Sunteți pe pagina 1din 19

Scrie un eseu de 2 3 pagini, despre particularitile de construcie a unui personaj dintrun text narativ studiat, aparinnd lui Camil

l Petrescu. n elaborarea eseului, vei avea n vedere


urmtoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ semnificative pentru realizarea
personajului ales ( de exemplu: aciune, conflict, relaii temporale i spaiale, construcia
subiectului, perspectiv narativ, modaliti de caracterizare, limbaj etc. );
- prezentarea statutului social, psihologic, moral al personajului ales, prin raportare la
conflictul / conflictele textului narativ studiat;
- relevarea principalei trsturi a personajului ales, ilustrat prin dou episoade / secvene
narative / situaii semnificative sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul n care se reflect o idee sau
tema textului narativ n construcia personajului pentru care ai optat.
Personajul este o categorie fundamental a tuturor operelor epice i dramatice; el ocup
locul principal n sistemul operei literare, alturi de alte categorii, cum sunt istoria i discursul,
spaiul i timpul. Construcia personajului se realizeaz prin asocierea a dou dimensiuni: una
social, exterioar, alta psihologic, interioar. Exist mai multe tipuri de personaje,
clasificabile dup mai multe criterii. Avnd n vedere rolul n aciune, personajele pot fi
principale, secundare, figurante sau funcionale. Raportate la discursul narativ, personajele pot
ilustra indirect un punct de vedere al autorului, participnd la aciune i fiind subordonate
naratorului obiectiv i omniscient ( n romanele de tip obiectiv ) sau pot deveni instan
narativ principal, ndeplinind i funcia naratorului ( personajul-narator din romanul subiectiv
).
Personajul poate fi caracterizat n mai multe moduri n textul epic. Caracterizarea direct
poate fi realizat de ctre narator ( prin portretul fizic i / sau moral, prin comentarii explicite,
aluzii ), personajul nsui (autocaracterizare prin mrturisiri fcute altor personaje, autoanalize
monologate ), alte personaje ( prin mrturii, descrieri etc. ).
Caracterizarea indirect se realizeaz prin consemnarea aciunilor, a atitudinilor, a opiniilor
exprimate de personaj, prezentarea mediului n care triete - oraul, casa, interiorul, familia,
grupul sau societatea n care evolueaz - , limbajul folosit ( de la registru al limbii pn la
particularitile stilistice ).
n cazul romanului modern, autorul i propune s absoarb lumea n interiorul contiinei,
anulndu-i omogenitatea i epicul, dar conferindu-i dimensiuni metafizice; nu mai este demiurg
n lumea imaginarului, ci descoper limitele condiiei umane; are o perspectiv limitat i
subiectiv, completat adesea cu opinii programatice despre literatur (autorul devine
teoretician ). Personajul narator nlocuiete naratorul omniscient, ceea ce poteneaz drama
de contiin, conferindu-i autenticitate; opiunea pentru conveniile epice favorizeaz analiza
(jurnalul intim, corespondena privat, memoriile, autobiografia ); principiile cauzalitii i
coerenei nu mai sunt respectate ( cronologia este nlocuit cu acronia); sunt alese evenimente
din planul contiinei, iar din exterior sunt preferate faptele banale, lipsite de semnificaii
majore, fr s fie refuzate inseriile n planul social; modelul narativ al analizei psihologice
este impus pe plan european de opera lui Marcel Proust.
Cititorul se identific cu personajul narator, alturi de care investigheaz interioritatea
aflat n centrul interesului; are acces la intimitatea personajului narator ( mai ales atunci
cnd i poate citi jurnalul de creaie).
1

