LUDOTERAPIA FOLOSITA IN RECUPERAREA

HANDICAPULUI PSIHO-NEURO-MOTOR

Lector drd. GABRIELA OCHIANA

FEFS Kinetoterapie, Universitatea din Bacau

Cuvinte cheie: joc, ludoterapie; handicap psiho-neuro-motor

Jocul reprezinta activitatea dominanta a copilului la varsta de crestere, activitate prin care copilul
exploreaza lumea inconjuratoare, o cunoaste si cucereste.
Fiecarei copilarii ii corespunde un anumit tip de joc cu caracteristicile si specificul sau. Astfel, in prima
copilarie intalnim atat jocul de explorare, manipulare, cat si jocul simbolic ce apare spre sfarsitul
etapei; in cea de a II-a copilarie, este jocul cu rol si cel cu reguli, urmand ca in a-III-a copilarie sa
predomine jocurile sportive, de miscare, cu reguli.
Handicapul psiho-neuro-motor este o afectare atat a motricitatii, cat si a sferei psihice, in diverse
grade. Cel mai adesea, acest tip de handicap il intalnim la copii in primele luni si ani de viata, pe
fondul infirmitatii motorii cerebrale ( paralizia infantila).
La copiii cu deficiente, terapia prin joc reprezinta mijlocul principal de actionare in cadrul programului
complex de recuperare. Prin joc, se creeaza acel climat afectiv ce favorizeaza activarea tuturor
proceselor si functiilor cu rasunet benefic asupra dezvoltarii si evolutiei copilului.
Jocul este folosit ca tehnica orientata pentru a initia reflex unele miscari absente si pentru a obtine o
evolutie ascendenta in sfera psihomotricitatii. Sunt momente cand jocul este folosit si ca tehnica
neorientata, pentru ca pacientul sa se poata manifesta in voie. La copiii cu diferite tipuri de handicap,
sunt utilizate ambele tehnici, dar cu unele adaptari in functie de reactia si comportamentul copilului si
de gradul de afectare motric, afectiv, psihic sau senzorial.
Jocul este invatare si terapie recuperatorie. Obiectivul imediat al jocului este cel educational, dar cel
final mediat este terapeutic, ameliorarea deficitului primar al deficientului mental, imaturitatea
cognitiva. Jocul este o forma de psihoterapie care se realizeaza prin metode si procedee
educationale, valorificand valentele terapeutice oferite de continutul programelor elaborate pentru
aceasta categorie de persoane, in scopul recuperarii deficientului mental - in limitele sale.
Pe schemele exercitate in joc se bazeaza structurile si functiile personalitatii. Ne intereseaza gradul
de organizare a personalitatii pe care jocul o genereaza, incepand cu organizarea eului actional
(jocurile functionale) si sfarsind cu organizarea categoriilor logice si cu structurile personalitatii.
Vorbim astfel de un comportament ludic, care poate fi definit prin mecanismele fundamentale
neuropsihologice, afectiv-motivationale si relationale organizate conform necesitatii de dezvoltare a
personalitatii. Investigatiile privind comportamentul ludic al deficientului mental au dus la stabilirea
unor indicatori care sunt considerati ca factori de organizare a comportamentului personalitatii
deficientului mental.

Scopul cercetarii

Cercetarea a urmarit realizarea unui progres mai rapid al recuperarii copiilor cu handicap, adaugand
efectelor mijloacelor curente ale kinetoterapiei efectele jocurilor, selectate si adaptate particularitatilor
pacientilor. In final, se urmareste integrarea familiala si sociala a acestor copii.

Ghid de remediere
Pentru realizarea demersului propus, am cautat sa respectam canoanele urmatoare:
- Activitatea trebuie sa fie una adecvata evolutiei si trebuie sa fie adaptata la copilul cu orice tip de
handicap.
- Jucariile si materialele trebuie alese in functie de varsta.
- Descoperirea intereselor copilului si profitarea de ele.
- Instructiunile verbale trebuie sa fie facute dupa nivelul de intelegere al copilului.
Predarea trebuie sa inainteze cu pasi mici, iar noile aptitudini sa fie vizate de catre terapeut. Pentru
copiii care intampina dificultati in a va copia folositi urmatoarele strategii:
folosirea indemnurilor fizice, de exemplu: tinandu-i mana si miscand-o, ajutandu-l sa imite salutul de
la revedere" cu mana, eliminarea treptata a implicarii dumneavoastra fizice pentru ca copilul sa
devina mai competent, in sfarsit, urmarirea activitatii fiind tot timpul alaturi.

