Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TEZA DE DOCTORAT
CONDUCATOR STIINTIFIC:
PROF. UNIV. DR. GHEORGHE BISTRICEANU
DOCTORAND:
EC. OLTEANU ION
BUCURESTI
2003
CUPRINS
INTRODUCERE
3
6
12
13
28
32
38
39
43
48
49
52
54
58
59
62
62
64
66
70
76
78
87
94
96
96
101
104
104
107
107
114
116
116
122
124
132
142
142
155
158
158
161
167
168
168
172
174
182
182
187
202
202
205
208
251
5.1
5.2
5.3
208
221
247
257
274
INTRODUCERE
Dorinta fiecaruia dintre noi este de a cstiga ct mai multi bani n mod cinstit
pentru a realiza obiectivele pe care le propunem. Aceasta depinde, nsa, de mai
multi factori cum ar fi: pregatirea profesionala, abilitatea, agilitatea si uneori
norocul. O mare parte din banii cstigati sunt preluati de catre stat sub forma
impozitelor si taxelor fara a se oferi o contraprestatie directa pentru aceasta, ceea
ce face ca averea individului sau a agentului economic sa se diminueze si, astfel,
sa nu mai poata realiza partial sau n totalitate obiectivele propuse. Cum este
foarte greu sa se desparta de o parte din veniturile care Ii se cuvin, cauta sa se
sustraga de la plata impozitelor si taxelor datorate fie folosind imperfectiunile legii,
fie ncalcnd-o.
Evaziunea fiscala este rezultanta logica a defectelor si inadecvetelor unei legislatii
imperfecte si rau asimilate, a metodelor defectuoase de aplicare, precum si a
neprevederii legiuitorului a carui fiscalitate excesiva este tot att de vinovata ca si
acei pe care i provoaca prin aceasta evaziune.
Evaziunea fiscala a devenit un pericol social care afecteaza economia unui stat,
alaturi de tulburarile sociale. Prin trecerea la noul tip de economie, agentului
economic romn nu i-a fost greu sa-si adapteze comportamentul astfel nct
evaziunea fiscala sa devina o maniera de lucru. Mai greu a fost pentru guvern,
care dupa aproape cincizeci de ani de civism fiscal, evaziunea fiscala a aparut ca
un fenomen economico-social care a lovit si loveste veniturile statului puternic si
acum dupa aproximativ 13 ani la fel ca la nceputul anilor 90.
Democratizarea finantelor publice din tara noastra a produs o reactie antifiscala
mai ales n rndul acelora care naintea introducerii reformelor fiscale, erau
exonerati sau se bucurau de importante privilegii n ceea ce priveste obligatiile fiscale.
Desi, sistemul fiscal din tara noastra si contabilitatea nationala au fost adaptate,
ntr-o mare masura, fiscalitatii internationale, ndeosebi cerintelor Comunitatii
Economice Europene (datorita legaturilor economice cu aceasta, investitiilor
efectuate de agentii economici din aceste tari n Romnia si a dorintei de aderare
a tarii noastre la Uniunea Europeana), fenomenul evaziunii fiscale s-a dezvoltat
continuu, ndeosebi la adapostul legilor.
Inexistenta specialistilor n aplicarea corecta a legilor fiscale, n special n rndul
functionarilor publici, precum si a accentuarii fenomenului de coruptie (specific
tarilor slab dezvoltate sau n tranzitie la economia de piata) au facut ca acest
fenomen sa ia o amploare fara precedent n tara noastra. Practic, nu exista agent
economic care sa eludeze legile fiscale.
Legislatia privind combaterea evaziunii fiscale este ca si inexistenta, iar cea n
vigoare nu poate fi aplicata de organele competente faptele prevazute n aceasta
fiind greu de dovedit.
Odata cu sporirea actiunilor de combatere si prevenire a evaziunii fiscale se
constata o tot mai pregnanta perfectionare a metodelor si formelor de evaziune
fiscala, organizarea si cooperarea n scopul savrsirii de fapte de evaziune fiscala,
cu consecinta diminuarii creantelor fiscale ale statului. n acest sens se pot
mentiona nedeclararea de bunuri si servicii, disimularea veniturilor realizate,
comercializarea de marfuri a caror provenienta nu poate fi dovedita n conditiile
legii si nenregistrarea veniturilor din comercializarea acestora, utilizarea de firme
fictive, realizarea de operatiuni fictive reflectate n cheltuieli, inclusiv operatiuni de
aceasta natura cu strainatatea, consecinta constituindu-se n scurgeri de sume n
valuta n afara tarii. La acestea se adauga contrabanda, necunoasterea,
ignorarea si interpretarea abuziva a legilor fiscale sau aplicarea eronata a
acestora si totodata refuzul la plata sau tergiversarea obligatiilor fiscale.
Evolutia si dinamica fenomenului evazionist, a prejudiciilor nregistrate prin
evaziune fiscala demonstreaza, pe fondul situatiei economiei romnesti, ca s-au
amplificat cazurile de eludare a legilor fiscale, att n sectorul public, ct si n
domeniul organizarii si functionarii sectorului privat.
de la contribuabili;
- inducerea de inechitati n rndul contribuabililor n legatura cu
CAPITOLUL I
SISTEMUL FISCAL
Sistemul fiscal este definit ca totalitatea impozitelor instituite ntr-un stat care-i
procura acestuia o parte covrsitoare din veniturile bugetare, fiecare impozit
avnd o contributie specifica si un rol important n economie.
Sistemul fiscal este n mod normal expresia vointei politice a unei comunitati
umane organizata pe un teritoriu determinat si dispunnd de o autonomie
suficienta pentru a putea, prin intermediul organelor care o reprezinta, sa se
doteze cu o serie de reguli juridice si fiscale.
Orice sistem fiscal are urmatoarele caracteristici:
Exclusivitatea aplicarii
vedere tehnic daca este un sistem fiscal complet, ceea ce nseamna ca acesta
contine toate regulile de asezare, lichidare si ncasare necesare pentru punerea
sa n aplicare.
Aceasta autonomie are loc chiar daca continutul unui sistem fiscal dat, a fost
elaborat sub influenta directa sau indirecta a altui sistem fiscal, sau daca el
evolueaza n aceeasi directie cu cea din urma.
Daca un sistem fiscal, prezentnd cele doua caracteristici de mai sus, a fost
elaborat de organele proprii ale teritoriului n care se aplica, se va putea vorbi de
autonomie fiscala completa sau de suveranitate fiscala.
Statul suveran din punct de vedere politic si fiscal poate sa exercite o putere
fiscala absoluta sau de suveranitate fiscala.
Statul suveran din punct de vedere politic si fiscal poate sa exercite o putere
fiscala n cadrul teritoriului sau. Sistemele fiscale au aparut si evoluat n functie de
interesele si nevoile diferitilor stapni, de aceea organizarea fiscului nu a fost
agreata nca de la nceputuri.
Fiecare stat, din antichitate si pna astazi, si-a adoptat propriul lui sistem fiscal, mai
mult sau mai putin perfectionat, dupa cum aceasta a cunoscut o mai mare sau mai
mica putere economica si militara. Sunt astfel cunoscute sistemele fiscale ale
Chinei, Mesopotamiei, Indiei, Egiptului si Romei, din antichitate, aparute si
perfectionate n strnsa legatura cu nevoile razboaielor purtate de aceste state
pentru expansiuni teritoriale, sau n interior pentru mentinerea ordinii sau
frontierelor. Spre exemplu n China sunt cunoscute reformele fiscale din secolul V
.e.n., cnd s-a creat monopolul de stat asupra sarii, fierului si alcoolului, iar n
secolul VII e.n. a fost instituit impozitul pe recolta.
n Roma antica n materie administrativa a fost creat n anul 6 e.n. bugetul militar
(aerarium militare), destinat achitarii pensiilor veteranilor, dar si pentru acoperirea
celorlalte cheltuieli militare. O alta noutate o constituie instituirea visteriei imperiale,
aceasta centraliza veniturile provinciilor de rang imperial si impozitul vamal,
prelund si sumele obtinute din confiscari, cele de pe domeniu public, impozite pe
vnzari si eliberari de sclavi.
Pentru statul roman impozitele reprezentau principala sursa de venituri. n functie
de obiectivul impus impozitarii existau :
a.
c.
fata de copii, sa fie drepti n solutionarea pricinilor, sa-i apere pe nevinovati, dar
sa-i pedepseasca potrivit cu legea pe cei rai platnici, sa nu primeasca mita de la
contribuabili etc.
Sistemele fiscale, n decursul istoriei, ca si astazi, au evoluat urmarind n principal
ca:
a.
statului;
d.
b.
c.
impozitarea progresiva a fost adoptata pentru prima data prin legea contributiilor
directe din anul 1923. Obiectiunile care
b.
c.
d.
2.
b.
c.
2.
Daca politica fiscala este folosita pentru atingerea unor obiective cum ar fi
Viitorul oricarui stat modern este de neconceput fara un sistem fiscal performant
prin randament si suportabilitatea din partea contribuabililor. Starea prezenta de
prosperitate a unui stat contemporan este dependenta de istoria propriului sistem
fiscal, de felul n care acesta a fost conceput si a functionat. Ceea ce deosebeste
o tara aflata n progres de una aflata n declin este, n buna masura, preferinta
aratata construirii viitorului. Aceasta preferinta se masoara prin impozite,
mprumuturi si rata dobnzii.
n tara noastra, despre progres perceptibil se poate vorbi numai odata cu intrarea
n orbita capitalismului, intrare nlesnita de prevederile Regulamentelor Organice.
Procesul revolutiei burgheze a naintat ntr-un mod vertiginos, ce a suprapus
elemente noi, burgheze, peste vechile elemente feudale. Cu reformele din anul
1918, care nlatura ultimele ramasite ale vechiului regim feudal,
b.
c.
valabile si astazi.
Dintre criticile aduse Regulamentului Organic, n domeniul analizat, se remarca
aceea ca nu a adus egalitatea tuturor n fata impozitelor (boierii nu plateau nici
un impozit direct), precum si mentinerea sistemului vechi de adaugiri si scaderi la
darile existente n functie de rodnicia agriculturii anilor din acea perioada.
Sistemul financiar din timpul lui Cuza a trebuit sa ia n considere prevederile
Conventiei de la Paris dar si sa tina seama de situatia reala a celor doua tari
rezultata n urma aplicarii stipulatiilor Regulamentului Organic. La nceputul
domniei A.I. Cuza declara ca impozitele vor fi stabilite numai treptat si aceasta n
urma unor studii adnci.
n anul 1862 odata cu unificarea administrativa s-au pus bazele unui nceput de
organizare financiara n scopul unificarii impozitelor din cele doua Principate
votndu-se urmatoarele legi:
- unificarea impozitului funciar fixndu-se la 4% din venitul net;
- unificarea contributiilor de poduri si sosele;
- taxa de 10% asupra bunurilor de mna moarta s-a extins si n Moldova. n
anul 1863 s-a votat o noua serie de legi fiscale printre care, cea mai importanta,
legea patentelor cu mai multe clase de patentari. Relativ la organizarea
administratiei fiscale a aparut Condica Contributiilor Directe. Constatarea
materiei impozabile se facea prin recensaminte efectuate la intervale de 5 ani.
ncasarea impozitelor se facea de perceptori care erau ajutati de agenti.
Impozitele n vigoare n perioada 1859-1866 se grupau astfel: impozite directe
(capitatia taraneasca, impozitul funciar, patenta) si impozite indirecte (taxa de
export, taxa de transmisie, si taxele vamale). Aceste impozite nu au putut sa
procure ntregul volum de venituri necesare echilibrarii bugetului, exercitiile
bugetare au fost tot timpul deficitare.
n anul 1866 odata cu urcarea pe tron a lui Carol de Hohenzollern, tara a intrat ntro noua faza de evolutie, au fost dezvoltate industria, agricultura, caile ferate,
impozitele mai moderne. n anul 1872 a nceput reforma impozitelor care a
ameliorat situatia financiara a bugetului.
n perioada 1866-1916 n Romnia existau mai multe impozite:
a.
impozite directe:
- taxele militare.
b.
impozitele indirecte:
- taxele de timbru;
- impozitul pe bauturi spirtoase ncepnd cu anul 1867. n anul 1873 s-a votat
impozite pe consumatie:
monopolurile statului:
- monopolul sarii;
- monopolul tutunului;
- monopolul chibriturilor;
- monopolul cartilor de joc;
- monopolul prafului de pusca;
- monopolul hrtiei de tigarete.
f.
anul 1864.
n anul 1882 s-a introdus carnetul de contribuabil, si a aparut Legea de organizare
a Ministerului Finantelor cnd apare prima lege de urmarire. n anul 1900 P.P.
Carp a introdus o reforma fiscala care a modificat toate impozitele directe
existente pna la acea vreme: impozitul funciar, patentele, impozitul asupra
salariilor functionarilor publici si pensionarilor. O alta reforma a fost cea a lui E.
Costinescu din anul 1910 care urmarea impunerea tuturor veniturilor ntr-un mod
ct mai simplu, fiind prima ncercare de a introduce n Romnia un impozit unic
prin nlocuirea celor 6 impozite directe (funciar, pe salarii, pe averea mobiliara,
patentele, impozitul personal si taxa pe vii). Impozitul unic direct propus
era progresiv. Fiecare contribuabil era impus asupra totalului net al veniturilor
realizate de acesta din munca sau din fructificarea capitalului. Venitul impus era
cel care ramnea contribuabilului dupa deducerea cheltuielilor facute de acesta
pentru a-l dobndi.
Reforma propusa n 1910 se caracteriza prin preocuparea de justitie fiscala,
prin tendinta de simplificare adusa mecanismelor legii fiscale din acea vreme si
intentia de a creste veniturile statului pe masura cresterii avutului personal si a
avutiei nationale.
Dupa 1907, administratia tarii a capatat un pronuntat caracter de centralizare care
a avut o influenta pozitiva asupra finantelor statului, bugetul de stat era votat de
catre Camera Deputatilor. Un rol important n perfectionarea fiscalitatii l-a avut
Vintila Bratianu care cerea introducerea impozitului progresiv asupra venitului,
din care o cota sa fie acordata administratiei locale.
ntre cele doua razboaie mondiale, bugetul statului a avut ca principala sursa de
alimentare veniturile fiscale la care se adaugau veniturile cu caracter economic
provenind din exploatarea serviciilor publice de transport, comunicatii etc.
Structura generala a sistemului de venituri a fost amplificata prin dezvoltarea
continua a sistemului de impozite si taxe si de marirea considerabila a avutiei
publice. Varietatea sistemelor fiscale a fost preluata de la provinciile romnesti
reunificate n anul 1918.
n anul 1921 reforma fiscala a Romniei rentregite a fost propusa de N. Titulescu
care avea n acea perioada functia de ministru al finantelor. El a propus
urmatoarele principii:
a.
cheltuielilor suplimentare;
2.
stnjeni productia.
Principiile de baza ale noului sistem fiscal erau:
- impunerea venitului efectiv realizat n baza declaratiei contribuabilului;
- diferentierea sistemului de cote dupa natura veniturilor realizate;
- introducerea impozitului pe venitul global.
global;
d.
b.
c.
Anul Impozit
Direct
Impozit indirect
si taxa de consumatie
Monopolurilor
Fiscale
Total
1922 8.2
51.7
8.9
68.8
1923 12.6
50.4
7.4
70.4
1924 11.6
47.2
7.8
66.6
1925 12.4
37.6
8.6
58.6
1926 15.7
49.5
12.1
77.3
1927 20.8
50.5
11.1
82.5
1928 23.0
44.0
13.4
80.4
ntre anii 1924-1928 politica financiara a statului s-a caracterizat prin masuri
bugetare care au urmarit:
a.
b.
realizate.
excedentare.
n anul 1929 ntreprinderile statului si monopolurile de stat au fost organizate din
nou pe criterii comerciale, ele capatnd o autonomie relativa, devenind regii si
case comerciale, iar bugetele lor au fost desprinse din bugetele ordinare ale
statului. n perioada 1930-1942, aproape 20% din veniturile bugetare au apartinut
ntreprinderilor si monopolurilor de stat. n anul 1934 legea contributiilor directe a
desfiintat impozitul global progresiv, n locul lui introducndu-se un impozit
suplimentar adaugat la fiecare impozit elementar n parte. Legea urmarea sa
realizeze un sistem de control al veniturilor pentru a mpiedica evaziunea fiscala.
n asezarea impozitelor directe s-a acordat atentie acelora legate de economia
particulara, degrevndu-se fiscal salariile si proprietatea cladita. Dupa 1935 s-au
majorat impozitele indirecte aplicate asupra consumului si circulatiei marfurilor, pe
cifra de afaceri, taxele de timbru si cele de nregistrare. Dupa 1936 impozitele
indirecte, taxele de consumatie si cifra de afaceri, au format izvorul principal de
venituri bugetare.