Aprut n 1930, la Editura Cultura Naional din Bucureti, romanul Ultima noapte de
dragoste, ntia noapte de rzboi fusese anunat n repetate rnduri n presa vremii, cu titluri
variind de la Romanul cpitanului Andreescu la Proces-verbal de dragoste i rzboi.
Cunosctor al diferitelor teorii filosofice i tiinifice care circulau n epoc, admirator
declarat al operei lui Marcel Proust, Camil Petrescu creeaz primul personaj narator din
literatura romn preocupat s neleag n ce const diferena ntre realitate i
autosugestie, ntre absolut i relativ.
Alctuit din dou pri care n-au ntre ele dect o legtur accidental ( n opinia lui George
Clinescu), acest volum inedit ca structur narativ n peisajul epocii este dup opinia lui
Perpessicius - , romanul unui rzboi pe dou fronturi: cel al iubirii conjugale i cel al
rzboiului propriu-zis, ceea ce-i pricinuiete eroului un nentrerupt mar, tot mai adnc n
contiin ( Perpessicius )
Aciunea, complex, include dou planuri narative unul exterior ( al evenimentelor
relatate de personajul narator, prin consemnarea direct i prin rememorare ) i unul interior (
al tririlor personajului narator, care se dezvluie cititorului cu sinceritate ).Evenimentele
prezentate sunt pretextul pentru instrospecie, pentru c personajul lui Camil Petrescu
raporteaz permanent experiena exterioar la ecoul pe care l are n contiin.
Sublocotenentul tefan Gheorghidiu, aflat cu regimentul su n regiunea Dmbovicioarei,
ncearc s obin o permisiune de dou zile pentru a merge la Cmpulung, unde fosta lui soie,
Ela, l chema insistent. Scrisoarea Elei venea la scurt vreme dup o reconciliere survenit n
urma unei lungi perioade de nenelegeri, care declaneaz un conflict puternic n contiina
personajului. Discuia n contradictoriu de la popota ofiereasc introduce a doua tem a
romanului, aceea a dragostei.
tefan Gheorghidiu rememoreaz momentele mariajului su cu Ela, mariaj ce st de la bun
nceput sub semnul geloziei. Tineri studeni, cu o situaie material precar, cei doi soi vor fi
pui n faa unei situaii neateptate o motenire din partea unui unchi bogat i proiecteaz
ntr-o lume monden, luxoas, n care Ela se acomodeaz rapid, n timp ce tefan Gheorghidiu
refuz s se integreze. Noul lor statut social pune n eviden diferenele dintre cei doi soi.
Relatat din perspectiva, unic, a unui personaj a crui contiin este scindat ntre raiune i
pasiune, ntre luciditate i autosugestie, povestea iubirii dintre tefan Gheorghidiu i Ela
dezvluie un complicat mecanism sufletesc, demontat cu fervoarea tipic eroilor lui Camil
Petrescu.
Spiritual, ironic, hipersensibil, Gheorghidiu este un psiholog al dragostei, i luciditatea i
preciziunea analizei lui se nrudesc cu ale marilor moraliti ai literaturi franceze
(Perpessicius ). Antologic pentru modul n care ia natere gelozia, printr-un complicat joc al
autosugestiei, este scena n care tefan Gheorghidiu, Ela i foarte vag conturatul G., aezai pe
bancheta din spate a unei maini ntre Gheorghidiu i G. se afl Ela -, merg ctre Drgani.
Pentru narator, eecul n iubire este un eec al cunoaterii; analiza mecanismului psihologic
al erosului, semnificativ pentru toi eroii lui Camil Petrescu, este dublat de o radiografie a
raporturilor sociale care genereaz, de cele mai multe ori, conflictele interioare. Portretul lui
Nae Gheorghidiu, parlamentarul cinic i lipsit de scrupule, sau acela al afaceristului analfabet
Tnase Vasilescu-Lumnraru (tatl lui Fred Vasilescu, personajul din Patul lui Procust )
trdeaz un romancier atent la diversitatea comediei umane a epocii sale.
2

Confruntat cu experiena-limit a rzboiului care redimensioneaz orice relaie uman,


tefan Gheorghidiu i analizeaz retrospectiv i critic ntreaga existen. Drama erotic este
reevaluat din perspectiva experienei rzboiului care, n viziunea romancierului, a fost drama
personalitii, nu a grupei umane.
ntors n prima linie dup cele cteva zile petrecute la Cmpulung, tefan Gheorghidiu
particip la luptele de pe frontul Carpailor cu sentimentul c este martor la un cataclism
cosmic, unde accentul cade nu pe eroismul combatanilor, ci pe haosul i absurditatea situaiei
aspect subliniat de majoritatea criticilor literari care au comentat romanul la apariia sa.
Personajul are sub ameninarea permanent a morii revelaia propriei individualiti, ca
i a relativitii absolute a valorilor umane: mi putusem permite attea gesturi pn acum
mrturisete naratorul -, pentru c aveam un motiv i o scuz: cutam o identificare a eului
meu. Cu un eu limitat, n infinitul lumii nici un punct de vedere, nici o stabilire de raporturi nu
mai era posibil i deci nici o putin de realizare sufleteasc Finalul romanului
consemneaz desprirea definitiv de trecut a eroului, gest caracteristic pentru personajele
masculine camilpetresciene, care distrug o pasiune, se sinucid, dar nu ucid. Ei tiu c eroarea
se afl n propria contiin, i nu n obiectele contiinei (Marian Popa )
tefan Gheorghidiu se nscrie n seria personajelor preocupate pn la obsesie de explorarea
propriilor triri sufleteti i a reaciilor organice pe care le determin anumite sentimente:
Simeam din zi n zi, departe de femeia mea, c voi muri, cci durerile ulceroase acum cnd
nu mai puteam mnca aproape deloc deveniser de nesuportat.
Hipersensibil, hiperlucid, Gheorghidiu i triete drama interioar acut, exagernd
importana unor evenimente dar fiind incapabil s reduc totul la dimensiunile unui eveniment
banal. Eroul este definit exclusiv prin intermediul conflictelor interioare. Conflictele
exterioare cu Ela, n timpul excursiei la vie sau n timpul unei vizite pe care cei doi i-o fac
Anioarei, cu Nae Gheorghidiu - sunt doar pretexte pentru analiza altor sentimente pe care le
genereaz situaiile trite. Narator subiectiv, tefan Gheorghidiu nu este creditabil i nici nu
poate fi caracterizat n raport cu alte personaje, pe care cititorul le cunoate exclusiv prin
mrturiile lui.
Autocaracterizarea subliniaz natura sufleteasc foarte complicat a eroului, contient c e
prizonierul propriilor fantasme i iluzii, dar incapabil, ca majoritatea eroilor lui Camil Petrescu,
s se desprind de jocul magic al propriei contiine. Ampla lui confesiune este o mrturie a
nivelului intelectual al personajului. Superior moral celorlali prin aspiraia ctre ideal, ctre
iubire, perfeciune o caracteristic a tuturor personajelor camilpetresciene care vizeaz
absolutul, ideea, esena ( Pietro Gralla, Andrei Pietraru, Gelu Ruscanu ) tefan Gheorghidiu
nu se adapteaz unei lumi ale crei structuri preuiesc numai aparenele. El e o contiin
incapabil de compromisuri, de aceea se izoleaz ( se retrage din afacerile cu Nae Gheorghidiu,
incapabil s practice ipocrizia i jocul acceptat de societate ).
Intransingent, Gheorghidiu i recunoate neputina de a face compromisuri, ilustrativ n
acest sens fiind dialogul cu doamna distins, cu prul alb, care observ: A, dumneata eti
dintre acei care fac mofturi interminabile i la mas. Dintre cei care totdeauna descoper firele
de pr n mncare. Rspunsul nu face dect s confirme c personajul este contient de propria
superioritate i c ncearc s-i construiasc o existen fr fisuri: Sunt eu de vin, dac mi
se ofer fire de pr n mncare?
3

