Sunteți pe pagina 1din 6

www.referat.

ro

Concluzii privind functionarea sectorului public


1. Comentarii generale privind functionarea sectorului public
Sectorul public este o necesitate pentru orice economie. Functionarea sa este
impusa de imperfectiunile pietei, dar aceasta nu inseamna ca implicarea sa este
intotdeauna optima. Interesele agentilor economici difera, ceea ce inseamna ca niciodata
nu vor fi satisfacuti deplin toti participantii la viata economica. In plus, sentimentul
discriminarii este o caracteristica umana care face ca de cele mai multe ori individul sa se
considere dezavantajat sau defavorizat de o situatie pe care este obligat sa o accepte.
Prin urmare, se pot desprinde cateva concluzii generale din functionarea
sectorului public:
implicarea statului in economie este o necesitate pentru orice economie dar
si o posibilitate;
formele implicarii statului difera de la tara la tara;
sectorul public coexista cu sectorul privat;
se manifesta relatii de complementaritate si/sau concurenta intre sectorul
public si cel privat;
functiile majore ale sectorului public sunt de alocare, distributie a
veniturilor si stabilizare economica;
alegerea publica nu se face intotdeauna pe baza analizei cost-beneficiu
acordandu-se prioritate principiilor etice si nu in mod automat celor de eficienta;
forma cea mai vizibila de manifestare a sectorului public este productia de
bunuri publice;
fondurile necesare producerii de bunuri publice se pot obtine prin acord
voluntar sau impozitare obligatorie;
preturile administrate pot fi limita minima sau maxima si nu reprezinta
preturile bunurilor publice;
problematica externalitatilor impune interventia publica;

problemele sociale ale securitatii, inegalitatii veniturilor, saraciei, asistentei


medicale, impun masuri si politici macroeconomice cu caracter public;
coordonatele sectorului public se schimba in contextul globalizarii si
integrarii economice;
functionarea sectorului public nu este perfecta, ea insasi inregistrand
esecuri, pe care societatea le poate ameliora fie printr-o schimbare de interventie publica,
fie printr-o interventie privata, sau mixta.
2. Sectorul public in Romania
Romania parcurge o etapa dificila. Tranzitia la economia de piata este un
proces mai indelungat decat si-a imaginat orice persoana supusa astazi costurilor sociale.
Dificultatile economice se reflecta in plan social si afecteaza comportamentul indivizilor.
Perceperea acestui proces este diferita in randul oamenilor, nu atat din pricina bunastarii
individuale, cat mai ales a gradului de optimism de care se bucura fiecare. In general, se
pot recunoaste trei categorii de populatii:
a) optimistii care traiesc o viata agitata, dar recompensata material. Ei sunt
cei care muncesc la mai multe societati fie ca intreprinzatori, fie ca salariati, alearga toata
ziua, dar isi permit luxurile unui concediu sau al cumpararii de bunuri de folosinta
indelungata. Ei sunt convinsii care cred intr-o redresare a economiei si spera intr-o viata
mai usoara.
b) pesimistii, care traiesc o viata simpla, chiar foarte modesta si uneori sub
limita saraciei. Ei sunt cei carora le-a pierit zambetul si motivatia muncii. Ei sunt somerii
fara speranta unei noi angajari sau salariatii cu venituri mici care nu mai cred in
ameliorarea economiei. Ei se complac in aceasta stare si traiesc de pe o zi pe alta.
c) realistii, care par sa constientizeze cel mai bine ceea ce se intampla in
jurul lor. Ei ii recunosc pe bogati si pe saraci, aspira la o viata mai buna, dar o considera
un ideal indepartat. Ei accepta ca viata este plina de suisuri si coborasuri, si nu renunta la
a o lua de la capat, daca sunt loviti de soarta. Ei sunt acceptantii tranzitiei.
In aceste conditii, fiecare grup de indivizi isi formeaza o parere cu privire la
fenomenele si procesele economice, politice, sau de alta natura care orienteaza sau
modifica comportamentele si actiunile lor. Integrarea economica, un proces extrem de
complex, este perceputa diferit de indivizi. Desi nici unii nu neaga necesitatea acestui
proces, preocuparile pentru intelegerea sau dezbaterea lui cad in sarcina autoritatilor si
institutiilor publice. Optimistii spera insa intr-o redresare a economiei mai rapida decat
sumbrele statistici nationale sau internationale, pentru ca privind propria existenta, cauta
lucrurile frumoase si pozitive. In schimb, pesimistii sunt total respingatori de informatii
care nu influenteaza pe termen scurt existenta lor. De aceea ignora si manifesta
indiferenta la aspectele macroeconomice care trateaza sansele Romaniei de integrare,
fiind sensibilizati numai de cei cu existenta mai grea decat cea proprie. Realistii sunt

