Sunteți pe pagina 1din 3

Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada,

Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada;


Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi,
Raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!
Cu o zale argintie se imbraca mandra tara;
Soarele rotund si palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete printre anii trecatori.
Tot e alb pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare,
Ca fantasme albe plopii insirati se pierd in zare,
Si pe-ntinderea pustie, fara urme, fara drum,
Se vad satele pierdute sub clabuci albii de fum.
Dar ninsoarea inceteaza, norii fug, doritul soare
Straluceste si dezmiarda oceanul de ninsoare.
Iata-o sanie usoara care trece peste vai
In vazduh voios rasuna clinchete de zurgala

NINGE,NINGE PESTE SAT


Fulgii cad ncet, ncet.
Albi sunt picii de pe strad
Parc-s oameni de omt.

Aeru-i a srbtoare,
Porile sunt larg deschise.
Peste tot miros de pine,
Peste tot lumini aprinse.

Cinii tac n noaptea asta.


Gospodarii, stnd n prag,
ntlnesc colindtorii
i le zic aa cu drag:

- Picilor, da-i traista-ncoace,


S v pun mou-n ea,
Un colac mare ct roata,
Na, mi ic, i-o para.

V-a ruga ca i la anul


S mai trecei pe aici,
Doar aa vei ine minte
C ai fost odat mici

Anul vechi de-acu se duce,


Anul Nou, iat-l pe drum,
De mnu l aduce
Bunul nostru Mo Crciun!

Cu colinda la bunica
de Emilia Plugaru

O cciul uguiat
i-o broboad cafenie,
S-o colinde pe bunica,
Au pornit de la chindie.
Merg cu greu cci drumul este
Prea nzpezit i ninge,
Iar broboada cafenie
Una, dou-ncepe a plnge:
- Vai, troianul e ct mine,
Ia-m-n brae, bade Nic.
Ce nvalnic neaua vine,
Iar eu sunt aa de mic

Nic nu-i cu mult mai mare,


Doar cu-n an i jumtate.
O ridic n spinare,
Vrea s-o duc dar nu poate
Picii plng, cci vor la buna.
Nici nu vd cnd nspre ei
Se ndreapt-un mo cu plete:
-ncotro, mi voinicei?
V-ai pornit cu colindatul?
Hai, luai-m cu voi.
Da-i mnuele ncoace.
S pornim la pas vioi.
Ca s vezi, minune mare,
Le-a ieit n cale-acum,
Nu un mo ca oriicare,
Ci chiar moul Mo Crciun!
La glas seamn cu bunul,
Moul, ns-i negreit,
Mai btrn, e alb ca neaua
i-i cu mult mai grbovit.
mbrcat n hain lung,
Cu stelue argintii,
Moul i ridic-n brae
i-i srut pe copii.
- Iei afar, bunicuo,
Strig picii chiar din drum,
Cnd ajung la poarta bunei L-am adus pe Mo Crciun!