Aflat ntr-o permanent cutare de certitudini, eroul nu poate s accepte minciuna, falsitatea
societii n care triete. Iluzia c a gsit o dragoste ideal alturi de Ela, c propriul cmin e
n afara dominaiei socialului determin dezamgirea total cnd descoper c soia sa nu e
altfel, nu e monada, ci e doar o femeie obinuit: erau i ali brbai n situaia mea, ba
aproape toi. tefan Gheorghidiu este, n fond, victima propriului ideal. Obsedat de absolut, e
nvins de el. Contient de propriile defecte, Gheorghidiu e un om care triete drama
inflexibilitii contiinei sale.
Romanul surprinde drama personajului n dou momente importante: via moarte,
reliefnd singurtatea omului modern care nu poate nelege lumea, nu gsete un punct de
comunicare durabil cu aceasta, susinnd punctul de vedere al autorului: Eroul de roman
presupune un zbucium interior, loialitate, convingere profund, un sim al rspunderii dincolo
de contingene obinuite sau cel puin chiar fr un suport moral, caractere monumentale n real
conflict cu societatea.
Ca majoritatea personajelor lui Camil Petrescu dominate de ideea absolutului, tefan
Gheorghidiu sfrete prin a fi nvins de propria contiin. El nu se adapteaz i refuz s
devin banal. De aceea, personajul renun la trecutul cu Ela, ntr-un gest simbolic, confirmnd
opinia exprimat n una dintre primele scene ale romanului cei care se iubesc au drept de
via i de moarte unul asupra celuilalt. Cnd iubirea nu mai este totul, personajul o refuz n
totalitate ca sentiment, acceptndu-i eecul n acest plan al cunoaterii i detandu-se net de
umanitatea care evolueaz derizoriu, privit necrutor din perspectiva unei contiine ironice i
lucide.

Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre particularitatile unui roman psihologic, prin referire la
o operaliterara studiata, apartinnd perioadei interbelice. n elaborarea eseului, vei avea n
vedere urmatoarele repere:
- precizarea a doua caracteristici ale romanului psihologic, existente n opera literara
studiata;
- prezentarea, prin referire la romanul psihologic studiat, a patru elemente de constructie a
subiectului si / sau ale compozitiei ( de exemplu: actiune, secventa narativa, conflict, relatii
temporale si spatiale, constructia personajelor, incipit, final, perspectiva narativa, tehnici
narative etc. );
- evidentierea relatiilor dintre doua personaje reprezentative pentru romanul psihologic ales;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul n care se reflecta o idee sau
tema n 323h77d romanul psihologic pentru care ai optat.
Cea mai ampla specie a genului epic n proza, cu o actiune diversificata sub raportul
planurilor narative si al personajelor, romanul a cunoscut o serie larga de forme si de
manifestari n literaturaromna. Afirmndu-se plenar n perioada interbelica, romanul romnesc
a adoptat diferite modalitati estetice, de la clasic la modern, de la roman realist la roman
mitologic, alegoric.
n cazul romanului modern, de analiza psihologica, autorul si propune sa "absoarba" lumea
n interiorul constiintei, anulndu-i omogenitatea si epicul, dar conferindu-i dimensiuni
metafizice; nu mai este demiurg n lumea imaginarului, ci descopera limitele conditiei umane;
are o perspectiva limitata si subiectiva, completata adesea cu opinii programatice despre
literatura (autorul devine teoretician ).
n ceea ce priveste opera, personajul - narator nlocuieste naratorul omniscient, ceea ce
potenteaza drama de constiinta, conferindu-i autenticitate; optiunea pentru conventiile epice
favorizeaza analiza (jurnalul intim, corespondenta privata, memoriile, autobiografia );
principiile cauzalitatii si coerentei nu mai sunt respectate (cronologia este nlocuita
cu acronia ); sunt alese evenimente din planul constiintei, iar din exterior sunt preferate faptele
banale, lipsite de semnificatii majore, fara sa fie refuzate insertiile n planul social.
Cititorul se identifica cu personajul - narator, alaturi de care investigheaza interioritatea
aflata n centrul interesului; are acces la intimitatea personajului - narator ( mai ales atunci cnd
i poate "citi"jurnalul de creatie).

