte (ca act unilateral de vointa), testatorul
48

urmand sa procure un avantaj patrimonial (drept real sau / si de creanta)legatarul fara

contraechivalent.

Desemnarea legatarului
Aceasta trebuie facuta prin testamentul incheiat in forme legale personal de catre
testator, in sensul ca elementele necesare pentru identificarea legatarului sa se regaseasca
in cuprinsul testamentului.
Legatarul trebuie sa fie o persoana determinata sau determinabila in momentul
deschiderii mostenirii; el poate fi insa si o persoana viitoare, cu conditia ca aceasta sa fie
conceputa in momentul deschiderii mostenirii si sa fie determinabila.

Legatul secret este considerat nul, avand in vedere necesitatea desemnarii

legatarului prin testament.
Legatul cu facultate de alegere este nul, pentru ca nu testatorul dispune, ci un tert,
dupa moartea testatorului.
Desemnarea directa: in afara de indicarea numelui, prenumelui, se va indica si
calitatea care ii individualizeaza pe legatari (de ex. frate, nepoti, etc.).
Este desemnare indirecta, daca rezulta din exheredarea unor mostenitori legali,
avand rezultat si marirea cotei succesorale, alaturi de chemarea la mostenire a
mostenitorului subsecvent.

Clasificarea legatelor
Dupa obiectul dispozitiei testamentare (principalul criteriu de clasificare): legate
universale sau cu titlu universal (pentru patrimoniu) si legate cu titlu
particular (pentru anumite bunuri).
Modalitatile care afecteaza liberalitatea (alt criteriu de clasificare): legate pure si
simple, respectiv legate cu termen sau sub conditie si legate cu sarcina.

Clasificarea legatelor dupa obiectul lor

Legatul poate avea ca obiect un patrimoniu, o universalitatea de bunuri sau bunuri

49

determinate, privite ut singuli.

Legatul universal = are ca obiect intraga avere a testatorului.
Legatul este cu titlu universal daca se vizeaza o cota-parte din acea universalitate.
Legatul este cu titlu particular (singular), avand ca obiect bunuri determinate.

1. Legatul este universal daca se confera vocatie (chemare) la intreaga mostenire

si chiar daca legatarul care va culege intreaga mostenire vine in concurs cu
mostenitori legali rezervatari.
Acest tip de legat nu se refera la bunuri, ci confera vocatie la intreaga mostenire.

Legatul (legatarul) universal se mai poate intalni si sub denumirea :

- Legatul nudei proprietati a intregii mosteniri;
- Legatul prisosului (remesitei), adica a ceea ce ramane dupa executarea
legatelor cuprinse in testament;
- Legatul tuturor bunurilor mobile si imobile;
- Legatul cotitatii disponibile a mostenirii.

2. Legatul cu titlu universal este daca legatarul are vocatie (chemare) la o cotaparte (fractiune) din mostenire (universalitate), indicata intr-o masa de bunuri
succesorale si exprimata printr-o fractie matematica.

Sunt legate cu titlu universal:

- Legatul tuturor bunurilor mobile;
- Legatul tuturor bunurilor imobile;
- Legatul unei fractiuni din totalitatea bunurilor mobile;
- Legatul unei fractiuni din totalitatea bunurilor imobile;
- Legatul unei fractiuni din mostenire (1/2, , 1/3)

Legatul cu titlu particular (singular) este daca legatarul are vocatie

succesorala la unul sau mai multe bunuri determinate privite singular (ut
singuli).
50

Legatarul cu titlu particular nu are vocatie la:

- Universalitatea succesiuniii;
- La o fractiune din acesta universalitate.
ci numai asupra bunurilor determinate (determinabile), specificate in testament, indiferent
de valoarea si numarul acestor bunuri.

Legate cu titlu particular:

- Legatul unor bunuri corporale certe (individual determinate) sau bunuri de gen
determinate sau determinabile dupa numar, masura, etc.;
- Legatul unor bunuri incorporale (ex.: dreptul de proprietate intelectuala);
- Legatul unui fapt (posibil si licit) mostenitorul universal sau cu titlu universal
este obligat sa faca sau sa nu faca ceva in favoarea legatarului.

Legatul uzufructului: este posibil ca prin testament nuda proprietate sa fie lasata
unuei persoane, iar uzufructul unei alte persoane. Este un legat cu titlu particular,
deoarece are ca obiect un bun (drept) determinat si anume uzufructul.
Legatul altor dezmembraminte ale proprietatii uzul sau abitatia constituie legate
cu titlu particular.

Legatul bunului individualizat este un legat cu titlu particular ce are drept obiect
un bun individual determinat care se afla in indiviziune la data deschiderii mostenirii.

Clasificarea legatelor in functie de modalitati

Legatul pur si simplu = daca nu este afectat de nici o modalitate. Drepturile

legatarului, la fel cu ale mostenitorilor legali, se nasc in momentul deschiderii mostenirii.

Legatul cu termen
51

Legatul supus unui termen de catre testator; efectele acestuia se vor produce dupa
cum termenul este suspensiv sau extinctiv.
- In cazul termenului suspensiv, drepturile legatarului se vor naste si se vor
putea transmite intervivos si mortis causa ca si in cazul legatului pur si
simplu;
- In cazul termenului extinctiv, legatul produce efecte de la deschiderea
mostenirii, dar implinirea termenului dreptului legat se stinge pentru
viitor (ex.: dreptul la o renta).

Legatul sub conditie - conditia care afecteaza existenta (nasterea sau desfiintarea)
legatului poate fi suspensiva sau rezolutorie.
- Conditia suspensiva legatarul devine proprietar la realizarea conditiei;
- Conditia rezolutorie drepturile legatarului se nasc la deschiderea
mostenirii. Legatul se desfiinteaza cu efect retroactiv de la data
deschiderii mostenirii, la realizarea conditiei rezolutorii. Daca aceasta
conditie nu se realizeaza, legatul se consolideaza definitiv ca si cum ar fi
un legat pur si simplu.

Legatul cu sarcina (sub modo) , este o obligatie impusa de testator legatarului

(dupa acceptarea legatului) sarcina ca modalitate a legatului, care trebuie executata.

Ineficacitatea legatelor

Nulitatea (relativa sau absoluta) = intervine in caz de nerespectare a regulilor de

forma sau fond prevazute de legea pentru validitatea lor.

Reductiunea = intervine in cazul cand s-a depasit conditia indispensibila, prin

liberalitatile facute de defunct.

Revocarea (testamentului sau a unor dispozitii) = poate fi voluntara (facuta de

52

testator) sau judecatoreasca, pronuntata de instanta in cazurile prevazute de lege.

Caducitatea = intervine cand executarea legatelor devine imposibila din cauze

posterioare momentului intocmirii testamentului.

Nulitatea legatelor

Nulitatea (relativa sau absoluta) intervine in cazul cand dispozitia testamentara sau
testamentul nu intruneste conditiile de validitate (fond sau forma) prevazute de lege.

Revocarea legatelor
Voluntara;
Judecatoreasca.

a. Revocarea voluntara

Revocarea voluntara expresa (directa) = este un act solemn redactat in forma autentica
testamentara sub sanctiunea nulitatii absolute.
Testamentul revocator = trebuie sa indeplineasca cerintele de forma ale unui testament,
inclusiv forma testamentului olograf simplificat.
Revocarea voluntara tacita (indirecta) = redactarea unui testament nou (posterior), fara a
revoca pe cel anterior si instrainarea obiectului legatului cu care se asimileaza si
distrugerea lui.

Distrugerea voluntara a testamentului = consta in ruperea, arderea, stergerea textului sau

a unui element esential cum ar fi semnatura, are semnificatia revocarii tacite daca:
- Testamentul este mistic (secret) sau olograf, existand intr-un singur exemplar;
- Distrugerea testamentului de catre testator sa fie voluntara;
- Distrugerea sa fie materializata, sa fie efectiva.
Revocarea tacita prin distrugerea testamentului poate fi partiala sau totala.

53

b. Revocarea judecatoreasca
Aceasta revocare intervine in cazurile in care legatarul, in mod culpabil, savarseste o
fapta limitativ prevazute de lege drept cauza de revocare judecatoreasca, inainte sau dupa
deschiderea mostenirii (ex.: refuzul la alimentatie, survenienta unui copil, injuria grava).
Revocarea pentru neindeplinirea sarcinii = actiune in justitie
Revocarea pentru ingratitudine

Revocarea judecatoreasca poate fi pronuntata daca legatorul a comis urmatoarele

fapte:
- In timpul vietii testatorului:
Atentat la viata testatorului;
Delicte, cruzimi, injurii grave la adresa lui.
- dupa moartea testatorului
injurii grave facute urmasilor lui.

Caducitatea legatelor
Este imposibilitatea de a fi executat legatul ce a fost instituit valabil si nerevocat,
din cauze posterioare obiective, intocmirii testamentului sau din cauza renuntarii
legatarului la legat dupa ce a fost deschisa mostenirea.

Cazuri de caducitate
- Decesul legatarului legatul devine caduc daca legatarul a murit inaintea
testatorului;
- Incapacitatea legatarului de a primi legatul - orice dispozitie testamentara cade
cand legatarul va fi necapabil de a o primi;
- Neacceptarea legatului de catre legatar nimeni nu este obligat de a face
acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine;
- Pieirea totala a bunului care formeaza obiectul legatului legatul va fi caduc
daca lucrul legat a pierit de tot din viata testatorului.
54

IV.

Consecintele ineficatitatii legatelor

Dreptul de acrescamant

In cazul ineficacitatii legatului din cauza nulitatii, revocarii sau caducitatii,

mostenirea, respectiv cota-parte corespunzatoare din mostenire, va fi culeasa de
comostenitori ale caror cote succesorale vor creste in mod corespunzator sau va trece la
mostenitori subsecventi. In materia devolutiunii testamentare a mostenirii, regula este ca
de ineficacitatea legatului profita acei mostenitori (legali sau testamentari), ale caror
drepturi succesorale ar fi fost micsorate sau inlaturate prin existenta legatului sau care
aveau obligatia sa execute legatul.
Deci, profita mostenitorii in dauna carora legatul ar fi fost executat.

Exheredarea (dezmostenirea)

Prin exheredare, mostenitorul legal, fie si nerezervatar, pierde numai emolumentul

mostenirii (vocatia concreta de mostenire), dar nu si titlul de mostenitor. Poate cere in
acest caz, anularea sau constatarea nulitatii dispozitiilor testamentare.

Exheredarea poate fi:

- Directa (expresa) testatorul dispune prin testament inlaturarea de la
mostenire a mostenitorilor legali. Aceasta poate fi partiala sau totala
(nominala sau generala).
- Indirecta prin instituirea de legatari, mostenitorii legali nerezervatari pot
fi inlaturati de la mostenire total, iar cei rezervatari in limita cotitatii
disponibile.