Greutatea specifica a impozitelor directe si indirecte pe ani, n aceasta perioada au
fost:
Tabelul nr. 2
Greutatea specifica a impozitelor n perioada interbelica
19,2
70,3
17,8
66,5
15,9
66,0
16,2
69,3
24,4
65,9
21,0
65,3
judete;
- Administratii financiare care erau cte 1-3 n fiecare judet, si anume:
a.
de constatare mixte,
b.
de ncasare si plati,
c.
de constatare indirecta.
Impozitul personal
b.
c.
5.
f.
se suprapunea peste
a.
frontiera. Pna n 1860 a fost arendat, iar apoi administrarea sa s-a facut
de catre stat.
n anul 1874 a aparut o lege a vamilor si n 1875 s-a elaborat un tarif vamal
n urma conventiei comerciale ncheiata cu Austro - Ungaria si alte
state.
b.
fiind de 10%, iar cota asupra afacerii de 1%, si percepea pentru orice
vnzare de marfuri de catre comercianti sau intermediari, mandatari etc.
d.
Regulamentul
Din reglementarile
d.
f.
i.
j.
k.
Sistemul fiscal nu a jucat un rol activ n cadrul politicii fiscale si, la rndul ei, nici
70
60
50
Venituri
Cheltuieli
40
30
20
10
0
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1998
2000
2001
Impozite directe:
Impozitul pe profit -25%- introdus n anul 1991 n cota de 40% fiind
2.
6.
persoanele cu handicap;
B.
1.
Impozite indirecte:
Taxa pe valoarea adaugata 19% - intrusa n anul 1993 prin aplicarea
1994;
4.
fost introdusa n anul 1999 fiind modificata de 4 ori pna n anul 2002;
5.
Taxe de timbru;
6.
Taxe notariale;
7.
8.
9.
n anul 2001 ;
11.
Sistemele fiscale occidentale sunt, n cea mai mare parte a lor, fructul unei evolutii
si a unor acumulari treptate si ndelung analizate pna la consfintirea lor prin legi
fiscale. Cu toate acestea, si aici se mai cauta optimul reformei fiscale pentru a
constitui un sprijin mai eficace n aplicarea politicilor fiscale ale statelor respective.
Cu att mai mult este necesara reforma fiscala n tara noastra care trebuie sa
rezolve probleme privind asigurarea mijloacelor financiare pentru acoperirea
cheltuielilor publice, utiliznd impozitul ca prghie fiscala la nivel macroeconomic
si alinierea la comandamentele integrarii europene, care nainte de armonizare
fiscala presupune existenta unui sistem modern.
n Romnia impozitele indirecte sunt precumpanitoare. n anul 2000 ele procurau
60,4% din totalul veniturilor fiscale, fata de 39,6% cele directe. Urmarind mutatiile
intervenite n structura veniturilor fiscale din tara noastra se constata ponderea
impozitelor directe n primii trei ani ai tranzitiei, de la 64% n anul 1990 la 74,7% n
anul 1992. Aceasta evolutie reflecta orientarea politicii fiscale spre majorarea
impozitelor indirecte, n principal taxa pe valoarea adaugata si accizele, care sunt
mai comode dect cele directe n ce priveste asezarea si perceperea lor.
n tarile Uniunii Europene ponderea impozitelor pe bunuri si servicii s-a diminuat
de la 38,2% n 1995 la 31% n anul 2000. Aceste impozite diminueaza cererea de
consum a populatiei, afectnd nivelul de trai, n plus conduce la efecte inflationiste
greu de tinut sub control.
Statele membre ale Uniunii Europene urmaresc evitarea concurentei neloiale
ntre ele. Tratatul privind Uniunea Europeana cuprinde prevederi referitoare la
regimul de impozitare tinnd seama de reglementari GATT. n acest
sens, nici un stat membru nu stabileste direct sau indirect pentru produsele altui
stat membru impuneri interne de orice natura superioare celor care se aplica
pentru produse similare. Pentru a crea conditii de functionare corespunzatoare a
pietei interne, se impune armonizarea legislatiei n toate domeniile economicosociale, inclusiv a legislatiei privind impozitele directe in special.
Statele care doresc sa adere la Uniunea Europeana au obligatia sa respecte
dispozitiile privind impozitele, n consecinta, trebuie sa adopte din timp masuri
legislative corespunzatoare.
Impozitele directe n statele membre ale Uniunii Europene sunt de competenta
autoritatilor publice nationale. Astfel, impozitele pe venit si cele pe profit detin
ponderea n cadrul impozitelor directe, au asiete apropiate ca si conceptie, dar au
niveluri diferite. Impozitul pe venit este datorat de persoanele fizice, fiind conceput
ca impozit pe venit global provenind att din surse interne ct si externe. Impozitul
pe profit datorat de agentii economici se calculeaza asupra totalitatii profitului
realizat, conform reglementarilor nationale, elementele impunerii difera de la o
tara la alta.
n Romnia, au fost reglementate impozitele pe venit si pe profit. Venitul global
impozabil anual este format din suma veniturilor nete numai a trei categorii de
venituri, respectiv cele din activitati independente, cele din salarii si din cedarea
folosintei bunurilor. Impozitul pe profit impune agentii economici cu o cota standard
de 25%, se admit deduceri, amortizarea accelerata fara aprobarea organelor
fiscale, iar calculul si plata se efectueaza trimestrial.
Impozitele indirecte n tarile Uniunii Europene cuprind impozite cu caracter
general asupra consumului prin care sunt reglementate, n toate tarile
comunitare, taxa pe valoarea adaugata si accizele. n tara noastra noile
reglementari privind taxa pe valoarea adaugata si accizele au fost armonizate cu
masurile cuprinse n Directiva a VI a Uniunii Europene, ca de exemplu: revizuirea
capitolului de scutiri, eliminarea cotei zero, eliminarea a numeroaselor scutiri,
introducerea de scutiri prevazute de Directiva.
Unele masuri nu sunt armonizate cu Directiva cum este, cota standard n cazul
taxei pe valoarea adaugata si cotele mici la produsele nocive (alcool, tutun, cafea,
produse poluante etc.) n cazul accizelor.
Toate aceste deziderate trebuie privite n dinamica, deoarece un sistem fiscal
trebuie sa urmareasca n permanenta mersul economiei astfel nct sa fie un sprijin
real si nu o frna. Cadenta sa trebuie sa fie cnd n fata cnd n urma cadentei
economiei, dupa cum necesitatile de politica economica o impun, iar cele de
politica fiscala o fac posibila.
A.
prin el nsusi un avantaj apriori. Impozitele pot fi n acelasi timp multiple si simple,
iar un impozit unic presupune o foarte mare complexitate. Cele mai frecvente
critici privesc problema ratei unui impozit care este destinat sa nlocuiasca toate
impozitele, ceea ce implica alegerea unui nivel de impozitare foarte ridicat pentru
garantarea unor
circumstante similare.
Impozitul unic este perceput mai ales ca un impozit dominant care are la baza
venitul personal. Venitul personal este o combinatie a consumului si acumularii de
avutie dintr-o perioada data. Aceasta definitie include venitul direct din toate
sursele, incluznd economiile si investitiile, cstigul realizat din capital, cstigul din
obligatiuni, cstigurile din asigurari de viata etc. De asemenea, sunt incluse
veniturile n natura, cresterea de avere obtinuta de-a lungul unei perioade,
profiturile nedistribuite ale ntreprinderilor sau cstigul de capital.Sub aspect social
un astfel de impozit ar putea fi greu de personalizat si adaptat la situatia
individuala a fiecarui contribuabil. Sub aspect tehnic apar probleme legate de
exonerarea exportului, impozitarea importului si regimul autoconsumului. Sub
aspect concurential acesta ar favoriza formele de productie arhaice n defavoarea
unitatilor economice.
B.
Tabelul nr. 3
Greutatea specifica a impozitelor directe si indirecte
Exp. 1934 1935 1936 1937 1938 1939 1990 1991 1992 1999 2001
Imp. 19.2 17.8 15.9 16.2 24.4 21.0 57.6 57.3 68.2 39.24 37.1
Dir.
Imp. 70.3 66.5 66.0 69.0 69.3 65.9 65.3 32.4 22.6 60.7 62.3
Indi.
Sursa: Anuarele statistice ale Romniei din anii prezentati
Evolutia dupa 1990 a fiscalitatii spre o pondere mai mare a impozitelor indirecte ar
parea sa indice ca Romnia trebuie inclusa n rndul tarilor economice, concluzie
eronata binenteles. Cauza acestei evolutii trebuie cautata n capacitatea
impozitelor directe (impozit pe profit si salarii) de a raspunde ?foamei? de venituri
fiscale a puterilor publice n perioada de criza si reasezare economica si sociala
care s-a instalat ncepnd cu anul 1990. n perioada imediat viitoare ponderea
impozitelor indirecte au crescut in detrimentul celor directe. Ponderea mai mare a
impozitelor indirecte n total venituri fiscale a facut sa creasca evaziunea fiscala
care a cunoscut o mare nflorire n perioada 1994-2002. Complexitatea sistemelor
fiscale dezvoltate sfideaza orice tentativa de clasificare satisfacatoare. Aceasta
deoarece exista un anumit numar de factori care explica importanta si gradul de
perfectionare a fenomenului fiscal n tarile dezvoltate. Acesti factori sunt mai nti
de natura economica. Nivelul productiei, ca
celor mai dezvoltate tari, n care predomina impozitele de tip general si n care
exista un aparat fiscal si o contabilitate foarte bine organizata. Este vorba de tari
care aplica:
-
(80-90%);
b.
n acestea ponderea prelevarilor fiscale n PIB este mai redusa. Presiunea fiscala
pe locuitor depinde de nivelul PIB si de modul de distribuire a venitului ntre
participantii la realizarea acestuia.
fiscale, indiferent daca acestea s-au produs cu sau fara intentia persoanelor
implicate.
n functie de relatiile care apar ntre administratie si contribuabili si de cauzele
care au declansat evaluarea corectiva, se pot identifica proceduri de corectare a
evaluarilor realizate anterior si proceduri de evaluare din oficiu. Procedura de
corectare a evaluarilor realizate anterior se aplica contribuabililor care respecta
obligatiile care le revin privind organizarea contabilitatii, depun declaratii fiscale in
termenele legale, calculeaza, retin si vireaza impozitele prin stopaj la sursa n
cadrul termenelor. Procedura include n sfera sa ansamblul contribuabililor,
indiferent daca acestia sunt supusi regimului declaratiilor catre administratie,
regimul forfetar sau regimul bazat pe semne exterioare. Procedura se
declanseaza n momentul n care organul de control fiscal constata omisiuni si
erori care influenteaza asupra fluxurilor fiscale destinate finantarii bugetului.
Restabilirea valorii impozabile legale si a cuantumul prelevarilor fiscale se extinde
asupra ntregii perioade de prescriptie. Raspunderea contribuabililor este diferita
si depinde de producerea erorii cu sau fara intentie din partea sa si de persoana
care a constatat si corectat eroarea.
Procedura de evaluarea din oficiu se declanseaza n situatia n care contribuabilii
obligati prin lege refuza tinerea evidentei contabile sau nu ntocmesc si depun n
termenele legale declaratiile fiscale, exista o discrepanta ntre veniturile declarate
si informatiile detinute de administratia fiscala.
Administratia utilizeaza n acest caz procedura dreptului contradictoriu, care nu
mai presupune participarea contribuabililor la actul de evaluare. Evaluarea se
realizeaza pe baza elementelor cunoscute de administratie: informatii din
conturile bancare, informatii detinute de la terte persoane, valoarea locativa a
imobilelor detinute si cumparate, suma totala a cheltuielilor personale cunoscute,
masini, vapoare, animale de rasa care apartin contribuabilului. Valoarea
impozabila globala se determina n functie de baremurile legale. Contribuabililor le
ramne dreptul de a accepta sau de a contesta pe baza de probe decizia
administratiei fiscale
CAPITOLUL II
sunt
avutiei
per se
exista
numai de
ca
dY/dT=1/1-C
), se poate demonstra,
bugetului
public
ansamblu,
pentru
influenta
variabilele
2.
impozitelor;
3.
d.
impozitului de perceperea lui este mai scurt. Impozitele retinute la sursa sunt mai
sensibile la variatiile conjuncturale, chiar daca aceasta sensibilitate poate fi
perturbata prin aplicarea mecanismelor corective la sfrsitul exercitiului. n schimb,
impozitele ncasate prin rolul fiscal sunt mai putin sensibile la evolutiile
conjuncturale n functie de decalajul ntre faptul generator al impozitului, adica
primirea venitului si ncasarea sa efectiva.
2.2.2
Incidenta impozitului
veniturilor unui anumit impozit cu altul, n timp ce venitul total si cheltuielile ramn
constante), incidenta
unui impozit cu altul cu altul, n timp ce venitul total si cheltuielile ramn constante)
si incidenta buget
un rol determinant
si structuri
economice restrictive se pot lua masuri opuse celor enumerate. Deci, politicile
monetara si bugetara trebuiesc duse mpreuna pentru a permite urmarirea unor
obiective multiple din domeniul politicii economice.
Masurile de ordin bugetar privind impozitele si cheltuielile luate n legatura cu
masuri monetare stabilizatoare pot avea ca scop, urmarit de puterile publice,
cresterea economica si realizarea unei utilitati ridicate a fortei de munca.
Sistemul fiscal exercita n mod spontan o functie regulatoare n economie prin
incidenta si sensibilitatea impozitului. O perioada de recesiune antreneaza o
reducere a ncasarilor fiscale si implica o crestere a cheltuielilor publice si n
consecinta un deficit bugetar. Invers, o conjunctura expansionista mareste
ncasarile fiscale si reduce cheltuielile publice, rezultnd un echilibru si chiar un
excedent bugetar cu caracter deflationist permitnd frnarea avntului
conjuncturii.
n anul 1947, Committe of Economic Development a enuntat principiul
stabilizatorilor automati n care era pusa ideea "flexibilitatii interne a bugetului".
Aceasta a fost dezvoltata ca o reactie mpotriva preeminentei keynesiste si a
si
colective;
2.
3.
contribuabililor vizati.
Impozitul nu se manifesta dect ca un instrument rau adaptat actiunii conjuncturale
datorita manipularii sale greoaie, incidentelor prea lente si cresterii mobilitatii
capitalului. Puterile publice trebuie sa urmareasca nfaptuirea ct mai rapid
posibil a actiunii conjuncturale, adica minimizarea decalajelor ntre aparitia nevoii
unei interventii si decizia n acest sens. n tara noastra exista foarte putine
proceduri de accelerare a manipularii fiscalitatii, deoarece regulile n materie
depind de o interventie a legislativului si de procedurile bugetare.
2.
3.
4.
5.
Impozitele care lovesc agentii economici, se rasfrng n mod diferit asupra celor
interesati de ntreprinderi. Astfel, cei mai expusi sunt actionarii care n urma
preluarii de catre stat a unei parti din profitul agentului economic, sub forma
impozitului pe profit, si vad diminuate veniturile din dividende. Din cauza
deductibilitatii dobnzilor din punct de vedere fiscal, multi manageri apeleaza n
locul finantarii proprii la finantarea externa, prin datorii, ceea ce poate crea
conflicte de interese ntre actionari si conducatori, precum si ntre actionari si
creditori.
Cresterea ratei marginale a impozitului pe profit influenteaza, de asemenea, pe
angajati prin scaderea profitabilitatii atunci cnd fiscalitatea nu poate fi transferata
n preturi, ceea ce poate conduce la reduceri de salarii sau la concedieri. Atunci
cnd cresterea fiscalitatii la nivelul agentului economic poate fi trecuta asupra
preturilor, prin intermediul acestuia este influentata activitatea altor agenti
economici, precum si consumul personal. Toate aceste influente se pot rentoarce
si influenta negativ activitatea agentului economic n cauza, prin intermediul
cererii. nsa, n final oamenii sunt cei care platesc impozitele si nu ntreprinderile.
