Sunteți pe pagina 1din 6

MINISTERUL EDUCAIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA


FACULTATEA DE DREPT

Catedra tiine Penale

Teza de licen
CRIMINALITATEA JUVENIL

A elaborat:
Irina MUNTEAN
an.IV, gr.402

Conductor tiinific:
Eugen FLOREA
dr.n drept,conf.univ.

Chiinu-2015

CUPRINS:
INTRODUCERE
1.Consideraii generale privind criminalitatea juvenil..................
1.1.Noiunea de devian,delincven i criminalitate.
1.2.Cauzele i condiiile criminalitii juvenile..
1.3.Personalitatea minorului delincvent..

2.Mecanisme de profilaxie i prevenire a criminalitii juvenile.


2.1.Rolul organelor de interne n prevenirea criminalitii juvenile..
2.2.Organisme internaionale pentru combaterea criminalitii juvenile
2.3.Opinii criminologice recente despre prevenirea i n elegerea
criminalitii juvenile.

3.Aspecte de drept comparat privind criminalitatea juvenil.


3.1.Particularitile criminalitii juvenile n Statele Unite ale
Americii.
3.2. Particularitile criminalitii juvenile n Federa ia Rus.
3.3. Particularitile criminalitii juvenile n Romnia...

CONCLUZII...
BIBLIOGRAFIE.
ABREVIERI

1.CONSIDERAII
JUVENIL

GENERALE

PRIVIND

CRIMINALITATEA

1.1.Noiunea de devian,delincven i criminalitate


Fenomenul de devian,n general asa cum este cunoscut n sociologie cuprinde
n accepiunea noastr i fenomenul de delincven.
Sfera conceptului de devianta este mai larga si o include pe cea de
delincventa.Mentionam ca devianta reprezinta un tip de comportament care se
opune celui conformist si care consta in manifestari ce violeaza normele scrise
sau nescrise ale societatii ori ale unui grup social particular.rotari oxana
Desi cele trei concepte se intrepatrund,importanta delimitarii lor are o dubla
semnificatie:teoretica si practica.
Din punct de vedere teoretic ne referim la modalitatile de producere la etiologia
lor si la semnificatiile sociale ale comportamentului uman.
Din punct de vedere practice ne referim la formele si mijloacele de prevenire s I
control a manifestarilor antisociale la nivel individual,al diferitelor grupuri
sociale si al intregii colectivitati.
Conceptul de devianta.
A)Dictionarul limbii romane defineste devianta ca fiind tipul de conduita care se
abate de la regulile admise de societate.Dar nu toate formele de devianta
intereseaza criminologul si reprezinta obiect de studiu pentru criminologie.
Analizind conceptiile referitoare la obiectul criminologiei RM,Stanoiu arata
ca,desi,opinia dominanta in literature de specialitate este aceea ca obiectul
criminologiei il constituie fenomenul criminalitatii,acest punct de vedere nu
epuizeaza orice discutie in aceasta directie.
G.Basiliade propune conceptual de devianta penala ca
criminologiei,aceasta fiind definite ca stiinta a deviantei penale.

obiect

al

In opinia noastra conceptual de devianta penala,dincolo de rezervele de ordin


terminologic este si restricctiv,lipsind criminologia de studierea unor aspect
importante ale delincventei juvenile cum ar fi:precriminalitatea,fenomenul copiii
strazii.
Alti autori folosesc notiunile de comportament deviant(care are in vedere
abaterile de la normele sociale in general),comportament delincvent(desemneaza