55

Executiunea testamentara

Este o dispozitie cuprinsa in testament in care testatorul imputerniceste si

desemneaza una sau mai multe persoane pentru a pune in executare dispozitiile
testamentare. Executor testamentar, poate fi orice persoana (mostenitor legal sau
testamentar, avocat, etc.) care sa aiba capacitate de exercitiu deplina. Minorul, cu
capacitate restransa de exrcitiu nu poate fi executor testamentar.

Incetarea executiunii testamentare

Cazuri:
- Daca dispozitiile testamentare au fost executate integral;
- Prin moartea executorului testamentar;
- Prin renuntarea executorului testamentar;
- Prin revocarea executiunii de catre instanta;
- Prin punerea sub interdictie a executorului testamentar.

LIMITELE DREPTULUI DE DISPOZITIE

ASUPRA MOSTENIRII

Libertatea de a dispune de patrimoniu pentru cauza de moarte se poate exercita

numai pe calea dispozitiilor (legatelor) testamentare, precum si libertatea de a mosteni
trebuie sa fie exercitate in anumite limite stabilite de lege.
Cea mai importanta limitare a libertatii testamentare este stabilita de lege prin
institutia rezervei succesorale.

Oprirea pactelor asupra unei mosteniri nedeschise, viitoare

56

Prin pact (act juridic) asupra unei mosteniri viitoare, interzis de lege, se intelege
orice contract sau act unilateral prin care se renunta la o mostenire viitoare, nedeschisa la
data incheierii lui sau se instraineaza drepturile eventuale ale uneia dintre parti din acea
mostenire.
Pentru ca actul sa intre sub incidenta prohibitiei legale ca pact (act juridic) asupra
unei mosteniri viitoare el trebuie sa aiba ca obiect drepturi asupra unei mosteniri:
- Mostenirea in cauza sa nu fie deschisa;
- Pactul sa nu fie permis in mod exceptional de lege.
Bunul determinat care formeaza obiectul pactului (daca este cazul) sa nu intre in
alcatuirea patrimoniului succesoral.
Pactul care intruneste conditiile aratate este lovit de nulitate absoluta, putand fi invocata
de orice persoana interesata.

Oprirea liberalitatilor care incalca rezerva succesorala

Rezerva succesorala si cotitatea disponibila

Nimeni nu este obligat sa lase o mostenire, chiar daca are rude apropiate sau sot
supravietuitor.
Rezerva succesorala: este parte a patrimoniului celui ce lasa mostenirea, la care
mostenitorii au dreptul in virtutea legii, impotriva vointei defunctului manifestata prin
dispozitii testamentare sau liberalitati facute in timpul vietii.
Cotitatea disponibila: este partea patrimoniului care excede rezervei succesorale si
de care defunctul putea dispune liber, inclusiv prin donatii si dispozitii testamentare.

Caractere juridice ale rezervei succesorale

Rezerva are caracter succesoral, fiind o parte a mostenirii care este atribuita
mostenitorilor rezervatari impotriva vointei defunctului.
Rezerva fiind o parte a mostenirii, atribuirea ei implica obligatia de plata a
datoriilor, daca acceptarea mostenirii a fost pur si simpla, iar daca a fost sub beneficiu de
inventar, numai cu bunurile mostenirii.

57

Caracterul imperativ al rezervei

Mostenitorii rezervatari si cuantumul rezervei sunt stabiliti imperativ de lege.
Actele incheiate cu nerespectarea dispozitiilor legale privind rezerva sunt
sanctionate cu nulitate absoluta, intru-cat dezmostenirea rezervatarilor contravine celor
mai elementare norme de morala.

Caracterul propriu al dreptului de rezerva

In privinta dreptului de rezerva, descendentii, parintii si sotul supravietuitor nu sunt
succesori de drepturi fata de actele incheiate de defunct si prin care se aduce atingere
acestui drept, ci au calitatea de terti si ca atare aceste acte nu le sunt opozabile.

Dreptul la rezerva in natura

Mostenitorii rezervatari au dreptul la rezerva, in principal in natura, iar nu
sub forma echivalentului in bani, valorifacandu-si dreptul la rezerva nu in calitate
de creditori ai unei creante, ci in calitate de proprietari de bunuri.
Este eronat a se spune ca rezerva este inalienabila insesizabila. Cat timp traieste
omul este liber sa-si instraineze, fie si cu titlu gratuit, bunurile sale.

MOSTENITORII REZERVATARI
Calitatea de mostenitori rezervatari o au descendentii defunctului de orice grad
(mostenitorii din cls. I de mostenitori legali), precum si parintii defunctului, deci
ascendentii privilegiati, mostenitorii din cls. a II-a de mostenitori legali.
Ascendentii ordinari si rudele colaterale ale defunctului, indiferent de clasa din care
fac parte precum si de gradul de rudenie nu beneficiaza de rezerva succesorala.
De ex.: colateralii privilegiati (fratii, susorile si descendentii acestora), desi fac
parte din aceeasi clasa de mostenitori legali ca si parintii, nu sunt mostenitori rezervatari.
Legea determina cuantumul rezervei, in toate cazurile, numai in mod indirect, prin
aratarea cuantumului cotitatii disponibile, restul patrimoniului defunctului alcatuind
rezerva.

Rezerva descendentilor
58

Prin descendenti trebuie sa intelegem copiii defunctului si urmasii lor in linie

dreapta la infinit, indiferent ca sunt din casatorie sau din afara ei.
Sub forma unei fractiuni din mostenire, indirect, pentru stabilirea cotitatii
disponibile, legea determina cuantumul rezervei astfel:
Cotitatea disponibila, ce poate forma obiectul liberalitatilor (donatii si legate) fara a
fi supusa reductiunii este de din bunurile dispunatorului daca lasa un singur copil, de
1/3 daca lasa 2 copii si de daca lasa trei sau mai multi copii.
Astfel rezerva descendentilor este:
- din mostenire pentru 1 copil;
- 2/3 din mostenire pentru 2 copii;
- din mostenire pentru 3 sau mai multi copii.

Prin copii se inteleg nu numai descendentii de gradul I, dar si ceilalti descendenti,

indiferent de grad (nepoti, stranepoti).
Descendentii decedati, la stabilirea rezervei nu sunt luati in considerare, deoarece
(neavand capacitate succesorala) nu au calitatea de mostenitori legali, respectiv de
mostenitori rezervatari.

Rezerva parintilor
Prin parinti, ca mostenitori rezervatari legea are in vedere pe tatal si mama defunctului,
din casatorie, din afara ei sau din adoptie.
Aceasta rezerva este din bunurile defunctului daca lasa tata si mama si de
daca lasa numai pe unul dintre parinti.

Rezerva sotului supravietuitor

Aceasta este de din cota succesorala ce i se cuvine in calitate de mostenitor legal.
Aceasta cota-parte de mostenire legala a sotului supravietuitor variaza in functie de clasa
de mostenitori cu care vine in concurs, iar in lipsa rudelor din cele 4 clase el are dreptul la
intreaga avere a defunctului. Astfel rezerva sotului supravietuitor va fi:
- 1/8 din mostenire daca vine in concurs cu descendentii defunctului (cls. I
de mostenitori) indiferent de numarul sau gradul de rudenie cu defunctul
59

(copii, nepoti, etc.), deci din cota legala de ;

- 1/6 din mostenire daca vine in concurs cu ascendentii privilegiati si
colateralii privilegiati, indiferent de numarul lor, deci din cota legala
de 1/3;
- din mostenire numai ascendentii privilegiati, colateralii privilegiati,
deci din cota legala de , indiferent de numarul lor;
- 3/8 din mostenire (ascendenti ordinari colaterali ordinari indiferent de
numarul lor, deci din cota de ;
- din mostenire in lipsa rudelor din cele 4 clase de mostenitori, deci din
intreaga mostenire;

In rezerva sotului supravietuitor se va calcula asupra intregii mosteniri, incluzand si

bunurile caznice, darurile de nuntasau casa de locuit in masura in care a apartinut
defunctului.
Rezerva sotului supravietuitor este o cota fixa (de ) dintr-o cota variabila, nefiind
o fractiune raportata direct asupra mostenirii, neavand caracter colectiv ci individual.
La calcularea masei succesorale, numita si masa de calcul se are in vedere:
- Stabilirea valorii bunurilor existente in patrimoniul succesoral la data
deschiderii mostenirii;
- Scaderea patrimoniului succesoral din activul brut al mostenirii pentru a
obtine activul net;
- Reunirea fictiva (pentru calcul) la activul net a valorii donatiilor facute in
timpul vietii de catre cel ce lasa mostenirea.

Reductiunea liberalitatilor excesive

Este o sanctiune civila aplicabila liberalitatilor excesive, lipsindu-le de eticitate in
masura necesara intregirii rezervei, dar fara a atrage nulitatea lor.
Dreptul de a invoca reductiunea apartine limitativ persoanelor prevazute de lege:
- Mostenitorii rezervatari;
- Mostenitorii acestora;
- Creditorii rezervatarilor;
- Succesorii universali sau cu titlu universal ai mostenitorului universal.
60

Raportul donatiilor
Reprezinta obligatia pe care o au anumiti mostenitori (descendenti si sotul
supravietuitor) de a readuce la masa succesorala bunurile pe care le-au primit cu titlu de
donatie de la cel care lasa mostenirea.
Sunt obligati la raport descendentii defunctului precum si sotul supravietuitor (cand
el vine in concurs cu descendentii). Raportul donatiilor se justifica prin aceea ca atunci
cand defunctul face o donatie unui viitor mostenitor, care este descendent sau sotul
supravietuitor, are intentia de a-l favoriza pe acesta in detrimentul celorlalti mostenitori
(din aceleasi categorii aratate); doreste numai anticipare a transmisiunii de drepturi,
urmarind ca aceasta sa fie imputata asupra partii din mostenire ce-i va reveni celui
gratificat odata cu deschiderea mostenirii.

Raportul imobilelor
Raportul imobilelor se efectueaza in natura.
El se poate pretinde in natura pentru imobile, cand cel ce a primit imobilul l-a
instrainat sau ipotecat inaintea deschiderii succesiunii, raportul in natura nu este
obligatoriu. Raportul in acest caz se pretuieste dupa valoarea ce imobilul a avut-o in
momentul deschiderii succesiunii.
Ca urmare a raportului, donatia este desfiintata cu efect retroactiv, astfel incat
imobilul face parte din masa succesorala si este supus partajului intre mostenitori.

Raportul mobilelor

Raportul mobilelor se face prin luarea mai putin (prin echivalent) si donatia nu este
desfiintata cu efect retroactiv, ceea ce presupune ca donatorul ramane proprietarul
bunului dobandit.