Desi legislatia romna privitoare la impozitul pe profit a cunoscut unele modificari
n ceea ce priveste sarcina fiscala suportata de ntreprinderile
Tabelul nr.4
Ratele marginale ale impozitului pe profit
Cota marginala
27%
30000001-70000000 lei
29%
70000001-200000000 lei
31%
37%
Spre exemplu economia privata n anul 1992 n SUA a totalizat 847 miliarde
dolari, adica 16% din PNB, din care 198 miliarde reveneau familiilor. n anul 1995
n aceeasi tara totalul veniturilor realizate de familii a fost de 4689 miliarde dolari,
225 miliarde dolari reprezentau economiile, 3226 miliarde dolari cheltuielile de
consum iar 1238 miliarde dolari reprezentau impozitele platite.
Efectele impozitarii asupra economisirii sunt complicate de faptul ca economiile nu
sunt un bun sau serviciu care sa fie consumat. Cnd o persoana economiseste,
face n mod normal acest lucru n anumite scopuri. Majoritatea oamenilor
economisesc pentru a creste consumul lor n viitor sau pentru protectia viitoare,
ambele scopuri depind de suma economiilor acumulate. Suma care este
disponibila n viitor este afectata de suma de bani economisita, ct si de rata
dobnzii aferenta acestor economii. n cazul unor dobnzi ridicate, sumele
economisite vor fi mai mari. Totusi, orice suma pusa deoparte va creste mult n
viitor. Efectele impozitelor asupra economiilor depind de modul cum actioneaza o
serie de factori asupra economiei. Daca nu exista inflatie, consumul curent se
poate scrie:
Y-Cv ,
1+r
Cc=
n care:
=
=
Y(1-T)- Cv
c=
1+r
b.
c.
f.
d.
e.
spontana;
proportia cheltuielilor publice n PNB;
proportia cheltuielilor private n PNB;
evolutia prelevarilor fiscale marginale;
coeficientul marginal de capitalizare si de efectele acesteia asupra ratei de
2.5
Problema presiunii fiscale la noi este mai actuala ca oricnd, n primul rnd,
datorita faptului ca ne aflam n faza modernizarii sistemului fiscal romnesc; n al
doilea rnd pentru ca economia romneasca resimte acut lipsa capitalurilor
disponibile de a fi investite, ceea ce impune o politica fiscala deosebita, iar n al
treilea rnd, data fiind situatia precara n care se gaseste economia, veniturile
realizate de cvasitotalitatea categoriilor de contribuabili sunt inadecvate pentru a fi
grevate de o fiscalitate prea mare pentru a da nastere la urmari nedorite.
Presiunea fiscala impusa de puterile publice trebuie, pentru a-si realiza scopul n
cadrul politicii fiscale, sa concilieze doua politici diametral opuse: pe de o parte,
cea a statului care doreste sa fie tot mai mare pentru acoperirea cheltuielilor
publice crescnde si, pe de alta parte, cea a cetateanului care doreste o
presiune fiscala ct mai mica.
caracter
surse de
Alte titluri de rate ale fiscalitatii rezulta din diverse combinatii posibile ale
41,7
20,6
44,6
38,6
44,5
20,1
47,5
40,9
43,8
20,1
46,6
40,3
17,3 17,6
Sursa: S.P. Tiffaine,Evasion fiscale, mode demploi, Paris, 2001, pag 183.
n tara noastra nu se urmareste statistic indicatorul presiune fiscala iar dupa 1990
nu a fost facuta publica nici o cifra oficiala.
Potrivit unor rapoarte statistice gradul de fiscalitate n perioada 1990-2001 s-ar
prezenta astfel:
Tabelul nr. 6
Gradul de fiscalitate n Romnia
Indicatori
Gradul de fiscalizare calculat pe
baza prelevarilor totale
Gradul de fiscalizare calculat pe
baza prelevarilor fiscale
Tabelul nr. 7
Nivelul presiunii fiscale n tarile dezvoltate
Tara
1975
1980
Anul
1990
1995
1999
Germania
Australia
Austria
Belgia
Canada
Danemarca
Spania
SUA
Finlanda
Franta
Grecia
Irlanda
Islanda
Italia
Japonia
Luxemburg
Norvegia
Noua Zeelanda
Olanda
Portugalia
Marea Britanie
Suedia
Elvetia
Turcia
31,6
23,2
34,7
31,2
25,4
29,9
14,3
25,9
29,5
34,5
22,0
26,0
27,8
25,5
18,3
30,4
33,3
24,7
33,2
18,47
30,4
35,2
20,7
15,0
35,7
27,6
38,6
41,8
32,4
41,4
19,4
29,0
35,1
36,9
25,5
31,5
31,4
26,2
20,9
39,2
44,9
31,3
43,7
24,7
35,5
43,6
29,6
20,7
38,0
28,5
41,2
44,4
31,6
45,5
23,8
29,0
33,0
41,7
28,4
34,0
30,5
30,2
25,4
41,0
47,1
33,1
45,8
28,7
35,3
49,1
30,8
21,7
38,0
30,0
3,1
47,6
33,1
49,0
28,8
29,2
27,0
44,5
31,1
38,2
28,9
34,4
27,6
44,0
47,6
34,1
44,9
31,6
37,9
50,4
32,0
19,7
38,1
38,1
41,0
44,3
35,3
49,9
34,4
30,1
38,1
43,0
33,2
37,6
33,8
37,8
30,6
42,4
45,5
40,3
46,0
35,1
36,5
56,1
31,8
29,0
Media CE
27,3
35,5
36,4
39,5
39,9
Impozite
I.V I.S
29.2
31.7
50.8
21.9
12.2
13.3
33.7
26.6
24.3
20.4
22.7
26.6
26,0
45.4
38.0
35.6
24.0
38.4
33.9
30.1
CSS
5.3
6.7
4.4
7.3
5.3
4.4
3.5
10.0
17.3
7.6
22.7
11.2
7.3
11.1
8.4
8.3
24.0
4.4
6.5
CSI
IA
IInd
Div
16.0
18.9
3.1 25.4
2.1
10.8
20.6
2.4 25.2
2.6
2.0
0.7
4.7 33.6
3.8
5.9
27.1
3.8 29.8
4.2
12.6
27.2
4.8 29.2
8.7
14.6
13.1
3.0 46.4
5.2
5.1
8.6
4.4 42.9
1.8
6.6
23.8
2.5 27.1
3.4
10.8
14.0
7.6
3.4
1.4
18.9
16.9
3.6 26.0
6.6
9.4
16.7
1.8 47.5
1.9
8.0
9.6 12.9 31.1
0.6
10.0
16.4
4.5 32.4
3.5
9.3 28.6
5.5
4.6
8.7
8.9 29.5
1.9
11.4
16.7 10.3 16.6
1.1
10.1
14.6 10.8 12.8
3.7
24.1
4.0 24.2
4.9
10.3
10.2
8.5 18.9
11.7
7.8
7.7
13.5
5.5 31.1
4.3
Notatii:
I.V-
impozitul
pe
venitul
persoanelor fizice;
I.S.- impozitul pe venitul societatilor;
C.S.S.- cotizatii sociale ale salariatilor;
C.S.I.- cotizatii sociale ale ntreprinderilor
I.A.- impozitul pe avere;
I.Ind- impozite indirecte;
Div- nglobeaza cotizatiile lucratorilor independenti si impozitul pe salarii. n
baza datelor privind structura impozitelor se delimiteaza opozitia dintre nordul si
sudul Europei n ceea ce priveste presiunea fiscala. Tarile cu fiscalitate directa
ridicata sunt n special cele din nordul Europei: Germania, Belgia, Suedia,
Danemarca, Luxemburg etc., n timp ce fiscalitatea mai redusa se nregistreaza
n tarile meridionale: Portugalia, Grecia, Spania, Franta.
De asemenea, din tabelul de mai sus rezulta o variatie puternica n ceea ce
priveste repartitia ntre impozitele directe si impozitele indirecte. n functie de
aceasta repartitie se pot forma trei grupe. n prima grupa formata din Danemarca,
Australia, Canada, SUA, Belgia, impozitele directe predomina net. Fenomenul
invers caracterizeaza Portugalia, Franta, Grecia, si Irlanda. Celelalte tari cunosc
un echilibru ntre impozitele directe si cele indirecte
presiune fiscala, el este dificil de determinat n mod stiintific. Plafonul fiscal este
flotant pentru ca presiunea fiscala maxima este mai mult o perceptie care variaza
n functie de circumstante economice, politice si psihologice, dect un concept
obiectiv. Astfel, n 1952 Laferriere si Waline scriau "Impozitul ridicat provoaca,
acolo unde nu este imposibil, o diminuare a materiei impozabile, fie prin
restrngerea consumurilor neindispensabile, fie prin ascundere si evaziune. Ajuns
la un anumit punct, impozitul se devoreaza prin el nsusi. Experienta a probat mai
mult dect o data ca o reducere a impozitelor a avut ca rezultate o crestere a
venitului din impozit"
Mai recent au existat ncercari, mai ales din partea lui Arthur Laffer si a
teoreticienilor americani ai scolii ofertei, de a regndi la finele anilor 1970
problema optimului fiscal. Ideea ca impozitele afecteaza preferintele conduce
teoreticienii la cautarea de sisteme fiscale optime. Cunoscnd cum vor raspunde
oamenii la impozite s-ar putea crea un sistem care sa minimizeze presiunea
fiscala. De exemplu, daca am sti elasticitatea cererii pentru toate bunurile
comercializate, s-ar putea crea un sistem optim al accizelor n care sa se suporte
accize mai mari de catre bunurile relativ inelastice la cerere si mai mici la bunurile
cu elasticitate relativa la cerere. Deoarece, informatia ceruta la implementarea
sistemelor optime de impozitare este considerabila, face acest demers
impracticabil.
Teoria impozitului optim extinde notiunea de utilitate derivata din venit prin
includerea n calculul utilitatii a unor valori ca: timp liber, investitia educationala si
investitia de capital. Modele si variabilele specifice incluse sunt, de asemenea,
specificate ntr-un mod ca pot fi facute unele estimari empirice ale muncii si ofertei
de capital si a altor factori similari. Modelele tinnd seama de diferite valori
politice
W=
W=
?N
W=
U(n)[x(n),y(n)] f(n)
unde z(n) este proportia fiecarei cheltuieli zilnice cu munca pentru un anumit tip n,
si x(n) este venitul dupa impozitare sau
Z(n) = n y(n)
impozitele constante sau chiar cu venituri mai mari dect cele initiale. El a
transpus grafic relatia dintre ratele impozitelor si veniturile totale din impozite:
rata impozitului
tmax
= V0
VPD/V = 100-
VPD/V*100,
unde
V = venitul realizat de cetatenii unei tari ntr-un an;
Fig.2
si diversificarea surselor de
scopul de a scapa de impozitele la care ele dau nastere. Este vorba deci de o
rezistenta pasiva prin care o persoana activa cauta sa limiteze sau sa reduca
activitatea sa salarizata n scopul ca venitul sau sa nu atinga un anumit nivel
pentru a nu fi atins de o transa cu o rata ridicata a impozitului sau un consumator
nu cumpara produse care contin n pret o valoare a impozitului ridicata.
Abstinenta fiscala poate sa se concretizeze n scaderea activitatii economice daca
se reduce n mod pronuntat incitarea la munca, la economisire si investire. Prin
impozitarea ridicata a veniturilor si a bunurilor si serviciilor se ncurajeaza
economia domestica sau autofurnizarea de servicii. Indivizii sunt n fapt incitati sa
consacre mai mult timp pentru a obtine venituri neimpozabile si sa faca ei nsasi
diverse lucruri dect sa recurga la mna de lucru profesionala. Aceasta incidenta
este dificil de masurat.
b.
frauda si evaziunea fiscala sunt mijloace de a fugi din fata unei presiuni
ncepnd cu anii 70, sub impulsul crizei economice si renasterea ideilor liberale,
impozitele au fost supuse unor critici severe. Presiunea fiscala este
si sa nu
Tabelul nr. 9
Structura presiunii fiscale suportata de un salariat mediu n Romnia n anul 2002
Nr.
Crt.
Indicatori
Contribuabil cu venit
lunar de 5 milioane lei
Contribuabil cu venit
lunar de 10 milioane lei
10000000
4000000 (40%)
6000000
2000000
1500000
1250000
300000
3750000
5100000
52,5%
Din analiza datelor din tabel rezulta ca un contribuabil mediu (situatie n care se
afla 70-80% din contribuabilii romni) din veniturile brute ale unei slujbe retribuite
cu 5 milioane lei, se alege practic cu maximum 2,5 milioane lei pe care este nevoit
sa-i cheltuiasca pe mijloace de subzistenta (alimente mbracaminte, ntretinere).
Presiunea fiscala pe care o suporta acest contribuabil este de 50%, n conditiile
n care celelalte 50% din veniturile brute i sunt insuficiente traiului decent,
neputndu-se vorbi de economisire sau investitii.
n cazul unui contribuabil cu un venit lunar de 10 milioane lei (cu mult peste medie,
dar nu exagerat) presiunea fiscala este de 52,2%, iar rata de economisire este
de 10%, lundu-se n calcul un consum rezonabil .
Nivelul veniturilor din tara noastra la care se adauga o presiune fiscala apasatoare
nu asigura contribuabililor individuali posibilitatea economisirii ntr-o masura
semnificativa. Aceasta situatie poate compromite viitorul si motivatia de a muncii
mult mai bine. Nu trebuie ncurajata formarea capitalului national prin furt,
evaziune, coruptie sau jaf, ci prin munca privata asidua si prin degrevarea
sarcinilor fiscale ce trebuie suportate de munca.
Cauzele presiunii fiscale ridicate pentru contribuabilul mediu sunt date de
realitatile economice ale tarii noastre, si anume:
- nevoia de resurse fiscale constante din partea puterii publice pe fondul
PFF
Conform actualei legislatii fiscale profitul si salariile sunt elementele cele mai
impozitate (25% respectiv 40%). n aceste conditii, cu ct o ntreprindere este mai
profitabila cu att presiunea fiscala suportata de agentul economic este mai mare.
Din punct de vedere al finantarii la nivelul agentului economic, profitul, alaturi de
amortizare, constituie elementul principal de autofinantare. Cu ct profitul brut
corectat cu elementele prevazute de legea fiscala, este mai afectat de
Nr.
Crt.
Suma
Suma
1 Remuneratii personal
2 Cheltuieli privind asigurarile
sociale
3 Impozite taxe si varsaminte
asimilate
4 Amortizari
5 Profit
Total
514
161
26
161
impozit pe profit
10
197
43
40
784
26
CAPITOLUL III
EVAZIUNEA FISCALA
3.1 CONSIDERATII GENERALE
1.
2.
nu si-a atins scopul instituirii de facilitati fiscale din moment ce mai mult de
jumatate din societatile comerciale nregistrate la Registrul Comertului
nu au functionat;
2.
disponibilizata.
Frauda ilegala este impusa de autorii care o folosesc prin simetrie cu formula
precedenta. Ea desemneaza violarea directa si deschisa a legii fiscale, o
infractiune directa si deliberata a regulilor impuse pentru stabilirea si plata
impozitului. Astfel, este cazul disimularii materiei impozabile prin absenta
declaratiei, prin operatiuni fictive sau de creare de societati fictive.
n ceea ce priveste definirea evaziunii fiscale opiniile specialistilor sunt diferite.
Astfel, n perioada dintre cele doua razboaie mondiale notiunea de evaziune
fiscala era inclusa n cea de frauda. Autorii contemporani definesc evaziunea
fiscala ca totalitatea manifestarilor de fuga din fata impozitelor. Ei sustin ca
evaziunea poate fi ilicita, avnd uneori un caracter fraudulos si legala sau
tolerata. Prin evaziune fiscala ilicita se ntelege actiunea contribuabilului care,
violeaza prescriptiunea legala cu scopul de a nu plati impozitul cuvenit.