Subiectii din lotul de cercetare

Au fost luati in studiu un numar de 6 subiecti. Recuperarea s-a desfasurat la Centrul de reeducare
neuromotorie Daniel"-Bacau in perioada decembrie 2001 martie 2002, cu o frecventa de 4 sedinte
pe saptamana.

Metodologie
Pentru obtinerea unor rezultate bune, tratamentul prin mijloacele kinetoterapiei a tinut seama de
varsta biologica si cronologica a subiectilor, de stadiul de dezvoltare neuromotorie, astfel incat copilul
sa poata executa miscarile incluse in program.
Tinandu-se cont de faptul ca pacientii sunt de varste cuprinse intre 1-3 ani, programul de recuperare
a avut in vedere utilizarea unor mijloace specifice kinetoterapiei.
Interventia cu mijloace specifice ludoterapiei in cadrul recuperarii copilului cu handicap psiho-neuromotor are in vedere urmatoarele obiective :
1. Obiective cu caracter general ce se refera la intreaga sfera a comportamentului psihomotric:
* Motricitate globala (coordonare dinamica, disocieri, motricitate fina, detenta musculara)
* Educatia prin miscare (contact, schimb, adaptare, cooperare, mobilizarea efortului.
2. Formarea abilitatilor motrice generale:

* Insusirea si exersarea gesturilor

* Activitatea motrica de manipulare.
3. Organizarea conduitelor si structurilor perceptiv motrice:
* Schema corporala ( trairea corporalitatii, perceperea corporalitatii, reprezentarea corporalitatii si
lateralitatea)
* Organizarea spatio-temporala (concentrare si memorie vizuala, notiuni spatiale, orientare si
structurare spatiala, structurare temporara, notiuni motrico-ritmice.
4. Activitati polivalente in cadrul cercurilor:
* Formarea deprinderilor de relationare sociala
* Stabilirea unor relatii interpersonale corecte, diferentiate in functie de varsta, statut, situatii concrete
* Formarea si exersarea deprinderilor de comportare in familie, gradinita, scoala, in diferite medii
sociale.
Principalul parametru investigat pe parcursul desfasurarii experimentului a fost handicapul motor testat
in timpul examinarilor functionale.
Pentru a putea aprecia in dinamica, obiectiv si documentat, beneficiul tratamentelor prin mijloacele
kinetoterapeutice, precum si ale ludoterapiei am intocmit un tabel in care am redat nivelul handicapului
psiho-neuro-motor initial si apoi in dinamica evolutiei fiecarui copil in parte. In cadrul programelor de
kinetoterapie, in momentele considerate cheie pentru continuitatea procesului de recuperare, in functie
de particularitatile recuperarii la grupa de copii inclusi in lotul de cercetare, am introdus jocul ca
variabila independenta.
Tipuri de joc
Desi urmatoarea descriere imparte jocul in diferite categorii, in realitate, aceste tipuri de joc nu exista
in mod izolat, ci sunt in interdependenta.
Jocul de explorare
Cei mai multi copii au o curiozitate innascuta cu privire la tot ce ii inconjoara. Ei descopera ca
obiectele si oamenii exista separat de ei insisi. Explorarea ofera copilului mijloacele de a gasi
proprietatile si calitatile acestor entitati. Este o combinatie intre aptitudinile motorii, de perceptie si
cognitive.
Jocul fizic
Este jocul care cuprinde dezvoltarea si perfectionarea aptitudinilor motorii in general, cum ar fi
sederea, alergarea, balansarea. Presupune abilitatea de incepere, miscari standard si de coordonare.
Jocul constructiv
Presupune imbinarea dintre abilitatile motorii si senzoriale intr-o activitate care are un rezultat: cum ar
fi, de exemplu, constructia unui turn cu cuburi, a unor poduri, case etc., care necesita, de asemenea,
procesul intelectual de memorie, acumulare si feed-back, si abilitatea de a transforma materialul
inmagazinat in forma practica (Sheridan, 1977).
Jocul imaginativ