61

TRANSMISIUNEA MOTENIRII: DREPTUL DE

OPTIUNE SUCCESORALA

Persoana care indeplineste condijiile pentru a putea mosteni-succesibilul-are

dreptul de a alege, numit optiune succesorala intre consolidarea (confirmarea) titlului de
motenitor prin acceptarea mostenirii (acceptare pura si simpla sau sub beneflciu de
inventar) si desfiintarea acelui titlu prin renunjarea la motenire, ( ea devenind persoana
straina de mostenire).

l.Subiectele dreptului de optiune'.

- 1. mostenitorii legali: calitatea de subiect al dreptului de optiune aparfine
tuturor persoanelor cu vocafie generala (eventuala) la mostenire si trebuie sa fie exercitat
nu numai de catre succesibilii chemati in primul rand sa moteneasca (rudele din clasa 1
de mostenire), dar si de catre succesibilii subsecventi ( rude din clasa a 11 a).
- 2. legatarii: toti legatarii au drept de op|iune; vointa unilaterala a
testatorului nu poate constrange nici un legatar sa conserve dreptul dobandit prin mostenire
si, cu cat mai putin, sa suporte anumite obligatii sau sarcini.
- 3. creditorii succesibilului: in principiu creditorii succesiunii nu pot ac|iona
pe cale oblica sau pauliana.

2. Conditiile de validitate ale actului de optiune succesorala:

1. capacitatea: fiind un act de dispozifie, pentru validitatea optiunii, succesibilul
trebuie s& aiba capacitatea de exercijiu deplina, iar persoanele lipsite de capacitate sau cu
capacitate de exercitiu restransa trebuie sa exercite optiunea prin ocrotitorul legal,
respective cu ncuviinarea acestuia i, n ambele cazuri, cu autorizarea autoritii tutelare (
art. 105, 124, 127 i 147 C. fam.)
2. consimmntul neviciat: pentru ca opiunea succesoral s fie valabil,
62

consimmntul

succesibilului

trebuie

fie

neviciat.

Viciile de consimmnt sunt: dolul, violena i eroarea att de fapt ct i de drept.

Datorit procedurii succesorale notariale, problema viciilor de cosimmnt se pune
extreme de rar n practic.
3. Condiii de form i alte condiii de validitate: spre deosebire de
acceptarea pur i simpl a motenirii, care este un act consensual, acceptarea sub
beneficiu de inventar i renunarea la motenire sunt acte juridice solemne, fiind valabile
numai dac au fost ncheiate n condiiile de form special prevzute de lege ( ad
validitatem).
4. Sanciunea condiiilor de validitate: nerespectarea condiiilor de validitate
ale actului de opiune succesoral se sancioneaz cu nulitatea potrivit dreptului comun.
3. Caracterele juridice ale actului de opiune succesoral:
-1. act juridic unilateral: spre deosebire de testament- act juridic tot
unilateral- actul de opiune poate fi svrit nu numai personal de ctre succesibil, dar i
prin reprezentare - legal sau convenional- sau cu ncuviinarea autoritii tutelare. Deci
actul de opiune nu este un act esenialmente personal.
- 2. act juridic voluntar:

- nimeni nu este obligat s accepte motenirea ce

i se cuvine;
- succesibilul are un drept absolut de a
alege ntre posibilitile conferite prin dreptul de opiune;
- dac sunt o pluralitate de succesibili,
fiecare este liber s opteze n sensul dorit.
Excepii: acceptarea motenirii cuvenite unui minor, unei personae puse sub
interdicie, succesibilul decedat, motenitorul care cu intenie frauduloas a dat la o parte
sau a ascuns bunuri ale motenirii.
- 3. act juridic irevocabil: motenitorul care a exercitat dreptul de opiune nu
mai poate reveni asupra alegerii fcute.

63

- 4. act juridic indivizibil: succesibilul trebuie s se pronune unitar cu privire

la dreptul su succesoral, nefiind posibil acceptarea n parte a motenirii i renunarea la
rest ori acceptarea pur i simpl pentru o parte i acceptarea sub beneficiu de inventar
pentru cealalt parte. Subliniem c indivizibilitatea opiunii vizeaz numai motenirea;
n persoana motenitorilor (dac sunt mai muli), ntruct opiunea este indivizibil,
divizarea este posibil; unii s accepte, iar ali s renune.
Excepii: motenitorul legal gratificat prin testament care va putea opta diferit cu
privire la motenirea legal i la legat, Legea fondului funciar nr. 19/1991- dreptul de
propietate se face la cerere, relativitatea puterii (autoritii) lucrului judecat, devoluiunea
succesoral.
- 5. act juridic declarative de drepturi: opiunea succesibilului produce efecte
retroactive, de la data deschiderii motenirii.
- 6. act juridic nesusceptibil de modaliti .opiunea succesoral nu poate fi
afectat de termen sau condiie.
- 4. Prescripia dreptului de opiune succesoral
- 1. Termenul de opiune: dreptul de opiune trebuie s fie exercitat ntr-un
termen de 6 luni calculate de la data deschiderii motenirii. Dreptul de a accepta
succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni, scotite de la deschiderea
succesiunii.
- 2. Domeniu de aplicare al termenului de opiune: n practica
judectoreasc se aplic n mod consecvent soluia potrivit creia termenul de 6 luni nu
se aplic n cazul legatarilor cu titlu particular, n privina lor fiind aplicabile
dispoziiile referitoare la prescripia din drepul comun.
- 3. nceputul prescripiei dreptului de opiune succesoral: termenul de
prescripie de 6 luni ncepe s curg de la deschiderea
Neexercitarea dreptului de opiune n termenul prevzut de lege nu se
confund cu renunarea la motenire.
5. Termenele de inventar i de de deliberare
64

Durata: patrimonial succesoral se transmite ctre cel chemat n puterea legii

sau a voinei celui care las motenirea din ziua deschiderii motenirii. El poate fi urmrit
de ndat de ctre creditorii succesiunii, inclusive de ctre legatarii cu drept de a cere
predarea legatelor.Legea acord succesibilului un termen de 6 luni pentru consolidarea
titlului de motenitor prin acceptarea motenirii, respective pentru desfiinarea cu efect
retroactive a voinei succesorale prin renunarea la motenire.

EXERCITAREA DREPTULUI DE
OPIUNE SUCCESORAL
1 Acceptarea pur si simpl a motenirii
Prin acceptarea pur i simpl a motenirii succesibilul nu dobndete nici un
drept, ci consolideaz numai dobndirea care s-a produs ope legis de la data deschiderii
motenirii i pierde posibilitatea de a renuna la ea sau de a accepta sub beneficiu de
inventar.
Acceptarea pur i simpl poate fi de mai multe feluri. Atfel, ea poate fi
voluntar, rezultnd din manifestarea expres sau tacit a voinei succesibilului i,
forat, prevzut de lege ca sanciune pentru svrirea unor fapte de ctre succesibil.
A. Acceptarea pur i simpl voluntar
1. Acceptarea
cnd

succesibilul

voluntar
nsuete

expres:
calitatea

de

acceptarea

este

expres

erede

printr-un

nscris

autentic sau sub semntur privat.

Voina succesibilului de a accepta expres motenirea trebuie s fie manifestat
inform scris, autentic sau sub semntur privat. Evident, nscrisul trebuie s fie
redactat cu respectarea regulilor de capacitate i n termenul de prescripie a dreptului de
opiune succesoral. Acceptarea expres a motenirii poate fi fcut i prin reprezentant.
Pentru ca nscrisul s valoreze acceptarea expres, din coninutul lui trebuie
s rezulte c succesibilul i-a nsuit n mod neechivoc calitatea de motenitor. Din nscris
trebuie s rezulte c succesibilul nelege s exercite drepturile i s-i asume obligaiile
65

rezultnd din calitatea de motenitor.

2. Acceptarea voluntar tacit: acceptarea este tacit cnd
succesibilul face un act (fapt) pe care nu-1 putea svri dect n
calitatea sa de erede i din care rezult (indirect) dar nendoielnic
intenia sa de acceptare a motenirii.
Sunt dou condiii pentru a fi n prezena unei acceptri tacite: - voina
succesibilului de a accepta motenirea i
- conduita lui (actele sau faptele svrite) din care s rezulte indirect intenia de a
accepta pur i simplu motenirea.
Acceptarea tacit poate fi fcut i prin reprezentant, inclusive printr-un
mandatar convenional mputernicit special s fac acte de acceptare tacit a motenirii (de
exemplu vnzarea unor bunuri din motenire).
n sfrit, precizm c acceptarea voluntar tacit este, n toate cazurile,
acceptare pur i simpl. Acceptarea sub beneficiu de inventer nu pote fi dect expres,
svrit cu respectarea condiiilor speciale prevzute de lege.
Actele cu semnificaia acceptrii tacite: actele de dispoziie avnd ca obiect
drepturile succesorale constituie acte de acceptare, chiar dac - apparent- mbrac forma
renunrii la motenire.
Actele materiale de acceptare tacit a motenirii pot fi: intrarea n
posesiunea i folosina bunurilor succesorale, mutarea definitiv a succesibilului n
casa motenit, demolarea unor costrucii,etc.
Actele de dispoziie: ncheierea actelor de dispoziie, indiferent de valoarea
obiectului actului juridic i de natura lui, presupune intenia neechivoc a succesibilului
de a accepta motenirea pur i simplu.
Aciuni injustiie i alte acte procedurale sunt: cererea de mpreal a
bunurilor succesorale, de raport a donaiilor sau de reduciune a libertii excesive,etc.
Intentarea unei aciuni succesorale valoreaz acceptarea chiar dac va fi
respins, anulat ca timbrat, va fi urmat de desistare etc.
B. Acceptarea pur i forat
Acceptarea motenirii poate fi nu numai voluntar dar i forat. Cea forat
66

este impus de lege n cazul n care succesibilul ( unul sau mai muli) a dat la o parte (a
sustras) sau a ascuns (tinuit, dosit) bunuri ale motenirii, inclusive prin nedeclararea lor la
inventar, cu intenia frauduloas de a le nsui n exclusivitate i de a pgubi pe
comotenitori i/ sau creditorii motenirii.
Condiiile acceptrii forate sunt:
- Elementul obiectiv, indispensabil pentru a deveni aplicabile dispoziiile art.
703 i 712 C. civ, const n darea la o parte (sustragerea) sau ascunderea, tinuirea (n
special cu ocazia inventarierii) a unor bunuri din motenire, sustragere sau ascundere
svrit de succesibil. Poate fi vorba de fapte comisive, de exemplu, ascunderea
material a unor bunuri, bunuri care au existat n patrimoniu succesoral.
Prin fapte omisive sunt de reinut: omisiunea de a trece anumite bunuri
n inventar.
- Elementul subiectiv, l reprezint intenia frauduloas a motenitorului.
- Autorul faptei ilicite trebuie s aib calitatea de motenitor cu vocaie
concret la motenire, fie de motenitor legal, fie de legatar universal sau cu titlu
universal.
C.Efectele acceptrii pure i simple
Prin efectul acceptrii pure i simple se stinge definitive dreptul de opiune al
succesibilului; el decade din dreptul de a renuna la motenire sau de a o accepta sub
beneficiu de inventar.
Cel mai important efect al acceptrii pure i simple este contopirea,
confudarea patrimoniului succesoral cu patrimonial personal al motenitorului, succesor
universal sau cu titlu universal.
Efectele generale ale acceptrii pure i simple se produc, att n cazul
acceptrii voluntare ct i n ipoteza acceptrii forate, care se produce de drept ca urmare
a sustragerii sau ascunderii de bunuri succesorale. Pentru svrirea acestei fapte ilicite,
legea prevede ns-drept pedeaps civil- o dubl decdere:
- decderea din dreptul de opiune succesoral i
- decderea din drepturile succesorale asupra bunurilor sustrase sau
ascunse.