Evaziunea fiscala este frauduloasa atunci cnd contribuabilul obligat sa furnizeze
n sprijinul declaratiei sale justificari, le-a stabilit ntr-un mod neregulat, cu scopul
de a nsela fiscul sau cnd veniturile nedeclarate prin natura lor sa fie justificate
materialiceste, insuficienta lor atinge un asa grad, nct vointa fraudatorului sa
apara evidenta. Evaziunea fiscala este rezultanta logica a defectelor si
inadvertentelor unei legislatii imperfecte si mai greu asimilata, a metodelor si
modalitatilor defectuoase de aplicare, precum si neprevederii si nepriceperii
legiuitorului, a carui fiscalitate excesiva este tot att de vinovata ca si cei care i
provoaca prin aceasta evaziune.
Evitarea impozitelor poate avea loc prin trei modalitati:
a.
b.
prevazute;
2.
3.
organizarea insolvabilitatii;
4.
n Olanda, frauda fiscala este definita ca fiind faptul de a stabili n mod intentionat o
declaratie inexacta, de a prezenta documente false sau de a nu
inexacte;
- opunerea la controlul fiscal;
- refuzul de a pastra sau de a furniza documentele prescrise de lege. n
n Japonia, unde onestitatea fiscala este n mod obisnuit ridicata, frauda fiscala
face obiectul reprobarii si este calificata ca si crima, ea fiind cercetata nu numai
de serviciile fiscale, ci si de parchet si politie.
n tara noastra sanctiunile pentru evaziune fiscale sunt pedepsite cu amenzi
contraventionale, relativ scazute sau nchisoare pna la 10 ani pentru fapte ca:
Numar de condamnari
% din total
1965
82,5
216
9,07
1749
73,48
415
17,5
Comercianti
155
6,51
Liber profesionisti
112
4,70
Salariati
79
3,31
Agricultori
69
2,89
2380
100
Societati pe actiuni
Societati raspundere limitata
TOTAL
Sursa: Raportul Politie fiscale din Germania, 2000, site internet www.amazon.com.
securitate relativa avnd n vedere frecventa verificarilor care este mai redusa n
rndul acestora.
De multe ori recurgerea la frauda fiscala de catre micile ntreprinderi este si o
necesitate. Datorita ratei de rentabilitate aflate de multe ori la limita, pentru a-si
mentine echilibru stabil, sustragerea de plata impozitelor este o supapa de
salvare, iar n caz de recesiune economica daca mai este confruntata cu controale
fiscale amanuntite poate ajunge la faliment. Frauda fiscala este un element activ
al micilor ntreprinderi sau o componenta majora a supravietuirii trezoreriei lor.
n ceea ce priveste cauzele fraudelor fiscale, ele sunt foarte complexe si au
motivatii diverse. Prima cauza este nsasi impozitul, sistemul fiscal n snul caruia
ea se dezvolta. Principiul declarativ pe care se fondeaza cea mai mare parte a
sistemelor fiscale dezvoltate constituie prin sine nsusi o incitare la ascunderea
veniturilor. Tentatia este cu att mai mare cu ct declaratia contribuabilului
beneficiaza de o prezumtie de sinceritate.
Complexitatea sistemelor fiscale este o sursa importanta de evaziune fiscala,
tehnicile de impozitare explicnd acest lucru. Tehnicile de asezare, de percepere,
mecanismele de reducere si deducere, facilitatile fiscale concura la fenomenul
evaziunii fiscale. Orice impozit ofera n mod potential posibilitatea evaziunii
fiscale. Astfel, taxa pe valoarea adaugata prezentata ca un impozit care nu poate
fi fraudat, contine n mecanismul deducerii germenii fraudei fiscale care se poate
manifesta prin institutia taxis-ului. Complexitatea sistemelor fiscale ca factor
incitator la ascunderea materiei impozabile, sofisticarea extrema a regulilor fiscale
din tarile dezvoltate risca sa conduca la o incitare permanenta la ascunderea
masei impozabile sau la reducerea masiva a acesteia ca urmare a multiplicarii
regulilor si a conditiilor de aplicare ale acestora. Complexitatea este invocata att
n legatura cu faptul ca face sarcina impunerii mult mai dificila, ct si ca usureaza
invocarea ignorantei sau erorii cnd exista intentia de frauda. Aceasta nu
nseamna ca numai complexitatea stimuleaza eforturile de evaziune fiscala.
Conditiile economice generale, modul de percepere, legimitatea cheltuielilor
publice joaca roluri importante.
Caile de evaziune fiscala licita, sub acoperirea legii, sunt extrem de diverse n
functie de impozit. Printre principalele forme de evaziune mentionam: avantajele n
natura (masini de serviciu, stock-optiuni-drepturi de subscriere a unor actiuni ale
ntreprinderii atribuite cadrelor de conducere n completarea salariului,
indemnizatii constituind cheltuieli profesionale, resedintele de vacanta,
participarea la cheltuielile de scolarizare a copiilor etc.) atribuite de catre patroni
salariatilor lor cei mai bine platiti pentru a scapa de ratele ridicate de impozitare a
venitului;
reduceri de impozite pe venit pentru profitul reinvestit pentru dezvoltare
activitatii aducatoare de profit;
posibilitatea deducerii din venituri (profit) a unor cheltuieli privind
amortizarea si fondul de rezerva ntr-un cuantum mai mare dect s-ar
justifica din punct de vedere economic;
domicilii n strainatate, n paradisuri fiscale (centre financiare care ofera
conditii de impozitare mai favorabile dect se bucura n tarile lor, pentru
rezidenti care investesc aici pentru persoane fizice si societati comerciale
etc.).
Un caz special l reprezinta Japonia, unde o serie ntreaga de venituri sunt
neimpozabile ceea ce permite recurgerea din plin la evaziunea fiscala licita.
Printre aceste venituri se numara: dobnda nregistrata pentru depozitele bancare,
dobnzile din venituri pentru depozitele mici si din obligatiunile guvernamentale,
dobnda din conturile bancare internationale etc. Economistul Milton Friedman
spunea despre acest fenomen ca n SUA cotele de impozitare nalte si puternic
progresive au stimulat aparitia prevederilor legale si a altora ce sprijina evaziunea
fiscala, asa numite portite legale ce permit reducerea procentuale a cotelor de
impozit, scutirea la plata a dobnzilor pentru obligatiunile emise de stat si cele
municipale, tratamentul deosebit de favorabil aplicabil cstigurilor de capital,
facilitati la nregistrarea contabila a cheltuielilor, posibilitatilor de plata indirecta,
Furnizor real
sau fictiv
Taxi
Facturare cu
TVA
educerea sau
suprimarea taxei
Vnzarea cu t
taxele incluse
diminuarea
frauduloasa a
osar
rambu
rsare
TVA
proprie. Ele sunt create n tari cu o presiune fiscala redusa servind pentru
concentrarea si administrarea beneficiilor comerciale si financiare realizate n alte
tari de catre filiale si ntreprinderile comerciale din grupul fondator. Ele
gestioneaza trezoreria grupului care le-a creat, dar n tarile n care sunt stabilite,
unde fiscalitatea este mai redusa. Acest tip de societati se ntlnesc mai ales n
Elvetia unde veniturile provenite din surse straine primite de societati care si au
sediul aici atunci cnd sunt controlate de nerezidenti.
Societatile fictive
operatiuni;
2.
grup.
Printre aceste societati se pot ntlni: societati de brevete, n numele carora se pot
obtine brevete care apoi sunt concesionate, societati auxiliare de servicii care
factureaza la pret majorat serviciile n mod real furnizate sau serviciilor fictive cum
sunt societatile de publicitate sau privind studiul pietei si trusturile.
O alta tehnica consta n interpunerea unei entitati localizata ntr-un stat tert n
raport cu statul n care venitul este obtinut si statul n care beneficiarul acestui
venit si are resedinta
CONVENTIE DE E ITARE
IMPUNERI
CONVENTIE DE EVITARE A
DUBLEI IMPUNERI
A DUBLEI B
STATUL DE
REZIDENTA
STATUL DE
IMPUNERE
STATUL UNDE SE
OBTINE VENITUL
RANSFER VENITURI
IMPOZITATE
.
Contribuabilul compara avantajele si inconvenientele conventiilor utilizate ntre
state, retinnd conventia care faciliteaza recurgerea la structuri juridice de natura
sa reduca sarcina fiscala fara sa comita ilegalitati. Profitnd de conventiile cele
mai favorabile, retinerea la sursa n statul de unde provine venitul dect cea care
ar fi operata daca venitul ar fi fost transferat direct din statul sursei de venit catre
statul unde si are resedinta beneficiarul.
Ostilitatea guvernului fata de aceasta tehnica se explica prin aceea ca tara sursa
pierde din ncasari fiscale pentru ca va aplica o rata de retinere la sursa mai mica.
Multiplicarea conventiilor bilaterale privind evitarea dublei impuneri a creat
obligatii referitoare la asistenta, implicnd schimbul de informatii n legatura cu
veniturile sau patrimoniile.
Metodele de realizare a fraudei fiscale internationale constau n special n
urmatoarele tehnici:
- transferul profiturilor catre o tara cu impozite reduse, prin manipularea
preturilor tranzactiilor;
- nerepatrierea veniturilor ncasate n strainatate, prin manipularea
remuneratiilor.
n mod concret, frauda fiscala are loc prin majorarea preturilor de cumparare sau
micsorarea pretului de vnzare. Majorarea preturilor de vnzare functioneaza la
import n timp ce micsorarea la import. Astfel, o societate multinationala exporta
marfuri n alta tara utiliznd n acest scop doua filiale ale sale, cea dintr-un offshore
(spre exemplu Luxemburg) si cea din tara importatoare. Societatea mama din tara
exportatoare exporta initial filialei din Luxemburg, stabilind n mod artificial un pret
de transfer redus, astfel nct profiturile apar n bilantul filialei din Luxemburg. La
rndul ei filiala din Luxemburg exporta marfurile filialei din tara importatoare la un
pret de transfer artificial, astfel nct, profiturile apar n bilanturile filialei din
Luxemburg. Scopul acestei operatiuni este transferarea celei mai mari parti din
profit n Luxemburg, unde impozitele pe venit sunt foarte reduse. Marfurile nu ajung
n schimb niciodata n Luxemburg.
05000 EURO
GERMANIA
PRET
PRODUCTIE
100000 EURO
50000 EURO
LUXEMBURG
PROFIT 45000 EURO
RANTA PRET
VNZARE
151000 EURO
TRANSFER MARFA
Plngeri
Anul
Plngeri
1970
61
1981
420
1971
1982
1972
154
319
1983
504
512
1973
551
1984
579
1974
641
740
1985
619
662
1987
1977
687
543
1988
714
659
1978
87
1989
855
1979
274
1990
864
1980
408
1991
887
1975
1976
1986
Sursa: S.P. Tiffaine, Evasion fiscale, mode demploi, Paris, 2001, pag. 214.
s-a
manifestat din plin, lasndu-i acestui fenomen cmp larg de actiune: iar daca
factorii de decizie, legislatia fiscala si cei pusi sa o aplice nu l-au sprijinit explicit,
atunci
1.
Diferente de
impozite si taxe
Majorari de
ntrziere
Amenzi
contraventionale
Confiscari
Alte sanctiuni
Din punct de vedere al impozitului sau taxei unde s-a localizat, structura evaziunii
fiscale descoperita n anul 2001, n suma de 875.978,1 milioane lei, este
urmatoarea:
Tabelul nr. 13
Structura evaziunii fiscale n Romnia n anul 2001
Procentual
347.671,9
39,68
Impozit pe profit
221.070,8
25,24
Impozit pe salarii
76.938,1
8,78
Accize
88,155,3
10,07
28126,1
3,21
13,02
Asa cum rezulta din tabelul de mai sus ponderea cea mai ridicata o are TVA
nregistrnd o crestere fata de anii anteriori (24,5% n anul 1999).
n ceea ce priveste componenta sociologica a evaziunii fiscale produsa n
Romnia n perioada la care se refera raportul, datele nu sunt detaliate. Ponderea
este detinuta de contribuabilii persoane juridice (98,2%) fata de contribuabilii
persoane fizice care detin o pondere n valoarea evaziunii fiscale care este de
2,2%.
De asemenea, rapoartele nu ofera date privind ponderea evaziunii fiscale pe
domenii de activitate: comert, industrie, transporturi, agricultura, activitati libere
pentru a putea contura o imagine asupra manifestarii sociologice a evaziunii
fiscale. n baza datelor existente n raportul organelor fiscale ponderea
covrsitoare a evaziunii fiscale s-a produs n activitatea de comert, deci n rndul
comerciantilor. Aceasta are la baza si mobilitatea foarte mare a acestei activitati
(din aceasta cauza greu de controlat si surprins evaziunea fiscala), precum si de
faptul ca investitiile de capital n acest sector a avut o pondere ridicata, interesele
investitorilor fiind de a recupera ct mai rapid investitia, inclusiv prin recurgerea la
evaziune fiscala.
Raportata la nivelul PIB, evaziunea fiscala identificata are o pondere de 1,2%, iar
n veniturile fiscale ale bugetului de stat are o pondere de 7%. Prin estimare
evaziunea reala reprezinta aproximativ 2,8% din PIB. nsa, conform unor
rapoarte ale serviciilor secrete din tara noastra evaziunea fiscala a reprezentat n
anul 2000 aproximativ 40% din ponderea veniturilor fiscale ale bugetului de stat.
Cresterea evaziunii fiscale este redata si de micsorarea an de an a ncasarilor
bugetare, cresterea inflatiei, constatarile organelor de control etc. Modalitatile
cele mai utilizate pentru realizarea evaziunii fiscale sunt n cazul impozitului pe
profit se refera la:
3.
1.
2.
2.
3.
3.
1.
2.
SC ETA SRL
TAXI
IMPORTATOR
50100 LEI
11100 lei
A
SC GAMA SRL
TAXI
n acest caz bugetul a fost prejudiciat cu urmatoarele sume TVA 7410 lei (cota de
19%) si impozit pe profit 9750 lei (cota de 25%), aceasta numai n cazul unui
produs. Societatile fictive sau fantoma sunt nfiintate special numai pentru
aceasta activitate de cetateni straini, n special arabi, chinezi sau turci care intra n
Romnia pentru perioade scurte de timp sau cu acte de identitate false,
achizitioneaza documente fiscale folosite n scopul eludarii impozitelor, nu depun
bilanturi contabile, declaratii de impozite, sediile sociale declarate sunt fictive.
Multe societati comerciale nregistreaza debite mari la bugetul de stat pe care nu
le achita n timpul activitatii comerciale, ulterior acestea sunt cesionate la
persoane fizice straine devenind astfel si acestea societati fantoma. Aceasta este
o alta tehnica de evaziune fiscala. Metoda este folosita de producatorii sau
SC STAR GROUP SA a import titei pe care l-a prelucrat la Rafinaria Rafo Onesti
Veniturile obtinute din vnzarea produselor au fost mai mici dect cheltuielile
efectuate pentru obtinerea productiei. n realitate marfurile erau exportate n
Belgia la un pret de trei ori mai mare dect pretul de vnzare din Romnia
(diferenta fiind impozitata n Cipru unde impozitul pe venit este de 4%). n urma
verificarilor efectuate s-a constatat ca att societatea din Belgia, ct si cea din
Cipru aveau acelasi asociat. A fost recalculat impozit pe profit in suma de 6,2
miliarde lei.
5.
F = F(Z,X,Y)
n care,
Z.
Z(x)
F = (X,Y)
Variabilele reale Y, fiind ntotdeauna presupuse constante pe perioade scurte de
timp, functia evaziunii fiscale exprima reactia fenomenului evaziunii fiscale la
variatia politicii fiscale. Urmnd logica se poate renunta la a considera variabilele
sectorului real, Y, ca variabile exogene, admitnd ca depind de politica fiscala, X.
Y = Y(X)
Functia evaziunii fiscale va lua forma:
F = F(X)
Reprezentarea grafica a functiei evaziunii fiscale n raport dintre nivelul
impozitelor, taxelor si veniturile bugetare este data de curba lui Laffer: Venituri
bugetare
25
20
Non evaziune 15
Evaziune
0
0
0 10
0
-5
10
15
20
Nivelul impozitelor
tentatie de mpotrivire, prin aceasta forma, confiscarii unei parti din venituri
prin folosirea aptitudinilor si capacitatilor personale.