Aparut n 1930, romanul Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de razboi a constituit o
noutate absoluta n epoca interbelica. Cunoscator al diferitelor teorii filosofice si stiintifice
care circulau n epoca, admirator declarat al operei lui Marcel Proust, Camil Petrescu creeaza
primul personaj - narator din literatura romna preocupat sa nteleaga n ce consta
diferenta ntre realitate si autosugestie, ntre absolut si relativ.
Optiunea autorului pentru naratiunea la persoana I, a carei consecinta imediata
este limitarea perspectivei narative la un punct de vedere strict subiectiv si, deci,
renuntarea la privilegiul omniscientei, marcheaza nceputul unei noi ere n istoria romanului
romnesc. Alcatuit din doua parti care n-au ntre ele dect o legatura accidentala ( n opinia
lui George Calinescu), acest volum inedit ca structura narativa n peisajul epocii este - dupa
opinia lui Perpessicius - , romanul "unui razboi pe doua fronturi": cel al iubirii conjugale si cel
al razboiului propriu-zis, ceea ce-i pricinuieste eroului "un nentrerupt mars, tot mai adnc n
constiinta" ( Perpessicius )
n prefata de la editia din 1955 a romanului, intitulata Cuvnt nainte dupa un sfert de veac,
Camil Petrescu marturiseste ca "daca partea ntia a acestui roman e o fabulatie, e adica
nascocita [.] si deci eroul stefan Gheorghidiu cu sotia lui sunt pura fictiune, n schimb se poate
afirma ca partea a doua a cartii, aceea care ncepe cu ntia noapte de razboi, este construita
dupa memorialul de companie al autorului, mprumutat cu amanunte cu tot eroului".
Opera se ncadreaza n proza de analiza si ilustreaza conceptia estetica a scriitorului despre
roman. Camil Petrescu si-a expus conceptia despre proza "noua" n numeroase articole, dintre
care unul dintre cele mai importante este Noua structura si opera lui Marcel Proust. Acest
studiu ofera unul dinte cele mai interesante puncte de vedere asupra romanului formulate n
epoca. Autorul se dovedeste un subtil teoretician, apt sa surprinda n cele mai mici amanunte
mecanismul genului romanesc. Pentru Camil Petrescu, literatura - si mai ales romanul
- reflecta spiritul epocii sale ( Teorie si roman ).
Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de razboi ilustreaza preocuparea scriitorului
pentru a obtine iluzia autenticitatii vietii reale, pentru coborrea actiunii romanului de pe
"scena" n strada, adica n viata cotidiana, familiara cititorului.
Actiunea, complexa, se desfasoara pe doua coordonate temporale - una trecuta ( a
rememorarii relatiei personajului - narator cu Ela ) si una n desfasurare ( a experientei de pe
front a lui stefan Gheorghidiu ). Momentul n care stefan Gheorghidiu scrie despre sine si
despre relatia sa cu Ela nu poate fi precizat. Impresia cititorului este ca Gheorghidiu ncepe sasi noteze dubla experienta n perioada concentrarii la Dmbovicioara ( si, de aceea, tot ce se
refera la casatorie, la testament, la nentelegerile ulterioare cu Ela poate fi considerat ca
apartinnd planului trecut ) si o continua pe durata primelor saptamni de razboi. Ultimele
rnduri par scrise ceva mai trziu, n orice caz dupa un timp de la ranirea lui Gheorghidiu si
lasarea lui la vatra. ntre capitolele nti si sase ale primei parti, pe de o parte, si cele sapte ale
partii a doua, pe de alta, exista totusi o diferenta minima, dar sesizabila, de ton, care indica o
distanta temporala diferita ntre diegeza si povestire. Aceasta distanta e mai mica n capitolele
despre razboi. Aici apar anticiparile ( prolepsele ), ca si cum momentul n care naratorul
6

noteaza un lucru, acesta nu s-a petrecut realmente, fiind numai probabil. Schimbarea rapida
si neanuntata a momentului n care naratorul scrie ntmplarile sustine ideea ca nu se poate
vorbi, dect cu ngaduinta, de un jurnal tinut la zi. Aspectul de jurnal e nselator, deoarece
autorul amesteca, n jurnal, elemente pur romanesti.
Cu privire la forma pe care naratorul o da povestirii sale, se poate remarca aspectul de
jurnal al romanului. n prima parte, forma narativa adoptata ramne incerta, mai aproape de
memorialistica ( "n primavara anului 1916, ca sublocotenent proaspat, ntia data
concentrat." ), dect de autobiografie (care ar pretinde pastrarea neschimbata a momentului n
care sunt relatate evenimentele ); nici partea a doua nu clarifica lucrurile pna la capat.
"Jurnalul"
contine
multiple
artificii
romanesti,
"temporalitatea e
indecisa"
( Nicolae Manolescu ).
Centrul de interes al conflictului principal al romanului se deplaseaza de la exteriorul
evenimentelor plasate n preajma si n timpul primului razboi mondial
laexplorarea interioritatii personajului principal, prins n mirajul propriilor iluzii despre
dragoste, despre casatorie si despre femeia ideala.
Experienta iubirii, care da substanta primei parti a romanului, este actualizata prin
rememorarea relatiei lui stefan Gheorghidiu cu Ela. A doua parte creeaza iluziatemporalitatii n
desfasurare, prin consemnarea evenimentelor care se petrec pe front. Artificiul compozitional
din incipitul romanului - discutia de la popota ofiterilor referitoare la un fapt divers din presa
vremii ( un sot care si-a ucis sotia infidela a fost achitat ) - permite aducerea n prim plan a unei
dintre temele principale ale romanului - problematica iubirii.
Discutia de la popota este pretextul unei ample digresiuni, pe parcursul careia stefan
rememoreaza etapele evolutiei sentimentului care l-a unit cu Ela. Toate faptele si
evenimentele din roman sunt prezentate dintr-o perspectiva unica, subiectiva: "Eram
nsurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma nseala. Din
cauza asta, nu puteam sa-mi dau examenele la vreme. mi petreceam timpul spionndu-i
prieteniile, urmarind-o, facnd probleme insolubile din interpretarea unui gest, din nuanta unei
rochii, si din informarea laturalnica despre cine stie ce vizita la vreuna din matusile ei. Era o
suferinta de nenchipuit, care se hranea din propria ei substanta". Naratorul nu spune ( si nu o
va face nici mai trziu ) nimic altceva n afara de banuielile lui. Tot ce afla cititorul
despre Ela si despre relatiile dintre soti provine din aceasta sursa, care e departe de a putea fi
considerata infailibila sau, macar, obiectiva. stefan Gheorghidiu recunoaste de la nceput ca are
banuiala infidelitatii Elei si ca aceasta banuiala i trezeste n suflet cumplite ndoieli. Pe de alta
parte, personajul este constient ca si agraveaza suferinta prin interpretarea tendentioasa sau
prin exagerarea celor mai marunte fapte. Cu alte cuvinte, Gheorghidiu nsusi se recomanda
ca narator necreditabil al ntmplarilor. De aceea, toate informatiile cu privire la
modificarea comportamentului Elei dupa primirea mostenirii de la unchiul Tache nu pot fi
interpretate ca exacte. Este posibil ca ea sa se schimbe doar n ochii gelosului ei sot.
Schimbarea din viata tnarului cuplu aduce n jurul Elei prezente masculine mult mai apte, n
opinia lui stefan, de a o cuceri; astfel, gelozia lui poate fi rezultatul competitiei mai vii dect
7