67

2. Renunarea la motenire
Renunarea la motenire este actul juridic unilateral, expres i solemn prin care
succesibilul declar, n cadrul termenului de prescripie a dreptului de opiune succesoral,
c nu i nsuete (renun) la titlul de motenitor, desfiinnd cu efect retroactiv vocaia
sa succesoral, devenind strin de motenire.
Renunarea ca i acceptarea este un act juridic indivizibil; succesibilul nu
poate renuna n parte la dreptul su succesoral pentru a accepta restul.
Renunarea la motenire este un act juridic solemn.
Renunarea trebuie s ndeplineasc dou condiii de form: una de validitate
i alta de opozabilitate. Declaraia trebuie s fie dat n faa notarului public.
Declaraia de renunare trebuie s fie nscris n registrul special de renunri
la succesiune inut de biroul notarial.
Efectele renunrii: ca urmare a renunrii n condiiile prevzute de lege se
desfiineaz cu efect retroactiv i - dac declaraia de renunare a fost nscris n registrul
de renunri- cu opozabilitate erga omnes vocaia succesibilului, el devenind strin de
motenire.
Retractarea renunrii este posibil dac sunt ndeplinite dou condiii
cumulative: - retractarea este posibil numai ct timp, n privina renuntorului, nu s-a
mplinit termenul de prescripie a dreptului de opiune succesoral;
- retractarea este posibil numai dac motenirea nu a fost acceptat pn n
momentul retractrii de un alt succesibil.
Efectele retractrii:
- ca

urmare

retractrii

renunrii

succesibilul

devine

motenitor acceptant.
- retractarea

renunrii

prin

acceptare

de la data deschiderii motenirii.

3 Acceptarea sub beneficiu de inventar

68

opereaz

retroactive,

Acceptarea sub beneficiu de inventar este un act de opiune expres i solemn

prin care succesibilul declar, n cadrul termenului de prescripie a dreptului de opiune
succesoral, c i nsuete titlul de
motenitor (comotenitor) al patrimoniului succesoral, dar nelege s rspund de
pasivul succesoral numai n limita activului motenit {intra vires hereditatis) i numai cu
bunurile motenite {cum viribus), inventarul ntocmit mpiedicnd confuziunea
patrimoniului succesoral cu patrimonial propiu.
Derogri: opiunea succesoral este un act juridic voluntar, succesibilul avnd
doar facultatea, nu i obligaia, de a accepta sub beneficiu de inventar.
- n cazul persoanelor lipsite de capacitatea de exerciiu sau cu capacitate de
exerciiu restrns acceptarea motenirii va fi socotit
totdeauna ca fiind fcut sub beneficiu de inventar;
- n cazul succesibilului decedat nainte de exercitarea
dreptului de opiune, acest drept se retransmite prin motenire. n
aceast ipotez, dac succesibilul decedat are mai muli motenitori care nu se neleg cu
privire la exercitarea dreptului de opiune unic i indivizibil dobndit prin retransmitere,
atunci succesiunea se va accepta sub beneficiu de inventar.
Condiii de form:

- acceptarea sub beneficiu de inventar poate

fi numai expres;
-s fie nscris n registrul special de renunri la
succesiune inut de biroul notarial desemnat;
-declaraia de acceptare sub beneficiu de inventar
trebuie s fie precedat sau urmat de ntocmirea unui inventar fidel i exact al bunurilor
succesorale.
Efectele acceptrii sub beneficiu de inventar: succesibilul i consolideaz titlul su de
motenitor.
Separaia de patrimonii: spre deosebire de acceptarea pur i simplu care are
drept consecin contopirea patrimoniului succesoral cu cel personal, acceptarea
beneficiar mpiedic amestecarea bunurilor; motenitorul beneficiar devine titular a
dou patrimonii distincte, separate ntre ele.
69

Administrarea i lichidarea patrimoniului succesoral acceptat sub

beneficiu de inventar: motenitorul beneficiar dac nu prefer abandonarea, adic
predarea bunurilor succesorale creditorilor i legatarilor devine administratorul i
lichidatorul patrimoniului succesoral.
ncetarea beneficiului de inventar: acceptarea sub beneficiu de inventar, ca
act de acceptare a motenirii, are caracter definitive i irevocabil. n schimb, beneficiarul
de inventar, cu toate consecinele corespunztoare, poate s nceteze cu efect retroactiv,
acceptarea devenind pur i simpl de la data deschiderii motenirii, prin renunarea
motenitorului la beneficiu de inventar i prin decderea lui din acest beneficiu cu titlu de
pedeaps.

TRANSMISIUNEA ACTIVULUI I PASIVULUI MOTENIRII

Obiectul transmisiunii
La decesul unei persoane fizice patrimoniul ei se transmite asupra
motenitorilor, legali sau testamentari. Se transmit numai drepturile i obligaiile
defunctului cu coninut patrimonial, cele personale nepatrimoniale se transmit pe cale de
motenire.
1. Cuprins al activului succesoral
Intr n alctuirea patrimoniului succesoral numai drepturile patrimoniale
existente la data deschiderii motenirii.
Drepturile patrimoniale ale defunctului intr n alctuirea activului succesoral,
indiferent de natura lor, drepturile reale principale sau accesorii, drepturile reale de
70

crean sau drepturile patrimoniale rezultnd din creaii intelectuale, fac parte din activul
succesoral i aciunile patrimoniale la care defunctul avea dreptul: aciunile n
revendicare, anulare, rezoluiune sau reziliere, revocare, etc.
Vor mai intra n activul succesoral fructele naturale i civile produse de
bunurile succesorale ulterior deschiderii motenirii.
2. Cuprinsul pasivului succesoral
In alctuirea lui intr datoriile i sarcinile motenirii.
Datoriile succesorale sunt acele obligaii patrimoniale ale defunctului care
exist n patrimoniul succesoral la data deschiderii motenirii, inclusiv datoriile
defunctului fa de motenitorii.
Sarcinile succesorale sunt acele obligaii care se nasc n persoana
motenitorului la deschiderea motenirii sau ulterior, independent de voina defunctului
sau din voina lui. Astfel sunt: cheltuielele de nmormntare, cheltuielile pentru
administrarea i lichidarea motenirii, plata legatelor cu titlu particular.
3. Transmisiunea activului succesoral
Transmisiunea activului succesoral poate fi universal, cu titlu universal
sau cu titlu particular. Ea opereaz de drept, de la data deschiderii motenirii.
Transmisiunea universal sau cu titlu universal: are ca obiect patrimoniul
succesoral, iar titularii dreptului sunt motenitorii legali i legatarii universali.
Transmisiunea cu titlu universal are ca obiect o cot-parte din motenire.
Transmisiunea cu titlu particular are ca obiect unul sau mai multe bunuri
determinate sau determinabile, privite izolat. Opereaz tot din momentul deschiderii
motenirii.
Diviziunea de drept a activului succesoral ntre motenitorii universali sau cu
titlu universal: se divide, prin efectul legii, ntre comotenitori i teri, n proporie cu
partea sa de crean. Comotenitorii dobndesc numai cote-pri ideale din dreptul real
asupra bunurilor.
4. Transmisiunea pasivului succesoral
- a. Transmisiunea universal i cu titlu universal:
71

pasivul succesoral se suport de ctre succesorii universali sau cu titlu universal.

- b. Transmisiunea cu titlu particular: spre deosebire de succesorii
universali sau cu titlu universal, legatarii cu titlu particular nu contribuie la plata pasivului
succesoral.
Excepii: dac testatorul a prevzut expres plata de ctre legatarul particular a
unei datorii sau sarcini; dac legatul particular are ca obiect un grup particular de bunuri
cuprinznd nu numai drepturi, dar i obligaii; dac legatul are ca obiect un imobil
ipotecat; dac activul motenirii nu acoper pasivul; legatarul cu titlu particular al
uzufructului avnd ca obiect universalitatea succesoral sau cot-parte din universalitate.
- c. Diviziunea de drept a pasivului succesoral ntre motenitorii
universali i cu titlu universal proporional cu prile ereditare: motenitorii universali
i cu titlu universal au obligaia de a plti pasivul succesoral proporional cu partea
ereditar a fiecruia. Regula diviziunii de drept a pasivului succesoral proporional cu
partea ce revine fiecrui motenitor se aplic att n cazul acceptrii pure i simple a
motenirii, ct i n cazul acceptrii sub beneficiu de inventar.
n cazul legatului cu titlu universal al tuturor bunurilor mobile va trebui
raportat valoarea legatului la valoarea ntregii moteniri, pentru ca pasivul s fie
divizat n aceeai proporie.
Excepii: dac obligaia are ca obiect un bun individual determinat; dac unul
dintre motenitori este nsrcinat singur, prin titlu, cu executarea obligaiei; dac obligaia
este indivizibil; dac datoria este garantat cu ipotec.
- d.
Aciuni

Contribuia

regres:

motenitorilor

asemenea

plat

peste

la
partea

datoriile

pltite.

contributiv

din

datorie, poate fi fcut de motenitor voluntar sau ca urmare a obligaiei juridice de a plti
peste partea sa din datorie. n aceste cazuri motenitorul solvens care a pltit peste partea
sa, are o aciune personal n regres mpotriva comotenitorilor, fie o aciune din
gestiunea de afaceri, fie o aciune rezultnd din subrogaie legal, fie o aciune n garanie
a mprelii. n toate cazurile aciunea este divizibil, chiar dac creana creditorului pltit
era indivizibil, motenitorul solvens putnd cere de la comotenitori partea ce fiecare
din ei era obligat a plti.
72

Aciunea n regres este prescriptibil n termen general de prescripie.

