Sunteți pe pagina 1din 11

Unitatea de nvare 1

ROLUL I FUNCIILE FINANELOR PUBLICE


Timp necesar: 45 minute
1. Serviciile publice
2. Conceptul de finane publice i funciile acestora

1. Serviciile publice
ntr-o accepiune larg a sferei sale de activitate, Statul produce bunuri i servicii
foarte diverse, de la educaie la electricitate i de la aprare nional la anumite servicii
bancare. n pofida marilor diversiti, aceste produse pot fi grupate n dou categorii
distincte:
pe de o parte, prin intermediul administraiilor publice, Statul produce servicii
colective cu titlu gratuit sau semi-gratuit, cum sunt cele referitoare la educaie,
aprare, sntate;
pe de alt parte, prin intrprinderile publice, Statul produce bunuri i servicii necesare
populaiei, la preuri mai mult sau mai puin la nivelul pieei - spre exemplu: energie
electric, servicii de transport etc.Utilizarea echipamentelor colective municipale,
apelarea la serviciile nvmntului public, protecia oferit de poliie sau de armata
naional, accesul la ngrijirea sntii .a. decurg din ceea ce este denumit, cu termen
generic, economie public necomercial, adic producia i consumul de servicii
colective.
Sub denumirea de servicii colective sunt desemnate serviciile prestate cu titlu gratuit
sau semi-gratuit i finanate de o autoritate public - central sau local. Exist o mare
diversitate, att n ceea ce privete natura acestor servicii, ct i a organizaiilor care le
produc:
serviciile oferite pot fi din domeniul nvmntului, sntii publice, justiiei,
telecomunicaiilor, etc.;
productorii ofertani pot fi Statul central, colectivitile locale, organismele de
securitate social .a.
n ceea ce privete natura serviciilor colective, bunurilor i serviciilor productive - sau
comerciale - li se opun serviciile colective - sau necomerciale. Dac primele fac obiectul unui
consum individualizat, cele din urm se numesc adesea invizibile, n sensul c n cele mai
multe cazuri, nu se poate preciza a priori care sunt beneficiarii acestor prestaii. De asemenea,
bunurile comerciale sunt vndute pe pia la un pre remuneratoriu pentru productori, n timp
ce serviciile colective sunt furnizate cu titlu gratuit sau parial gratuit.
n previzionarea activitii sale economice att pentru o perioad scurt ct i pentru
una mai lung de timp, Statul este pus n situaia de a alege ntre mai multe i dificile
alternative, referitoare la natura serviciilor colective i rolul acestora n societate:
alternative legate de mecanismele pieei concureniale:

00:00

- care ar fi nivelul ce trebuie fixat pentru ofert


- cum s stabileasc preul sau tariful serviciilor
- cum s evite risipa n consumul acestora.
alternative care privesc situaia economic. ntr-un context de criz global - i n special
al unei crize financiare cu care s-ar confrunta autoritatea public - producia degajat de
aceasta ar trebui s evolueze n sensul unei restrngeri de activitate sau ntr-un context
mai larg de cutare a mijloacelor de amplificare a procesului de economisire.
alternative referitoare chiar la activitatea productiv. n imposibilitatea de a realiza n
acelai timp cantitate i calitate n ceea ce privete serviciile colective, ce ar trebui ales
dintre acestea, n conjunctura economico-social dat.
Un bun sau un serviciu public va fi definit prin caracteristicile urmtoare:

