Sunteți pe pagina 1din 2

Stavrache, hangiu, personajul principal al nuvelei n vreme de razboi de Ion Luca Ca

ragiale este caracterizat att prin modalita?i directe ct ?i indirecte n aceasta ope
ra.
Daca la nceput autorul ne face cuno?tin?a cu omul onest ce-?i apara onoarea famil
iei ?i revoltat pe ac?iunile fratelui sau, pe parcursul desfa?urarii ac?iunii op
erei facem cuno?tin?a cu o alta latura a lui Stavrache, o latura dominata de lac
omie, frica, nelini?te ?i n cele din urma nebunie.
Lacomia lui Stavrache se face vizibila indirect n momentul sosirii n miez de noapt
e a unui grup galagios. De?i popa Iancu l implora sa nu deschida, Stavrache l mping
e pe acesta ntr-o alta camera ?i deschide u?a hanului, caci nu vrea sa piarda cli
en?i. Punctul maxim al lacomiei, din aceasta scena, este atins prin dorin?a hang
iului de a face tot posibilul sa le faca mofturile pentru a avea pe ce sa le ia
ct mai mul?i bani.
Indirect ne este prezentata ?i puterea de convingere a lui Stavrache prin convin
gerea fratelui sau de a pleca la razboi ca voluntar alaturi de clien?ii lui mili
tari. De asemenea Stavrache da dovada de multa n?elepciune ?i ingeniozitate prin
modul n care decide sa-?i scape fratele de necaz, dar ?i de prefacatorie prin con
vingerea militarilor ca Iancu este un simplu ceta?ean dornic sa-?i ajute ?ara.
Stavrache da dovada, indirect, de precau?ie ?i nerabdare la primirea primei scri
sori din partea fratelui sau, nchizndu-se n camera pentru a nu fi surprins ?i desco
perit. Este nemul?umit de ve?tile primite, nciudat ?i intrigat att de faptul ca fr
atele sau s-ar putea ntoarce curnd prin ndeplinirea misiunilor dar ?i de incompeten
?a judecatorilor ce nu fusesera n stare sa afle cine fusese capetenia ho?ilor, ne
mul?umirile ?i intrigarile acestor fapte transformndu-se ntr-o dezamagire totala.
nsa la primirea acestei prime scrisori, autorul ne face ?i o caracterizare direct
a a lui Stavrache, ce este dominat de frica la gndul ca s-ar putea ntmpla ceva care
sa-i tulbure lini?tea, precum chiar ntoarcerea fratelui sau, fiind invidios pe v
ictoriile acestuia, fara a se putea bucura nici macar pu?in de eroismul lui.
O alta caracterizare, indirecta, ?i face prezen?a la primirea ve?tii mor?ii frate
lui sau, fiind aparent emo?ionat, plnge, ca mai apoi sa devina barbat .
Daca n prima scena punctul maxim al lacomiei era atins de dorin?a de a lua ct mai
mul?i bani de la clien?i, acum lacomia urca nca o treapta, unde se afla averea fr
atelui sau, lasata de izbeli?te, nemo?tenita ?i nerevendicata de nimeni, avere c
e decide sa o revendice chiar el, fiind unica ruda ramasa n via?a. nsa lacomia sa
nu se opre?te aici, el devine obsedat de gndul ca ceva s-ar putea ntmpla ?i iar put
ea-o lua. Astfel, din cauza ascensiunii disperate pe treptele lacomiei dar ?i a
remarcii avocatului cum ca doar fratele sau l-ar putea deranja, obsesia lui Stav
rache se transforma n nebunie, halucinnd, pna ce ajunge sa nu mai distinga realul d
e ireal, ne?tiind care n locul cui se afla acum.
Punctul maxim al nebuniei sale este atins la ntoarcerea reala a fratelui sau, cnd
disperat se nchina ?i face matanii n fa?a icoanei, chircindu-se apoi n pat n ncercare
a de a se rupe cu totul de lumea reala, lucru imposibil ce-l face sa sara pentru
ultima oara la gtul fratelui sau ntr-un mod ct se poate de real ?i nu halucinant d
e data aceasta, chinuit fiind de ntrebarea Gndeai c-am murit, neica? .
Stavrache trece astfel direct ?i indirect printr-un declin att psihologic ct ?i mo
ral ?i intelectual, fiind modelul omului avar din societate.
Personaj principal, multidimensional, dinamic.
Modalitati de caracterizare:
- caracterizare directa: portretul facut de narator si de alte personaje, elemen
te de autocaracterizare;
- caracterizare indirecta: prin propriile ganduri, simtiri si actiuni, prin come
ntariul naratorial; portret caracterologic; prin mediul in care traieste persona
jul; prin monolog interior.
Pasiunea agoniselii se conjuga cu o permanenta stare de incertitudine a protagon
istului, ceea ce determina un proces de autodistrugere.
Inceputul nuvelei in vreme de razboi ni-l prezinta pe Stavrache foarte multumit;
om cu dare de mana, cu han la drum". Avand cultul rudeniei de sange, hangiul se
arata ingrijorat de soarta fratelui sau, popa Iancu din Podeni, si gaseste o so
lutie ingenioasa pentru a-l scapa de urm arirea autoritatilor. Dar, dupa plecare
a acestuia, in Stavrache dospeste incet-incet germe-nele agoniselii, perspectiva

unui trai usor in absenta fratelui: Curios lucru! Cine ar fi vazut figura lui ne
ica Stavrache, presupunand ca acela ar fi fost un om deprins sa descifreze intel
esuri din chipurile omenesti, ar fi ramas in mirare pricepand bine ca in sufletu
l fratelui mai mare nu se petrece nimic analog din bucuria la citirea vestilor d
espre succesul de bravura al raspopitului".
Marea drama a personajului vine din permanenta sa senzatie de incertitudine, el
vrea sa-si fixeze existenta, sa-si dobandeasca un statut social stabil, fapt imp
osibil cat timp nu are certitudinea disparitiei fratelui plecat. Din acest motiv
linistea hangiului va fi minata continuu de halucinatii si inchipuiri, impasul
se constituie ca un reflex al capacitatii de imaginare, cititorul asistand mai m
ult la un proces de autodistrugere si autoflagelare, caci eroul n-a savarsit nic
io culpa juridica. Incep sa-l invadeze cosmaruri ("Au trecut cinci ani de la raz
boi si nimeni, in adevar, n-a suparat pe d. Stavrache afara decat popa Iancu vol
intirul, care venea din cand in cand de pe alta lume sa tulbure somnul fratelui
sau") si cangrena lucreaza inconstient, din interior; cade in viciul bauturii, e
ste brutal cu o fetita saraca, ajunge sa nu mai poata delimita net planul real d
e cel imaginar si traverseaza stari delirante.
Aparitia fratelui il gaseste pe hangiu epuizat nervos din pricina tensiunii pe c
are singur si-a construit-o, astfel incat psihicul sau cedeaza, deviind in nebun
ie, in pierderea definitiva a controlului.

S-ar putea să vă placă și