- e. Limitele tspuderii succesorilor universali i cu titlu universal pentru
pasivul succesoral. Sunt motenitori regulai: sunt rudele defunctului cu vocaie legal i
soul supraveuitor, i motenitorii neregulai: sunt legatarii universali sau cu titlu univrsal
i statul.
Motenitorii regulai rspund pentru plata pasivului succesoral cu
bunurile motenirii i cu patrimoniul lor propiu. Motenitorii neregulai rspund
pentru pasivul succesoral numai n limita bunurilor motenite.
5. Separaia de patrimonii
Legea acord posibitatea separaiei de patrimonii fiecrui creditor al
succesiunii, n cazul n care succesiunea solvabil este culeas de unul sau mai muli
motenitori insolvabili. Separaia de patrimonii este un privilegiu, care poate fi invocat de
oricare creditor al motenirii.
1.Condiii: calitatea de creditor al motenirii, fie c este vorba de o
datorie propiu-zis a defenctului, fie de o sarcin succesoral nscut la deschiderea
motenirii.
Pentru exercitarea privilegiului nu se cere respectarea unor forme speciale, el
poate fi invocat, chiar i mpotriva imobilelor.
2. Caracterul individual al privilegiului: este n privina
persoanelor dar i n privina bunurilor. Profit de el numai creditorul
solicitant i se ntinde numai asupra bunurilor succesorale la care a fost
invocat.
3. Efecte: ca efect al privilegiului, creditorul separatist are
dreptul de a fi pltit cu preferin fa de creditorii personali ai
motenitorului din bunurile succesorale cu privire la care a fost invocat.
Creditorii personali vor putea urmri aceste bunuri numai dup satisfacerea
creanelor creditorului separatist.
4. Stingerea privilegiului se face prin renunarea creditorului separatist. n
privina bunurilor mobile, privilegiu nu poate fi invocat iar n privina imobilelor,
privilegiu este imprescriptibil i opozabil terilor dobnditori.
73

TRANSMISIUNEA POSESIUNII MOTENIRII

Spre deosebire de drepturile succesorale care se dobndesc de ctre toi
motenitorii de la data deschiderii motenirii, n privina dobndirii exerciiului acestor
drepturi, numit
-posesiunea motenirii- legea distinge ntre dou categorii de motenitori:
- motenitori care au posesiunea de drept a motenirii, numii motenitori
sezinari;
- ceilali motenitori care nu au sezin i, n consecin, trebuie s cear
trimiterea n posesiune- motenitorii legali nesezinari, legatarii universali, legatarii cu
titlu universal, respectiv executarea legatului:legatarii cu titlu particular.

1. Dobndirea de drept a posesiunii motenirii de ctre motenitorii

legaali sezinari
Sezina este un beneficiu al legii n virtutea creia anumii motenitori au
drept posesiunea succesiunii din momentul morii defunctului. Posesiunea are ns n
aceast materie un neles special; nu presupune neaprat stpnirea material a
bunurilor din motenire i nici intenia de a stpni acele bunuri pentru sine, putnd
avea ca obiect i bunuri dobndite prin motenire de altul.
Sezina confer motenitorului n cauz posibilitatea juridic de a intra n
stpnirea bunurilor succesorale i de a exercita drepturile i aciunile dobndite de la
defunct sau intrate n motenire ulterior, fr a fi necesar atestarea prealabil a calitii
de motenitor pe cale judectoreasc sau notarial.
1. Motenitorii sezinari: sunt numai descendenii i ascendenii
defunctului, deci numai rudele n linie dreapt. Calitatea de sezinar al rudelor n linie
dreapt este condiionat de vocaia lor concret la motenire; cine nu motenete nu
74

poate avea calitatea de motenitor sezinar.

2.Efectele sezinei sunt:- motenitorul sezinar poate intra n stpnirea de fapt i
administrarea tuturor bunurilor succesorale, mobile i imobile, fr ndeplinirea tuturor
formalitilor prealabile. Motenitorul sezinar are dreptul s stpneasc i s administreze
patrimoniul succesoral nainte de a obine certificatul de motenitor.
- motenitorul sezinar poate exercita drepturile i aciunile patrimoniale dobndite prin
motenire i poate fi urmrit de creditorii motenirii ca prt (cu rezerva termenului de 3
luni i 40 de zile pentru inventar i deliberare, n care nu pote fi condamnat la plat).

2. Dobndirea posesiunii motenirii de ctre motenitorii nesezinari

1. Intrarea n posesiune a motenitorilor legali nesezinari: se
realizeaz pe calea procedurii succesorale notariale, prin eliberarea certificatului de
motenitor de ctre notarul public sezinar din circumscripia teritorial a judectoriei de
la locul deschiderii motenirii. Motenitorul nesezinar poate s nstrineze bunurile
motenite nainte de a fi pus n posesiune, deoarece exercit un drept al su propiu i
poate cere notarului public luarea msurilor de conservare a bunurilor succesorale.
2. Dobndirea posesiunii motenirii de ctre legatarul universal: se
realizeaz i produce efecte ca i n cazul motenitorilor legali nesezinari, prin
eliberarea certificatului de motenitor de ctre notarul public.
3. Dobndirea posesiunii motenitorilor de ctre legatarul cu titlu
universal: dac intrarea n posesiunea fraciunii din motenire nu se realizeaz prin
bun nvoial, legatarul cu titlu universal va intra n posesiune pe baza certificatului de
motenitor eliberat de ctre notarul public, n condiiile prevzute de lege pentru
legatarul universal.
4. Executa rea legatului cu titlu particular: legatarul singular intr n
posesiunea lucrului legat din ziua n care a cerut prin justiie sau i s-a ncuviinat de
bun voie predarea legatului. Legatarul cu titlu particular
poate valorifica drepturile succesorale notariale, obinnd certificatul de motenitor
75

(legatar).
PETIIA DE EREDITATE
Petiia de ereditate este o aciune prin care o persoan cere instanei
judectoreti recunoaterea titlului su de motenitor legal sau legatar i obligarea la
restituirea bunurilor succesorale persoanei care deine aceste bunuri, drepturile pretinse
de cele dou pri fiind inconciliabile.
1. Prile : - reclamantul n petiia de ereditate este persoana care se pretinde
a fi succesor universal sau cu titlu universal
- prtul este o persoan care se pretinde a fi succesor universal
sau cu titlu universal i care posed bunurile succesorale .
2. Caractere juridice'. Petiia de ereditate este : - o aciune real, avnd drept
scop deposedarea motenitorului aparent de bunurile succesorale.
-o aciune divizibil, n sensul c fiecare pretins motenitor trebuie s acioneze , respectiv
s se apere n nume propiu.
-o aciune prescriptibil n termenul general de prescripie. Termenul curge nu de la
deschiderea motenirii, ci de la data cnd prtul a fcut acte de succesor.
3. Dovada calitii de motenitor. Mijloacele de prob admise n acest cadru
sunt certificatul de motenitor, testamentul, actele de stare civil i orice alte mijloace de
prob admise de lege.
Certificatul de motenitor se elibereaz de ctre notarul public n cadrul
procedurii succesorale notariale necontencioase i cuprinde constatrile referitoare la
masa succesoral, calitatea motenitorilor i cotele ce le revin din patrimoniul
defunctului.
Certificatul de calitate de motenitor face dovada numai n privina
calitii de motenitor.
Testamentul poate servi, de asemenea, ca instrument probator al calitii de
motenitor.
Actele de stare civil vor putea fi, de asemenea, prezentate ca dovad a
76

calitii de motenitor, a rudeniei cu defunctul sau a calitii de so supravieuitor.

i alte mijloace de dovad vor putea fi prezentate pentru a justifica
vocaia succesoral.
4. Efectele petiiei de ereditate :
- efecte ntre adevratul motenitor i motenitorul aparent. Ca urmare a
admiterii petiiei de ereditate, motenitorul aparent este obligat s restituie adevratului
motenitor toate bunurile succesorale pe care le-a deinut, creanele pe care le-a ncasat i
s plteasc datoriile pe care le are fa de succesiune, dac este cazul.
- efectele fa de teri: dac motenitorul aparent, n perioada ct a deinut
bunurile succesorale a ncheiat acte juridice cu tere persoane se admite c actele de
conservare i de administrare se menin, afar numai dac terul a fost de reacredin i actul se dovedete a fi duntor

INDIVIZIUNEA I MPREALA
MOTENIRII
l.lndiviziunea succesoral
C. civ reglementeaz mprirea succesiuni" ca modalitate de ieire din indiviziune".
1. Pluralitatea de titulari: indiviziunea presupune o pluralitate de titulari ai
dreptului de propietate, dar nu neaprat mai muli motenitori cu o vocaie universal.
2. Regimul juridic al indiviziunii succesorale: literatura de specialitate i
practica judiciar au desprins dou principii:
- fiecare coindivizar are un drept individual asupra cotei-pri ce i se cuvine
avnd ca obiect bunuri din indiviziune;
- nici unul dintre coindivizari nu este titular exclusiv asupra vreunui bun sau bunurilor
77

indivize.
3. Libera dispoziie asupra cotei-pri ideale: coindivizarul poate dispune
liber asupra cotei sale indivize din universalitate ( avnd ca obiect toate bunurile), ct i
(numai) de cota sa asupra unui bun determinat din universalitate.
4. Regula unanimitii: toate actele juridice referitoare la bunurile aflate n
indiviziune trebuie s fie fcute cu acordul unanim al coindivizarilor.
5. Imprescriptibilitatea dreptului de a cere ieirea din
indiviziune: spre deosebire de dreptul de a accepta motenirea care este prescriptibil n 6
luni de la deschiderea motenirii, ieirea din indiviziune poate fi cerut oricnd, de ctre
oricare dintre motenitorii.
2. Imprirea motenirii
Imprirea este operaiunea juridic care pune capt strii de indiviziune
(coproprietate) prin mprirea, n natur i/sau prin echivalent, a bunurilor aflate n
indiviziune, avnd ca efect nlocuirea cu efect retroactiv a cotei-pri ideale, indivize,
asupra acestora, cu drepturi exclusive ale fiecruia din coindivizari asupra unor bunuri
(valori) determinate n materialitatea lor.
1. Condiii generale de fond ale mprelii motenirii vizeaz calitatea
persoanelor care o pot cere, capacitatea lor de exerciiu i, n mod excepional,necesitatea
unei autorizaii.
-In primul rnd, mpreala poate fi cerut de ctre
coindivizari (motenitorii legali i legatarii universali sau cu titlu universal).
- Succesorii n drepturi ai coindivizarilor pot cere mpreala sau continu
aciunea nceput de autorul lor.
- Creditorii personali ai coindivizarilor pot cere mpreala sau continua
aciunea de mpreal promovat de coindivizarul debitor,pe cale aciunii oblice.
2. Capacitatea de exerciiu necesar pentru a cere i a
participa la mpreal .toi coindivizarii participani la mpreal (inclusiv n cadrul
78

procedurii succesorale notariale) trebuie s aib capacitatea deplin de exerciiu, iar

persoanele lipsite de capacitate sau cu capacitate de exerciiu restrns trebuie s fie
reprezentate, respectiv asistate de ocrotitorul legal.
3. Autorizaie: potrivit legislaiei n vigoare ieirea din indiviziune
nu este condiionat de obinerea unei autorizaii administrative prealabile.
Obiectul mpririi succesorale
Obiectul mprelii l constituie, n principiu numai bunurile asupra crora
poart drepturile reale ale defunctului transmise asupra motenitorilor.
1. Bunurile existente n patrimoniul succesoral nesupuse partajului sunt:
- bunurile individual determinate care formeaz obiectul unor legate cu titlu
particular se dobndesc de ctre legatar de la data deschiderii motenirii i deci nu
formeaz obiectul partajului.
- bunurile care, prin destinaia sau prin natura lor, nu sunt susceptibile de
a fi mprite: amintirile de familie, servitutile i prile comune din imobile destinate
folosinei n comun, dreptul real de folosin asupra locurilor de mormntare.
2. Bunurile care fac obiectul partajului, dei nu au existat n masa
succesoral la data deschiderii motenirii sunt: - bunurile care sunt aduse la masa
succesoral ca efect al reduciunii liberalitilor excesive sau ca efect al raportului
donaiilor;
- bunurile care intr n masa succesoral n temeiul subrogaiei reale cu titlu universal;
-terenurile asupra crora se reconstituie dreptul de propietate al defunctului;
-fructele naturale, civile sau industriale produse de bunurile succesorale dup data
deschiderii motenirii.
FORMELE MPRELII
Ieirea din indiviziunea succesoral se poate realiza n dou forme: prin bun
nvoial i pe cale judectoreasc