este destinat consumului public n general i dac o persoan l consum,


aceasta nu mpiedic consumul, din acelai bun, al altei persoane;
persoanele care nu pot plti pentru bunul sau serviciul respectiv nu pot fi excluse
de la consumarea acestuia;
este accesibil tuturor sau majoritii beneficiarilor int sau publicului larg i este
finanat din fonduri publice;
producerea sau executarea bunului / serviciului public nu se realizeaz n scopul
obinerii de profit, ci din consideraii de strategie social, politic, economic sau
legislativ.
Invers, un bun sau un serviciu privat este acela care nu ndeplinete aceste
caracteristici, ceea ce nseamn c:
serviciul este utilizat numai de cei care pltesc pentru el;
persoanele care nu-l pot plti sunt excluse de la folosirea acestuia;
producerea sa este realizat n scopul de a obine profit;
nu este destinat consumului public;
realizarea sa este finanat din surse private.
n concluzie, din punct de vedere operaional, sintagma "serviciu public" desemneaz
o activitate de interes general pentru colectivitatea uman la care se refer, iar din punct de
vedere instituional, serviciul public desemneaz o persoan juridic, privat sau public prin
care se realizeaz o activitate de interes general.
Criterii de clasificare a serviciilor ca bunuri private, publice sau mixte :
din punct de vedere economic:
Analiznd ponderile caracteristicilor, acele bunuri ce se apreciaz ca avnd o trstur
puternic "economic" pot fi introduse n procesul de privatizare, adic de ncredinare a
gestionrii ctre sectorrul privat. Serviciile cu caraceristici preponderent sociale, politice sau
legale sunt considerate ca fiind de natur mai apropiat de serviciile publice.
din punctul de vedere al ofertanilor de servicii publice:
Fa de aceste considerente, cea mai mare parte a serviciilor / bunurilor ce se nscriu
n schema de clasificare nu pot fi delimitate net ca fiind servicii publice sau servicii private,
ci mai curnd sunt mixte, deoarece au caracteristici i dintr-o categorie i din cealalt, n
proporii diferite.
Mai mult, gama de servicii publice pe care o realizeaz o autoritate public - central
sau local - variaz n funcie de organizarea administrativ a statului, inclusiv de performana
administraiei publice n ansamblul ei.

1.

Echitatea orizontal la nivelul rii nu se refer la :


a) echitatea att ntre regiuni ;
b) echitatea ntre diversele grupri socio-economice n cadrul societii ;
c) echitatea dintre diversele grupri profesionale.

2.

Numii trei dintre cele mai importante caracteritici ale unui bun sau serviciu
public :
a) .
b)
c)

Rspuns
este destinat consumului public n general i dac o persoan l consum, aceasta
nu mpiedic consumul, din acelai bun, al altei persoane;

persoanele care nu pot plti pentru bunul sau serviciul respectiv nu pot fi excluse
de la consumarea acestuia;

este accesibil tuturor sau majoritii beneficiarilor int sau publicului larg i este
finanat din fonduri publice;

producerea sau executarea bunului / serviciului public nu se realizeaz n scopul


obinerii de profit, ci din consideraii de strategie social, politic, economic sau
legislativ.
3.

Numii trei aspecte care deosebesc un bun privat de un bun public.


a) .
b) .
c) ..
1.
2.
3.
4.
5.

serviciul este utilizat numai de cei care pltesc pentru el;


persoanele care nu-l pot plti sunt excluse de la folosirea acestuia;
producerea sa este realizat n scopul de a obine profit;
nu este destinat consumului public;
realizarea sa este finanat din surse private.

4. Ce nseamn, din punct de vedere instituional, un serviciu public :


a) o autoritate public ce realizeaz o activitate pentru polulaie ;
b) o persoan juridic, privat sau public prin care se realizeaz o activitate de interes
general;
c) o persoan juridic cu capital de stat care realizeaz o activitate n interesul
populaiei.
5.

Principalele criterii de clasificare a bunurilor i serviciilor n categoria bunuri i


servicii publice in seama de:
a) criteriul economic, potrivit cruia bunurile ce se apreciaz ca avnd o
trstur puternic "economic" pot fi introduse n procesul de privatizare,
adic de ncredinare a gestionrii ctre sectorrul privat. Serviciile cu
caraceristici preponderent sociale, politice sau legale sunt considerate ca fiind
de natur mai apropiat de serviciile publice ;
b) criteriul financiar, potrvit cruia un serviciu este public dac aduce mai multe
venitiri publice ;
c) criteriul administrativ, care impune ca ofertanii de sesrvicii publice s dspun
de capital propriu sau de stat suficient pentru a fi capabili s realizeze servicii
publice gratuite ctre populaie.