Omul rational si constient de propriile capacitati, dar si de durata vietii (a vietii
active cu precadere) nu poate renunta usor la ceea ce considera ca i se cuvine
pentru scopurile publice nu ntotdeauna ntelese de el, sau de cele mai multe ori
neevidente. Nenglobarea banilor n sfera de cuprindere a legii utilitatii marginale
descrescnde, explica de ce marile evaziuni fiscale sunt realizate tocmai de cei
cu patrimonii personale importante care nu gasesc inutila actiunea lor de a-si
mari aceste patrimonii, inclusiv pe calea evaziunii fiscale, ori a unor riscuri mai
mari.
Evaziunea fiscala ca actiune a individului nu este lipsita de rationalitate. Multe din
dificultatile cu care se confrunta oamenii pornesc de la dualismul utilitate-cost. n
calitate de persoane private dorim sa obtinem maximul de utilitate si minimul de
cheltuieli, dar n calitate de persoane publice dorim acelasi maxim de utilitate, dar
daca se poate fara nici un cost, fara a plati impozite, sau impozite ct mai mici.
Contribuabilii cinstiti care au interes comun n stoparea sau reducerea evaziunii
fiscale, constienti de acest interes si avnd unele mijloace de al realiza presiuni
asupra autoritatilor fiscale, nu fac n general nimic pentru a-l atinge.
Comunitatea de interese nu este suficienta ca sa promoveze actiunea comuna ce
permite promovarea interesul tuturor. Logica actiunii colective si logica actiunii
individuale sunt doua lucruri diferite. Aceasta ca urmare a costurilor ocazionate de o
actiune comuna. Deci, combaterea evaziunii fiscale prin prisma organizarii luptei
mpotriva ei presupune costuri considerabile, greu de comensurat.
Evaziunea fiscala poate fi asimilata unei crime a gulerelor albe desi este aproape
neglijata de autoritati . O analiza a autoritatilor americane din anul 1998
prezinta o situatie a costurilor economice a crimelor:
Tabelul nr.14
Situatia costurilor economice ale crimelor n SUA
815
3932
8075
Alte crime
2036
TOTAL
14858
3178
Corectii
1034
1910
TOTAL
20980
Paguba ce este produsa prin comiterea evaziunii fiscale consta n sumele de bani
sustrase de la plata lor catre bugetul de stat de catre contravenienti sau infractori.
Convingerea societatii ca este pusa n primejdie de astfel de activitate, constituie
motivatia pentru punerea n afara legii si limitarea acestei activitati. Marimea
daunelor provocate de evaziunea fiscala tinde sa creasca cu
nivelul activitatii (evaziunii fiscale), ca n relatia,
D =D(A)
cu
dD
D=
n care:
dA
> 0,
D = este dauna provocata statului de evaziunea fiscala, iar A este nivelul activitatii.
Conceptul de dauna si functia ce leaga marimea acestuia de nivelul activitatii este
familiar economistilor ca urmare a discutiilor referitoare la activitatile cauzatoare
de disfunctiuni externe.
Pe de alta parte, valoarea sociala a cstigurilor infractorilor sau contravenientilor
din evaziune fiscala tinde sa creasca cu numarul de infractiuni
(contraventii) dupa relatia,
I = C(A)
Costul net sau pierderea societatii din evaziune fiscala este diferenta dintre dauna
si cstig, respectiv,
14
12
10
Castiguri din fraude
Line 2
Line 3
Line 4
Line 5
Line 6
Venituri
10
20
30
40 50
Nivelul impozitelor
Rata cstigurilor marginale n raport cu evaziunea fiscala
C = C(I)
I = f(u,m,a)
C.
= dC/dI>0
n care:
C.
A = A(p,f,w)
n care,
A = numarul de infractiuni de evaziune fiscala pe care le va comite o persoana
ntr-o anumita perioada;
p = probabilitatea per infractiune ca acea persoana sa fie condamnata;
f = pedeapsa per infractiune
w = o variabila care cuprinde toate celelalte influente (venituri din alte activitati
legale sau ilegale, frecventa arestarilor, nclinatia persoanei de a comite un act
ilegal etc.).
Functia infractiunii de evaziune fiscala O=O(p,f,w) are proprietatea ca este invers
proportionala cu p si f si depinde mai mult de primul factor (p) dect de ultimul (f),
daca infractorii prefera riscul.
Lipsa pedepselor n cazul unor infractiuni este lunga: moartea, stigmatizare,
restrictii privind deplasarea si ocupatia, pierderea cetateniei, amenda,
avertisment, etc. Prin legea de combatere a evaziunii fiscale n tara noastra se
prevad ca pedepse pentru savrsirea unei evaziuni fiscale: nchisoarea si
interzicerea unor drepturi, amenda penala si amenda contraventionala.
Pentru compararea costului diferitelor pedepse administrate infractorilor se
convertesc pedepsele n echivalentul lor monetar, amenda este masurabila direct.
De exemplu, costul unei pedepse cu nchisoare este diferenta dintre veniturile pe
care le-ar fi obtinut infractorul n libertate si valoarea restrictiilor impuse asupra
consumului si libertatii sale. Pe fiecare infractor l va costa cu att mai mult
pedeapsa cu nchisoarea, cu ct
Costul social total al pedepselor este costul cu care sunt afectati infractorii plus
costul, sau minus cstigul celorlalti membrii ai societatii. Acest cost se poate
scrie sub forma de expresie astfel:
f= df,
n care f este costul social si b coeficientul pierderii sociale datorate pedepsei care
transforma f n f. Marimea lui b variaza mult n functie de tipurile de
pedepse: b=0 pentru amenzi, b>1 pentru nchisoare sau alte pedepse grave
L.
L (D,C,bf,A)
cu ipotezele:
Costul unitar
2,5
1,5
0,5
10
20
30
40
50
Nivelul taxelor
Functia evaziunii fiscale n raport cu pierderile fiscale
L=(D,C,bf,A) este functia pierderii sociale din evaziune fiscala care ia n considerare
costurile sociale pe care le implica.
Fe=F(X,Y)
n care,
Fe = functia evaziunii fiscale;
X = o marime reprezentativa a politicii fiscale ( marimea presiunii fiscale,
permisivitatea legislatiei fiscale);
Y = o marime reprezentativa a variabilelor reale din economie (produsul intern
brut, venitul national).
Deficientele politicii fiscale din tara noastra sunt: o presiune fiscala ridicata
peste 50%, o legislatie incoerenta si cu vadite portite de evaziune, o aplicare
timida si oscilanta a acestei legislatii, lipsa instrumentelor de procedura fiscala si
penala.
Comportamentul uman are o contributie nsemnata la acutizarea fenomenului
evaziunii fiscale. nainte de anul 1990 veniturile populatiei erau constante, iar
diferentele ntre diferite categorii erau mici. Existau cteva categorii care
aveau venituri mai ridicate, de obicei cstigate ilegal (doctorii, lucratorii
comerciali, responsabili de localuri publice) sau veniturile si avantajele
demnitarilor, nsa nu puteau folosi aceste surplusuri de venit pentru a investi. O
data cu trecerea la economia de piata s-au creat premisele obtinerii unor cstiguri
ridicate, precum si folosirea acestora n scopul dorit. Gustul cstigurilor mari,
uneori prea usoare, a facut ca o mare parte din contribuabili sa nu plateasca
impozitele si taxele datorate bugetului de stat pentru a acumula capitaluri ct mai
mari. O parte din aceste capitaluri, obtinute pe calea evaziunii fiscale, au fost
reinvestite n mijloace de productie, constructii, spatii comerciale, nsa cea mai
mare parte au fost folosite pentru scopurile personale (vile, masini luxoase,
distractii etc.) sau au fost transferate n banci din strainatate. Se estimeaza ca
sumele transferate n strainatate sunt de aproximativ 7 miliarde dolari n perioada
1990-2000.
Pagubele produse de evaziune s-au cifrat n aceasta perioada n medie de 1015% din PIB. Astfel pornind numai de la rezultatele obtinute n anii 2000 si 2001 de
Garda Financiara putem extrapola pierderea din evaziune suferita de bugetul
statului n aceasta perioada.
Tabelul nr. 15
Pagubele din evaziune din Romnia n perioada 2000-2001
milioane lei-
Indicatori
01.01-31.12.2000
SUME TOTALE
-stabilite
- ncasate
Impozite si taxe
-stabilite
- ncasate
Amenzi
- aplicate
- ncasate
Confiscari
-stabilite
- ncasate
01.01-31.12.2001
2868440
439818
4004738
654013
140
148
1996339
163663
2686600
218487
135
133
374490
225926
643624
375970
172
166
497611
50229
674514
59556
136
119
ntr-un an calendaristic sunt controlati n medie 12% din contribuabili aflati n activitate.
Pondernd veniturile ncasate cu aceasta medie obtinem:
- n anul 2000 1118877 milioane lei,
- n anul 2001 14441069 milioane lei.
este cu att mai mare cu ct cheltuielile sunt mai mici, nu putem spune ca n
cazul tarii noastre sumele mici investite reflecta aceasta situatie. Eficienta scazuta
este data si de numarul mic de condamnari n cazurile de evaziune fiscala
constatate si cercetate de organele abilitate, dar si de nerecuperarea
prejudiciului stabilit prin actele de control ntocmite de organele de control.
obtinerea unui impact asupra opiniei publice. Obiectivul este mai putin de a da o
informatie reala utilizabila, ct de a determina o reactie n favoarea unor masuri
urmarite de cel care lanseaza aceste cifre. Incantatia politica este o metoda
pifometrica ("dupa miros") cu utilizare frecventa n finantele publice. Aceasta este
folosita pentru aprecierea economiei subterane, adica productia si veniturile
nedeclarate. Se lanseaza cifre pur speculative pentru a convinge cetatenii,
oamenii politici ca fenomenul exista n stare acuta. Spre exemplu n Franta,
ministru finantelor evalua frauda fiscala la circa 100 miliarde franci n 1983, iar n
anul 1993 la cifra de 200 miliarde de franci, adica 3% din PIB. La noi n tara au
fost putine cazuri cnd au fost avansate cifre referitoare la evaziunea fiscala. n anul
1994 si 1998 Serviciul Romn de Informatii a facut public raporturi estimnd
evaziunea fiscala la 38% din PIB n 1994 si 50% n anul 1998. De asemenea,
guvernul prin primul-ministru a declarat n 1996 ca evaziunea fiscala reprezinta
60.
din bugetul national, adica aproximativ 10.000 miliarde lei. Raporturile anuale ale
Ministerul Finantelor Publice arata ca mai mult de jumatate din agentii economici
controlati au fost depistati ca evazionisti.
n unele cazuri evaluarea unor cifre simbolice si magice ale evaziunii fiscale
urmareste sa pregateasca opinia publica n legatura cu severitatea verificarilor
care se impun si care urmeaza a se efectua.
Estimarea metodologica se face prin
subterana lasa urme care apar pe piata muncii n agregatele monetare sau sub
forma dezacordului ntre venituri si cheltuieli.
Indiciile economiei subterane pe piata muncii pot fi cercetate prin sondaj
(metoda
Tabelul nr. 16
Estimarea pierderii de bunastare din tratarea diferentiata a muncii casnice si muncii pietei n SUA
Elasticitatea
pretului
compensat
pentru
iesirile
pietei
1
1
1
Elasticitatea
substituirii n
productia
casnica
Elasticitatea
substituirii n
productia de
Piata
Pierdere de
miliarde USD
bunastare
%
din venitul
guvernului
1
1
1
1
44.5
43.8
38.6
24.3
24.2
22.2
13
13
11
7
7
6
Sursa: Filip Palda, Tax evasion and firm survival, Northampton, SUA, 2001, pag.98.
Aceasta
metoda foarte raspndita care este utilizata n asociatie, fie cu un sondaj pentru
o ancheta de opinie, fie cu verificari fiscale aprofundate.
1 Asocierea unui control fiscal aprofundat si a unui esantion reprezentativ de
agentii economici.
Formele controlului fiscal sunt n functie de precizia cercetarii si impozitelor la care
se refera. Pentru fiscalitatea propriu-zisa se disting de obicei controlul sumar si
controlul aprofundat.
Controlul sumar se efectueaza asupra dosarului fiscal n biroul agentului
verificator si poate fi formal (se limiteaza la simpla verificare cifrica a declaratiei de
impunere si a documentelor necesare) si controlul asupra pieselor dosarului
(controlul curent si exhaustiv asupra documentelor ce se afla, n legatura cu cel
verificat, la sediul agentului verificator).
Controlul aprofundat (care sta la baza masurarii evaziunii fiscale) difera de
precedentul prin mijloacele folosite si scopul verificarii. El consta n verificarea
faptica si nu numai asupra documentelor n ceea ce priveste sinceritatea
declaratiei de impunere. n aceasta privinta se disting verificari contabile si
verificari ncrucisate ale ntregii situatii fiscale.
Verificarile contabile au ca scop controlarea exactitatii si sinceritatii declaratiilor
de impunere n scopul stabilirii impozitelor sustrase. Verificarile ncrucisate se
refera la venitul global al persoanelor fizice. Ele cauta sa confrunte veniturile
declarate si cele prezumate plecnd de la modul de viata si patrimoniul
contribuabilului, precum si de la situatia trezoreriei.
populatiei
Aceasta metoda este folosita pentru masurarea economiei subterane pe piata
muncii. Esantionul reprezentativ contine aproximativ 900 de persoane care sunt
intervievate si completeaza un chestionar pentru a sti daca au utilizat servicii ale
muncii la negru sau daca au efectuat servicii salarizate n conditii nelegale.
Chestionarul prevede ntrebari n legatura cu numarul de ore de munca si cu
salariul orar, permitnd evaluarea marimii economiei oculte. n Statele Unite n
1999 s-a calculat ca aproximativ 6-8% din contribuabili nu au facut declaratii
de impunere.
n tara noastra, masurarea fraudei fiscale se face exclusiv prin metode
aproximative (incantatia politica este cea mai utilizata n prezent).
Piedicile n aplicarea instrumentelor si tehnicilor metodice si stiintifice pentru
masurarea evaziunii fiscale se datoreaza nu inabilitatii n manevrarea acestor
instrumente, ci multiplelor imperfectiuni si particularitati din domeniul fiscal:
evaziunea masiva realizata de diverse grupuri de interese si de unii agenti
economici aparuti pentru a profita de largile brese din legislatia fiscala,
comparativ
:
Tabelul nr. 17
ncasari fiscale
TVA
Impozit pe venit
Impozit pe avere
348
163
10
Fraude
(estimari)
40-45
35-40
10-15
Fraude %
26,7 7,3
34,4 14,7
Impozit pe venitul
societatilor
Alte impozite
71
15
36,1 27,8
205
8,6
(Sursa: S.P, Tiffaine Evasion fiscale, mode demploi Paris 2001, pag 225)
5,1
CAPITOLUL IV
CONTROLUL FISCAL
Nimanui nu-i face placere sa plateasca impozite, dar este obligatia fiecaruia dupa
legea fiscala dintr-o tara de a plati suma corecta de impozit. De asemenea, este o
angajare morala ca fiecare cetatean sa contribuie cu partea sa corecta la povara
fiscala.
Aparitia statului a fost nceputul avntului activitatii de control. El s-a impus ca o
activitate umana ceruta de celelalte activitati si niciodata nu i-a scazut rolul si
importanta. Perfectionarea si aprofundarea lui au avut urmari benefice n folosul
celor care l-au folosit. Acest lucru l-a facut indispensabil si l-a impus ca o
performanta. n mod concis, prin control se ntelege verificare si supraveghere.
Conform Le Petit Larousse sensul notiunii de control este cel de verificare,
interpretare atenta a regularitatii unui act, valabilitate a unui document, iar DEX-ul
da urmatoarea definitie: analiza permanenta sau periodica a unei activitati, a unei
situatii etc. pentru a urmarii mersul ei si pentru a lua masuri de mbunatatire. O
definitie mai tehnica este aceea care considera controlul a fi procesul de
comparare a situatiei de fapt cu cea impusa si, daca este cazul, aplicarea
masurilor corective astfel nct realizarile sa fie conforme cu obiectivele stabilite.