Fundamental pentru acest tip de joc este folosirea obiectelor si gesturilor pentru a reprezenta alte
obiecte ori evenimente care nu sunt prezente (Jeffree, McConkey and Hewson, 1977). Se realizeaza
prin joaca de-a ... si prin jocul teatral. Pentru dezvoltarea acestui tip de joc, in centrul atentiei, sunt
imitatia, aptitudinile motorii, senzoriale si cognitive.
Jocul social
Poate fi o actiune solitara sau o activitate cu un adult sau cu alti copii. Interactiunea este un concept
cheie in jocul social si se refera la procesul dublu de a da si a lua dintre jucatori. Copilul trebuie sa
inteleaga ideea de a imparti si de a lua in schimb.
Jocurile cu reguli
Ca sa intre in acest tip de joc, copilul are nevoie de abilitatile determinate de joc si sa poata urma
regulile. Trebuie insusita intelegerea schimbului: a da si a primi, inainte ca copii sa joace astfel de
jocuri.
Exemple de jocuri folosite:
Jocuri de conditionare pozitiva, jocuri pentru inhibarea voluntara si a autocontrolului asupra reactiilor
motrice, jocuri pentru conditionarea operanta, jocuri cu imagini pentru invatarea prin observare, jocuri
de manipulare a materialelor, jocuri de formare a structurilor si conduitelor perceptiv motrice, de
culoare, forma, jocuri de constructii, jocuri de asamblare, jocuri de ritm, jocuri muzicale, jocuri de
imitatie.
In organizarea si desfasurarea activitatilor de joc, am urmarit obiectivele generale de recuperare
particularizand jocul:
- Jocul s-a constituit pe fondul activitatii dominante de recuperare, urmarindu-se indeplinirea
obiectivelor de etapa propuse
- In functie de copiii din lotul experimental, ne-am pregatit pentru a asigura eficacitatea activitatii de
recuperare, a dozarii timpului si a materialelor folosite
- Pe parcursul programelor de kinetoterapie, am cautat ca de la o etapa la alta a recuperarii sa variem
activitatea de joc, sa imbinam forma de divertisment cu cea de recuperare psiho-neuro-motorie
- Am utilizat activitatile de joc in momentele cand copiii au dat semne de oboseala, folosind la inceput,
jocuri atractive si foarte simple si apoi mai complexe
- Prin jocurile utilizate, am urmarit sa creez momente de relaxare, de odihna in vederea recuperarii
energiei nervoase a copiilor
- Activitatea de joc desfasurata pe parcursul sedintei de recuperare a respectat proportia cu activitatea
avuta in planul de recuperare kineto
- Prin jocul desfasurat in cadrul recuperarii, am urmarit solicitarea si valorificarea la maximum de
eficienta a capacitatilor psihomotrice ale copiilor
- Activitatile ludice au fost folosite intr-un cadrul activ, stimulator dinamic care a contribuit la inlaturarea
monotoniei, rutinei, stereotipiei.

Aprecieri privind dinamica rezultatelor si interpretarea lor

In urma cercetarii desfasurate si a prelucrarii rezultatelor obtinute, se pot desprinde o serie de aspecte
care subliniaza eficienta metodologiei folosite in scopul recuperarii copiilor cu handicap psiho-neuromotor, intervenind in procesul complex de recuperare cu activitati ludice.
Rezultatele obtinute au fost posibile datorita faptului ca, folosind jocul in procesul de recuperare, s-a
realizat un impact pozitiv asupra copiilor.
Inainte de prezentarea, evaluarea si interpretarea rezultatelor obtinute, concretizate obiectiv in valori
cifrice, ni se pare oportuna o prezentare in ansamblu a intregii activitati experimentale desfasurate, de
aceasta data, cu sublinierea eficientei activitatii ludice, dovedita prin observatii.
Fiecarui subiect din lotul de cercetare experimentala, cu varste cuprinse intre 10 luni si 3 ani, i s-a
facut testarea initiala atunci cand am inceput si cercetarea experimentala, apoi, dupa o perioada de
acomodare a copiilor cu noua metoda de tratament, s-a realizat o a doua testare, iar in urma testarii
intermediare s-a facut o apreciere a rezultatelor obtinute.
Observandu-se eficacitatea ludoterapiei s-a continuat cu programul complex de recuperare,
inregistrandu-se progrese viabile cu fiecare sedinta efectuata.
Din observatiile efectuate asupra grupei de subiecti din lotul experimental, a reiesit clar ca activitatile
ludice folosite in cadrul programului complex de recuperare sunt pentru copil mijloace de exprimare tot
atat de bogate ca si limbajul, ca ele dezvolta motricitatea, afectivitatea, imaginatia si creativitatea
copilului si contribuie substantial la redarea increderii in fortele proprii, la instaurarea unor sentimente
tonice pentru activitate si la construirea unei imagini de sine pozitiva.
Evolutia copiilor din lotul experimental a facut posibila constatarea faptului ca si-au imbunatatit
motricitatea globala, motricitatea fina, perceperea partilor corpului, numirea partilor corpului, de
asemenea, s-au observat progrese si in ceea ce priveste dezvoltarea comportamentului motor.
Rezultatele obtinute pe perioada tratamentului recuperator au fost influentate de gradul si tipul de
handicap, de precocitatea diagnosticului si a inceperii programului de recuperare, de constanta
participarii la sedintele de tratament, de conditiile oferite de baza materiala si, nu in ultimul rand, de
permanenta colaborare cu intreaga echipa pluridisciplinara (profesorii, medicii, psiholog ) care a
contribuit la realizarea acestui experiment.
Principalii parametri investigati pe parcursul desfasurarii experimentului au fost handicapul motor si
nivelul ludic testate in timpul examinarilor functionale initiale si finale.