adeptii integrarii indepartate si comentatorii pasionati ai starii economiei. Ei cauta


informatie si o interpreteaza.
Restructurarea economiei nationale presupune identificarea sectoarelor de
activitate care s-au dovedit viabile, competitive si sustenabile. Ori, aceasta nu se poate
face fara implicarea sectorului public.
Existenta sectorului public in economia romaneasca nu este noua. In timp,
aceasta a cunoscut modificari substantiale in ceea ce priveste dimensiunea si intensitatea
actiunilor capatand noi forme de interventie. Ca in orice economie, sectorul public in
Romania nu este perfect.
Anumite interventii ale sale rezolva dezechilibre importante de piata, altele
respecta conditiile de eficienta in decizia economica, altele se orienteaza mai mult dupa
principiile de etica sociala. In plus, daca eficienta este inteleasa in aceeasi maniera in
orice sistem economic, etica sau echitatea capata interpretari sau orientari specifice, in
functie de interesele generale ale societatii, de modul de comportament social, de
traditiile in societate. Specificitatea eticii se intelege mai bine daca se analizeaza reactiile
societatii romanesti cu privire la gratuitatea sau compensarea sub forma de bacsis.
Bacsisul este apreciat diferit de la o societate la alta.
Bacsisul este ceva obisnuit in economia americana si in multe economii de
piata moderne din Europa. In SUA, un turist primeste de la bun inceput un ghid de
comportament. Din cuprinsul sau, turistul afla lucruri utile si interesante cum ar fi
unitatile de masura pentru confectii, imbracaminte, distanta, viteza, temperatura etc. Dar
mai afla si ca bacsisul este considerat oficial o practica uzuala. Mai precis, se obisnuieste
sa se plateasca 15% gratuitate peste nota de plata la restaurante si soferi de taxiuri. Pentru
un sofer de autobuz, gratuitatea se ridica uzual la 1$ de persoana, iar pentru un ghid
turistic la 2$ de persoana pe zi. Acest bacsis, numit elegant gratuitate este considerat un
pret platit de consumator pentru manifestarea unei relatii prietenesti in timpul calatoriei.
Par sume mici, dar o familie din Europa care nu este obisnuita cu acest sistem, daca are 3
membri si se angajeaza intr-o excursie de 10 zile, trebuie sa plateasca 3*2*10 = 60 $
ghidului. Daca autocarul transporta 30 de persoane atunci suma insusita de ghid sub
forma de bacsis se ridica la 600$. Totusi, daca cineva considera ca relatia cu soferul sau
ghidul a fost incordata sau ca acestia nu merita gratuitatea, poate sa renunte la a plati. Cu
toate acestea, sunt persoane insistente care isi cer dreptul la bacsis sub simpla
argumentare ca serviciile au fost aceleasi.
Si atunci? Este oare echitabil pentru indivizi ca acest sistem in care bacsisul
este cerut direct, la un anumit nivel; in conditiile in care este un venit neimpozabil si
clientul nu este intrebat in legatura cu disponibilitatea de a-l achita?
Adeptii acestui sistem il considera o necesitate din punct de vedere echitabil.
Ei admit ca salariile soferilor si ghizilor sunt reduse si insusirea gratuitatii are un rol
dublu: pe de o parte de crestere a veniturilor celor care o primesc, fara a exista o majorare