nainte. Situat exclusiv n interiorul perspectivei lui Gheorghidiu, cititorul nu va sti


niciodata cu certitudine daca Ela si-a modificat cu adevarat sentimentele fata de sotul ei,
nselndu-l cu G. sau daca nu e vorba dect despre imaginatia unui barbat nencrezator si
orgolios. Ceea ce se modifica nendoielnic este atitudinea naratorului ( stefan Gheorghidiu ) n
raport cu eroina, chiar daca, uneori, el urmareste sa-i creeze cititorului iluzia ca se afla n
posesia celor mai sigure fapte si interpretari.
Iubirea lor ia nastere sub semnul orgoliului. Chiar daca la nceput Ela nu i placea, stefan se
simte, treptat, magulit de interesul pe care i-l arata "una dintre cele mai frumoase studente de la
Universitate". Admiratia celor din jur este un alt factor care determina cresterea n intensitate a
iubirii lui stefan: "ncepusem totusi sa fiu multumit fata de admiratia pe care o avea toata lumea
pentru mine, fiindca eram att de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase studente."
Pasiunea se adnceste n timp, iar faptul ca Ela traieste o admiratie neconditionata pentru
viitorul ei sot contribuie la crearea iluziei ca relatia lor are o baza solida. Pentru
stefan Gheorghidiu, iubirea nu poate fi dect unica, absoluta. Sentimentul pe care l traieste n
raport cu Ela devine ratiunea sa de a fi, modul de a se mplini n plan spiritual: "sa tulburi att
de mistuitor o femeie dorita de toti, sa fii att de necesar unei existente, erau sentimente care
ma adevereau n jocul intim al fiintei mele."
Mostenirea de la unchiul Tache schimba cercul relatiilor celor doi. Lumea mondena, n
care Ela se va integra perfect, este, pentru stefan, prilejul de a trai suferinte intense, provocate
de gelozie. Daca n prima parte a relatiei lor iubirea sta sub semnul orgoliului, treptat,
sentimentul care domina devine gelozia.
Relatiile dintre cei doi soti se modifica radical, iar tensiunile, despartirile si mpacarile
devin un mod de existenta cotidian pna cnd stefan este concentrat, n preajma intrarii
Romniei n razboi. Ela se muta la Cmpulung, pentru a fi mai aproape de el, iar relatia lor pare
sa intre, din nou, pe un fagas al normalitatii. Chemat cu insistenta la Cmpulung, stefan obtine
cu greu permisia, dar descopera ca Ela e interesata de asigurarea viitorului ei n cazul mortii lui
pe front. Cnd l vede pe G. pe strada, e convins ca Ela l nsala, desi nu are nicio dovada
concreta, asa cum nu a avut, de altfel, niciodata. Pentru Gheorghidiu, esecul n iubire e un esec
n planul cunoasterii. Analiza mecanismului psihologic al erosului, semnificativa pentru toti
eroii lui Camil Petrescu, este dublata de o radiografie a tuturor conflictelor interioare.
Personajul recunoaste ca e hipersensibil, ca nu poate fiinta n limita canoanelor, dar nu accepta
ideea ca realitatea propriei constiinte nu e valabila n plan exterior.
Confruntat cu experienta-limita a razboiului care redimensioneaza orice relatie umana,
stefan Gheorghidiu si analizeaza retrospectiv si critic ntreaga existenta. Drama erotica este
reevaluata din perspectiva experientei razboiului. ntors n prima linie dupa cele cteva zile
petrecute la Cmpulung, stefan Gheorghidiu participa la luptele de pe frontul Carpatilor cu
sentimentul ca este martor la un cataclism cosmic, unde accentul cade nu pe eroismul
combatantilor, ci pe haosul si absurditatea situatiei - si are - sub amenintarea permanenta a
mortii - revelatia propriei individualitati, ca si a relativitatii absolute a valorilor umane: " mi
putusem permite attea gesturi pna acum - marturiseste naratorul -, pentru ca aveam un motiv
8