79

1. mpreala prin bun nvoial: trebuie s ndeplineasc urmtoarele

condiii: - toi coindivizarii s fie prezeni;
- s aib capacitate de exerciiu deplin, s fiemajori;
- coindivizarii s fie de acord cu realizarea mprelii pe
aceast cale i cu clauzele conveniei.
Coindivizarii pot mpri bunurile indivize oricum ar voi".
2. mpreala pe cale judectoreasc: potrivit legii, partajul judiciar este
obligatoriu: - dac nu sunt prezeni (personal sau prin reprezentan) toi coindivizarii;
- dac ntre coindivizari exist persoane lipsite de capacitate
de exerciiu sau cu capacitate de exerciiu restrns.

EFECTELE MPRELII
1. Efectul declarativi retroactiv): mpreala nu are caracter translativ, ci
declarativ de drepturi i, ca atare retroactiveaz pn n momentul deschiderii motenirii.
2. Desfiinarea mprelii:
- Nulitatea relativ mprelile pot fi desfiinate pentru violen sau doi. Ca anulare,
potrivit dreptului comun, se sancioneaz i mpreala fcut cu nerespectarea condiiilor
de ocrotire a persoanelor lipsite de capacitatea de exerciiu sau cu capacitate restrns.
- Nulitatea absolut , potrivit dreptului comun, actul de partaj va fi nul absolut dac s-a
ncheiat cu violarea unor norme imperative (cauz sau obiect ilicit, imoral).
3. Efectele desfiinrii mprelii: anularea sau declararea nulitii actului de
mpreal produce efecte retroactive (de la data partajului) cu consecina renaterii strii
de indiviziune.

MPREALA DE ASCENDENT
Legea permite ca ascedentul s-i mpart prin donaie sau prin testament
bunurile sale, ntre descendeni, prentmpinnd naterea strii de indiviziune ntre ei la
decesul ascendentului.
80

Partajul poate fi definit drept un act juridic ntre vii (donaie) sau pentru cauza
de moarte (testament) prin care ascendentul mparte ntre toi descendenii si cu vocaie
succesoral la deschiderea motenirii bunurile sale, n tot sau n parte, aceste bunuri fiind
dobndite de ctre acetia divizat, n mod individual, iar nu n cote-parte ideale,ce
caracterizeaz starea de indiviziune.
mpreala de ascendent este un act juridic mixt: pe de o parte, ea reprezint o
donaie sau o dispoziie testamentar, iar pe de alt parte, un act de mpreal dar de
natur special ntruct nu este menit s pun capt unei stri de indiviziune.
/. Condiii de validitate ale mprelii de ascendent
Condiii deforma: mpreala de ascendent se pote face, sub sanciunea
nulitii absolute, numai cu respectarea regulilor prevzute de lege pentru donaii i
testament.
Condiii de fond: ndeplinete condiiile de fond de drept comun, prevzute
pentru donaii i testament.
Persoanele ndreptite a face mpreala de ascendent: numai prinii i
ceilali ascendeni pot s-i mpart bunurile pe aceast cale ntre descendenii lor.
mpreala de ascendent se poate face numai ntre descendenii
dispuntorului ( din cstorie, din afara cstoriei sau adopie).
Obiectul mprelii: partajul testamentar poate avea ca obiect toate bunurile ce
ascendentul a lsat la moartea sa sau numai o parte a acestora. mpreala-donaie nu
poate avea ca obiect dect bunurile prezente, nu i cele viitoare, ale dispuntorului.
Efectele mprelii de ascendent: produce efecte diferite dup cum s-a realizat
prin donaie sau prin testament.
Efectele mprelii- donaie: naintea deschiderii motenirii dac partajul s-a
realizat pe cale de donaie, ntre ascendentul-donator i descendenii si donatari se nasc
reporturi specifice contractului de donaie, potrivit dreptului comun.
dup deschiderea motenirii:- descendenii-donatari devin succeptibili, dar pstreaz i
calitatea de donatari.
81

Efectele mpririi testamentare: aceasta nu produce nici un efect ct timp

ascendentul triete i el o poate revoca sau modifica pn n ultima clip a vieii, potrivit
dreptului comun.
Efectele dup deschiderea motenirii: n temeiul mpririi testamentare de
ascendent, descendenii dobndesc bunurile atribuite n stare divizat, din momentul
deschiderii motenirii, potrivit voinei testatorului.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA:
1. Francisc Deak, Tratat de drept succesoral. Ediia a II-a actualizat i
completat, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2002
2. Dan Chiric, Drept civil. Succesiuni i testamente, Editura Rosetti, Bucureti,
2003
3. Alexandru Bacaci, Gheorghe Comni, Drept civil. Succesiunile. Ediia 2,
Editura C. H. Beck, Bucureti, 2006
4. Ion Dogaru, Drept civil. Succesiunile, Editura All Beck, Bucureti, 2003
5. M. Eliescu, Mostenirea si devoluiunea ei, Editura Academiei, Bucuresti,
1966
6. Alexandru Paul Coman, Jurisprudent. Motenirea. Donaia. Testamentul.
Partajul succesoral, Editura Moroan, Bucureti, 2008
7. Fr. Deak, St. Crpenaru, Drept civil. Contracte speciale. Dreptul de autor.
Dreptul de mostenire, Univ. Bucuresti, 1983

82

II.

REGULI

PRIVIND

SUCCESIUNILE

IN

CONFORMITATE CU NOUL COD CIVIL

Drepturile sotului supravietuitor
La data decesului, soul supravietuitor are drept la motenirea averii lsate de
defunct. Acest drept exist chiar dac soii erau n procedur de divor, dac la data
decesului nc nu exista o hotrare de divort definitiva.
Dac dup defunct au rmas att motenitori legali (prini, copii, frai, nepoi etc),
ct i so supravietuitor, acesta din urm este chemat la mostenire alturi de oricare dintre
ei, dar partea care i revine din avere este urmtoare:
a) un sfert din mostenire, daca vine in concurs cu descendentii defunctului (copii,
nepoi etc);
b) o treime din mostenire, daca vine in concurs atat cu ascendenti privilegiati
(prinii), cat si cu colaterali privilegiati ai defunctului (fraii i surorile);
c) o jumatate din mostenire, daca vine in concurs fie numai cu ascendenti
privilegiati, fie numai cu colaterali privilegiati ai defunctului;
d) trei sferturi din mostenire, daca vine in concurs fie cu ascendenti ordinari (bunici
etc), fie cu colaterali ordinari ai defunctului (nepoi de la frate/sor etc).
Toate aceste reglementri exist i n vechiul Cod Civil.
In absenta acestor persoane sau daca niciuna dintre ele nu vrea ori nu poate sa vina
la mostenire, sotul supravietuitor culege intreaga mostenire.
De asemenea, Noul Cod pstreaz pentru soul supravieuitor dreptul de abitaie
(de a locui) n casa n care a locuit pn la data deschiderii motenirii, dac nu are un alt
drept real de a folosi o locuin corespunztoare i dac respectiva cas face parte din
bunurile motenirii.
Ca i n Legea 319/1944, care reglementa drepturile soului supravieuitor n
vechea reglementare, i Noul Cod prevede c oricare dintre motenitori poate cere
restrngerea dreptului de abitaie dac locuina nu este necesar n ntregime soului
supravieuitor sau i poate oferi o alt locuin corespunztoare (spaiul corespunztor se
83

apreciaz conform Legii locuinei nr. 114/1996).

Dreptul de abitatie se stinge la partaj, dar nu mai devreme de un an de la data
deschiderii mostenirii. Acest drept inceteaza, chiar inainte de implinirea termenului de un
an, in caz de recasatorire a sotului supravietuitor.
Toate litigiile cu privire la dreptul de abitatie reglementat prin prezentul articol se
solutioneaza de catre instanta competenta sa judece partajul mostenirii, care va hotari de
urgenta, in camera de consiliu.
Cand nu vine in concurs cu descendentii defunctului, sotul supravietuitor
mosteneste, pe langa cota artat mai sus, mobilierul si obiectele de uz casnic care au fost
afectate folosintei comune a sotilor.
Noul cod nu mai prevede vreun drept special al soului supravieuitor asupra
darurilor de nunt, aa cum era n Legea 319/1994.