6. Exist situaii n care statul nu poate lsa jocului liber al concurenei ntreaga
responsabilitate a distribuirii resurselor, cnd concurena nu funcioneaz foarte bine
(aa numitele situaii (numite "eecul pieei"). Aceste situaii pot fi legate de producia
anumitor bunuri i servicii speciale i anume:
a)

bunurile i serviciile care se consum n mod obinuit, cum sunt alimentele,


obiectele de mbrcminte i nclminte etc.;

b) bunurile i serviciile al cror pre este imposibil de evaluat, ca de exemplu


aprarea sau poliia ;
c)

serviciile, ca de exemplu ridicarea deeurilor (gunoaielor) menajere, care sunt


destinate s rezolve problemele de externalitate.
Menionai care dintre situaii nu este adevrat.

2. Conceptul de finane publice i funciile acestora


Sistemul economic este unul dintre cele mai importante, de rezultatele economice
depinzand in cea mai mare masura atat calitatea vietii populatiei, cat si pozitia tarii in plan
international.
Sistemul economic adoptat la nivel national trebuie sa tina seama de conditiile
concrete din fiecare etapa istorica. El va trebui sa dispuna de o relativa stabilitate, respectiv
reglarea activitatii economice se va realiza fie prin mijlocirea pietei concurentiale, fie prin
intermediul planului de stat, cu caracter preponderent imperativ. In tarile cu economie
planificata, instrumentul de baza al conducerii economiei nationale este planul directiva, in
timp ce in tarile cu economie de piata, rolul hotarator in reglarea (autoreglarea) proceselor
economice il are piata concurentiala.
Mecanismul economic este o modalitate de functionare a sistemului economic si a
componentelor sale; el este format din totalitatea principiilor, corelatiilor, formelor,
metodelor, instrumentelor si parghiilor economice, reglementate legal, pe baza carora si prin
care agentii economici realizeaza, regleaza si perfectioneaza propria lor activitate, tinand
seama de principiul rationalitatii economice. Practic, mecanismul economic este alcatuit dintro serie de subsisteme de functionare si reglare, cum sunt, de pilda, mecanismul preturilor,
mecanismul formarii veniturilor, mecanismele bugetare, mecanismele bursiere etc.
Mecanismul economic caracterizat prin raporturile libere intre agentii economici este denumit
mecanism al economiei de piata, iar cel bazat pe raporturi de comanda mecanism al
economiei planificate.
In vederea stabilirii echilibrului general economic intr-o economie de piata, se
folosesc numeroase mijloace, instrumente, institutii caracteristice piatei concurentiale care
joaca un rol hotarator in reglarea, respectiv autoreglarea, proceselor economice. In tarile cu
economie de piata, si cu atat mai mult in tarile aflate in tranzitie catre o economie de piata,
rolul statului actioneaza pe de o parte ca autoritate publica si, pe de alta parte, ca producator
si consumator de bunuri si servicii, organizator si finantator al asigurarilor si protectiei
sociale, bancher si contractant de imprumuturi, asigurator sau asigurat.
In domeniul financiar, mecanismul adoptat intr-o economie de piata cuprinde
numeroase elemente, prin intermediul carora se produc efecte semnificative in domeniul
financiar, dar si in domenii ce tin de economia reala, sectoarele monetar, valutar etc. Cele mai
importante elemente ale mecanismului financiar sunt:
Elementele mecanismului financiar sunt :
sistemul fondurilor de resurse financiare
parghiile financiare utilizate de stat pentru a influenta activitatea economica
metodele utilizate in managementul financiar
cadrul institutional, respectiv institutiile si organizatiile financiare
cadrul juridic, alcatuit din legi, decrete, hotarari si alte reglementari cu caracter
normativ in domeniul financiar
Statul are un rol hotarator in repartizarea venitului national (a valorii nou create) prin
prelevarea unei cote din acesta la fondurile de resurse financiare publice. De asemenea, statul
influenteaza major activitatea economica prin instrumente economico-financiare, cum sunt:
impozitele si taxele, granturile direcionate sau nu, finantarea din fonduri publice a serviciilor
publice realizate de administraiile centrale i locale, managementul prudenial al creditului i
al dobnzii, cursul de schimb i regimul valutar etc.
Finantele reprezinta relatii de natura economica, exprimate valoric, sub forma
baneasca, ce se stabilesc intre indivizii unei societati, relatii care apar in procesul de
repartizare a valorii nou create in cursul perioadei luata in considerare.