Tabelul nr.1
Evaluarea initiala si finala a motricitatii globale
Educarea/reeducarea miscarilor din decubit
Legenda: - 0 = nu poate realiza actul motric;
-1 = actul motric se realizeaza cu dificultate;
-2 = actul motric este normal.
R.V.; O.L.;B.R.; P.S.; M.A.; G.R. = subiectii

Graficul nr.1- Evaluarea motricitatii globale in stadiul initial si final

Asa cum se observa in graficul de mai sus, toti subiectii au obtinut un punctaj net superior la testarile
finale fata de cele initiale ceea ce inseamna ca dezvoltarea neuromotorie, calitatile motrice, controlul
respiratiei, atitudinea generala au inregistrat salturi calitative importante.
Tabelul nr.2
Test de evaluare initiala al nivelului ludic al copilului (5.07.01)
Legenda :
Nivelul 0 copilul nu coopereaza
Nivelul 1 copilul executa partial miscarile
Nivelul 2 copilul executa bine miscarile
Nivelul 3 copilul executa foarte bine miscarile
Nivelul senzorial (6-10 luni 12 luni)
Graficul nr. 2 - Evaluarea nivelului senzorial la stadiul initial si final
Din graficul nr. 2, reiese ca toti copiii si-au imbunatatit parametrii ce au testat nivelul senzorial, ca
submodul al nivelului ludic.

Concluzii
Teoretice:
Stimularea comportamentului motor are o dubla finalitate: de perfectionare a bagajului motric in sine
(ca obiectiv) si, implicit, ca mijloc de achizitionare a componentelor motrice incluse in pattern-ul
instrumental necesar constructiilor operationale la nivelul celorlalte tipuri de comportament: cognitiv,
verbal, autoservire si socializare.
Recunoasterea intricarii motric - psihic este subliniata si prin modalitatea moderna de caracterizare a
evolutiei copilului intre 0 si 6 ani, in termeni de evolutie psihomotorie si nu de evolutie psihica sau
mentala. De aceea, evaluarea evolutiei intre 0 si 6 ani se face prin cotient de dezvoltare psihomotorie
(Q.D.) si numai dupa 6 ani prin cotient de inteligenta (Q.I.).
Importanta deosebita a functiei psihomotrice ca purtator, ca fundament al unitatii psihosomatice a
fiintei. De aceea, prin psihomotor, se actioneaza asupra somaticului, asupra psihicului, mai ales,
asupra unitatii si armoniei lor.
Terapiile prin miscare sau prin relaxare psihosomatica care si-au dovedit efectele benefice si in
disfunctiile somatice si in cele psihice sunt argumente de necontestat in sprijinul ideii sustinute.
Practice
Rezultatele obtinute in urma experimentului pe parcursul unui an, permit constatarea ca prin
ludoterapie se poate realiza stabilirea unor elemente concluzive si cu posibilitati de generalizare in
recuperarea copiilor cu tulburari ale psihomotricitatii:
1. Programele concepute si interventia jocurilor in recuperarea copiilor cu handicap psiho-neuromotor si-au dovedit eficacitatea prin rezultatele obtinute.

