Sunteți pe pagina 1din 2

Moneda cu valoare intrinseca VS moneda fiduciara

Moneda cu valoare intrinseca inlocuieste rapid bunurile care erau utilizate initial ca
mijloc de schimb. Acestea erau realizate din metale pretioase (aur si argint), emise de puterea
politica. Primele monede din metal se crede ca au aparut in China in sec. al Xl-lea .Hr. , insa
Herodot considera ca primele monede au aparut in a doua jumatate a sec. al Vll-lea .Hr in
Europa in statul elen Lydia. Primele monede autohtone cunoscute pe teritoriul Romaniei au fost
drahmele de argint batute la Histria.
Moneda metalica, in evolutia ei, a cunoscut trei mari etape:
-moneda cantarita -aparuta in Babilon si in Egipt sub forma de lingouri mari ce se cantareau la
fiecare tranzactie;
-moneda numarata(800I.Hr.)-cand lingourile au fost divizate in piese ce se numarau;
-moneda batuta sub controlul autoritatilor, mai intai religioase, apoi politice, care garantau
valoarea pieselor;

Moneda din metal pretios, prin calitatile sale (faciliteaza schimbul de marfuri,
divizibilitate, durabilitate, raritate) au fost universal acceptate si usor conservate. Aceasta are un
continut metalic garantat si totodata poseda puterea de-al elibera pe individ de datorii. Valoarea
nominala (cea inscrisa) este egala cu cea propriu-zisa, si cu toate acestea in urma utilizari lor
frecvente valoarea propriu-zisa scade, ceea ce reprezinta un dezavantaj major.
Monopolizarea pe o anumita treapta a dezvoltari sociale de catre metalele pretioase, a
rolului de bani nu se expilica doar prin stralucirea si prin celelalte calitati specifice a materialelor.
Calitatile deosebite ale aurului au fost acelea care au determinat ca, din noianul de marfuri
produse, asupra acestei marfi si nu a alteia sa se fixeze, in cele din urma, rolul de bani.
Identificarea banilor cu metalele pretioase, a bogatiei unei natiuni cu masa materialelor
pretioase este proprie teoriei metaliste a banilor.
Etalonul aur este apreciat ca inestimabilul instrument al echilibrului si infloririi de
catre economistul francez J. Rueff.
Moneda fudiciara reprezinta moneda a carei valoare nominala are la baza increderea
indivizilor, chiar daca materia care reprezinta suportul acestei monede (materiale obisnuite) au o
valoare cunoscuta ca fiind mult mai mica decat cea nominala. Inscris, titlu de credit emis si pus
in circulatie de banca de emisiune sub forma unor bani de hartie, care nu au valoare materiala
proprie, ci numai una fictiva, conventionala si care indeplineste numai functia de mijloc de
schimb pe teritoriul statului emitent, putandu-se face cu ele plati pentru dobandirea de bunuri si
de servicii in temeiul garantarii de catre stat a cursurilor lor.

Nominalismul, un alt curent de gandire privind esenta si functiile banilor, neaga orice
legatura intre bani si metale pretioase. Primii reprezentani ai teoriei nominaliste au fost
Berkley i Stuart. Ei considera ca banii sunt simple semne conventionale, care neavand
valoare intrinseca, nu au avut si nu au nimic in comun cu marfa. In conceptia nominalistilor
reprezinta doar semne nominale prin care se determina proportiile in care se schimba marfurile.
Acestia reduc functiile banilor doar la functiile de mijoc de plata si de mijloc de circulatie, iar
functia banilor de masurare a valorii o identifica cu etalonul preturilor.
Desi istoria societatii dovedeste ca banii au aparut spoantan in procesul dezvoltarii
economiei de schimb, economistul german Knapp considera ca ei sunt doar rezultatul unui act de
vointa a statului, o creatie juridica.
Chiar daca statul este cel care stabileste denumirea etalonului banesc, multipli si
submultipli sai, declara un anumit continut oficial in metal pretios sau un raport fata de alte
monede, influienteaza masa monetara aflata in circulatie, dar nu poate stabili arbitar puterea de
cumparare a monedei.
Economistul american Paul Samuelson, adept al nominalismului, este de parere ca numai
in trecut banii aveau legatura cu marfa, ca epoca banilor marfa a fost inlocuita de epoca banilor
de hartie si ca banii nu ar fi decat o expresie a unei conventii sociale.
Dupa ce secole in sir rolul de bani a fost infaptuit de catre metale pretioase, infiintarea
banilor de emisiune a produs o schimbare esentiala in circulatia baneasca: au aparut biletele la
banca convertibile in metal pretios. Bacnotele nu sunt prin ele insele marfa, ci semne ale marfii
bani, reprezentante ale marfii echivalent general. Odata cu primul razboi mondial s-a trecut in
toate tarile, exceptand SUA, la semne banesti convertibile limitat sau neconvertibile in aur.

Caracteristicile monedei fudiciara sunt:


1. Durabilitate, societatea nu accepta ceva care se deterioreaza rapid atat din punct
de vedere fizic, cat si din punct de vedere al stabilitati;
2. Divizibilitate, banii trebuie sa fie divizibili pentru a usura tranzactiile de valoare
mica;
3. Omogenitate, adica unitatile monetare care descriu aceeasi valoare trebuie sa fie
identice;
4. Cantitate limitata, exprima relatia dintre resursele limitate economic si tendinta
de crestere nelimitata a necesitatilor sociale.