Nedemnitatea succesoral
- instituie care se regsete i n Codul Civil actual, reglementat n noul Codul
Civil la articolele 958- 961, cu precizarea c n noua reglementare exist multe elemente
de noutate;
- este o sanciune civil care const n nlturarea nedemnului att de la motenirea
legal, ct i de la cea testamentar;
Nedemnitatea de drept
Este de drept nedemn de a moteni:
- persoana condamnat penal pentru svrirea unei infraciuni cu intenia de a-l ucide pe
cel care las motenirea;
- persoana condamnat penal pentru svrirea, nainte de deschiderea motenirii, a unei
infraciuni cu intenia de a-l ucide pe un alt succesibil care, dac motenirea ar fi fost
deschis la data svririi faptei, ar fi nlturat sau ar fi restrns vocaia la motenire a
fptuitorului.
Nedemnitatea de drept poate fi constatat oricnd, la cererea oricrei persoane
interesate sau din oficiu de ctre instana de judecat ori de ctre notarul public, pe baza
hotrrii judectoreti din care rezult nedemnitatea.
Nedemnitatea judiciar
Poate fi declarat nedemn de a moteni:
- persoana condamnat penal pentru svrirea, cu intenie, mpotriva celui care las
motenirea a unor fapte grave de violen, fizic sau moral, ori, dup caz, a unor fapte
care au avut ca urmare moartea victimei;
- persoana care, cu rea-credin, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul
defunctului;
84

- persoana care, prin dol sau violen, l-a mpiedicat pe cel care las motenirea s
ntocmeasc, s modifice sau s revoce testamentul.
Orice succesibil poate cere instanei judectoreti s declare nedemnitatea n
termen de un an de la data deschiderii motenirii, sub sanciunea decderii.
Efectele nedemnitii
- nedemnul este nlturat att de la motenirea legal, ct i de la cea testamentar.
- posesia exercitat de nedemn asupra bunurilor motenirii este considerat posesie de
rea-credin.
- actele de conservare, precum i actele de administrare, n msura n care profit
motenitorilor, ncheiate ntre nedemn i teri, sunt valabile.
- se menin actele de dispoziie cu titlu oneros ncheiate ntre nedemn i terii dobnditori
de bun credin, regulile din materia crii funciare fiind ns aplicabile.
- venirea la succesiune a reprezentanilor este posibil dac persoana reprezentat este
nedemn, chiar dac nedemnul se afl n via la data deschiderii motenirii i chiar
dac renun la motenire
- reprezentarea opereaz chiar dac reprezentantul este nedemn fa de reprezentat sau a
renunat la motenirea lsat de acesta ori a fost dezmotenit.
nlturarea efectelor nedemnitii
- efectele nedemnitii de drept sau judiciare pot fi nlturate expres prin testament sau
printr-un act autentic notarial de ctre cel care las motenirea.
- efectele nedemnitii nu pot fi nlturate prin reabilitarea nedemnului, amnistie
intervenit dup condamnare, graiere sau prin prescripia executrii pedepsei penale.

Transmisiunea mostenirii
Transmisiunea mostenirii este reglementata in Noul Codul civil la art. 1100-1134.
Cel chemat la mostenire in temeiul legii sau al vointei defunctului poate accepta
mostenirea sau poate renunta la ea, intr-un anumit termen, denumit de legiuitor termen de
optiune succesorala.
Termenul de optiune succesorala este de un an de la deschiderea mostenirii.
In anumite situatii expres reglementate de Cod, termenul de un an curge:
- de la data nasterii celui chemat la mostenire, daca nasterea s-a produs dupa deschiderea
mostenirii;
- de la data inregistrarii mortii in registrul de stare civila, daca inregistrarea se face in
temeiul unei hotarari judecatoresti de declarare a mortii celui care lasa mostenirea, cu
exceptia cazului in care succesibilul a cunoscut faptul mortii sau hotararea de declarare a
mortii la o data anterioara, caz in care termenul curge de la aceasta din urma data;
- de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca legatul sau, daca
testamentul cuprinzand acest legat este descoperit dupa deschiderea mostenirii;
- de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca legatura de rudenie pe
care se intemeiaza vocatia sa la mostenire, daca aceasta data este ulterioara deschiderii
85

mostenirii.
Mostenitorii celui care a decedat fara sa-si fi exercitat dreptul de optiune
succesorala il exercita separat, fiecare pentru partea sa, in termenul aplicabil dreptului de
optiune privind mostenirea autorului lor.

Acceptarea mostenirii
Nimeni nu poate fi obligat sa accepte o mostenire ce i se cuvine. Creditorii
succesibilului pot accepta mostenirea, pe cale oblica, in limita indestularii creantei lor.
Acceptarea poate fi:
- expresa, prin inscris autentic sau sub semnatura privata;
- tacita, cand succesibilul face un act sau un fapt pe care nu ar putea sa-l faca decat
in calitate de mostenitor (acte de dispozitie, administrare definitiva ori folosinta a unor
bunuri din mostenire).
Acceptarea mostenirii opereaza sub beneficiu de inventar, ceea ce presupune ca nu
se va face o confuziune de patrimonii intre cel al persoanei decedate si cel al succesorului
sau, mostenitorii legali si cei testamentari raspunzand pentru datoriile si sarcinile
succesiunii doar cu bunurile din patrimoniul succesoral, proportional cu cota fiecaruia.
Succesibilii, creditorii mostenirii si orice persoana interesata pot solicita notarului
competent sa dispuna efectuarea unui inventar al bunurilor din patrimoniul succesoral,
intocmindu-se un proces-verbal de inventariere; ca exceptie de la caracterul voluntar al
actului de optiune, succesibilul care, cu rea-credinta, a ascuns sau a sustras bunuri din
patrimoniul succesoral sau a ascuns o donatie supusa raportului sau reductiunii este
considerat ca a acceptat mostenirea, chiar daca anterior renuntase la ea.

Renuntarea la mostenire
Renuntarea la mostenire nu se presupune, ci trebuie facuta in forma autentica la
orice notar public sau, dupa caz, la misiunile diplomatice si oficiile consulare ale
Romaniei, cu exceptia cazului in care, indeplinind conditiile prevazute de lege pentru a
putea mosteni, succesibilul nu accepta mostenirea in termenul de un an, respectiv in
termenul mai scurt stabilit de instanta, desi cunostea deschiderea mostenirii ca urmare a
citarii sale de catre notarul public.
Renuntatorul poate revoca renuntarea in tot cursul termenului de optiune, cu
conditia ca mostenirea sa nu fi fost deja acceptata de alti succesibili care au vocatie la
partea ce i-ar reveni.

86

Sezina
Sezina confera mostenitorilor sezinari sotul supravietuitor, descendentii si
ascendentii privilegiati pe langa stapanirea de fapt asupra patrimoniului succesoral si
dreptul de a administra acest patrimoniu si de a exercita drepturile si actiunile
defunctului.
Mostenitorii nesezinari dobandesc sezina prin eliberarea certificatului de
mostenitor.
Legatarii universali si legatarii cu titlu universal dobandesc sezina fie de fapt, prin
solicitarea adresata celor care au intrat in stapanirea mostenirii, fie prin eliberarea
certificatului de mostenitor.

Petitia de ereditate
Petitia de ereditate reprezinta actiunea prin care mostenitorul cu vocatie universala sau cu
titlu universal solicita recunoasterea calitatii sale de mostenitor si obligarea la restituirea
bunurilor succesorale a persoanei care, pretinzandu-se de asemenea mostenitor, detine
aceste bunuri sau unele dintre ele in aceasta calitate.
Detinatorul fara titlu al bunurilor succesorale este obligat la restituire, fiind aplicabile
prevederile vizand restituirea prestatiilor (art. 1635-1649); actele de conservare si actele
de administrare, in masura in care profita mostenitorului, sunt valabile; actele de
dispozitie cu titlu oneros incheiate intre detinatorul fara titlu al bunurilor succesorale si
tertii dobanditori de buna-credinta se mentin, fiind aplicabile regulile din materia cartii
funciare.

Certificatul de mostenitor
Certificatul de mostenitor face dovada calitatii de mostenitor, legal sau testamentar,
precum si dovada dreptului de proprietate al mostenitorilor acceptanti asupra bunurilor
din masa succesorala, in cota care se cuvine fiecaruia.
Certificatul se elibereaza de catre notarul public si cuprinde constatari referitoare la
patrimoniul succesoral, numarul si calitatea mostenitorilor si cotele ce le revin din acest
patrimoniu, precum si alte mentiuni prevazute de lege. Cei care se considera vatamati in
drepturile lor prin eliberarea certificatului de mostenitor pot cere instantei judecatoresti
constatarea sau, dupa caz, declararea nulitatii acestuia si stabilirea drepturilor lor,
conform legii.

Nedemnitatea succesorala
Institutie regasita si in Codul civil vechi, reglementata in Noul Codul civil la art.
87

958-961, existand multe elemente de noutate, nedemnitatea succesorala este o sanctiune

civila care consta in inlaturarea nedemnului atat de la mostenirea legala, cat si de la cea
testamentara.
Nedemnitatea de drept
Este de drept nedemna de a mosteni:
- persoana condamnata penal pentru savarsirea unei infractiuni cu intentia de a-l ucide pe
cel care lasa mostenirea;
- persoana condamnata penal pentru savarsirea, inainte de deschiderea mostenirii, a unei
infractiuni cu intentia de a-l ucide pe un alt succesibil care, daca mostenirea ar fi fost
deschisa la data savarsirii faptei, ar fi inlaturat sau ar fi restrans vocatia la mostenire a
faptuitorului.
Nedemnitatea de drept poate fi constatata oricand, la cererea oricarei persoane
interesate sau din oficiu de catre instanta de judecata ori de catre notarul public, pe baza
hotararii judecatoresti din care rezulta nedemnitatea.
Nedemnitatea judiciara
Poate fi declarata nedemna de a mosteni:
- persoana condamnata penal pentru savarsirea, cu intentie, impotriva celui care
lasa mostenirea a unor fapte grave de violenta, fizica sau morala, ori, dupa caz, a
unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei;
- persoana care, cu rea-credinta, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat
testamentul defunctului;
- persoana care, prin dol sau violenta, l-a impiedicat pe cel care lasa mostenirea sa
intocmeasca, sa modifice sau sa revoce testamentul.
Orice succesibil poate cere instantei judecatoresti sa declare nedemnitatea in
termen de un an de la data deschiderii mostenirii, sub sanctiunea decaderii
Efectele nedemnitatii
- nedemnul este inlaturat atat de la mostenirea legala, cat si de la cea testamentara;
- posesia exercitata de nedemn asupra bunurilor mostenirii este considerata posesie de
rea-credinta;
- actele de conservare, precum si actele de administrare, in masura in care profita
mostenitorilor,
incheiate
intre
nedemn
si
terti,
sunt
valabile;
- se mentin actele de dispozitie cu titlu oneros incheiate intre nedemn si tertii dobanditori
de bunacredinta, regulile din materia cartii funciare fiind insa aplicabile;
- venirea la succesiune a reprezentantilor este posibila daca persoana reprezentata este
nedemna, chiar daca nedemnul se afla in viata la data deschiderii mostenirii si chiar daca
renunta
la
mostenire;
- reprezentarea opereaza chiar daca reprezentantul este nedemn fata de reprezentat sau a
renuntat la mostenirea lasata de acesta ori a fost dezmostenit.
88

Inlaturarea efectelor nedemnitatii

- efectele nedemnitatii de drept sau judiciare pot fi inlaturate expres prin testament sau
printr-un act autentic notarial de catre cel care lasa mostenirea;
- efectele nedemnitatii nu pot fi inlaturate prin reabilitarea nedemnului, amnistie
intervenita dupa condamnare, gratiere sau prin prescriptia executarii pedepsei penale.

