Sunteți pe pagina 1din 7

ANGINA PECTORALA

Definiie: Angina pectoral este o afeciune localizat la nivelul toracelui, cauzat de un debit
sangvin insuficient n arterele coronariene - arterele care hrnesc inima cu snge.
Simptome: Aceast durere de la nivelul toracelui are cteva caracteristici bine precizate.
Durerea este localizat n general la nivelul toracelui, ntre cele dou mameloane, n spatele
sternului.
Se manifest printr-o durere violent i temporar, putnd ceda, de exemplu, odat cu ncetarea
efortului fizic sau prin administrarea unor nitrai. Pacientul nu semnaleaz aria n care apare
durerea doar cu un deget, ci folosete ntreaga palm, pentru a indica zona dureroas.
Senzaia de durere este resimit ca i cum pieptul ar fi cuprins ntr-o menghin. Alte persoane
descriu aceast senzaie ca pe o arsur, ca pe o ruptur intern sau ca o cramp care crete i apoi
scade n intensitate.
Durerea urc adeseori pn la nivelul maxilarului, gtului i iradiaz adeseori la nivelul umrului
stng, a braului stng, iar uneori pn la nivelul palmei sau al ambelor brae. Uneori, durerea
resimit poate ajunge pn n zona spatelui.
Tipologie:
Durerea poate s apar n timp ce persoana depune un efort fizic (urc pe scri sau urc o pant,
merge n frig sau contra vntului, practic un sport, etc). Este cazul anginei de efort, un caz tipic
i cel mai frecvent ntlnit. ncetarea efortului fizic produce o ntrerupere a durerii.
Durerea poate fi stabil - durerile sunt puin frecvente i apar doar n cazul depunerii de efort
substanial. Caracteristic este faptul c durerea se declaneaz doar atunci cnd persoana depune
un efort de aceeai intensitate (de exemplu, durerea apare sistematic doar dup 30 de minute de
mers pe jos). Acesta este elementul care definete stabilitatea.
Durerea poate fi instabil i invers proporional cu efortul despus - n acest caz, durerile apar
atunci cnd persoana depune un efort de mic intensitate i nceteaz destul de greu chiar i dup
administratea de nitrai. Dac durerea se produce n stare de repaus, situaia este grav. Evoluia
ctre infarct este foarte frecvent dac nu se intervine pe cale medical.
Durerea de tipul Prinzmetal este o form particular i foarte rar de angin pectoral, ce apare
doar la anumite ore, cu regularitate, n general cnd pacientul este n stare de repaus, dimineaa,

fiind nsoit de o pierdere a cunotinei. Tulburrile ritmului cardiac pe care acest tip de angin
pot fi importante i ntr-o treime din cazuri, boala evolueaz ctre infarct.
Tratament:
Tratamentul const n administrarea de inhibitori calcici, derivai nitrai i ageni beta-blocani.
Sngele este fluidizat prin administrarea zilnic de doze mici de aspirin i se evit ngroarea
pereilor sangvini prin administrarea de hipolipemiani. Dac angina este instabil, internarea
pacientului se impune de la sine, medicii urmnd s efectueze o coronografiere, urmat de
implantarea unui stent, sau o angioplastie i un pontaj coronarian.
Cel mai bun tratament rmne ns adoptarea unor msuri de prevenie prin limitarea factorilor
de risc - hipertensiune, excesul de colesterol, fumat, diabet zaharat i obezitate.

DIABETUL
Diabetul este o tulburare a metabolismului (metabolismul inseamna procesele prin care
organismul nostru utilizeaza mancarea digerata pentru crestere si pentru obtinerea energiei).

Majoritatea alimentelor pe care le ingeram sunt descompuse pana la glucoza, care este forma sub
care exista zaharul in sange. Glucoza este principala sursa de combustibil pentru organism.
Dupa digestie, glucoza trece in fluxul sangvin, acolo unde este folosita de catre celule pentru
crestere i pentru obtinerea energiei. Pentru ca glucoza sa poata patrunde in interiorul celulelor
este nevoie de prezenta insulinei.Insulina este un hormon produs de pancreas, care este o glanda
de dimensiuni mari aflata in spatele stomacului.
Atunci cand mancam, pancreasul produce in mod automat cantitatea adecvata de insulina pentru
a deplasa glucoza aflata in sange, in interiorul celulelor noastre. La persoanele cu diabet, totusi,
pancreasul fie produce prea putina insulina sau chiar deloc sau celulele nu raspund in mod
adecvat la insulina care este secretata. Astfel, organismul pierde principala sa sursa de
combustibil, chiar daca sangele contine cantitati mari de zahar.
Cele trei tipuri de diabet sunt:
- diabetul de tip 1;
- diabetul de tip 2;
- diabetul gestational (de sarcina).