Din punct de vedere conceptual, controlul financiar reprezinta verificarea modului
de ndeplinire a programelor stabilite, a erorilor, abaterilor, lipsurilor, deficientelor
din activitatea economico-financiara. Controlul este o analiza permanenta sau
periodica a unei activitati, a unei situatii pentru a urmarii mersul si pentru a lua
masuri de mbunatatire. Controlul financiar, parte integranta a managementului,
constituie n acelasi timp, expresia unei necesitati obiective, ca forma de
cunoastere, ceea ce i confera o sfera mult mai larga cu semnificatii multiple, care
depasesc interesul strict al ntreprinderii. Indiferent de scop, controlul este n
acelasi timp un proces de cunoastere a trecutului, de apreciere a
si pedepsire.
O prima perioada este fi cea cuprinsa ntre secolele al XVII-lea si al XIX- lea
cnd domnitorul, fiind atotputernic, dispunea de veniturile tarii fara a asculta de
cineva. Deoarece nu exista o reprezentanta nationala cu drepturi financiare,
domnitorul nu era controlat de nimeni asupra utilizarii veniturilor, existnd un
control al domnului exercitat n numele si pentru interesul lui, pentru ca persoanele
nsarcinate cu perceperea veniturilor sa nu comita jafuri sau abuzuri.
ntre anii 1500 si 1750 se ntlnesc registrele pentru socotelile visteriei iar dupa
anul 1750 pna n anii 1832 ia nastere autoritatea consultativa pe lnga visterie si
Sfatul compus din sapte boieri, aceasta situatie aparnd n Tara Romneasca si
Moldova ca urmare a nfaptuirii reformelor cu caracter fiscal, administrativ si
agricol. Stabilirea si utilizarea fondurilor se facea la ordinul domnitorului
neexistnd reguli bine determinate. Aceasta perioada se caracterizeaza prin lipsa
regulilor de control privind ntrebuintarea veniturilor strnse de la populatie.
institutiei;
- recrutarea personalului se facea in functie de starea de sanatate, rezistenta
fizica, baremul de vrsta (30 ani) si rezultatele absolvirii anumitor scoli superioare;
- serviciul specific consta n patrulare, posturi de paza - la vedere sau ascunse
activitatea de control;
4.
A.
1.
care
presupune
poate fi :
1.
impozitelor
taxele la
documentele, probele care stau la baza stabilirii cuantumului unui impozit, taxa
ce
1.
pentru o
declaratiilor
fiscale, deconturilor etc. utiliznd metode si proceduri de control mai mult sau mai
putin sofisticate pentru analiza financiara a contribuabilului.
Cu ocazia oricarei forme de control ntreprinse de organul de control se pot obtine
informatii utile n vederea organizarii si desfasurarii ct mai eficiente a controalelor
pregatirea verificarii
2.
desfasurarea controlului
definitivarea si ncheierea controlul.
3.
b.
daca are sucursale, filiale sau este asociat cu alte persoane juridice si
fizice;
c.
rezultatele unui control fiscal este diferita aproape de fiecare data n cazul
instrumentarii unui caz de evaziune fiscala.
n general, la nceperea controlului fiscal, reactia contribuabilului este una de
opozitie, de respingere, a acestuia, considernd ca are loc o ingerinta n universul
sau intim fara nici o legatura de cauzalitate obiectiva. Prin modul inteligent, nsa,
de abordare a controlului, prin garantii legislative puse la dispozitia contribuabilului
n relatia sa cu administratia financiara si prin alte mijloace (comunicare
permanenta ntre fisc si contribuabil, participarea acestuia la masuri cu caracter
fiscal sau de gestiune fiscala etc.) se poate ajunge rapid la acceptarea controlului
fiscal ca pe un rau necesar. Contribuabilul, fie el persoana fizica sau agent
economic este constient ca activitatea sa se desfasoara nu fara riscuri. Din
multitudinea de astfel de riscuri (al afacerilor, financiar, al ratei de schimb, al
dobnzilor, al lichiditatilor etc.) face parte si riscul fiscal. n afara cazurilor cnd
acest risc este asumat constient ( n cauza fraudei fiscale si a evaziunii fiscale), de
cele mai multe ori riscul este inerent activitatii unui agent economic. El se poate
datora unei serii ntregi de factori: complexitatea sistemului fiscal, desele si
neprevazutele modificari ale acestuia, un personal propriu insuficient sau cu
lacune n sistemul fiscal, erori, omisiuni etc.
Totusi, si n cadrul riscului asumat constient si n a celui inerent este necesara o
evaluare a riscului fiscal. Elementele care trebuiesc luate n considerare la
evaluare sunt n principal urmatoarele: frecventa si complexitatea controalelor
fiscale; gravitatea sanctiunilor fiscale la care se expune contribuabilul, lungimea
perioadei de prescriptie, avantajele nete de pe urma asumarii unui risc fiscal,
adica avantajele brute din impozitele si taxele neplatite minus sanctiunile fiscale
probabile, evaluate n bani. Datorita complexitatii si gradului probabilistic al
multora dintre factorii aratati mai sus, n mod practic se ntmpina greutati din
partea contribuabililor n evaluarea si cuantificarea riscului fiscal. Cu toate
acestea, o ncercare de estimare si de limitare a acestuia este prezenta la orice
agent economic serios. Cele mai utilizate cai n aceasta privinta sunt: apelarea la
5.
muncii de control.
certificate;
contabile si fiscale.
ntr-un an calendaristic, un agent economic poate face obiectul unui singur control al
contabilitatii, pentru sinceritatea bilantului si determinarea sumelor datorate. Fac
exceptie verificarea reclamatiilor cu privire la existenta unor eludari ale legilor
fiscale, care se efectueaza ori de cte ori este cazul.
Un alt organ de control este Garda Financiara, constituit dintr-un corp de control
financiar, specializat al statului, militarizat, narmat, nencazarmat, investit cu
prerogativele necesare si care functioneaza n cadrul Ministerului Finantelor.
Garda Financiara efectueaza control operativ si inopinat n legatura cu :
- aplicarea si executarea legilor fiscale si a reglementarilor vamale, urmarind
obligatiilor fiscale;
- sa efectueze perchezitii n localuri publice sau particulare - case, dependinte,
curti, daca exista indicii ca n aceste locuri sunt ascunse marfuri sau instalatii cu
care se fabrica produse fara ndeplinirea obligatiilor fiscale sau se comit fraude
fiscale;
- sa confiste, potrivit prevederilor legii, obiectele sau produsele - corpuri delicte
competentelor legale;
- sa sesizeze organele de urmarire penala n legatura cu infractiunile constatate
Dintre toate impozitele care sunt percepute n tara noastra, impozitul pe profit este
cel mai supus evaziunii fiscale. Aceasta caracteristica este imprimata de
modalitatea de calcul (existenta de scutiri, reduceri, cheltuieli deductibile etc.), de
presiunea fiscala destul de ridicata exercitata de impozitul pe profit datorita ratei
ridicate n comparatie cu posibilitatile reale (de afaceri, de management, de
capitalizare etc.) ale agentilor economici si, nu n ultimul rnd, de caracterul limitat
al controlului fiscal asupra acestui impozit (o organizare putin eficienta a aparatului
fiscal n general si a celui de control n special, o dotare tehnica si umana
mediocra, o motivare submediocra, lipsa unei legislatii fiscale exhaustive etc).
Daca initial O.G. nr.70/1994 privind impozitul pe profit a mpartit contribuabilii
pentru acest impozit n mari si mici si a stabilit modalitati distincte de determinare a
profitului impozabil pentru fiecare din acestia, forma finala a ordonantei renunta la
departajarile amintite ncepnd cu ianuarie 1997. Ca atare, si obiectivele de control
privind impozitul pe profit vor cunoaste unele modificari. Pe lnga faptul ca
ponderea contributiei impozitului pe profit la procurarea resurselor fiscale ale
bugetului cunoaste o tendinta de scadere fata de anul 1990, randamentul fiscal al
acestuia este, n general, scazut datorita multiplelor posibilitati de evaziune fiscala.
Totusi, printr-un control fiscal riguros si prin masuri legislative pertinente n acest
domeniu, randamentul impozitului pe profit poate creste n perioada urmatoare.
Odata alesi agentii economici care vor face obiectul unui control fiscal pe linia
impozitului, alegere care se poate baza pe variate criterii (antecedente, semne de
ntrebare desprinse din declaratiile de la dosarul fiscal, ponderea activitatii) este
necesar din partea organelor de control cunoasterea tuturor obiectivelor ce trebuie
urmarite n timpul controlului propriu-zis. Aceste obiective pornesc n mod firesc
de la modul n care legiuitorul a stabilit sa se determine profitul impozabil. n mod
esential, controlul trebuie sa-si concentreze atentia asupra acestui obiectiv
ntruct baza de impozitare constituie elementul fundamental al impozitului pe
profit n conditiile cunoasterii ratelor de impozitare (mai ales daca exista o rata
unica de impozitare cum este cazul tarii noastre). Potrivit legislatiei n vigoare din
tara noastra, profitul impozabil se calculeaza ca diferenta ntre veniturile din
livrarea bunurilor mobile, a bunurilor imobile pentru care s-a transferat dreptul de
proprietate, servicii prestate si lucrari executate, inclusiv din cstiguri din orice
sursa, si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an, la care se
adauga cheltuielile nedeductibile.
destinatie;
3.
4.
venituri din cstiguri din orice sursa (din participatii, din dividende, venituri
financiare etc).
Erori intentionate sau nu, se pot produce n legatura oricare din sursele de venit
enumerate. Controlul fiscal n functie de amploarea sa (selectiv sau complex)
trebuie sa urmareasca daca toate operatiunile n urma carora s-au realizat venituri
de catre contribuabil au fost corect si n totalitate evidentiate att in documente de
evidenta primara, ct si n evidenta contabila.
Sustragerea unor venituri de la declarare este una din cele mai comune forme de
evaziune si, n plus, de multe ori greu de descoperit. Descoperirea sa presupune
controale ncrucisate la furnizori, compararea intrarilor cu iesirile, controale
inopinate (mai ales n cazul activitatilor de comert), verificarea modului de
determinare a adaosului comercial si compararea lui cu cel al altor comercianti
din acelasi domeniu si cu aproximativ aceeasi putere economica, luarea n
considerare a tuturor informatiilor legate de activitatea agentului economic
controlat etc.
Cele mai raspndite forme de diminuare a veniturilor de catre contribuabili sunt:
1.
2.
aceluiasi patron sau ntre societati ale unor patroni diferiti aflati ntr-o retea de
interese, fara miscarea efectiva a bunurilor, cu scopul de a transfera profitul de la o
societate platitoare de impozit pe profit la o alta societate scutita sau care
beneficiaza de facilitati fiscale;
4.
veniturilor;
2.
mentinerea pe sold a unor cheltuieli sau diferente de pret mai mici dect
3.
4.
6.
7.
B.
Agentul economic varsa la buget TVA colectata dupa deducerea TVA aferenta
cumpararilor, ceea ce corespunde, n principiu, impozitarii valorii sale adaugate.
Prin maniera n care se percepe la buget taxa pe valoarea adaugata, s-a urmarit
si s-a obtinut cresterea eficacitatii n materie de fiscalitate. De asemenea, datorita
acestei maniere ea este considerata un impozit deloc sau greu de sustras de la
plata catre buget. Cu toate ca agentul economic nu suporta sarcina acestei taxe,
ci numai o gestioneaza deoarece de suportat sarcina fiscala revine
consumatorului final, nclinatia spre evaziune fiscala n materie de TVA este
determinata, pe de o parte, de tentatia nsusirii unor sume deloc neglijabile (mai
ales n cazul unor cote ridicate), iar pe de alta parte de impactul acestui impozit
asupra trezoreriei si lichiditatii agentilor economici.
Mecanismul esential prin care se realizeaza sustragerea de catre contribuabil de la
plata taxei pe valoarea adaugata l constituie fie majorarea fictiva a TVA
deductibila prin intrari fictive de bunuri de la societatea fictiva create special pentru
aceste operatiuni, fie prin micsorarea TVA colectata ca urmare a subevaluarii
valorii iesirilor de produse, marfuri si servicii (prin micsorarea fictiva a cantitatilor
livrate sau a preturilor practicate).
n cadrul controlului pe linia taxei pe valoarea adaugata este important de a
verifica operatiunile efectuate de agentul economic si cuprinse n sfera de
aplicare a TVA au fost corect delimitate n: operatiuni impozabile obligatorii si
operatiunile scutite de TVA. Aceasta delimitare este importanta pentru delimitarea
a realitatii taxei pe valoarea adaugata aferenta perioadei verificate prin nmultirea taxei
pe valoarea adaugata de plata cu suma rezultata din nmultirea valorii adaugata
de agentul economic verificat (salarii, CAS, impozite, taxe si alte varsaminte
asimilate, amortizari si profit) cu procentul de TVA existent. Aceasta cheie este mai
greu de aplicat in cazul n care exista mai multe cote de TVA. Desi aceste chei nu
sunt suficiente pentru a oferi indicii exacte privind taxa pe valoarea adaugata,
acestea ajuta totusi organul de control pentru verificarea taxei. Pentru a stabili cu
certitudine eventualele sustrageri ale agentului economic de plata taxei pe
valoarea adaugata este necesar sa se ntreprinda verificari minutioase n legatura
cu toate operatiunile de intrari (cumparari) si iesiri (vnzari) ale perioadei luate n
verificare, apelndu-se la controale ncrucisate att n privinta cumpararilor ct si n
privinta vnzarilor.
O importanta deosebita n controlul taxei pe valoarea adaugata trebuie sa fie
acordata faptului generator si exigibilitatii acesteia. Plecnd de la regula
generala instituita prin legislatie ca faptul generator si exigibilitatea TVA iau
nastere la data livrarii bunurilor sau executarii serviciilor, organul de control trebuie
sa urmareasca eventualele cazuri de facturare cu ntrziere, caz care conduce la
ntrzierea evidentierii TVA colectata si la reducerea TVA de plata pentru perioada
respectiva.
Alte obiective urmarite de controlul fiscal n legatura cu taxa pe valoarea adaugata
se refera la: folosirea cotei adecvate de impozitare, stabilirea corecta a bazei de
impozitare (folosirea preturilor si tarifelor negociate, a preturilor de licitatie,
stabilirea corecta a valorii n vama pentru bunurile de import), realitatea si
exactitatea datelor din decont, depunerea la timp a decontului etc.
C.
Impozitul pe salarii este perceput de catre stat de la salariati (persoane fizice), dar
plata acestuia este asigurata de agentii economici care folosesc munca angajata.
Datorita modului de percepere, prin stopaj de la sursa (retinerea si virarea la buget
a impozitului pe salarii de catre cei care angajeaza pentru angajatii lor), n
principiu nu ar trebui sa existe grija administratiei n ceea ce priveste sustragerea
la plata a acestui impozit. Cu toate acestea, datorita proliferarii muncii la negru
(fara existenta unui contract de angajare sau de prestari servicii) sau a muncii o
parte la negru, adica patronul stabileste prin contract sau conventie un salariu
intentionat mai mic, iar restul l plateste fara forme legale, cazurile de sustragere la
plata a impozitului pe salarii sunt destul de numeroase, ca si sumele cu care este
privat bugetul de stat. n acest caz activitatea de control fiscal pe aceasta linie si
gaseste necesitatea si utilitatea pentru descoperirea cazurilor de evaziune fiscala.
Descoperirea cazurilor de munca la negru este mai dificil de descoperit, aceasta
presupunnd detinerea de informatii sigure si concrete, cele mai valoroase fiind
cele oferite chiar de catre angajatii n cauza.
Un alt obiectiv al controlului impozitului pe salarii consta n verificarea stabilirii
corecte a bazei de impozitare, aplicarea corecta a cotelor de impozitare, stabilirea
reala a eventualelor facilitati fiscale, efectuarea corecta a calcului lunar a
impozitului, retinerea si plata sa la termenul legal, ntocmirea si depunerea
declaratiilor etc.
D.
Accizele
Tabelul nr. 18
milioane lei
Indicatori
Total sume stabilite
Din care:
2000 2001 %
1996336
2686597
135
- impozit pe profit
132236
331549
251
-TVA
184936
468052
253
- accize
244084
582112
238
60298
136846
227
1374782
- majorari si penalitati
1168038
Sursa: Cartea alba a guvernarii 2001, site internet www.mfinante.ro.
8
5
E.
asupra mijloacelor de transport sau n alte locuri unde au loc acte si fapte de
comert.