TESTAMENTUL
Institutia se regasea si in Codul civil vechi, este reglementata in Noul Codul civil la
art. 1034-1085 si este definita ca actul unilateral, personal si revocabil prin care o
persoana, numita testator, dispune, in una dintre formele cerute de lege, pentru timpul
cand nu va mai fi in viata; contine dispozitii referitoare la patrimoniul succesoral sau la
bunurile ce fac parte din acesta, precum si la desemnarea directa sau indirecta a
legatarului; poate sa contina dispozitii referitoare la partaj, revocarea dispozitiilor
testamentare anterioare, dezmostenire, numirea de executori testamentari, sarcini impuse
legatarilor sau mostenitorilor legali si alte dispozitii care produc efecte dupa decesul
testatorului.
Conditii de valabilitate
Testamentul, ca act juridic, este valabil daca testatorul a avut discernamant, iar
consimtamantul sau nu a fost viciat. Ca element de noutate in materia viciilor de
consimtamant, Noul Cod civil prevede ca dolul poate atrage anularea testamentului chiar
daca manoperele dolosive nu au fost savarsite de beneficiarul dispozitiilor testamentare si
nici nu au fost cunoscute de acesta.
Proba testamentului
Validitatea formei si cuprinsul testamentului pot fi dovedite prin orice mijloc de proba, in
cazul in care testamentul a disparut printr-un caz fortuit sau de forta majora, ori prin fapte
ale unui tert, fie dupa moartea testatorului, fie in timpul vietii acestuia, dar fara ca el sa-i
fi cunoscut disparitia.
Formele testamentului
Testamentul ordinar
- olograf adica scris datat si semnat de mana testatorului
- autentic adica autentificat de un notar public sau de o alta persoana investita cu
autoritate publica de catre stat
Testamentul privilegiat
Se intocmeste in situatii speciale, obligatoriu in prezenta a doi martori epidemii,
89

catastrofe, razboaie ori alte asemenea situatii exceptionale, situatii in care testatorul se
afla la bordul unui vas sau aeronave, este militar sau internat intr-o institutie sanitara in
care notarul public nu are acces
Devine caduc in termen de 15 zile de la data la care dispunatorul ar fi putut sa
intocmeasca un testament ordinar.
Testamentul sumelor si valorilor depozitate
Dispozitiile testamentare privind sumele de bani, valorile sau titlurile de valoare depuse
la institutii specializate sunt valabile cu respectarea conditiilor de forma prevazute de
legile speciale aplicabile acestor institutii.
Prin Noul Cod Civil a fost eliminat testamentul mistic sau secret.
In ceea ce priveste testamentul olograf, noua reglementare prevede ca, inainte de a fi
executat, testamentul olograf se va prezenta unui notar public pentru a fi vizat spre
neschimbare.
Noul Cod civil interzice testamentul reciproc. Testamentul reciproc este testamentul prin
care doua sau mai multe persoane dispun, prin acelasi testament, una in favoarea
celeilalte sau in favoarea unui tert. Sanctiunea este nulitatea absoluta.
Dezmostenirea
Dezmostenirea poate fi directa sau indirecta. Dezmostenirea-sanctiune, a carei
valabilitate este recunoscuta in doctrina si jurisprudenta actuala, dispare din dreptul
succesoral, prin aplicarea art. 1009 din Noul Cod civil, potrivit caruia sunt considerate
nescrise (inexistente) dispozitiile testamentare prin care se prevede dezmostenirea ca
sanctiune pentru contestarea dispozitiilor din testament care aduc atingere drepturilor
mostenitorilor rezervatari ori sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri.
Incapacitati speciale
Ca si in vechiul Cod civil, sunt anulabile liberalitatile facute medicilor,
farmacistilor sau altor persoane, in perioada in care, in mod direct sau indirect, ii acordau
ingrijiri de specialitate dispunatorului pentru boala care este cauza a decesului, preotilor
sau a altor persoane care acordau asistenta religioasa in timpul bolii care este cauza a
decesului.
In premiera, Noul Cod civil reglementeaza unele incapacitati speciale, aplicabile in
materia legatelor, prevazand ca sunt anulabile legatele in favoarea notarului public care a
autentificat testamentul, interpretului si martorilor ce au luat parte la procedura de
autentificare, agentilor instrumentatori in cadrul testamentelor privilegiate, persoanelor ce
au acordat in mod legal asistenta la redactarea testamentului.
Substitutia fideicomisara este dispozitia prin care o persoana, denumita instituit,
este insarcinata sa administreze bunul sau bunurile care constituie obiectul liberalitatii si
sa le transmita unui tert, denumit substituit, desemnat de dispunator. Noua reglementare
90

ingaduie substitutia fideicomisara in materia legatului, aceasta fiind pana acum interzisa.
Revocarea testamentului
Cu titlu de noutate, se prevede necesitatea ca revocarea expresa a testamentului
facuta prin act autentic, cat si retractarea unei dispozitii revocatorii sa fie inscrisa de catre
notar in Registrul national notarial, tinut in format electronic.
Legatul este dispozitia testamentara care confera uneia sau mai multor persoane
vocatie la intreaga mostenire (legatul universal) sau la o fractiune a mostenirii (legatul cu
titlu universal); orice legat care nu este universal sau cu titlu universal este un legat cu
titlu particular (priveste un bun sau mai multe bunuri din mostenire).
Efectele legatului
- legatarul are dreptul la fructele bunurilor mostenirii care i se cuvin din ziua deschiderii
mostenirii sau din ziua in care legatul produce efecte in privinta sa, cu exceptia cazului in
care cel care a posedat bunurile ce constituie obiectul legatului a fost de buna-credinta;
- legatarul cu titlu particular al unui bun individual determinat dobandeste proprietatea
acestuia de la data deschiderii mostenirii;
- legatarul cu titlu particular al unor bunuri de gen este titularul unei creante asupra
mostenirii;
- daca legatarul nu poate indeplini sarcina cu care este grevat legatul sau fara a depasi
valoarea bunurilor primite in temeiul acestuia, se va putea libera predand beneficiarului
sarcinii bunurile ce i-au fost lasate prin legat sau valoarea lor;
- valoarea bunurilor lasate prin legat si a sarcinilor va fi aceea de la data deschiderii
mostenirii;
- bunul care constituie obiectul unui legat cu titlu particular se preda cu accesoriile sale,
in starea in care se gaseste la data deschiderii mostenirii;
- legatul cuprinde si dreptul la actiunea in despagubire pentru prejudiciul adus bunului de
catre un tert dupa intocmirea testamentului;
- legatul unui bun care, dupa intocmirea testamentului, a cunoscut cresteri cantitative,
calitative sau valorice prin alipire, lucrari autonome, lucrari adaugate sau achizitionarea
altor bunuri in cadrul unei universalitati se prezuma, pana la proba contrara, a viza intreg
bunul ori universalitatea rezultata;
- daca legatele cu titlu particular depasesc activul net al mostenirii, ele vor fi reduse in
masura depasirii; in ipoteza in care un legat a fost executat fara a se cunoaste anumite
datorii ori sarcini ale mostenirii, mostenitorul, creditorii sau orice persoana interesata
poate solicita restituirea de la legatarul platit, in masura in care legatul urmeaza a fi redus.
Efectele unor tipuri de legate
91

1. Legatul rentei viagere sau al unei creante de intretinere cand obiectul

legatului cuprinde o renta viagera sau o creanta de intretinere, executarea acestuia este
datorata din ziua deschiderii mostenirii.
2. Legatul alternativ in cazul in care legatarului cu titlu particular i-a fost lasat
fie un bun, fie altul, dreptul de alegere revine celui tinut sa execute legatul, daca testatorul
nu a conferit acest drept legatarului sau unui tert.
3. Legatul bunului altuia cand bunul individual determinat care a facut obiectul
unui legat cu titlu particular apartine unei alte persoane decat testatorul si nu este cuprins
in patrimoniul acestuia la data deschiderii mostenirii, se produc urmatoarele efecte:
- daca, la data intocmirii testamentului, testatorul nu a stiut ca bunul nu este al sau, legatul
este anulabil;
- daca testatorul a stiut ca bunul nu este al sau, cel insarcinat cu executarea legatului este
obligat, la alegerea sa, sa dea fie bunul in natura, fie valoarea acestuia de la data
deschiderii mostenirii;
4. Legatul conjunctiv legatul cu titlu particular este prezumat a fi conjunctiv
atunci cand testatorul a lasat, prin acelasi testament, un bun determinat individual sau
generic mai multor legatari cu titlu particular, fara a preciza partea fiecaruia.
Daca unul dintre legatari nu vrea sau nu poate sa primeasca legatul, partea lui va profita
celorlalti legatari, prevederile fiind aplicabile si atunci cand obiectul legatului conjunctiv
il constituie un dezmembramant al dreptului de proprietate.
Revocarea legatului
Revocarea poate fi voluntara sau judecatoreasca.
Revocarea judecatoreasca poate fi ceruta in situatia neindeplinirii, fara justificare, a
sarcinii instituite de testator sau pentru ingratitudine.
Revocarea judecatoreasca pentru ingratitudine poate fi ceruta in urmatoarele cazuri:
- daca legatarul a atentat la viata testatorului, a unei persoane apropiate lui sau, stiind ca
altii intentioneaza sa atenteze, nu l-a instiintat;
- daca legatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave fata de testator
ori de injurii grave la adresa memoriei testatorului.
Caducitatea legatului
Legatul devine caduc (lipsit de efecte) in urmatoarele situatii:
- legatarul nu mai este in viata la data deschiderii mostenirii;
- legatarul este incapabil de a primi legatul la data deschiderii mostenirii;
92

- legatarul este nedemn;

- legatarul renunta la legat;
- legatarul decedeaza inaintea implinirii conditiei suspensive ce afecteaza legatul, daca
aceasta avea un caracter pur personal;
- bunul ce formeaza obiectul legatului cu titlu particular a pierit in totalitate din motive
care nu tin de vointa testatorului, in timpul vietii testatorului sau inaintea implinirii
conditiei suspensive ce afecteaza legatul.

BIBLIOGRAFIE
1.
2.

3.

4.
5.
6.
7.
8.
9.

Noul Cod civil si Legea de punere in aplicare, Editura Hamangiu,

Bucuresti, 2011.
Mona Maria Pivniceru, Noul Cod civil si reglementarile anterioare.
Prezentare comparativa. Legea de punere in aplicare. Legislatie
conexa, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012.
Gabriel Boroi, Liviu Stanciulescu, Institutii de drept civil in
reglementarea Noului Cod civil, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2012.
Cristi Danilet, Noul Cod Civil: Mostenirea. Drepturile sotului
supravietuitor, 03 Octombrie 2011, http://www.romaniacurata.ro/noulcod-civil-mostenirea-drepturile-sotului-supravietuitor-1832.htm
http://curieruljudiciar.ro/2011/10/05/succesiunile-in-noul-cod-civil/
http://curieruljudiciar.ro/2011/10/04/testamentul-in-noul-cod-civil/
http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43990_ro.pdf
http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/30_09_2011__43992_ro.pdf
Alexandru Bacaci, Gheorghe Comanita, Drept civil. Succesiunile.
Editia a II-a, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006.

93