Sunteți pe pagina 1din 4

Actul 1

In casa fariseului Neftali:tatal,Neftali,plimbandu-se furios si mama,privind ingrijorata pe fereastra.


Tata:-Nu se arataUnde o fi ticalosul?De doua zile sa nu vina el acasa!(catre mama)Cum de nu ai grija
de el,sa vezi cand iese din curte?
Mama:-Nu ma pot tine toata ziua dupa el!
Tata(manios):-Nu te poti?Ba ai sa te poti!Am sa te invat eu sa te tii dupa el,sa-l stapanesti! (Tace o
vreme.Se plimba in continuare,furios si nelinistit.) Am sa-l strivesc in picioare cand se va intoarce.Ce vor
zice ceilalti carturari si farisei si toti mai marii templului cand vor afla caHazail,baiatul meu,este lasat
liber sa se duca unde vrea si sa stea cat vrea cu Razvratitul acela din Nazaret?
(In camera,intra,dand navala,Tobi,fratele lui Hazail.Vorbeste rautacios si cu haz.)
Tobi:-Vine! Vine! Dar sa vedeti cum e: in camasa,descult si cu capul descoperit.
Parintii(uimiti si speriati):Cine?
Tobi:-Hazail,il aduce servitorul de mana.
Tata:Nenorocitul!Uite in ce hal e!
Mama:(aproape in acelasi timp cu tata) Vai de mine!Ce-o fi patit?
Tata(catre Saul):-Unde l-ai gasit?
Saul(cu blandete):-In Gradina Maslinilor,langa Invatatorul.
Tata(furios):-Langa cine?
Saul(indreptand vorba):-Langa Nazarineanul.
Tata(catre servitor):-Tu poti pleca.(Scuturandu-l pe Hazail)Nenorocitule! Derbedeule! Unde-ti sunt
hainele?
Hazail(bland):-Le-am dat unui copil sarac(toti se mira)
Tata:-Le-ai dat?Aceasta-i intelepciunea lui Rabi al tau,sa te invete sa-ti furi parintii,ca sa dai de pomana
vagabontilor?
Hazail(tot timpul bland si cu evlavie):-Invatatorul nu stie ce am facut eu,caci nu trebuie sa stie stanga
ce face dreapta
Tata(masurandu-l din ochi,cu dispret):Ai sa fii un trantor in viata! Un nemernic! Ai sa mori de foame,gol
si gonit de la usile oamenilor!
Hazail:Pasarile cerului nu seamana,nici nu strang in hambare si Tatal ceresc nu le lasa sa moara de
foame.Crinii campului nu torc nici nu tes si nici Solomon,in toata maretia lui,nu s-a imbracat ca unul din
ei
Tata(deznadajduit):-I-au stricat mintile! (cheama servitorul) Saul,adu o sfoara si leaga-I mainile,acum,in
fata mea si sa stea in genunchi pana ma intorc eu! (catre Hazail) Nu ti-e rusine? Raspunde! Nu ti-e
rusine sa bati drumurile cu vagabonzii si cu oamenii fara capatai?
(In acest timp,mama se intristeaza,iar Tobi rade cu haz)
Hazail(bland dar convins):-Nu sunt vagabonzi! Sunt oameni buni si ei cunosc Imparatia cerurilor
Tata:-Imparatia cerurilor? (catre mama):-Ce nebunie este aceasta in gura lor?
Hazail:-Nu e nebunie! Este adevarat! Imparatia cerurilor este atunci cand toate sunt frumoase,cand
cerul e senin si oamenii sunt buni
Tata(ridicand din umeri):-I-au stricat mintile,nebunii acestia! Ma duc sa dau ochii cu Sinedriu,sa-I rog sa
ne scape de El,caci ne nenoroceste copiii.
Hazail(rugator)-Tata,sa nu faci si tu pacatul acesta ca si ceilalti farisei!
Tata:-Sa taci! Lasa ca am sa-I arat eu Galileanului ce inseamna sa sminteasca pe copiii fariseilor.
Hazail:-Cat esti de fariseu,tata!
Tata(cu fala):-Cred si eu.Sigur ca sunt!
Hazail:Dar de ce va mandriti voi cu titlul acesta de fariseu?
Tata(cu emfaza)-Fiindca fariseul pazeste cu strictete Legea.
Hazail(mahnit):-Si eu stiu ce este un fariseu
Tata:-Vei fi stiind vreo noua nazbatie a Nebunului Acela. (face o pauza). Ia spune ma rog,ce zice El
despre noi?
Hazail(bland,senin,increzator):-Un fariseu esteun mormant varuit.
Tata(tremurand de furie):-Cum?
Hazail:-Precum mormantul impodobit pe dinafara are in el numai oase goale,tot asa trupul impodobit al
fariseului are in el un suflet pustiu.Vai,aceluia!
Tata(furios):-Ticalosule,indraznesti sa vorbesti asa tatalui tau? In genunchi sa stai pana te vei indrepta siti vei cere iertare! (se indreapta spre iesire) Lasa ca-I gasesc eu leac Fiului dulgherului din Nazaret.
(parintii ies din incapere unul dupa altul.Copiii raman singuri si se privesc o clipa in ochi.)
Tobi(se apropie rautacios, batand in pumni):-Bine-mi pare!Bine-mi pare!

Hazail:-De ce iti pare bine, Tobi?


Tobi:-Iata, asa,fiindca esti nebun
Hazail:-E pacat sa spui fratelui tau nebun.
Tobi:-Cine spune ?Galileanul cel nebun?Nu-I place sa-Si auda numele?(se retrage, batand in pumn si
rastoarna un vas de pe masa)
Amandoi(intr-un glas ):-Ce-o sa spuna tata?
(Tobi priveste ingrozit.Intra mama cu fata plansa.Tobi isi acopera fata si plange.)
Mama:-Ce s-a auzit?Tobi de ce plangi?(catre Hazail)Ce I-ai facut,copil fara suflet?(se apropie de Tobi sa-l
mangaie si da cu ochii de cioburile inprastiate.Striga.) Vai!Vasul de alabastrudarul minunat pe care l-a
facut cadou Irod, tatalui tau! Cine l-a spart?(Tobi plange mereu.Mama repeta intrebarea cand catre unul,
cand catre altul) Cine l-a spart?
Hazail(Priveste spre Tobi.Acesta nu are curaj sa marturiseasca ):-Eu, mama.
Mama(suparata, ii da o palma):-Tu! Tot tu, nenorocirea casei noastre!(catre Tobi)Vino cu mine, hai sa-l
lasam singur pe salbaticul acesta!(amandoi ies)
Hazail(singur, priveste putin in jurul lui, ofteaza, ridica ochii spre cer si zambeste):-Tatal nostru care
esti in ceruri(intra Tobi cu lacrimi in ochi si se asaza langa el.)Sfinteasca-se Numele Tau(spune
toata rugaciunea.)
Tobi:-Hazail, iarta-ma!
Hazail:-De ce sa te iert?
Tobi:-Stii,mai odinioara.
Hazail:-Mai odinioara?
Tobi(aratand spre cioburi):-Ai uitat?
Hazail:-Ca-i spar vasul cel scump?
Tobi:-Nu, ci pentru ca te-am necajit si totusi tu ai luat asupra ta greseala pe care am facut-o eu.
Hazail(vesel si mangaios):-A, de aceasta te iert.Si chiar daca o sa ma bata tata, te iert de pe acum.
Tobi(uimit):-Tu esti bun Hazail,acum vad ca esti bun.Cum poti fi asa?
Hazail:-Ma gandesc la Invatatorul.Cand am vreo durere sau vreo ispita,indata Il strig in gand pe El.Si
chipul Lui imi rasare in minte si ma imbarbateaza.
Tobi:-Ce este cu invatatorul acesta al tau?Mai vorbeste-mi despre El.
Hazail:-E bun.E sfant.E Fiul Lui DumnezeuNumai sa vazi, cand spune El multimiiPace voua, cum toata
asprimea aluneca de pe chipurile oamenilor si cum, ca-n extaz, raman toti cu ochii la El.Sau sa-L vezi
cand zice adevar, adevar zic vouacum simti ca acesta e adevarul si altul nu poate fi(dupa o clipa de
visat) Sub chii mei a vindecat un orb din nastere.
Tobi:-Drept sa fie oare, sau ti s-a parut?
Hazail:-La toti ni s-a parut?A inviat si pe fiica lui Iair, mai-marele Sinagogii.
Tobi:-Atunci de ce Il dispretuiesc arhiereii si carturarii si arunca in El cu pietre?
Hazail:-Fiindca sunt orbi desi au ochi, fiindca sunt surzi,desi au urechi,asa ca pacatul lor este cu mult
mai mare decat daca nu le-ar avea.Cu ei se implinesc Scripturile, cum a spus chiar Invatatorul.
Tobi(mirat):-Dar de ce invatatura Lui te face sa te instrainezi de familia ta?Tu nu-ti mai iubesti parintii!
Hazail:-Nu-i iubesc?Ba, tocmai ca-i iubesc.De aceea vreau sa-i smulg din calea lor gresita, sa-i duc la
Domnul.Invatatura Lui nu-I numai bunatate, ci si rabdare sau chiar eroism.Asa ne invata sa iubim tot ce
e bine in viata; si, pentru acest bine sa nu te sfiesti ati jertfi trupul tau, tihna ta, chiar dragostea acelora
la care tii mai mult in lume-parinti, frati,surori-desi te doare in suflet cand vezi ca ei s-au instrainat de
tine.(glasul lui tremura de emotie)
Tobi(emotionat si el):-O, eu incep a te vedea asa cum esti tu cu adevarat.(il imbratiseaza).Si eu te
iubesc, Hazail.Si uite, ma apasa pe inima faptul ca ai luat asupra ta greseala mea.Eu trebuie sa-i spun
mamei adevarul.(dupa putina nehotarare, se smulge de langa Hazail si iese.)
Hazail(striga):-Tobi!(acesta dispare pe usa.Hazail priveste dupa el ingandurat,apoi, de odata iluminat,
zice):-O, Invatatorule, pricepAm vrut sa ma jertfesc pentru Tobi si inima lui s-a inmuiat de duiosie si de
recunostinta pentru mine.Asa are sa se induioseze si inimile oamenilor dupa ce Te vei jertfi pentru noi,
asa cum Tu Insuti ai spus, si oamenii vor ajunge mai buni.(Ramane in contemplatie.Dupa cateva clipe il
trezesta zgomotul usii.Intra Veronica,verisoara lui.) Veronica!
Veronica(soptind):-Stii ca l-au prins?
Hazail:- L-au prins?
Veronica:-Asta noapte, dupa ce te-a adus Saul, au tabarat asupra Lui ostasii si Sinedriul.L-au trimis in
judecata, L-au batut, I-au pus pe umeri o cruce grea si L-au dus sa-L rastigneasca
Hazail:-O,Invatatorule!Invatatorul meu
Veronica:-Am crezut ca poti si tu sa vii cu mine, dar esti legat.Ma duc singura sa-L vad de aproape si voi

veni sa-ti spun ce-am vazut.(pleaca)


Hazail:-O,InvatatorulePace voua?!Dar ai spus ca iar ai sa Te intorci.Ai spus ca oriunde cineva se
gandeste la Tine,Tu esti langa El.(isi atinteste ochii inainte, asteptand parca sa vada pe Domnul.)
(Pe usa intra tatal, Neftali.Se duce ingandurat spre partea opusa a camerii si se asaza pe un scaun cu
cotul pe genunchi si cu fruntea in palme.Hazail il atinteste un timp cu privirea, apoi se taraste in
genunchi pana la el si isi razima capul de genunchii lui.Neftali prinde ai netezi crestetul.Hazail, timid,
zice):-Tata
Tata:-Ce-i copile?
Hazail:-L-ai vazut?
Tata:-Da.Ucid un Sfant(trist)Sa-L fi vazut insangerat, scuipat, batut.Iar El rabda fara sa Se
impotriveascaIntr-un moment,privirea Lui s-a intalnit cu a meaNici un cuvant nu a spus, dar stiu ca
de tine imi vorbea cautatura Lui blanda,adanca si patrunzatoare.Te binecuvantam gandul Lui,pe tine si
parca-mi zicea:Spune lui Hazail, celui mai mic ucenic al Meu,ca-l binecuvantez.
Hazail(plangand):- Da, asa imi spune El mie:tu esti cel mai mic ucenic al Meu
Tata:-La o cotitura de drum, puterile Ii slabira si, deodata, vad pe Veronica, fiica unchiului tau,
stergandu-I Fata cu o panza alba.De trei ori a cazut sub greutatea crucii si, ca sa nu moara pe drum,
ostasii au silit pe Simon Cirineanul, care lucreaza tarina noastra, sa-I duca Crucea pana sus.Au luat
hainele de pe El si L-au pironit pe cruce.Mama Lui si-a desfacut baticul de pe cap si L-a infasurat
plangand.Acum Invatatorul tau trage sa moara
Hazail:-Tata, scapati-L!Nu-L lasati sa moara
Tata:-Au fost cativa care au vrut sa-L scape.Nicodim, fariseul,I-a dat de stire sa fuga dar El a spus ca
trebuie sa se inplineasca pana la sfarsit voia Celui ce L-a trimis.
Hazail(disperat):-Ce fel de dragoste este aceasta a Tatalui Ceresc, daca lasa sa-L chinuiasca oamenii
atata?
Tata:- Asa as fi intrebat si eu pana ce nu L-am cunoscut, dar acum Il inteleg.Chiar sutasul roman care L-a
rastignit a zis:Cu adevarat, Fiul lui Dumnezeu a fost AcestaTu ai avut dreptate fiul meu, vino sa te
inbratisez.
Hazail :-Nu pot, tata, sunt legat la maini
Tata:-Vai, ai mainile legate si acum?O, copilul meu!(il dezleaga)
Hazail:-Tata, sa mergem sa-L vedem!(prvesc spre fereastra.Se intuneca, se aud tunetefulgere)
Mama(intra zicand):-S-a intunecat afara.Parca e noapte(trasnete)
Veronica(intra plangand):-A murit!
Hazail:-A murit?O,Invatatorul meu!
Veronica:-Sfanta Lui Mama a adus un cos cu oua, pe care le-a primit de la Marta, sora lui Lazar cel inviat
din morti, ca sa le dea soldatilor, sa-i imblanzeascca, sa nu-L bata atat dar ei au refuzat.Au impartit
hainele Lui intre ei, iar camasa pa care I-a cusut-o Mama Sa, fiind tesuta dint-o singura bucata, n-au vrut
s-o rupa,ci au tras la sort pentru ea.Cum ea statea sub Cruce, avand cosul plin de oua langa ea, Sangele
Invatatorului, tasnind din ranele Sale, s-a prelins peste oua si le-a inrosit pe toate.
Hazail:-Intr-adevar, soldatii romani sunt neinduplecati pentru ca sunt pagani. Ivatatorul a spus ca va fi
dat, da catre arhierei, paganilor sa-L chinuiasca
Veronica:-Cand Si-a dat duhul, catapeteasma templului s-a rupt de sus pana jos.Vazandu-L asa
insangerat, cu parul incalcit in coroana de spini, nu m-am mai gandit ca sunt fiica de fariseu, ca tata o sa
ma vadaAm alergat la El plangand si I-am sters obrazul cu naframa mea. O am la san langa inima si
acolo am s-o tin cat voi trai.
Hazail:-Arata-mi-o si mie!Ah,e plina de sangele Lui(apare Chipul Domnului pe panza)
Toti:- Domnul este!
Hazail:-Domnul meu si Dumnezeul meu!
ACTUL AL II-LEA
(Acelas loc.Atmosfera de doliu.)
Hazail:-Imi amintesc ca Invatatorul zicea:Cand doi sau trei se aduna in numele Meu, acolo sunt si eu in
mijlocul lorAcum e intre noi.
Veronica:-Unde-I?Tu-L vezi?Eu, nu.De ce, caci si eu Il iubeam?
Hazail:-El zicea:Daca M-ati iubi, v-ati bucura caci Eu Ma duc la Tatal.Sa ne bucuram, deci!
Veronica:-Sa ne bucuram?Auzi?Ma mai pot eu bucura dupa ce am vazut cum un soldat a inmuiat un
burete si I L-a intins in varful unei crengi de isop, cand El a zisMi-e sete?
Hazail(iluminat):-In setea mea, Imi dau otet, a spus psalmistul.

Veronica:-Dupa ce a luat a zis:Savarsitu-s-a.


Hazail:-Prorocia
Veronica:-Deodata coastele Lui a prins a se zbate iute tot mai iute. Apoi, cu glas mare, a stigat:Parinte,
in Mainile Tale Imi dau Duhul Meu.Plecandu-Si Capul sfant spre umeri a ramas asa.
Hazail:-Vin de le Tatal, si Ma intorc la Tatal
Veronica:-Si noi am ramas sa-L plangem
Hazail:-Sa nu se tulbure inima voastra, nici sa se intristeze.Voi acum sunteti tristi, dar iara voi veni si
intristerea vostra se va preface in bucurie.Asa trebuia sa patimeasca Hristos, sa fie batjocorit si omorat
dar a treia zi sa invieze.Azi e a treia zi.
Tata:-Sinedriul a dat multi bani ostasilor care au pazit mormantul, ca acestia sa spuna ca, pe cand ei
dormeau, ucenici Lui au venit noaptea si L-au luat ca sa poata spune apoi ca ar fi inviat.Eu nu cred ca
ostasii romani ar fi dormit in post, caci ar fi fost pedepsiti cu moartea.
Mama:-Am auzit de la vecina noastra, Maria lui Cleopa, ca mama Domnului Iisus Hristos, care este sora
sa,(soar batranului Iosif n.n)a impartit oua rasii la copiii din Ierusalim, spunandu-le tuturor :Hristos a
inviat!
Saul(intra,abia retinandu-si respiratia):-Maria Magdalena s-a dus de dimineata la mormantsi a vazut
piatra rasturnatasi mormantul gols-au dus si unii dintre ApostoliSi au vazut, in mormant numai
infasuraturile ramase nemiscate din loc.Maria plangea langa mormant cand deodata Cineva o striga pe
nume.Era inca noapte, n-a vazut bine Cine o striga si, crezand ca-I gradinarul, l-a
intrebat:Domnule,daca L-ai luat tu spune-mi unde l-ai pus?Uitandu-se mai bine, vede pe Invatatorul
Domnul era inaintea ei
Toti(exclama):-Domnul?!
Tobi(intrand voios):-S-a aratat Domnul Apostolilor!A inviat cu adevarat!
Toti(canta):-Din mormantu-ntunecat