La sediul agentului economic se vor verifica documentele de evidenta primara
operativa, respectiv modul de ntocmire al facturilor, ntocmirea documentelor de
receptie, verificarea modalitatilor de plata si ncasare insistndu- se asupra
operatiunilor n numerar (ntocmirea registrului de casa, compararea numerarului
existent n casierie cu documentele de plata sau ncasare legal ntocmite),
verificarea ntocmirii cronologice si sistematice a celorlalte documente de
evidenta contabila primara (jurnalele TVA, registrele de contabilitate, fise de
magazie etc.).
La depozite si n halele de productie vor fi verificate documentele de provenienta a
marfurilor si produselor existente (facturi fiscale, avize de expeditie, note de receptie
etc.), inventarierea produselor existente si verificarea concordantei ntre
documentele legale si produsele existente .
Controlul asupra mijloacelor de transport va fi efectuat mpreuna cu organele de
politie rutiera si se vor verifica existenta documentelor de provenienta pentru
marfurile existente pe timpul expeditiei (aviz de nsotire a marfii, carnetul TIR,
CMR, declaratiile vamale, scrisoare de trasura sau alte documente necesare pe
timpul transportului).
Pentru a verifica autenticitatea documentelor prezentate si a realitatii operatiunilor
efectuate controlul va continua la furnizorii si beneficiarii marfurilor, produselor
sau serviciilor efectuate (controlul ncrucisat).
Nerespectarea disciplinei financiare de catre agentii economici se sanctioneaza
cu amenda contraventionala sau, dupa caz, cu nchisoare sau amenda penala.
Astfel sunt prevazute sanctiuni pentru faptele de evaziune fiscala:
- nedeclararea n termenele prevazute de lege, de catre contribuabili a
impozitarii;
- neretinerea si nevarsarea la termenele legale a impozitelor si taxelor ce se
nedeclararea unor venituri impozabile sau taxabile sau efectuarea oricaror alte
operatiuni n acest scop;
- fapta de a nu evidentia prin acte contabile sau alte documente legale, n
parte
materializat;
-
Notele unilaterale
Nota de prezentare
catre organele de control ale Curtii de Conturi care prin controlul specific
claseaza sau nu actul de control.
Controlul fiscal, alaturi de legislatia fiscala, sunt instrumentele de lupta mpotriva
evaziunii fiscale n orice economie, fie ea puternic dezvoltata sau slab dezvoltata.
De aceea, guvernele aflate la conducere trebuie sa acorde o atentie mai mare
compartimentelor de control specializate n verificarea, ncasarea sau
recuperarea veniturilor bugetare (impozite, taxe si alte contributii) pentru realizarea
obiectivelor propuse de programul de guvernare. nsa n functie de interesele
acestora, organizarea controlului fiscal poate fi folosit ca un instrument care sa
asigure informarea dinamica, reala si preventiva, sa nlature deficientele si
anomaliile sau pentru actiuni populiste pentru a-si crea o imagine pozitiva n ochii
populatiei, crendu-se viziunea ca agentii economici sunt vinovati de
neajunsurile create n tara la un moment dat.
CAPITOLUL V
Tabelul nr.19
Cota impozit
25%
Impozit pe salarii
Impozit pe dividende
4.
5.
Accize
Taxe vamale
Fond somaj
10
Asigurari de sanatate
11
Taxe de timbru
12
Impozit pe cladiri
13
18-40%
5-10%
19%
6%
39,44%
5%
14%
1-30%
Figura 1
Figura 2
productie si impozitele aplicate. ntreprinderea cu cel mai mic cost plateste cele
mai multe taxe pentru ca este cea mai putin abila sau doritoare sa evite evaziunea
fiscala.
Figura 3
f.
din
T.
Cf
=[
f+T
1-f/N )]df,
n care:
f = costul total de productie;
T =suma globala a impozitelor;
N = costul total.
Ecuatia de mai sus demonstreaza ca cei mai putin eficienti producatori sunt cei
mai buni n materia sustragerii de la plata impozitelor. Abilitatea de a de a evita
(eluda) taxele pe masura cresterii costurilor de productie f duce la cresterea
vnzarilor acestora proportional cu partea de impozit sustrasa la plata.
cumulata n absenta taxelor. Fiecare producator ale carui costuri sunt mai mici
dect pretul de echilibru participa pe piata si mparte productia n mod egal cu
ceilalti. ntreprinderile sunt ordonate de la stnga la dreapta pe o scala a costurilor
crescatoare de productie, ceea ce este firesc. Pe masura ce taxele cresc, curba
de aprovizionare se roteste n sens invers acelor de ceasornic n jurul punctului 1.
Curba se roteste deoarece ntreprinderile care au costurile cele mai nalte de
productie nu contribuie la plata cresterii de taxe, iar cele cu costurile cele mai
scazute platesc ntreaga crestere de taxe. Atunci cnd taxele sunt de 10 unitati,
curba cumulata de aprovizionare se
Cost
total
Cota
imp
Cost
total
Cota
imp
Cost
total
Tabelul nr.20
Produ
cator
Cost Cota
Prod. imp
Cota
imp
10%
20%
2%
15%
1000 20,0 1020,0 100,0 1100,0 150,0 1150,0 200,0 1200,0
Cost
total
Pentru orice nivel al taxelor si impozitelor peste cel determinat (n cazul prezentat 10
unitati) apare o inversare a talentelor. Cel mai putin eficient producator devine
dintr-o data producatorul cu cel mai scazut cost total, iar cel mai eficient
producator devine producatorul cu costurile cele mai ridicate.
Un guvern care ridica taxele att de mult nct sa inverseze ordinea furnizorilor se
vede obligat sa asiste si la inversarea aptitudinilor. Dincolo de un anumit nivel
(punctul 3 din figura 4), doar cei care se sustrag cel mai bine fiscalitatii vor putea
produce n continuare. Daca doar cei care se sustrag cel mai bine platii taxelor
supravietuiesc, deoarece taxele sunt ridicate, atunci guvernul va colecta venituri
mai mici.
Cf =1/2[N2 (N-Q,T=15)2 ]
Rezulta ca presiunea fiscala si numarul mare de impozite si taxe la care este
supus contribuabilul fac sa creasca numarul de agenti economici care fraudeaza
impozitele sau a celor care ies din piata.
n figura nr. 4 este prezentata situatia n care taxele la care sunt supusi
producatori sunt egale (T
obtinute, pret
egal
si veniturile bugetare este dat de nivelul taxele (T) stabilite care sunt stabilite n
mod egal sau inegal ntre contribuabili.
n cazul n care
altor
T< Tegal
ntreprinderi a caror cost este apropiat de pretul de piata. Functia de cost va lua
forma f+T(1-f/N)=P. Cantitatea de produse (oferta ) este data de relatia:
Qs =N*Pr[f+T (1-f/T)=P]
=
N*Pr[f=(P-T)N/(N-T)
(P-T)N/(N-T)
[(N-T)+T*N]/(N-T)
P.
R=N
T(1-f/N)1/Ndf
T= Tegal
C=f+T(1-f/N)= N
n aceste conditii exista un echilibru total iar nivelul veniturilor bugetare
este data de relatia:
R=TQ/2
n cazul
n
T> Tegal
QS =N*P[f=(P-T)*N/(N-T)
=N
- [N*(P-T)]
(N-T)
P= [N(N-T)+TN]
[N-T]*N
Veniturile bugetare sunt date de relatia:
2
R = T(N-Q)
2N
n aceasta zona a taxelor apare inversarea talentelor producatorilor ducnd la
inversarea curbei ofertei n favoarea acelora care se sustrag de la plata taxelor.
Pierderea de venituri bugetare este data de relatia:
PB = Q*N-Q2
Pierderea din venituri reprezinta diferenta beneficiul consumatorului (asa cum este
indicat de curba cererii) si costurile corespunzatoare care ar fi rezultat pentru
producerea acestor bunuri (cum sunt indicate n functia costurilor de productie
atunci cnd T=15 unitati si nu catre curba de aprovizionare atunci cnd T=0).
Pierderea din dislocare a ntreprinderilor cu costuri scazute catre ntreprinderile cu
costuri ridicate poate excede n descurajarea consumului.
Un guvern care mpinge taxele att de sus nct sa inverseze ordinea furnizorilor
se va gasi pe partea gresita a curbei lui Laffer, cu o discontinuitate n caderea la
nivelul taxelor la care talentele se inverseaza si vor produce evazionisti cei mai
buni.
Reprezentarea grafica a
pierderilor de venituri bugetare
n functie de nivelul taxelor:
nr.21.
Indicatori
T.
Teg
al
Cantitatea de
T.
Tabelul
Teg
T.
al
al
100
1010
1000
marfuri (Q)
Pretul de vnzare
1001
(P)
Veniturile
Teg
1000
1010
5000
4000
bugetare (R)
900
Figura 4
Consideram
ca
piata
accepta un pret de 12
unitati pe unitatea de
produs, iar taxa datorata
bugetului de stat este 5
unitati. Primul producator
are costul de productie
de 8 unitati, iar costul
total este de 13 unitati.
La acest cost este posibil
ca aceasta sa nu mai
Figura 5
Impozitul indirect, asupra cifrei de afaceri, va fi retinut automat din ncasarile prin
contul bancar al societatii. Aceasta presupune ca toate ncasarile si platile
(fluxurile de numerar) sa fie efectuate numai prin decontare bancara. n acest fel,
exista un control strict asupra veniturilor si a cheltuielilor agentului economic, iar
facturarea
acestora, asa cum prevede si legislatia actuala din tara noastra. Impozitul pe profit
va fi calculat asupra profitului impozabil si va fi achitat de societate trimestrial sau
semestrial, pentru a permite acesteia sa-si creeze fluxuri
de trezorerie n
Exemplu:
Societatea comerciala Alfa SA are o cifra de afaceri anuala de 10 miliarde de lei
iar valoarea adaugata (adaosul comercial ) este de 15% rezultnd un beneficiu de
aproximativ 1,3 miliarde lei. Teoretic agentul economic ar trebui sa achite la bugetul
statului urmatoarele sume:
-
maxima de plata de 572 milioane lei, nsa aceasta este suma maxima ce
poate fi platita de agentul economic, dar aceasta se poate diminua tinnd
cont de deducerile care le poate face asupra cheltuielilor si a TVA
ajungnd uneori sa nu se plateasca nici o suma la buget. La acestea se mai
adauga celelalte impozite directe si indirecte pe care trebuie sa le achite
agentul economic (impozit pe salarii, contributii sociale, accize, taxe etc.)
Prin aplicarea unei cote unice, spre exemplu, de 2% aplicata asupra cifrei de
afaceri, agentul economic ar plati un impozit anual de 200 milioane de lei, fara
Tabelul nr. 22
Impozitele achitate de agentii economici n sistemul actual
milioane lei
Impozite
SC ALFA
Cifra de afaceri
Profit
SC BETA
10000
5000
1300
TVA de plata
247
Impozit pe profit
325
Impozit pe salarii
250
Cotizatii sociale
300
110
Alte impozite
200
150
1322
260
Total
Tabelul nr. 23
Impozitele achitate de agentii economici n sistemul propus
milioane lei
Impozite
SC ALFA
Cifra de afaceri
Profit
SC BETA
10000
5000
1300
200
100
Impozit pe profit
325
Total
525
100
cota de impozit.
Aplicarea acestui procedeu poate avea deficiente n stabilirea cotei de impozit
aplicata asupra cifrei de afaceri astfel nct sa nu influenteze asupra
fiscala acestora;
- introducerea n scoli a orelor de educatie fiscala pentru a da la timp o
internationale de contabilitate.
Elaborarea unei legi pentru combaterea evaziunii fiscale care sa cuprinda toate
faptele de frauda identificate de catre organele de control fiscal pna la acel
moment si stabilirea de masuri si sa aiba n vedere recuperarea, n primul rnd, a
creantelor bugetare, a prejudiciilor produse prin evaziune si frauda fiscala, si
actualizarea legii la noi fapte descoperite de catre organele de control si sa
prevada n cuprinsul ei actiuni cum ar fi:
distrugerea documentelor de evidenta contabila;
falsificarea documentelor de evidenta contabila sau tinerea incompleta a
acestora;
oferirea de informatii false sau necooperarea cu organele de control;
raportat.
Aceste masuri trebuie aplicate cu fermitate de catre organele statului si respectate de
toti contribuabilii.
Pentru combaterea evaziunii fiscale nationale guvernul poate actiona mai usor prin
sistemul legislativ sau prin autoritatile statului. Problemele apar n cazul evaziunii
fiscale internationale unde guvernele nu pot sa intervina direct. Asa cum am
prezentat n capitolele anterioare paradisurile fiscale ofera investitorilor avantaje
pe care tarile de resedinta nu le poate oferi, respectiv: impozite reduse sau nule,
secretul operatiunilor efectuate, pastrarea secretului bancar, stabilitate politica, un
sistem bancar dezvoltat, infrastructura, legaturi cu exteriorul, telecomunicatii etc.
Toate aceste state refuza sa ncheie acorduri bilaterale cu celelalte state unde
ntreprinderile si au sediul social privind informatii despre contribuabili. n aceste
conditii verificarea veniturilor contribuabililor este aproape imposibil de efectuat de
catre institutiile guvernamentale, bugetul statului pierznd anual sume importante
care n mod normal i se cuvin.
Masurile de combatere a evaziunii fiscale internationale sunt mai dificil de instituit
si de aplicat deoarece vizeaza n primul rnd relatiile dintre aceste state. Masurile
care se impun sunt:
- excluderea persoanelor beneficiare a facilitatilor din paradisurile fiscale din
importate prin aceste tari sau impozitarea n functie de valoarea din tara
de origine a marfurilor;
- impozitarea discriminatorie a transferurilor bancare din si n aceste tari;
- obligativitatea platii de impozite de catre persoanele care si muta
Controlul fiscal este pentru guvern, prin reprezentantii sai legali, arma principala
n lupta si combaterea evaziunii fiscale. De organizarea si eficienta controlului
financiar depinde gradul de colectare a veniturilor bugetare si micsorarea fraudei
si evaziunii fiscale. Diversitatea si complexitatea fenomenelor economice, precum
si a celor financiare, ce decurg n mod necesar din problematica tranzitiei catre
economia libera, o importanta deosebita o are ntarirea rolului si interventiei
prompte a organelor statului si societatii civile, a structurilor organizatorice si
functionale ale aparatului specializat de control pe toate laturile economicosociale.
Perfectionarea controlului fiscal, ca prghie de combatere a evaziunii fiscale,
trebuie sa urmareasca n primul rnd:
- organizarea structurilor de control fiscal, planificarea si strategia
programului de control;
- specializarea personalului din structura controlului fiscal;
- eliminarea coruptiei.
strategia de control
Organizarea structurilor de control fiscal a facut parte din obiectivul reformelor
fiscale ale mai multor tari. Si tara noastra, o data cu trecerea la economia de piata,
a trecut la reorganizarea controlului avnd n vedere noile conditii. nsa, organele
de control au fost nfiintate fie prin copierea lor dupa modelul tarilor dezvoltate
prin nfiintarea sau renfiintarea unor organisme noi (Curtea de Conturi, Garda
Financiara, Politia economico-financiara) sau specializarea celor existente
(Controlul financiar de stat, Administratiile financiare). Aceste organe de control sau dovedit ineficiente n realizarea obiectivelor pentru care au fost create,
respectiv, colectarea veniturilor bugetare si combaterea evaziunii si fraudei fiscale.