2. Instituirea precoce a tratamentului prin asocierea mijloacelor kinetoterapiei si cu tipurile de joc

caracteristice varstei copilului aflat in recuperare a dus la optimizarea si scurtarea timpului de
recuperare, contribuind la prevenirea instalarii altor afectiuni.
3. Selectarea jocurilor trebuie sa se faca avand in vedere scopul terapeutic si pe baza evaluarii
interesului si capacitatii pacientului, in vederea obtinerii unei participari active la procesul de
recuperare.
4. Astfel, s-a realizat o influentare complexa prin imbinarea mijloacelor specifice kinetoterapiei cu
activitati ludice.
Ca activitate, in completarea programului de exercitii kineto, jocul poate fi grupat dupa obiectivele de
recuperare si tipul de afectiune, ducand la rezolvarea integrala, sistemica a sarcinii terapeutice intr-un
mod placut si atractiv pentru copii.
Recomandari:
Ludoterapia devine metoda de terapie in cazul in care jocurile capata o organizare si se succed in
ordinea ceruta de logica dezvoltarii neuromotorie.
Jocurile organizate cu un scop recuperator bine precizat devin metoda de recuperare, iar daca jocul
este folosit pentru stimularea si dezvoltarea capacitatilor motrice se va urmari dobandirea noilor
cunostinte si deprinderi, fixarea si consolidarea acestora, precum si verificarea si aprecierea nivelului
de dezvoltare psiho-neuro-motorie a copiilor.
Kinetoterapeutul trebuie sa urmareasca cu atentie indeplinirea sarcinilor jocului, comportamentul
copiilor in joc, mentinerea atmosferei, iar ritmul si intensitatea trebuie sa creasca treptat.
Numai in cadrul unei echipe pluridisciplinare formata din medic specialist, medic de familie,
kinetoterapeut, psiholog, logoped, ergoterapeut etc., procesul de educare reeducare integrare
confera actiunii terapeutice atat un caracter complex, cat si unul integrativ.

Abstract
The game represents the predominant activity for a growing children, an activity that allows him to
explore, to understand and to conquer the envioronment.
The experiment was carried out at the Neuro-Motor Reeducation Center DANIEL from Bacau, and it
aimed at the efficincy of using the game for the reabilitation of children with neuro-motor and psychic
handicaps.

Bibliografie selectiva
Albu, A., Albu, C., Psihomotricitatea. Iasi, Ed. Spiru Haret, 1999
Albu, A., Albu, C, Asistenta psihopedagogica si medicala a copilului deficient fizic. Iasi, Ed. Polirom,
2000
Allport W.G., Structure et developement de la personalite. Paris, Ed. Delachaux et Niestle, Neuchatel,
1983
Bruner, J., Organization of Early Skilled Action. In: Child Development,44,1943

Cihaidze,V., Ob upravlenii dvijeniiami celoveka. Moscova. In: Fizkultura i sport, Moscova, 1970
Demeter, A., Bazele fiziologice si biochimice ale formarii deprinderilor motrice. Bucuresti, Ed. SportTurism, 1999
Epuran, M., Psihologia sportului de performanta Teorie si practica. Bucuresti, Ed. Fest, 2001
Epuran, M., Psihologia educatiei fizice. Bucuresti, I.E.F.S., 1972
Guillarme, J.J., Education et reeducation psychomotrique. Paris, Ed. Serma-Hatier, 1982
Lapierre A., La reeducation psyhique, vol. I. Paris, Ed. J.B.Baillierc, 1972
Lauzon, Fr., Education psychomotrice.Source D'autonomie et de dynamisme. Canada, Presses de l`
Universite du Quebec, 1990
Motet, D., Psihopedagogia recuperarii handicapurilor neuromotorie. Bucuresti, Ed. Fundatiei Humanitas,
2002
O.N.U. Rezolutia 37/1952 a adunarii generale din 3.12.1982, referitoare la Programul de actiune
privind persoanele handicapate
Paunescu, C-tin, Musu, I., Recuperarea medico-pedagogica a copilului handicapat mental. Bucuresti,
Ed. Medicala, 1978
Piq, L., Wayer, P., Education Psychomotrice et arrieration mentale. Paris, Ed. Doin, 1968
Pendefunda, Gh., Stefanache, F., Pendefunda, L., Semiologie neurologica. Bucuresti, Ed. Medicala, 1978
Robanescu, N., Reeducarea neuromotorie. Bucuresti, Ed. Medicala, 2000
Steindler, A., Kinesiology of the human body. Springfield, Ed. Ch. Thomas, 1955
Schiopu, U., Verzea, E., Psihologia varstelor. Ciclurile vietii. Bucuresti, E.D.P., 1995
Wallon, H., Evolutia psihologica a copilului. Bucuresti, E.D.P., 1975
Zazzo, R., Debilitatile mentale, Bucuresti, E.D.P. 1979