00:45

Cuvantul finante exprima mai multe notiuni, cu sensuri mai inguste sau mai largi,
dupa caz; finante private, finantele intreprinderii, finante publice etc. In prezent, el a capatat
un sens foarte larg, care include bugetul statului, creditul din economie, operatiunile bancare
si bursiere, relatiile cambiale s.a., adica resursele, relatiile si operatiunile banesti.
In sens larg, relatiile financiare sunt de mai multe tipuri:
transfer de resurse financiare fara echivalent si cu titlu nerambursabil; astfel de relatie
financiara este realizata prin intermediul bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului
asigurarilor sociale si fondurilor extrabugetare. Acest tip de relatii financiare
reprezinta finantele in sens restrans;
relatii de credit, cu percepere de dobanda;
transferuri obligatorii sau facultative de resurse banesti, in schimbul unei
contraprestatii de care pot beneficia toti participantii la fonduri sau numai unii dintre
acestia (de exemplu fondurile de asigurari, fondul de somaj .a.
Se disting doua mari categorii de finante, respectiv finantele publice si cele private.
Finantele publice
Finantele publice exprima resursele, cheltuielile, imprumuturile si datoria
administratiei centrale, a celei locale si ale altor institutii publice.
Finantele private
Finantele private se refera la resursele, cheltuielile, imprumuturile primite si acordate,
creantele de incasat si obligatiile de plata, asigurarile si reasigurarile de bunuri, persoane si
raspundere civila.
Relatiile financiare (sau finantele) reprezinta relatiile economice, exprimate valoric,
care apar in procesul repartitiei Produsului Intern Brut, in vederea satisfacerii nevoilor
colective ale societatii.
Scopul finantelor publice este satisfacerea nevoilor generale ale societatii, in timp ce
finantele private sunt dirijate catre desfasurarea activitatii in intreprinderile si institutiile cu
capital privat in conditii de rentabilitate.
Gestiunea finantelor publice este supusa dreptului public (administrativ si
constitutional), iar gestiunea financiara a intreprinderilor private trebuie sa respecte regulile
dreptului comercial.
Finantele publice sunt definite in mai multe feluri:
Fonduri banesti la dispozitia statului - venituri ale statului, resurse banesti
prelevate la dispozitia statului in vederea indeplinirii functiilor si sarcinilor sale,
mijloace de acoperire a cheltuielilor administratiei centrale de stat si ale
colectivitatilor locale etc.
Mijloace de interventie a statului in economie. respectiv impozite, imprumuturi,
alocatii bugetare, subventii si alte parghii sau instrumente cu ajutorul carora statul
influenteaza activitatea economica;
Metode de gestionare a banului public, care includ forme si metode de
administrare si utilizare a resurselor financiare ale statului;
Act juridic - actul de dispozitie autoritara sau contractuala prin care se preia la
dispozitia statului o parte din PIB, in scopul realizarii functiilor si sarcinilor
statului;
Relatii sociale, de natura economica, care apar in procesul constituirii fondurilor
publice de resurse banesti si repartizarii acestora in scopul satisfacerii nevoilor
generale ale societatii.

Procurarea si distribuirea resurselor financiare ale statului se realizeaza in procesul