Diabetul de tip 1
Diabetul de tip 1 este o boala autoimuna. O boala autoimuna apare atunci cand sistemul de
aparare al organismului (sistemul imunitar), al carui rol este de aparare antiinfectioasa, se
intoarce impotriva unei parti a organismului. In diabet, sistemul imun ataca celulele beta
producatoare de insulina, aflate in pancreas, si le distruge. Astfel, pancreasul produce insulina in
cantitati mici sau deloc.
O persoana care are tipul 1 de diabet trebuie sa ia insulina in fiecare zi pentru a putea supravietui.
In prezent, oamenii de stiinta nu stiu exact ce anume face ca sistemul imun al organismului sa
atace celulele beta, dar se considera ca sunt implicati factori autoimuni, genetici si de mediu,
posibil si virali.
Tipul 1 de diabet apare la aproximativ 5 pana la 10 % din totalul cazurilor de diabet. Se dezvolta,
cel mai adesea, la copii si adulti tineri, dar poate apare la orice varsta. Simptomele diabetului de
tip 1 apar de obicei dupa o perioada scurta, desi distrugerea celulelor beta poate aparea cu cativa
ani inainte. Simptomele includ cresterea senzatiei de sete si a mictiunilor, senzatie de foame
permanenta, pierdere in greutate, tulburarea vederii si oboseala extrema. Daca nu este
diagnosticata si tratata cu insulina, o persoana cu diabet de tip 1 poate ajunge la coma diabetica,
amenintatoare de viata, cunoscuta sub numele de ceto-acidoza diabetica.
Diabetul de tip 2

Cea mai frecventa forma de diabet este diabetul de tip 2. Aproximativ 90-95% din totalul
persoanelor cu diabet au diabet de tip 2. Aceasta forma de diabet se asociaza cu varsta mai
inaintata, obezitate, antecedente familiale de diabet, antecedente personale de diabet gestational,
inactivitate fizica si etnie. Aproximativ 80% din persoanele cu diabet de tip 2 sunt
supraponderale.
Diabetul de tip 2 este din ce in ce mai des diagnosticat la copii si adolescenti. Aproximativ 3700
de persoane cu varsta sub 20 de ani sunt diagnosticate cu diabet conform cercetarilor din anii
2002-2003.
Atunci cand este diagnosticat diabetul de tip 2, de obicei, pancreasul produce suficienta insulina,
dar din cauze inca necunoscute, organismul nu poate folosi eficient insulina, situatie denumita
rezistenta la insulina. Dupa cativa ani, secretia de insulina scade. Consecinta este aceeasi ca in
diabetul de tip 1 cantitatea de glucoza creste in sange si organismul nu poate folosi eficient
aceasta principala sursa de combustibil a sa.
Simptomele diabetului de tip 2 se dezvolta gradat. Debutul sau nu este la fel de brusc ca in
diabetul de tip 1. Simptomele pot include oboseala sau greturi, mictiuni frecvente, sete
neobisnuita, pierdere in greutate, tulburari de vedere, infectii frecvente si vindecari lente ale
ranilor sau plagilor. Unele persoane nu au nici un simptom.
Diabetul gestational
Diabetul gestational apare in timpul sarcinii. Asemenea cu diabetul de tip 2, apare mai frecvent la
americanii africani, indieni, hispanici si la femeile cu antecedente familiale de diabet. Femeile
care au avut diabet gestational au un risc de 20 pana la 50 % de a dezvolta tipul 2 de diabet in
urmatorii 5-10 ani.
Diagnosticarea diabetului
Testul de determinare a glucozei din sange (plasma) a jeun este testul standard pentru
diagnosticarea diabetului de tip 1 sau 2. Cel mai sigur este atunci cand este realizat dimineata, pe
nemancate. Valoarea nivelului glucozei in sange (in plasma) este cunoscuta sub denumirea
de glicemie.
Totusi, diagnosticul de diabet poate fi pus daca se obtin rezultate pozitive la oricare dintre
urmatoarele trei teste, plus confirmarea printr-un al doilea test pozitiv, obtinut intr-o alta zi
ulterioara:
- Un nivel al glicemiei (luat in orice moment al zilei) de 200 mg/dL sau mai mult, alaturi de
prezenta simptomelor de diabet;
- O glicemie de 126 mg/dL sau mai mare dupa o perioada de 8 ore in care persoana respectiva nu
a mancat nimic;

