Dragoste n-are cuvinte

Tu ai o lume doar a ta
Cu anotimpuri personalizate dupa bunul plac in ea.
Douazeci si ceva de feluri de primaveri si cam tot atatea veri...
Ai si o toamna; si ea, la fel ca lumea si ca orice altceva, surpriza!
Da, in felul ei, tot doar a ta...
Acolo, printre frunze sub picioare, acorduri de vioare,
Ceai de lacramioare si cam tot ce simti ca doare,
Inspiri vid, expiri splendoare.
Ai chiar si iarna, dar e scurta tare;
O tii mai mult pentru Craciun si pentru sentimental
Pe care ti-l da, mereu, prima ninsoare.
Cai cu cornete de inghetata infipte-n frunte alearga hotarati,
Spre nicaieri, realul sa-l infrunte.
Cu nuante inca nedescoperite si colturi perfect drepte, rotunjite,
Lumea ta, redusa matematic, simplificata, in ochii mei arata cam asa:
Utopia + Narnia + realul fabulos + de n ori aleluia!
Magie nu e cand scoti un iepure din palarie!
Magie este cand te indragostesti!
Cand fara franghii, parghii sau alte hardughii, pur si simplu levitezi!
Cand din nori faci trambuline si sari asa, ca un tampit, de bucurie!
Cand directia colturilor gurii ei iti indica drumul spre extaz,
Sau, dupa caz, spre agonie.
Cand doar ea te stie pe interior si te tine asa, adanc
Ascuns de ochii celorlalti, ai tuturor.
Cand transforma lipsa-n dor.
Cand se face mica, mica, suparata, ghemuita,
Cand chiar crede ca dispare daca se urca in masina
Si pleaca singura la mare.
Adevarat numar de iluzionism cand, tip-til, se ascunde toata
In spatele palmelor ei, de copil; enervant de adorabil!

Cand crede ca isi alungeste oricum prea infinitele gene, cu o tampenie de rimel,
Cand isi lasa parul liber sa treaca soarele de orice anotimp prin el
Cand ma face sa asist neputincios, inert, la dulcele macel.
Magie e atunci cand bate din picior, imperativ, si spune stop!
Iar timpul, naiv, o ia in serios si chiar se-opreste-n loc...
Magie e atunci cand abia astept sa adoarma,
Sa ma uit la ea cum tresare-n somn, parca gadilata de o zana buna,
Mai stii cand te-am indragostit de mine?
Cand imi hraneam sufletul cu ce plantam in mintea ta
Cand traiam de pe azi pe maine?
Tii minte cum iti furam pe ascuns priviri?
Le numaram copilareste, pe degete, cu mainile la spate,
Sa nu ma desconspiri.
Vreau sa-ti mai eliberezi parul din strasnica stransoare
Sa ti-l reversi asupra mea in valuri de candoare.
Vreau sa ma inec in valuri de brunet, saten, roscat si blond,
Sa trag pe nas vers alb, in piept, sa uit de forme fara fond!
Dragoste n-are plural cum nici "te iubesc" nu e urmat de virgula si dar.
E un dar pe care il oferi fara sa vrei ceva in schimb,
Il dai pentru ca fara sa-l ceri, il ai.
Nu poti sa stai cu un "te iubesc", nespus,
Pentru ca pentru "te iubesc", Soarele nu a murit, El a apus.
'Te iubesc" trebuie tipat!
Sau... pregatit din timp, spus pe un glas fricos si tremurat.
"Te iubesc" trebuie simtit, dat tot, te iubesc nu poate fi-mpartit.
Nu este numar par, asa ca nu mai incercati, nu poate fi divizat in mod egal!
"Te iubesc" e atunci cand nu ai timp de sute de cuvinte,
Cand dragostea e tot ce ai, cand nu mai ai nevoie si de minte.
Dragostea, ca tot veni vorba, din nou, de ea,
este o stare maturata, de-ndragosteala, dintre un el si-o ea.
Dragostea n-are plural, cum nici "te iubesc" nu e urmat de virgula si dar!