repartizarii PIB, cu ajutorul unor metode si instrumente specifice, intr-un cadru juridic
adecvat, in scopul satisfacerii nevoilor sociale si al influentarii activitatii economice. aceste
prelevari si redistribuiri de resurse banesti au loc intre persoane fizice si juridice, prin
intermediul autoritatilor publice si afecteaza, direct sau indirect, intreaga economie nationala
si pe toti membrii societatii.
Conceptul finantelor publice cuprinde doua elemente esentiale:
Conceptul economic favorizeaza analiza mijloacelor de interventie a statului prin
intermediul cheltuielilor si veniturilor publice;
Conceptul sociologic, datorit cruia se realizeaza protectia sociala a populatiei.
In procesul de creare si repartizare a produsului social se produc fluxuri materiale si
banesti intre persoanele fizice si juridice participante la viata economico-sociala a societatii.
Finantele publice reprezinta fluxuri banesti care se stabilesc intre persoanele fizice si juridice pe de o parte si stat - pe de alta parte.
Relatiile sociale pe care le exprima finantele publice se grupeaza in doua mari
categorii:
de colectare, respectiv agentii economici si membrii colectivitatii care participa ca
persoane fizice transfera fonduri banesti, fara contraprestatie directa, catre stat, ca
reprezentant al colectivitatii;
de repartitie, respectiv statul dirijeaza fondurile publice catre beneficiarii acestora,
care pot fi agenti economici sau persoane fizice.
Sfera finantelor publice este mai ingusta decat a relatiilor banesti, deoarece ele
presupun numai transferuri de valoare, in timp ce relatia baneasca poate sa faca, pe langa
transferul de valoare, si schimbarea formei valorii, prin relatie reciproca marfa-bani.
La nivel macroeconomic, bugetul de stat reprezinta, intr-o economie de piata, un plan
financiar pe termen scurt. Pentru termene medii sau lungi se elaboreaza bugete-program, prin
care se planifica cheltuielile publice mai indelungate, cum ar investitiile, concomitent cu
prognozarea veniturilor corespunzatoare.
Finantele publice au un rol deosebit de important si, in acelasi timp, activ, atat in
satisfacerea nevoilor populatiei, cat si pentru realizarea obiectivelor economice propuse prin
programele guvernamentale. Acestea reprezinta obiective de interes national, care pot fi
infaptuite pe termen mediu sau lung si cu eforturi financiare considerabile.
In acest sens, din fondurile publice autoritatile competente aloca fonduri (destinaiile
fondurilor publice) pentru:
desfasurarea actiunilor cu caracter social, respectiv pentru educatie si invatamant, in
domeniul sanitar, pentru odihna si tratament, cultura s.a.;
realizarea actiunilor economice in diverse sectoare, cum ar fi: infrastructura feroviara
si rutiera, senalul navigabil si aeroporturile, posta, telefon, telegraf, energia, irigatiile,
exploatarea forestiera etc.;
ordinea interna, apararea tarii si sustinerea relatiilor externe, in scopul acoperirii
necesitatilor de finantare a fortelor armate, a functionarii Presedintiei, Guvernului,
administratiei publice centrale si locale, a institutiilor care mentin ordinea publica si
care indeplinesc relatiile diplomatice ale tarii;
pregatirea profesionala a fortei de munca, astfel incat sa corespunda exigentelor
impuse de conditiile tehnologice noi;