- Un test oral de toleranta la glucoza cu o valoare a glicemiei de 200 mg/dL sau mai mult intr-o
mostra de sange recoltata la 2 ore dupa ce persoana respectiva a ingerat un pahar cu apa in care
au fost dizolvate 75 grame de glucoza. Acest test, care se face intr-un laborator sau in cabinetul
medical, masoara glucoza plasmatica la intervale fixe dupa o perioada de 3 ore.
Diabetul gestational este diagnosticat pe baza valorilor glucozei plasmatice masurate in cadrul
testului oral de toleranta la glucoza. In timpul sarcinii, in mod normal, nivelul glicemiei este mai
scazut, astfel incat valorile trag pentru diagnosticul diabetului sunt mai jos. Daca o femeie
insarcinata are doua valori ale glucozei plasmatice care ating sau depasesc oricare din cifrele
urmatoare, ea are diabet gestational: o glicemie a jeun de 95 mg/dL, la 1 ora dupa masa de180
mg/dL, la 2 ore de 155 mg/dL, la 3 ore de 140 mg/dL.
Persoanele cu pre-diabet, o stare intre "normal" si "diabet" au un risc crescut de a face
diabet, infarct miocardic siaccidente vasculare cerebrale. Totusi, un studiu recent sugereaza ca
scaderea in greutate si cresterea activitatii fizice pot preveni sau intarzia aparitia diabetului,
precum si scaderea in greutate si activitatea fizica pot creste sensibilitatea organismului la
insulina.
Exista doua forme de pre-diabet:
1. Tulburarea metabolizarii glucozei dupa o perioada de nemancare
O persoana are Tulburarea metabolizarii glucozei dupa o perioada de nemancare atunci cand
glucoza plasmatica a jeun este intre 100 si 125 mg/dL. Acest nivel al glicemiei este mai mare
decat normal dar mai mic decat cel ce indica un diagnostic de diabet.
2. Toleranta alterata la glucoza
Toleranta alterata la glucoza inseamna ca glucoza din sange la testul oral de toleranta la glucoza
este mai mare decat cel normal dar nu suficient de mare pentru a se pune diagnosticul de diabet.
Ea se diagnosticheaza atunci cand nivelul glicemiei este intre 140 si 199 mg/dL la 2 ore dupa ce
persoana respectiva ingera un lichid ce contine 75 grame de glucoza. Se estimeaza ca 57
milioane de persoane cu varsta peste 20 ani au tulburari ale metabolizarii glucozei, ceea ce
sugereaza ca cel putin tot atatia adulti vor avea pre-diabet in viitorul apropiat.

Este bine cunoscut ca diabetul este una dintre cauzele principale de deces si de handicap. In
2006, a fost pe locul 6 intre afectiunile ce cauzeaza decesul. Totusi, se presupune ca diabetul este
mai mult ca sigur subdiagnosticat ca fiind cauza ce sta de fapt la baza mortii, pe certificatele de
deces.
Diabetul se asociaza cu complicatii pe termen lung ce afecteaza aproape orice parte din
organism. Afectiunea duce adeseori la orbire, afectiuni ale inimii si ale vaselor de sange,
accidente vasculare cerebrale, insuficienta renala, amputatii si afectari ale nervilor. Diabetul

necontrolat poate duce la complicatii ale sarcinii, deficitele la nastere fiind mai frecvente la
copiii nascuti de femeile cu diabet.
Diabetul nu este contagios. Oamenii nu o pot contacta unul de la celalalt. Totusi, anumiti factori
pot creste riscul de aparitie a acestei afectiuni. Diabetul de tip 1 apare in mod egal la femei si la
barbati, dar este mai frecvent la albi decat la celelalte populatii. Organizatia Mondiala a Sanatatii
(OMS) arata ca diabetul de tip 1 este rar la majoritatea populatiilor din Africa, indienilor din
America si Asia. Cu toate acestea, unele tari din Europa de Nord, inclusiv Finlanda si Suedia, au
rate crescute de diabet de tip 1. Cauza acestor diferente este necunoscuta.
Diabetul de tip 2 este mai frecvent la persoanele mai in varsta, mai ales la cele supraponderale.
Prevalenta diabetului este foarte probabil in crestere din mai multe motive. Un motiv este ca un
segment din ce in ce mai mare al populatiei imbatraneste (datorita prelungirii sperantei de viata).
O alta cauza este ca din ce in ce mai multi oameni sunt supraponderali si chiar obezi.