si o scuza: cautam o identificare a eului meu. Cu un eu limitat, n infinitul lumii nici un punct
de vedere, nici o stabilire de raporturi nu mai era posibila si deci nici o putinta de realizare
sufleteasca." Finalul romanului consemneaza despartirea definitiva de trecut a eroului. "Ultima
noapte de dragoste" pe care o petrece alaturi de Ela marcheaza nstrainarea definitiva de
trecutul propriu si recunoasterea esecului n planul cunoasterii. Cititorul care spera sa afle,
n final, daca Ela i-a fost infidela, este dezamagit. Desi citeste un bilet anonim care l
informeaza despre tradarea Elei, personajul - narator nu verifica informatia, ceea ce ntretine
dincolo de paginile romanului enigma relatiei complexe care se stabileste ntre cei doi soti.
Sentimentul de indiferenta care l domina pe erou este evident n renuntarea "la tot trecutul" n
favoarea femeii care si-a pierdut aura de feminitate misterioasa si atragatoare.
Personajul din romanul psihologic sufera o mutatie profunda: evolutia sa nu mai este
previzibila ( nici macar pentru autor ). El scapa de sub puterea destinului antic sau a
determinismului mediului si se adnceste n propria constiinta. Personajul preia functiile
naratorului, asigura unitatea compozitionala, sprijina intriga care si-a diminuat importanta.
Personajul-narator relateaza fapte n care a fost implicat ca protagonist. Este narator
necreditabil pentru ca, intentionat sau involuntar, ofera o perspectiva subiectiva asupra
celor relatate.
Prezenta unui personaj-narator unic determina particularitati narative. Toate evenimentele
banale relatate au nsemnatate numai pentru cel care le relateaza. Numai n lumina
constiintei o dupa-amiaza obisnuita de vara dobndeste o importanta covrsitoare, se
converteste "ntr-o zi imensa", n care "ntmplarile astea mici, amanuntite pna n fractii de
impresie" ajung sa fie simtite "printre cele mai importante din viata mea". Avnd n vedere
acestea, se poate spune ca totul are importanta doar pentru cel care traieste. De aici, ntrebarea
asupra motivatiei scrierii romanului, pe care si-o pune nsusi personajul-narator: "Astazi, cnd
le scriu pe hrtie, mi dau seama, iar si iar, ca tot ce povestesc nu are importanta dect pentru
mine, ca nici nu are sens sa fie povestite". Fraza expliciteaza pozitia naratorului, care e pus n
situatia sa explice de ce povesteste pentru a fi crezut. Naratorul din roman nu are constiinta
limpede a actului sau. Poate scrie din nevoia marturisirii, ca sa-si usureze sufletul, sau din
dorinta de a ntelege mai bine ce s-a ntmplat. n roman nu se ofera nici un indiciu cu privire
la motivatia scrisului.
Finalul deschis i ofera cititorului nca un prilej de a se regasi n experienta personajului narator. Incertitudinea planeaza att asupra portretului Elei, ct si asupra evolutiei personajului
principal ( ntr-o nota de subsol din romanul Patul lui Procust se ofera informatia ca
stefan Gheorghidiu a ajuns n fata Curtii Martiale ). Autorul adopta aceasta conventie narativa
pentru a sustine modernitatea constructiei romanesti. stefan Gheorghidiu devine parte
integranta n viata cititorului, care l simte aproape, avnd aceleasi experiente si trairi ca si
personajul care traieste n interiorul universului imaginar.

Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre relatiile dintre doua personaje ale unui roman al
experientei studiat, apartinand perioadei interbelice. in elaborarea eseului, vei avea in vedere
urmatoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ semnificative pentru constructia
personajelor alese ( de exemplu: tema, perspectiva narativa, actiune, conflict, relatii temporale
si spatiale, constructia subiectului, modalitati de caracterizare, limbaj etc. );
- evidentierea situatiei initiale a celor doua personaje, din perspectiva tipologiei in care se
incadreaza, a statutului lor social, psihologic, moral etc.;
- relevarea trasaturilor celor doua personaje, semnificative pentru ilustrarea relatiilor, prin
raportare la doua episoade / secvente ale textului narativ ales;
- exp rimarea unei opinii argumentate despre relatiile dintre cele doua personaje, din
perspectiva situatiei finale / a deznodamantului.
Daca anii 20 pot fi considerati, in literatura romana, "momentul Rebreanu", in evolutia
romanului romanesc, anii 30 reprezinta "momentul Camil Petrescu" si afirmarea celei de-a
doua directii importante in evolutia speciei: romanul subiectiv. Scriitorul incearca o
sincronizare Romanul de analiza psihologica era deja consacrat intr-o formula narativa mai
veche, de tip realist, prin Padurea spanzuratilor si Ciuleandra, ale lui Liviu Rebreanu, si intr-o
formula noua, prin operele Hortensiei Papadat - Bengescu. in acest context literar, Camil
Petrescu isi gaseste propria formula narativa, apropiata de spiritul inovator impus de Marcel
Proust.
Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este un roman al experientei atat la nivel
formal, prin structura si tehnici narative, cat si la nivelul continutului. Autorul recurge la
personajul - narator si la perspectiva actoriala, inlocuind naratorul omniscient si perspectiva
auctoriala. Abandoneaza cronologia liniara in favoarea memoriei care ordoneaza relatarea
faptelor. Insereaza in a doua parte a romanului paginile din jurnalul de front tinut de autorul
concret si atribuit eroului fictiv. Primul roman camilpetrescian urmareste cele doua experienta
ale eroului, iubirea si razboiul, filtrate prin aceeasi constiinta, care cunoaste si se cunoaste prin
acest proces de analiza.
Romanul dezvolta doua teme principale - iubirea si razboiul. Tema iubirii este sustinuta de
evolutia cuplului stefan Gheorghidiu - Ela, prezentata doar prin reflectarea ei subiectiva, din
perspectiva lui stefan Gheorghidiu, personajul - narator al romanului.

10

Alcatuit din doua parti care n-au intre ele decat o legatura accidentala ( in opinia lui George
Calinescu), acest volum inedit ca structura narativa in peisajul epocii este - dupa opinia lui
Perpessicius - , romanul "unui razboi pe doua fronturi": cel al iubirii conjugale si cel al
razboiului propriu-zis, ceea ce-i pricinuieste eroului "un neintrerupt mars, tot mai adanc in
constiinta" ( Perpessicius )
in prefata de la editia din 1955 a romanului, intitulata Cuvant inainte dupa un sfert de veac,
Camil Petrescu marturiseste ca "daca partea intaia a acestui roman e o fabulatie, e adica
nascocita [] si deci eroul stefan Gheorghidiu cu sotia lui sunt pura fictiune, in schimb se
poate afirma ca partea a doua a cartii, aceea care incepe cu intaia noapte de razboi, este
construita dupa memorialul de companie al autorului, imprumutat cu amanunte cu tot eroului".
Perspectiva narativa subiectiva confera autenticitate relatarii, caracteristica esentiala a
romanului subiectiv. Printr-un artificiu compozitional, prima parte este alcatuita prin
rememorare, in timp ca a doua parte este consemnata sub forma unui jurnal de front.
Actiunea, complexa, se desfasoara pe doua coordonate temporale - una trecuta ( a
rememorarii relatiei personajului - narator cu Ela ) si una in desfasurare ( a experientei de pe
front a lui stefan Gheorghidiu ). Centru de interes al conflictului principal al romanului se
deplaseaza de la exteriorul evenimentelor plasate in preajma si in timpul Primului Razboi
Mondial la explorarea interioritatii personajului principal, prins in mirajul propriilor iluzii
despre dragoste, despre casatorie si despre femeia ideala.
Experienta iubirii, care da substanta primei parti a romanului, este actualizata prin
rememorarea relatiei lui stefan Gheorghidiu cu Ela.
Artificiul compozitional din incipitul romanului - discutia de la popota ofiterilor referitoare
la un fapt divers din presa vremii ( un sot care si-a ucis sotia infidela a fost achitat ) - permite
aducerea in prim plan a unei dintre temele principale ale romanului - problematica iubirii.
Discutia de la popota este pretextul unei ample digresiuni, pe parcursul careia stefan
rememoreaza etapele evolutiei sentimentului care l-a unit cu Ela. Toate faptele si evenimentele
din roman sunt prezentate dintr-o perspectiva unica, subiectiva: "Eram insurat de doi ani si
jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala. Din cauza asta, nu puteam sami dau examenele la vreme. imi petreceam timpul spionandu-i prieteniile, urmarind-o, facand
probleme insolubile din interpretarea unui gest, din nuanta unei rochii, si din informarea
laturalnica despre cine stie ce vizita la vreuna din matusile ei. Era o suferinta de neinchipuit,
care se hranea din propria ei substanta".
Naratorul nu spune ( si nu o va face nici mai tarziu ) nimic altceva in afara de banuielile lui.
Tot ce afla cititorul despre Ela si despre relatiile dintre soti provine din aceasta sursa, care e
departe de a putea fi considerata infailibila sau, macar, obiectiva. stefan Gheorghidiu
recunoaste de la inceput ca are banuiala infidelitatii Elei si ca aceasta banuiala ii trezeste in
suflet cumplite indoieli. Pe de alta parte, personajul este constient ca isi agraveaza suferinta
prin interpretarea tendentioasa sau prin exagerarea celor mai marunte fapte. Cu alte cuvinte,
Gheorghidiu insusi se recomanda ca narator necreditabil al intamplarilor.

11

De aceea, toate informatiile cu privire la modificarea comportamentului Elei dupa primirea