Cauzele care au dus la ineficienta acestora au fost: controlul fiscal a fost folosit ca
instrument pentru actiuni populiste, pentru a-si crea o imagine pozitiva n viziunea
contribuabililor aratnd ca o parte din agentii economici sunt vinovati de
neajunsurile si nendeplinirea programelor de guvernare prin actiuni n locurile
publice (piete, centre comerciale, artere rutiere) sau pentru protejarea clientelei
politice, controlul fiind folosit ca mijloc de a elimina concurenta sau pentru
atragerea de noi clienti; incompetenta (multi inspectori au fost angajati n baza
unor testari superficiale sau prin relatii), nivelul scazut al salarizarii, slaba dotare
materiala (lipsa tehnicii de calcul, a mijloacelor de transport, mijloace de informare),
coruptie, traficul de influenta, deficiente n management (conducatorii institutiilor au
fost promovati pe criterii politice, unii neavnd pregatirea profesionala n domeniu),
multe controale au fost efectuate fara respectarea prevederilor legale, au fost
rambursate de la bugetul statului impozite (n special TVA) n baza unor documente
fictive sau au fost ncasate comisioane pentru rambursarea legala a taxelor. Toate
acestea au dus la cresterea evaziunii fiscale, deficite bugetare foarte mari,
nendeplinirea programelor de reforma si saracirea populatiei.
b.
controlului
interzicerea efectuarii de control fiscal de catre alte organe ale statului; Scopul
Controlul unei societati comerciale va avea un impact direct asupra afacerii prin
asigurarea colectarii sumei corecte de impozite si prin asigurarea unei ndrumari
specifice despre modul cum sa se conformeze n viitor. Important este ca
controlul sa aiba un efect direct asupra celorlalte societati neverificate. Acest efect
nseamna constiinciozitatea administratorilor ca anumite afaceri sunt alese,
controlate si determinate sa plateasca impozite, penalitati si dobnzi si sa-i
determine pe acestia sa se conformeze mai bine legilor si cerintelor fiscale.
Un rol important n cadrul controlului fiscal l are ntocmirea de planuri strategice
pentru a duce la ndeplinire munca institutiei. Strategiile misiunii de control sunt:
1.
planul de control;
3.
Tipul
Nr.
contribuabilului
contribuabililor
total
al Nr.
Procentul
Grad
contrib.
contrib.
acoperire
selectati
selectati
2
2/1
C.
mi
ci
verificate
de
controlului
2*4
5/1
medii C
mari
Odata ce controlorul a strns toate informatiile pe care le-a putut obtine si le-a studiat
aceasta trebuie sa pregateasca controlul propriu-zis. Etapele controlului sunt
urmatoarele :
a.
b.
mai mare.
2.
3.
controalele interne;
4.
5.
6.
7.
8.
echipamentele utilizate;
9.
10.
TOTAL VENITURI
SUME
CHELTUIELI
SUME
6000
3000
5000 ALIMENTE
8000
6000
SI BIJUTERII TRANSPORT
3000
4000
DIVERSE
5000
DEPOZIT
BANCAR
35000
TOTAL
SURSE
25000
DECLARATE
1000
VENIT ADITIONAL
Studii de caz privind determinarea veniturilor nedeclarate:
A.
C.
Eliminarea coruptiei
a.
b.
d.
e.
f.
3.
1.
2.
curente;
- birocratia si incompetenta;
Multi functionari si oameni politici sunt implicati n activitatea unor agenti economici
(administratori, cenzori, membrii ai consiliilor de administratie etc.), fiind interesati
de bunul mers a acestora fiind protejate de eventualele controale ale organelor
abilitate. O parte din functionari lucreaza n cadrul sistemului de control sau n posturi de
decizie tocmai pentru a-si proteja afacerile.
Desi legile aparute dupa 1990 au prevazut ca functionarii publici sa nu fie implicati
n activitatea societatilor comerciale, acestia nu au renuntat nici la afaceri, nici la
functii din administratia publica, cesionnd conducerea societatii pe numele
rudelor sau apropiatilor acestora.
ntre coruptie si evaziunea fiscala exista o legatura interdependenta. Astfel n
tarile scandinave unde coruptia este aproape inexistenta (n Finlanda si
Danemarca este zero) si evaziunea fiscala are valori foarte mici (Danemarca 2%,
Finlanda 1,5%, Suedia 7%). Anual, datorita coruptiei, sunt deturnate 80 miliarde
de dolari. Un raport al IMD International din iulie 2002 se arata ca exista un
raport strns ntre coruptie, competitivitate si evaziune fiscala, ntocmind un raport
a celor mai competitive sunt mai putin corupte, pozitia 1 corespunde celei mai putin
corupte:
Tabelul nr. 24
Raportul privind coruptia n perioada 2000-2001
Pozitie 2000
Pozitie 2001 16
Tara Statele
14
Unite
41
61
Singapore
98
11
Finlanda
38
Luxemburg
57
34
Olanda Africa
54
52
de Sud
79
50
Argentina
50
82
Turcia Rusia
60
Columbia
2.
5.
6.
c.
sanctiunii contraventionale;
d.
e.
nchiderea unitatii;
f.
g.
Crearea si existenta unei societati perfecte n care toti membrii societatii sa fie
cinstiti, onesti, sa desfasoare o activitate productiva, sa si plateasca toate
impozitele si taxele care le datoreaza, sa nu existe crime, infractiuni, coruptie, sa
fie respectata legea este o utopie. Toate acestea ar fi posibile numai n cazul n
care exista numai proprietate publica sau numai proprietate privata, ceea ce este
de asemenea, o utopie.
Existenta celor doua forme de proprietate, publica si privata, creeaza distorsiuni
n realizarea societatii perfecte. Distorsiunile apar n functie de gradul de ntindere
a unui forme de societate. Proprietatea publica are nevoie de resurse pentru a
acoperii cheltuielile pe care le angajeaza, marimea lor fiind data de ponderea
acesteia n cadrul economiei nationale. Sursa principala de venituri sunt n
principal impozitele si taxele pe care le ncaseaza de la persoanele fizice si de
la ntreprinderile private.
Persoanele fizice si ntreprinderile private obtin venituri, si n functie de
rentabilitate, beneficii. De o parte din aceste beneficii trebuie sa renunte pe cale
impozitului si sa le vireze la bugetul statului.
Numai ca renuntarea la o parte din beneficiile obtinute nu este prea usoara, de aici
apare izvorul evaziunii fiscale.
Linia evaziunii fiscale este data de urmatoarea linie cauzala:
PRESIUN
RGANIZARE
EVAZIUNE
STAT
FISCALA
CORUPTIA
S-a acreditat si nca se acrediteaza ideea ca lasnd portite evaziunii fiscale pentru
acumulare de capital n anumite perioade, prin reinvestirea veniturilor astfel create
formnd o baza mai mare de impozitare si recuperarea acestora de catre stat n
perioadelor viitoare.
Si n tara noastra, o data cu trecerea la economia de piata, s-a acreditat aceasta
idee privind acumularea primitiva de capital consecintele fiind starea actuala a
economiei. Aceasta a dus la falimentarea industriei, micsorarea investitilor n
domeniul productiv deoarece au fost efectuate importuri masive de marfuri si
produse la preturi subevaluate care au creat concurenta neloiala pentru
producatorii autohtoni.
Veniturile obtinute din evaziune nu au fost reinvestite n noi capacitati de
productie sau utilitati pentru a se colecta impozite mai mari prin marirea bazei de
impozitare. Aceste venituri au fost transferate n strainatate pentru a acoperii
preturile reale ale marfurilor importate sau reinvestite n alte tari de catre
investitorii straini autorii fraudelor fiscale.
Escaladarea fenomenului evaziunii fiscale n tara noastra a facut ca investitorii
straini importanti din tarile Uniunii Europene si SUA sa evite afacerile n Romnia,
iar o parte din cei care au investit au fost nevoiti sa renunte la investitii sau sa le
transfere n alte tari datorita concurentei neloiale facuta de catre evazionisti.
Fiscalitatea excesiva a obligat agentii economici sa recurga la evaziune fiscala
pentru a-si putea desfasura activitatea sau pentru recuperarea investitiilor
efectuate. Acestia nu au achitat impozitele datorate n termenele legale, nu au
nregistrat n ntregime sau n parte veniturile realizate, au folosit munca la negru
sau declarnd venituri salariale diminuate fata de ct se achita n realitate,
diferenta fiind platita din alte surse legale (dividendele repartizate de actionari) sau
ilegale obtinute pe calea evaziunii fiscale.
Toate tarile cu regimuri comuniste pna n anul 1989 s-au confruntat cu
fenomenul evaziunii fiscale o data cu trecerea la economia de piata. Treptat n
unele tari acest fenomen s-a diminuat prin masurile luate de legiuitori si aplicarea
lor corecta, cum este cazul unor tari ca: Cehia, Polonia, Ungaria, Croatia,
Slovacia si Slovenia, state care au cunoscut o puternica crestere economica n
ultimii ani fiind si candidate la aderarea la Uniunea Europeana, iar n altele ca
Rusia, Ucraina, Bulgaria si Romnia fenomenul s-a accentuat.
Oamenii politici importanti sunt, de obicei, cei mai bogati din tara, sau sunt
reprezentati n structurile de conducere de prepusi pentru a le reprezenta
interesele sau pentru a le proteja afacerile n special de controalele fiscale.
Paradoxal, desi aceste societati nu si platesc corect impozitele sau nu au platit
niciodata impozite, ei sunt de multe ori beneficiarii fondurilor de la bugetul statului.
Factorul politic acapareaza pozitii si atentii importante n viata economica si
sociala a Romniei, care a avut o contributie importanta la originea perturbatiilor
majore de la nivelul economiei nationale, si tot lui i revine, misiunea atenuarii si
nlaturarii lor.
Evaziunea fiscala a devenit de-a lungul timpului un fenomen international.
Liberalizarea schimburilor comerciale si libertatea de circulatie a individului au
creat premisele accentuarii acestui fenomen. Multe tari (aproximativ 75) au
devenit paradisuri fiscale (offshore) fiind refugii pentru multe societati, n special
societatile multinationale, care si transfera si impoziteaza veniturile la cote foarte
mici n comparatie cu tarile de origine, bugetele statelor respective fiindu-le
micsorate ncasarile cu sume considerabile. n aceste cazuri guvernele tarilor
respective nu pot lua masuri directe mpotriva combaterii fenomenului de evaziune
fiscala. Prin aceste tari se efectueaza majoritatea importurile si exporturilor,
preturile marfurilor fiind reglate astfel nct n tarile de origine sa fie obtinute
beneficii minime.
De asemenea, cetatenii straini care si nfiinteaza societati comerciale pe
teritoriul altor state, eludeaza fiscul si legile fiscale deoarece ntreprinderile pe
care le nfiinteaza, nu detin active corporale (nu efectueaza investitii n mijloace
fixe sau constructii, toate beneficiile legale si ilegale sunt transferate n tara de
origine) si pot oricnd parasi tara n cazul n care apar probleme cu autoritatile.
ANEXA nr. 1
1.
impozitului pe profit.
Descrierea fenomenului: o societate comerciala importa ncaltaminte,
2.
respectiv 10000 perechi pantofi din piele. Pretul de vnzare al producatorului din
tara de origine este de 20 USD pe pereche, dar factura de vnzare externa este
ntocmita pentru pretul de 1 USD pe pereche. Marfurile sunt declarate n vama ca
pantofi din nlocuitori din piele si sunt vamuite la valoarea subevaluata de 1 USD
perechea
(fara
fi
declarate
contravaloare
transportului,
asigurarilor,
tranzactiei
comerciale;
- nu a depus la organele fiscale raportarile periodice;
- societatea cumparatoare nu detinea copie dupa nstiintarea de platitor
de impozite;
- factura de aprovizionare nu apartinea societatii furnizoare;
Baza legala:
IMPORTATOR
FIRMA FICTIVA
ANEXA nr. 2
1.
urmatoarelor sume:
- TVA 10 miliarde lei;
- accize 7 miliarde lei.
2.
desfasoara
3.
cererea de
4.
EXPORTATOR
BULGARIA
DOCUMENT
E FICTI
PRODUCATORI
CLANDESTINI
COMERCIANT
COMERCIANT
ANEXA nr. 3
Descrierea fenomenului
Baza legala:
IMPORTATO
R
RAFINARIE
IMPORTATO R
SC
ALFA
BUCURESTI
SA
FICTIVA 3
IRMA
FIRMA
FICTIVA 1
FIRMA
FICTIVA
IRMA
FICTIVA
FIRMA5
FICTIVA 2
BENZINARI
I
jumatate din impozite nu sunt achitate sau sunt sustrase la bugetul statului de
societatile care produc si comercializeaza produse petroliere.
ANEXA nr. 4
1.
profit
juridic
o persoana juridica dintr-un offshore face o investitie importanta n tara noastra prin
construirea unui centru comercial. Dupa finalizarea investitiei, spatiile construite n
centrul comercial au fost nchiriate la mai multe societati comerciale. Veniturile
obtinute din nchirierea spatiului fiind foarte mari, iar cheltuielile adiacente
nesemnificative, rezultnd un profit impozabil ridicat, societatea avea obligatia de
a calcula nregistra si vira la bugetul statului impozitul pe profit aferent, respectiv
impozitul pe dividende .
Pentru a reduce profitul impozabil societatea comerciala din Romnia a primit si
nregistrat n contabilitate, de la persoana juridica straina din offshore, o factura
de cheltuieli de servicii si management n valoare de aproximativ 4 milioane dolari
(echivalentul profitului impozabil). Serviciile facturate nu au putut fi justificate cu
documente justificative (deconturi, devize, situatii de lucrari etc.). Contravaloarea
facturii a fost achitata imediat la societatea offshore.
3.
cheltuielile
Baza legala:
SOCIETATEA
COMERCIALA
ROMNIA
CHITARE
CONTRA
VALOAR
E
ANEXA nr. 5
speciale de
produse petroliere angro catre diferite benzinarii din tara a constatat ca datorita
concurentei si a preturilor pietei beneficiile sale au scazut. Avnd n vedere ca
pentru aproape toti carburantii care se comercializeaza prin benzinarii pentru
alimentarea autovehiculelor contin n pretul de vnzare si TVA, accize si taxa
speciala de modernizare a drumurilor publice care-i ridica substantial si
micsoreaza beneficiile. Societatea a achizitionat de la mai multe rafinarii diferite
fractii (derivate) rezultate din prelucrarea titeiului (solventi, benzen, toluen,
combustibil usor lichid) amestecate n diferite proportii, rezultnd produse
petroliere apropiate de caracteristicile benzinei si motorinei, dar de calitate
inferioara. Aceste fractii nu sunt accizate si nu sunt supuse taxei speciale de
modernizare a drumurilor publice. Produsele rezulte au fost vndute, prin
intermediul unor societati fictive, la diferite benzinarii si apoi catre consumatori ca
si combustibili la pretul pietei. Pretul de achizitie al acestor produse este de cinci
ori mai mic dect pretul de vnzare.
Prejudiciul: s-a dispus societatii plata la bugetul statului a accizei,
a taxei
3.
IRMA ANGRO
AMESTECARE
PRODUSE
AFINARIE
FRACTII
FIRMA FICTIVA
BENZINARIE
BENZINARIE
ANEXA nr. 6
Descrierea fenomenului:
Prejudiciul:
Baza legala:
si juridice nerezidente;
- legislatia privind taxa pe valoarea adaugata;
ANEXA nr. 7
Descrierea fenomenului:
Prejudiciul:
Baza legala:
ANEXA nr. 8
EXPLICATII
2000
2001 2001/2000
5
6
1,1
6,5
1,2
6,3
0,1%
0,2%
ANEXA nr.9
INISTERUL
FINANTELOR PUBLICE
IRECTIA GENERALA DE
NDRUMARE SI CONTROL FISCAL
GARDA FINANCIARA
CENTRALA
IRECTIA GENERALA A
FINANTELOR PUBLICE
JUDETENE
IRECTIA DE CONTROL
FINANCIAR FISCAL
ECTIILE GARZII
FINANCIARE
BIBLIOGRAFIE
Aslan Theodor
Bistriceanu
Gheorghe
Bistriceanu
Gheorghe
Adochitei Mihai
Negrea Emil
Bostan Ionel
Boulescu Mircea
Ghita Marcel
Clocotici Dorin
Condescu Virgil
Craciun Stefan
Dauphin Claude
Euzeby Albert
Geoffroy J.B.
Makin H.H.
Omstein H.J.
Mosteanu Tatiana
Zuca Stefan
Musgrave R.A
Palda Filip
Roman Constantin
Simionescu Nicolae
Stan I.D.
Stancu Ion
Stancu Ion
Stanescu C-tin
Isfanescu Aurel
Baicusi Adrian
Swartz T.R.
Topciu Constantin
Vintila Georgeta
Villemont D.
Vintila Georgeta
Calin Magdalena
Vintila Nicoleta
Vintila Georgeta
Juravle Vasile
***
* **
* **
* **
* **
* **
* **
* **
* **
* **
* **
* **
* **
* **
* **
* **
* **
* **
* **
* **
* **
* **
* **
* **
* **
* **
* **
Anuarul
statistic
al
Romniei
anii
1997-2001
***
***
***
***