oficiala a salariilor, iar pe de alta parte de stimulare a acestora in vederea prestarii unor
servicii de calitate menite sa sporeasca satisfactia turistilor.
Pareri opuse considera gratuitatea o jignire la adresa clientului care nu este
dispus sa o plateasca si este fortat sa explice ca serviciile nu au corespuns asteptarilor
sale.
In plus, daca salariile acestor categorii de persoane sunt considerate mici de
autoritatile insele de ce nu se majoreaza acestea si se accepta sistemul bacsisului? Si daca
se accepta oficial gratuitatea, lasandu-i pe potentialii primitori sa o ceara direct, chiar
afisand afirmatii de tipul Bacsisul va fi apreciat", de ce nu au dreptul la gratuitate si alti
prestatori de servicii, sau diversi functionari care au relatii cu publicul? De ce nu au
dreptul la gratuitate functionarii de la ghiseele bancilor, barbierii si frizeritele,
cosmeticienele, medicii, profesorii, avocatii? Toti pot zambi si avea o relatie placuta,
agreabila cu clientul, pacientul sau elevul, generandu-i acestuia satisfactie si incredere?
Argumentul potrivit caruia aceste categorii de profesiuni genereaza salarii mari este total
neadevarat cel putin in unele economii.
Si atunci, daca sistemul gratuitatii este acceptat nu numai de primitor si
platitori, dar si recunoscut de autoritati prin non-interventia in acest aspect, in SUA,
Belgia si alte tari occidentale, in economia romaneasca, gratuitatea se manifesta in alte
forme. Aici, desi exista, bacsisul nu este stabilit la un anumit nivel. El se practica
frecvent, dar este o expresie clara a vointei clientului satisfacut de serviciile primite si are
un nivel variabil stabilit de platitor in functie de disponibilitatea sa financiara si
satisfactia resimtita. In schimb, exista alte profesiuni in afara celor de ghid si sofer care
sunt un domeniu al gratuitatii, consumatorii admitand ca daca nu platesc in plus, nu sunt
tratati cum ar trebui. Dar acesta reprezinta un teren periculos, in care se reduce distanta
de la gratuitate, ca recompensa pentru serviciu, la mita, ca o necesitate pentru primirea
serviciului.
In concluzie, integrarea Romaniei in structurile europene care inseamna
adaptarea tarii la economiile deja membre presupune numeroase schimbari. Dar acestea
nu trebuie preluate de dragul de a se renunta la anumite practici ci, trebuie selectate si
utilizate numai acele masuri care corespund traditiilor si modului de gandire romanesc.
Este adevarat ca receptivitatea la schimbare este diferita de la individ la
individ, in functie de gradul sau de educatie si mediul sau de existenta (familie, prieteni,
colegi de munca).
In privinta preturilor, consumatorul roman, a acceptat, in cele din urma ca intro economie de piata un produs poate fi oferit la preturi diferite, fara ca aceasta sa fie o
discriminare sau inselatorie. El a invatat sa decida intre a cumpara un produs la un pret nu
prea convenabil si a pierde mai mult timp deplasandu-se la locul in care gaseste acelasi
produs la un pret mai atractiv.

Dar niciodata nu va admite bacsisul ca o problema impusa vointei sale si la un


nivel general practicat de care trebuie sa ia cunostinta si caruia trebuie sa se conformeze.
Echitatea in economia romaneasca, ramane cea de altfel, in toate economiile,
un proces nerezolvat in totalitate. Dar sectorul public este in masura sa intervina in
functionarea sistemelor economice si sa le influenteze, orientandu-le spre o actiune mai
eficienta si mai echitabila.
Rolul sectorului public, departe de a se fi diminuat, este in perioada tranzitiei
economiei romanesti, mai divers si profund. Desi ameliorarea unui esec al pietei nu
conduce automat la eliminarea tuturor dezechilibrelor din economie, decidentii din
sectorul public nu inceteaza sa analizeze situatiile pietei prin prisma corelatiilor costbeneficiu si principiilor de echitate sociala.
In anul 2000, o comisie complexa de fundamentare cuprinzand reprezentanti
ai Executivului, experti ai partidelor politice, sindicatelor patronatelor, organizatiilor
neguvernamentale si asociatii profesionale a elaborat Strategia nationala de dezvoltare
economica a Romaniei pe termen mediu (2000-2004).
Obiectivul fundamental al strategiei este crearea unei economii de piata
functionale, compatibila cu principiile, normele, mecanismele, institutiile si politicile
Uniunii Europene. Ca obiective concrete se remarca:
asigurarea dupa anul 2001 a unui ritm mediu anual de crestere a PIB-ului
de 4-6%;
realizarea stabilizarii macroeconomice;
promovarea unor politici coerente, compatibile cu mecanismele Uniunii
Europene;
crearea unui mediu de afaceri prielnic;
apropierea de standardele Uniunii Europene prin modernizarea si
dezvoltarea serviciilor de utilitate publica;
eliminarea riscurilor de accidente ecologice si reducerea continua a
poluarii.
Desigur, scenariul de restructurare economica se aplica prin implicarea
sectorului public in viata economica. Aceasta se face in contextul alegerii publice, al
participarii cetatenesti la imbunatatirea procesului decizional in administratia publica,
ceea ce inseamna implicarea societatii in activitatea de guvernare, accesul larg la
informatie si dezvoltarea modalitatilor de culegere de informatii. Altfel spus, complexul
de informatii, comunicare, implicare exprima esenta noilor directii de implicare a
sectorului public in viata economica in general, a societatii in special.

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate