Sunteți pe pagina 1din 2

Tema calatoriei strabate literatura inca de la inceputurile ei si pana in prezent.

Calatoria presupune deopotriva aventura si cunoasterea de noi locuri si oameni.


Tema calatoriei este o tema recunoscuta a literaturii universale, dar si a literaturii
romane, ea fiind prezenta, din cele mai vechi scrieri, in arii geografice diferite,
caci insasi calatoria joaca un rol insemnat in viata oamenilor.
In literatura universala, aceasta tema este regasita in opere precum ,,Iliada
,,Odiseea, ,,Calatoriile lui Gulliver, iar in literatura romana e regasita in opere
ca ,,Povestea lui Harap-Alb, ,,Baltagul sau ,,Balta Alba
Povestirea in rama ,,Balta-Alba este scrisa de Vasile Alecsandri in 1847, cu
ocazia unei calatorii a autorului in localitatea cu acest nume, si publicata in 1848.
In aceasta opera, tema calatoriei e sustinuta de ,,motivul calatorului strain,
povestirea reprezentand de fapt istoria voiajului de 24 de ceasuri a unui pictor
francez, la Balta-Alba, in Valahia, la mijlocul secolului ai XIX-lea, tinut plin de
,,constrasturi originale.
Structura creatiei este aceea a ,,povestirii in rama, anuntata in aceasta
povestire inca de la inceput printr-o formula specifica, pe care autorul i-o atribuie
tanarului pictor francez:,,dati-mi voie sa va istorisesc si eu partea cea mai
curioasa din calatoria mea. La acest cadru initial se va reveni la sfarsitul
povestirii, calatorul adresandu-se din nou auditoriului: ,,Iata, domnilor, istoria
voiajului meu la Balta-Alba.
Modul de expunere predominant este naratiunea, care se limiteaza la relatarea
unui singur fapt epic: calatoria la Balta-Alba.
In expozitiune, unui tanar pictor francez, plecat de la Paris pentru a intreprinde o
calatorie in Orient, dupa moda vremii, ii este atrasa atentia de privelistea oferita
de pamanturile Valahiei si ii este sporita curiozitatea in legatura cu noua lume pe
care abia o descoperise. Afland ca tinutul minunat, care-l impresionase atat de
mult, nu are nimic de-a face cu natia otomana, contrar conceptiilor lui, tanarul se
hotaraste sa debarce la Braila, pentru a vizita aceasta tara. El credea ca va avea
de a face cu ,,feare primejdioase si cete de hoti, astfel incat, atunci cand a
coborat, si-a pregatit chiar si pistoalele. Insa, in loc de salbatici, el este
intampinat de consulul francez la Braila si de niste oameni primitori si binevoitori.
Consulul ii recomanda o balta facatoare de minuni, Balta-Alba, pe care decide s-o
viziteze, ceea ce constituie intriga povestirii.
In desfasurarea actiunii, este prezentat drumul cu caruta pana la Balta alba,
calatorie ce se dovedeste plina de peripetii. Calatorul nici nu plecase bine la
drum, caci imediat cum a pornit caruta, a cazut, datorita faptului ca nu se tinuse
bine. Ajungand la Balta-Alba, unde credea ca va gasi o statiune de factura
occidentala, cu hotel si restaurant, calatorul da peste un satuc izolat de lume,
singur pe ulite, inconjurat de caini care ,,voia numaidecat sa afle ce gust are
carnea de frantez. Dupa aproape un ceas de umblat pe ulitele satului,pictorul da
peste un vorbitor de limba franceza, care il ajuta sa-si gaseasca un loc in care sa
innopteze. Locul gasit nu s-a ridicat la asteptarile francezului, ba din contra,
reprezenta o casa taraneasca, cu o singura odaie care avea un pat de lemn, fara

asternuturi. Din cauza ca tocul usii era prea jos, fruntea francezului s-a ciocnit cu
acesta ,,ca doua bile pe un biliard, facandu-l pe bietul tanar sa cada. Ametit de
lovitura neasteptata, tanarul pictor francez nu a realizat ca patul este facut doar
din lemn si ca nu are asternuturi, astfel ca, in momentul in care s-a aruncat pe el,
l-a asteptat o alta lovitura.
Impresia francezului ca se afla intr-un tinut de salbatici se adanceste in dimineata
urmatoare cand este trezit de zgomotele infernale ale cailor si trasurilor care se
indreptau spre balta facatoare de minuni. Contrastul frapant dintre modern si
arhaic, amestecul de civilizatie si inapoiere, discrepanta dintre bogatia unora si
saracia altora il vor surprinde in continuare pe calatorul strain, pe parcursul
sederii in Valahia. Astfel, el va petrece o zi intreaga in preajma apei
tamaduitoare, unde se va imprieteni cu trei tineri romani educati si buni vorbitori
de limba franceza. Ei il vor invita la un pranz tipic romanesc, il vor duce apoi la o
plimbare cu un asa-zis vapor, care nu era altceva decat o pluta, pentru ca seara
sa-l duca la un bal, unde bogatia echipajelor, frumusetea toaletelor si conversatia
frantuzeasca a doamnelor sunt menite sa modifice impresiile pictorului asupra
starii de salbaticie a Valahiei. De pe urma aceste calatorii, tanarul francez ramane
cu imaginea unei tari a contrastelor.