incalcarile normelor juridico-penale)si comportament aberrant(include aspectele


medico-legale,psihiatrice sau psihopatologice).
Credem ca nici aceste concept nu sunt operationale in totalitate pentru
criminologie,deoarece exceed obiectul de cercetare al acestei stiinte.Mai mult
decit atit conceptul de comportament delincvent nu poate desemna numai
incalcarile normelor juridico-penale pentru ca astfel,daca am imbratisa un
asemenea punct de vedere,ar insemna ca lipsim criminologul de studierea unor
aspect importante ale delinventei juvenile cum ar fi faptele dezincriminate sau in
curs de dezincriminare:cersetoria,vagabondajul,prostitutia sau cele savirsite de
minorii care nu raspund penal.
B)Este cunoscut in literatura de specialitate ca paternitatea conceptului de
devianta este atribuita scolii sociologice reprezentata prin Emil Durckheim.
El este fondatorul teoriei care leaga conduitele deviante de structura socioculturala.
Devianta apare la Emil Durckheim echivalenta cu criminalitatea si conduit
delincventa.
Conceptul de devianta il intilnim si la Edwin Sutherland,unde constatam deja o
incercare de departajare de conceptele de criminalitate si delincventa.In
conceptia
acestui
autor
comportamentul
individual
nu
este
ereditar,comportamentul criminal se invata in contact cu alte personae,printr-un
proces de comunicare.
Deci,nu este sufficient ca individul sa duca un mod de viata deviant,sa manifeste
un comportament care nu se incadreaza in limitele institutionale si socialmente
acceptabile(bande,cultura strazii sau chiar familie) ci,aparitia comportamentului
criminal depinde de raportul care exista intre manifestarile de acceptare sau de
respingere a regulilor impuse de societate.
In opinia noastra,ceea ce departajeaza devianta de delincventa si de criminalitate
este momentul trecerii la act,prin actiunea criminala.In absenta actiunii,devianta
este privita ca un fenomen obisnuit in viata oricarei fiinte umane si este definite
prin raportare la normele care indica cee ace este drept sau nedrept,correct sau
gresit,cinstit sau necinstit.
Fara sa avem pretentii de exhaustivitate trebuie sa privim distintia deviantadelincventa-criminalitate,prin prisma obiectului de studio al criminologiei si nu
prin prisma sferei de interese a acestei discipline care intotdeauna exceed
obiectul de cercetare.

A include toate faptele de devianta in obiectul criminologiei ar insemna a


transforma aceasta disciplina intr-o stiinta generala despre devianta si o
suprapunere inevitabila cu alte domenii de cunoastere.
Delincventa si criminalitate.
Sociologii vorbesc despre despre delincventa sau infractionalitate,delincventa
atrage dupa sine o serie de sanctiuni explicite si directe,exista urmatoarele
categorii de delincventa:delincventa reala,descoperita si legala.
De aici se deduce ca in conceptia acestor autori,desi exista o diferentiere intre
devianta si delinventa,aceasta din urma fiind vazuta ca o forma particulara de
devianta,continutul criminalitatii sau infractionalitatii este suprapus celui de
delincventa.
Pentru juristi,notiunile de infractiune si infractor au un sens precis,specificul
infractiunii in raport cu alte fapte juridice fiind dat de criterial pedeapsa,iar
specificul notiunii de infractor fiind dat de criterial condamnare definitiva.
Delincventa este definite ca totalitatea delictelor si crimelor considerate pe plan
social,delictul este un act nepermisiv de lege si sanctionat printr-o pedeapsa
corectionala,in timp ce infractiunea este privita ca violarea unor legi
penale,avind deci in intelesul limbii romane aceeasi semnificatie ca si crima.
Considerind ca aceste explicatii nu sunt suficiente pentru a argumenta
concluziile pe care le urmarim,am apelat la un dictionar de specialitate.
Aici,semnificatia delictului este determen folosit in legislatia penala anterioara
pentru acea incalcare a legii penale care era sanctionata cu inchisoare
contraventionala sau cu amenda penala.
Dictionarul limbii francize precizeaza ca crima este definita ca cea mai grava
infractiune din infractiunile aduse legii.Criminalitatea este totalitatea faptelor
criminale considerate intr-o societate data intr-o anumita perioada de timp.
Tot dupa acelasi dictionar,definim delictul ca incalcare a legii pedepsita printrpedeapsa corectionala,iar delincventa ca ansamblul crimelor si delictelor
considerate din punct de vedere statistic.
Din examinarea definitiilor prezentate de dictionarele mentionate putem
concluziona urmatoarele:

1)Criminalitatea si infractionalitatea au continuturi identice pentru limba


romana,ele reprezentind totalitatea incalcarilor penale comise intr-o anumita
perioada si pe un anumit teritoriu.
2)In limba romana delincventa nu poate fi confundata cu criminalitatea,primul
concept avind un inteles mult mai larg cuprinzind atit crimele,delictele,deci
criminalitatea in ansamblul ei,cit si contraventiile si chiar unele acte de incalcare
a normelor morale
3)Confuzia este generate,in opinia noastra de clasificarea infractiunii in alte
legislatii,printre care si cea franceza,in crime,delicte si contraventii,criterial
departajarii fiind acela al gravitatii faptelor
4)Privind conceptele analizate dintr-o asemenea perspectiva apreciem ca
discutabila distinctia facuta de unii autori intre delincventa reala descoperita si
legala sau suprapunerea conceptului de delincventa cu cel de infractionalitate.
Pina in momentul de fata criteriul normativului juridico-penal ramine cel mai
convingator pentru justificarea optiunilor.