asigurarea si consolidarea democratiei, urmarindu-se respectarea drepturilor


minoritatilor, stabilirea si indeplinirea acordurilor bi si multilaterale, integrarea
europeana;
protejarea mediului inconjurator si desfasurarea de actiuni sustinute in vederea
imbunatatirilor conditiilor de mediu.
Fiecare etapa istorica are prioritatile sale specifice, in functie de situatia concreta in
care se afla viata economico-sociala. Astfel, daca s-a constatat o subdimensionare a resurselor
finantelor publice, aceasta s-a reflectat in neasigurarea cu forta de munca calificata, in
sustinerea necorespunzatoare a activitatilor economice, in calitatea productiei.
Constituirea unor fonduri publice de resurse financiare, precum si gestionarea acestora
reprezinta un proces obiectiv, necesar in toate tarile, indiferent de oranduire sociala,
dezvoltare economica, politica a protectiei sociale etc. Finantele publice isi indeplinesc rolul
in economie prin intermediul a doua functiuni: functia de repartitie si cea de control.
Functia de repartitie a finantelor publice
Functia de repartitie a finantelor publice se manifesta prin doua faze distincte, dar
strict corelate intre ele: constituirea fondurilor publice si distribuirea acestora.
Fondurile publice se formeaza prin transferul catre autoritatile publice de resurse
financiare de la agentii economici (regii autonome, societati comerciale cu capital
majoritar de stat, mixt sau privat, intreprinzatori particulari, institutii publice si unitati
subordonate acestora) si populatie (persoane fizice rezidente in tara sau strainatate)
Formele pe care le imbraca aceste transferuri sunt: impozite, taxe, contributii
pentru asigurari sociale, varsaminte din profitul regiilor autonome, a institutiilor publice,
venituri din valorificarea unor bunuri ale statului etc.; imprumuturi de stat primite de la
persoane juridice si fizice, rambursari de credite acordate, donatii s.a. In cea mai mare
parte, resursele finantelor publice provin din distribuirea valorii adaugate brute
(exprimata, in general, prin macroindicatorul Produs Intern Brut) care a rezultat in
desfasurarea procesului economic. Ele sunt constituite din participarea tuturor sectoarelor
economiei nationale, indiferent de forma de proprietate (de stat, privata, mixta,
cooperatista), precum si de la populatie.
A doua faza a functiei de repartitie a finantelor publice este distribuirea fondurilor
constituite. Aceasta se realizeaza tinand seama de nevoile sociale si economice,
exprimate prin cereri de resurse financiare din partea organismelor abilitate si de
disponibilitatile de astfel de resurse. Atat la proiectarea bugetului de stat, bugetelor
locale, bugetului asigurarilor sociale, cat si in timpul derularii acestora, autoritatile
competente actioneaza pentru echilibrarea cerere-oferta de resurse bugetare, avand in
vedere prioritatile sociale si economice nationale.
Formarea si distribuirea fondurilor publice presupune fluxuri multiple,
provenienta si dimensiunea fondurilor fiind in continua transformare, in functie atat de
performantele economiei, cat si de politica adoptata de autoritatile competente in
domeniul protectiei sociale, dezvoltarii unor sectoare economice, tinand, totodata, seama
de influenta factorilor externi.
Functia de control a finantelor publice
Functia de control a finantelor publice decurge din faptul ca fondurile care se
constituie la bugetul de stat, la bugetele locale si la bugetul asigurarilor sociale apartin intregii
societati. Finantele publice trebuie sa asigure resursele bugetare necesare satisfacerii nevoilor
obstesti; sa dirijeze aceste resurse in functie de prioritatile societatii, prioritati care sunt

stabilite de autoritatile competente; sa determine utilizarea resurselor financiare publice in


conditii de maxima eficienta economica, sociala etc.; sa urmareasca armonizarea intereselor
imediate ale societatii cu cele de perspectiva.
Datorita faptului ca finantele publice provin in cea mai mare parte din distribuirea
valorii nou create la nivel national, a aparut necesitatea controlului riguros asupra formarii,
distribuirii si utilizarii Produsului Intern Brut, concomitent cu pastrarea integritatii si buna
gospodarire a patrimoniului public, precum si incasarea la timp si integrala a creantelor
statului.
Prin exercitarea functiei de control a finantelor publice se impiedica irosirea avutului
obstesc, efectuarea de cheltuieli care nu sunt in concordanta cu prevederile legale in vigoare,
prejudiciul avutului public, in acelasi timp cu actiunile indreptate catre inlaturarea dezordinii
si indisciplinei in gestionarea valorilor publice.
Organele abilitate sa exercite functia de control a finantelor publice au sarcina de a
verifica integritatea avutului public, eficienta utilizarii finantelor publice, legalitatea si
oportunitatea cheltuielilor institutiilor publice, respectarea obligatiilor contractuale, a celor
fata de buget, fata de creditori etc. Acestea sunt :
Parlamentul
Guvernul
Curtea de Conturi
organe ale Ministerului Finantelor Publice (Garda Financiara si Directia Generala a
Controlului Financiar de Stat, Direcia General a Vmilor)
Directiile Generale ale Finantelor Publice din teritoriu
bancile si alte institutii bugetare care participa la executarea de casa a bugetului
controlul financiar intern din intreprinderi cu capital majoritar de stat si institutii
publice
Sfera de control a finantelor publice la nivel national cuprinde activitatea economica,
activitatea de educatie si cea cultural-stiintifica, ocrotirea medicala, protectia si asistenta
sociala, ordinea publica si apararea nationala, promovarea relatiilor cu alte tari.
Pentru fiecare domeniu care face obiectul controlului finantelor publice sunt urmarite
trei aspecte: indeplinirea corespunzatoare a sarcinilor specifice (de exmplu realizarile in
productie, rezultatele in invatamant etc.); respectarea nivelului programat al efortului
financiar al statului pentru sustinerea activitatii; aparitia efectelor utile pentru societate
rezultate in urma desfasurarii activitatii respective, efecte care se pot exprima in bani. In cazul
ultimelor doua aspecte, controlul efect-efort exercitat asupra activitatii economice este
mijlocit de expresia baneasca, respectiv de asa numitul control prin leu. Acesta din urma are,
insa, o sfera mai larga, cuprinzand, pe langa controlul financiar propriu-zis, si formarea
preturilor, circulatia baneasca etc.
Controlul financiar urmareste conditiile in care se formeaza fondurile publice, modul
de repartizare a acestora pe beneficiari, precum si eficienta utilizarii lor de catre institutiile
publice si agentii economici cu capital de stat. El se realizeaza in faza de repartitie si
analizeaza provenienta resurselor si destinatia acestora, nivelul finantelor publice, titlul cu
care se mobilizeaza si cel cu care se repartizeaza fondurile, gradul de fiscalitate (totalul
prelevarilor prin impozite si taxe raportat la Produsul Intern Brut ), gradul de redistribuire
intre diferitele sectoare economico-sociale, zone geografice etc., modul de echilibrare intre
resurse si destinatii, caile de acoperire a necesarului de resurse neacoperit.
Functia de control a finantelor publice este strans legata de functia de repartitie, dar
are o sfera de aplicabilitate mai larga. Cele doua functii se interconditioneaza, respectiv
functia de repartitie creeaza conditiile pentru exercitarea functiei de control, iar aceasta din

