Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- condrosarcomul
- reticulosarcomul
- fibrosarcomul
- cloromul, cordomul,
hemangioepiteliomul
adamantinomul,
- secundare
angiosarcomul,
neurosarcomul,
- prin contiguitate
- metastatice - hematogene
- limfatice
Tumori osoase benigne
Caractere generale:
Se dezvolta la orice varsta, dar mai ales la tineri realizand zone de osteoliza
sau osteoscleroza bine delimitate;
Evolueaza lent;
Subtiaza corticala dar nu o rup, nu dau reactie periostala, nu invadeaza
partile moi;
Nu recidiveaza dupa extirpare;
Nu dau metastaze;
Nu altereaza starea generala a bolnavilor.
CHISTUL OSOS SOLITAR
Apare mai frecvent la baieti intre 6 si 15 ani. Se localizeaza la oasele lungi, cel
mai frecvent la tibie, femur, humerus.
Anatomopatologic chistul osos se prezinta ca o cavitate cu continut
lichidian inconjurata de tesut osos subtiat ca o coaja de ou.
Radiologic, chistul se prezinta ca o zona de osteoliza unica localizata la
metafiza proximala a oaselor amintite. Are o forma ovalara, rar cu septe in
interior. Zona de osteoliza subtiaza corticala, are contur net si se opreste la
cartilajul de crestere. Evolutia este lenta. Descoperirea este intamplatoare de
multe ori cu ocazia unei fracturi la traumatism minim. Chistul osos fracturat se
consolideaza normal.
OSTEOMUL OSTEOID
Se dezvolta in compacta diafizara a oaselor lungi (tibie, femur, humerus) si
are doua zone distincte: un nucleu central de osteoliza (nidus) cu diametrul de
4-5 cm (compus din tesut conjunctiv vascularizat) si o zona periferica de
osteoscleroza.
ANGIOMUL OSOS
Apare intre 40-60 ani la oasele cu vascularizatie bogata (corpi vertebrali,
craniu, coaste, omoplat si, foarte rar, la oasele lungi). Este o tumora cel mai
frecvent monostica, foarte rar se localizeaza la 2-3 oase.
os
Poate aparea la orice varsta dar se intalneste mai frecvent intre 20-30 ani.
Este de cele mai multe ori monostica si se localizeaza in epifizele fertile ale
oaselor lungi (epifiza distala a femurului, epifiza proximala a tibiei, epifiza
distala a radiusului).
respectiv
osteosarcomul
osteogenetic (osteoblastic).
osteolitic
(osteoclastic)
sau
osteosarcomul
2.
3.
4.
5.
carui risc de diseminare este incomparabil mai mic decat riscul care decurge
dintr-un diagnostic intarziat.
Sarcomul osteogenetic secundar se dezvolta pe o boala Paget
preexistenta, stationara de mult timp la care se observa, la un moment dat o
distrugere a corticalei cu productii osoase in partile moi vecine fie ca mase
osoase neregulate, fie ca spiculi.
Sarcomul Ewing
Numit si endoteliom osos este un reticulosarcom care se dezvolta mai
frecvent la tinerii de sex masculin, intre 10 - 20 - 30 ani.
Se localizeaza la nivelul oaselor lungi, cu predilectie in portiunea medie a
diafizei. Debutul clinic poate fi brusc cu febra, tumefactia unui segment, durere
la fel ca in osteomielita insa sunt si cazuri cu debut lent, fara febra, cu dureri si
tumefactie discreta.
Aspectul radiologic in stadiul incipient nu este caracteristic. Apar zone de
osteoliza in compacta diafizara a oaselor lungi cu diametrul in jur de 1 cm.
Ulterior diafiza se ingroasa fuziform, tumora se extinde, distruge corticala apoi
dezlipeste periostul producad periostoza sub forma unor lame suprapuse.
Prima lama osoasa din apropierea corticalei este strapunsa de tumora
formandu-se o a doua lama de periostoza si asa mai departe astfel ca osul
apare inconjurat de lamele osoase suprapuse asemanatoare foilor de ceapa
un
diagnostic
complet
este
nevoie
de
2.
3.
forma mixta este cea mai frecventa. Pe acelasi os apar atat zone de
osteoliza cat si zone de osteoscleroza.
Radiodiagnosticul afectiunilor articulare