urma genereaza alte domenii pentru functia de repartitie, statul foloseste mai multe cai de
prelevare a veniturilor, putandu-se inlocui prelevarea nerambursabila la buget cu avansarea
rambursabila, in functie de conditiile concrete in care se gaseste economia nationala in
momentul respectiv.
Controlul financiar se exercita asupra activitatii productive desfasurate de societatile
comerciale cu capital majoritar de stat, vizand toate elementele productiei (resursele,
rezultetele) pana la incasarea contravalorii finite livrate in afara.
In faza schimbului, controlul financiar verifica realizarea in bani a marfurilor, valoarea
de intrebuintare a acestora, costurile corelate cu pretul de livrare, viteza de circulatie a
marfurilor produse, forta de munca implicata, stocurile de produse finite ce rezulta in urma
desfasurarii procesului de productie-livrare.
In faza consumului, controlul se exercita asupra indicatorilor de performanta a
procesului productiv, respectiv consumul de materii prime, materiale etc., gradul de
valorificare a acestora, coeficientul de scoatere s.a.; rentabilitatea; cursul de revenire la export
etc. Pentru institutiile publice din sfera nemateriala controlul financiar urmareste cheltuielile
materiale in corelatie cu indicatorii specifici de realizare a activitatii proprii.
Rolul bugetului de stat se manifesta in activitatea economica, financiara, dar si in cea
sociala:
din punct de vedere financiar, asigura mobilizarea si distribuirea resurselor financiare
ale statului, permitand acestuia sa-si indeplineasca sarcinile si functiunile;
din punct de vedere economic, bugetul de stat cuprinde o serie de instrumente si
tehnici de interventie in activitatea economico-sociala, prin intermediul carora statul
isi desfasoara politica de stimulare economica si de protectie sociala
Aplicarea de politici fiscale si bugetare implica utilizarea de instrumente adecvate in
vederea realizarii obiectivelor politicii economice promovate de autoritati.
O cerinta fundamentala pentru aplicarea corecta si eficienta a unei politici economice
(inclusiv in domeniul fiscal, bugetar etc.) este studierea in profunzime a mediului economic in
care se aplica aceste politici, cunoasterea caracteristicilor si corelatiilor cauzale stabilite in
cadrul activitatii economico-sociale, pentru a putea prevedea reactia economiei la diversi
stimuli exogeni produsi de actiunea parghiilor utilizate de politicile economice, fiscale,
bugetare, monetare etc.
Formularea si implementarea politicilor economice reprezinta un proces complex, in
care unul dintre cele mai importante roluri il joaca structura institutionala a societatii, inclusiv
reglementarile si procedurile de determinare si implementare a obiectivelor economice. Intr-o
economie de piata, obiectivele la nivel national sunt stabilite in urma dezbaterilor pe scara
larga, care implica participarea institutiilor cheie ale vietii societatii democratice, cum sunt
Parlamentul si executivul, potrivit unor mecanisme statuate prin legile fundamentale ale tarii,
ceea ce presupune aplicarea regulilor impuse de votul majoritar.
Guvernul sau organismele executive sunt organizate in diferite departamente sau
ministere, in vederea aplicarii eficiente a programelor economico-sociale realizate in scopul
atingerii obictivelor propuse, cum ar fi imbunatatirea invatamantului, educatiei, sanatatii,
apararii nationale.Toate aceste programe au o trasatura comuna - necesitatea de finantare a
cheltuielilor proprii.
Intr-o economie planificata, finantarea se realizeaza la nivel centralizat, dirijata cu
scopul de indeplinire a planului, indiferent de cerintele reale ale dezvoltarii tarii.
Intr-o economie de piata, rolul Ministerului Finantelor Publice este preponderent
pentru desfasurarea procesului de finantare a cheltuielilor publice, in conformitate cu politica
fiscala si bugetara care se inscrie in politica economica globala a autoritatilor publice.

Deoarece preturile sunt flexibile, este necesar sa se utilizeze metode si tehnici diferite pentru a
determina nivelul corespunzator al cheltuielilor pentru fiecare departament in parte.

1.
2.
3.
4.

Care este cel mai agregat indicator macroeconomic :


Ce reprezint noiunea de finane:
Precizai care este scopul finanelor publice este:
Cum pot fi definite finanelor publice:

5. Comletai enunul: Relaiile financiare publice n sens restrns


reprezint transferuri de resurse financiare fara echivalent si cu titlu
.........................; astfel de relatie financiara este realizata prin
intermediul bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului
asigurarilor sociale si fondurilor speciale
6. Completai enunul: Relaiile financiare publice n sens larg
cuprind, pe lng transferurile de resurse financiare fr echivalent
i cu titlu nerambursabil i transferuri ........................... sau
.......................... de resurse banesti, in schimbul unei contraprestatii
de care pot beneficia toti participantii la fonduri sau numai unii
dintre acestia (de exemplu fondurile de asigurari, fondul de somaj,
fondul pentru pensia suplimentara)
7. Care sunt formele pe care le mbrac transferurile de la agenii
economici i populaie ctre autoritile publice prin care se
constituie finanele publice
8. Care sunt principalele obiective ale funciei de control a finanelor
publice.
9. Precizai domeniile vieii economico-sociale ale rii n care se
desfoar controlul finanelor publice:
10. Sa se arate care sunt obiectivele controlului exercitat de finanele
publice.

REZUMAT
Serviciile publice se deosebesc de serviciile private pritr-o
serie de caracteristici ce justific gestionarea i finanarea acestora
din fonduri publice.
Finanele publice reprezint instrumentul de intervenie a
autoritilor publice n viaa economico-social, precum
modalitatea prin care statul poate s-i ndeplineasc rolul de furnizor de servicii publice.
Finantele publice isi indeplinesc rolul in economie prin intermediul a doua functiuni:
functia de repartitie si cea de control.
Functia de repartitie a finantelor publice se manifesta prin doua faze distincte, dar strict
corelate intre ele: constituirea fondurilor publice si distribuirea acestora.
Functia de control a finantelor publice decurge din faptul ca fondurile care se
constituie la bugetul de stat, la bugetele locale si la bugetul asigurarilor sociale apartin intregii

societati. Finantele publice trebuie sa asigure resursele bugetare necesare satisfacerii nevoilor
obstesti; sa dirijeze aceste resurse in functie de prioritatile societatii, prioritati care sunt
stabilite de autoritatile competente; sa determine utilizarea resurselor financiare publice in
conditii de maxima eficienta economica, sociala etc.; sa urmareasca armonizarea intereselor
imediate ale societatii cu cele de perspectiva.

Teme
1. Funciile finanelor publice n economiile moderne concureniale
2. Conceptul de finane publice i rolul acestora n economiile moderne

3. Servicii publice i servicii private prezentare comparativ