mostenirii de la unchiul Tache nu pot fi interpretate ca exacte. Este posibil ca ea sa se schimbe
doar in ochii gelosului ei sot. Schimbarea din viata tanarului cuplu aduce in jurul Elei prezente
masculine mult mai apte, in opinia lui stefan, de a o cuceri; astfel, gelozia lui poate fi rezultatul
competitiei mai vii decat inainte. Situat exclusiv in interiorul perspectivei lui Gheorghidiu,
cititorul nu va sti niciodata cu certitudine daca Ela si-a modificat cu adevarat sentimentele fata
de sotul ei, inselandu-l cu G. sau daca nu e vorba decat despre imaginatia unui barbat
neincrezator si orgolios. Ceea ce se modifica neindoielnic este atitudinea naratorului ( stefan
Gheorghidiu ) in raport cu eroina, chiar daca, uneori, el urmareste sa-i creeze cititorului iluzia
ca se afla in posesia celor mai sigure fapte si interpretari.
Iubirea lor ia nastere sub semnul orgoliului. Chiar daca la inceput Ela nu ii placea, stefan se
simte, treptat, magulit de interesul pe care i-l arata "una dintre cele mai frumoase studente de la
Universitate". Personajul - narator marturiseste ca orgoliul a jucat un rol important in
constituirea relatiei lor: "Orgoliul a constituit baza viitoarei mele iubiri". Admiratia celor din
jur este un alt factor care determina cresterea in intensitate a iubirii lui stefan: "incepusem
totusi sa fiu multumit fata de admiratia pe care o avea toata lumea pentru mine, fiindca eram
atat de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase studente." Pasiunea se adanceste in timp,
iar faptul ca Ela traieste o admiratie neconditionata pentru viitorul ei sot contribuie la crearea
iluziei ca relatia lor are o baza solida. Pentru stefan Gheorghidiu, iubirea nu poate fi decat
unica, absoluta. Sentimentul pe care il traieste in raport cu Ela devine ratiunea sa de a fi, modul
de a se implini in plan spiritual: "sa tulburi atat de mistuitor o femeie dorita de toti, sa fii atat de
necesar unei existente, erau sentimente care ma adevereau in jocul intim al fiintei mele."
Cuplul traieste o perioada linistit, cu iluzia comuniunii perfecte. stefan e magulit ca
universul lor domestic este dominat de prezenta sa spirituala si ca Ela il priveste cu admiratie,
considerandu-l o autoritate absoluta ( edificatoare in acest sens este scena in care cei doi au o
discutie despre "ce este filozofia", dupa ce stefan tine o prelegere sclipitoare la Universitate,
iar Ela e impresionata de eruditia lui ).
Mostenirea de la unchiul Tache schimba insa cercul relatiilor celor doi. Lumea mondena, in
care Ela se va integra perfect, este, pentru stefan, prilejul de a trai suferinte intense, provocate
de gelozie. Daca in prima parte a relatiei lor iubirea sta sub semnul orgoliului, treptat,
sentimentul care domina devine gelozia. Antologica pentru modul in care ia nastere gelozia,
printr-un complicat joc al autosugestiei, este scena in care stefan Gheorghidiu, Ela si foarte vag
conturatul G., asezati pe bancheta din spate a unei masini - intre Gheorghidiu si G. se afla Ela
- , merg catre Dragasani.
Relatiile dintre cei doi soti se modifica radical, iar tensiunile, despartirile si impacarile devin
un mod de existenta cotidian pana cand stefan este concentrat, in preajma intrarii Romaniei in
razboi. Ela se muta la Campulung, pentru a fi mai aproape de el, iar relatia lor pare sa intre, din
nou, pe un fagas al normalitatii. Chemat cu insistenta la Campulung, stefan obtine cu greu
permisia, dar descopera ca Ela e interesata de asigurarea viitorului ei in cazul mortii lui pe
front. Cand il vede pe G. pe strada, e convins ca Ela il insala, desi nu are nicio dovada concreta,
asa cum nu a avut, de altfel, niciodata. Pentru Gheorghidiu, esecul in iubire e un esec in planul
12

cunoasterii. Analiza mecanismului psihologic al erosului, semnificativa pentru toti eroii lui
Camil Petrescu, este dublata de o radiografie a tuturor conflictelor interioare. Personajul
recunoaste ca e hipersensibil, ca nu poate fiinta in limita canoanelor, dar nu accepta ideea ca
realitatea propriei constiinte nu e valabila in plan exterior. Desi stefan Gheorghidiu este un
analist lucid al starilor sale interioare si al evenimentelor exterioare, el nu poate sa se detaseze
de subiectivitatea pe care gelozia si orgoliul ranit i-o accentueaza.
Confruntat cu experienta-limita a razboiului care redimensioneaza orice relatie umana,
stefan Gheorghidiu isi analizeaza retrospectiv si critic intreaga existenta. Drama erotica este
reevaluata din perspectiva experientei razboiului. intors in prima linie dupa cele cateva zile
petrecute la Campulung, stefan Gheorghidiu participa la luptele de pe frontul Carpatilor cu
sentimentul ca este martor la un cataclism cosmic, unde accentul cade nu pe eroismul
combatantilor, ci pe haosul si absurditatea situatiei - si are - sub amenintarea permanenta a
mortii - revelatia propriei individualitati, ca si a relativitatii absolute a valorilor umane: " imi
putusem permite atatea gesturi pana acum - marturiseste naratorul -, pentru ca aveam un motiv
si o scuza: cautam o identificare a eului meu. Cu un eu limitat, in infinitul lumii nici un punct
de vedere, nici o stabilire de raporturi nu mai era posibila si deci nici o putinta de realizare
sufleteasca...
" Finalul romanului consemneaza despartirea definitiva de trecut a eroului, gest caracteristic
pentru personajele masculine camilpetresciene, care "distrug o pasiune, se sinucid, dar nu ucid.
Ei stiu ca eroarea se afla in propria constiinta, si nu in obiectele constiintei" ( Marian Popa )
"Ultima noapte de dragoste" pe care o petrece alaturi de Ela marcheaza instrainarea definitiva
de trecutul propriu si recunoasterea esecului in planul cunoasterii: "I-am scris ca-i las absolut
tot ce e in casa, de la obiecte de pret la carti de la lucruri personale, la amintiri. Adica tot
trecutul." Cititorul care spera sa afle, in final, daca Ela i-a fost infidela, este dezamagit. Desi
citeste un bilet anonim care il informeaza despre tradarea Elei, personajul - narator nu verifica
informatia, ceea ce intretine dincolo de paginile romanului enigma relatiei complexe care se
stabileste intre cei doi soti. Sentimentul de indiferenta care il domina pe erou este evident in
renuntarea "la tot trecutul" in favoarea femeii care si-a pierdut aura de feminitate misterioasa si
atragatoare.
Relatia dintre stefan si Ela se dovedeste mai mult o suita de conjecturi a celui indragostit
decat o situatie "reala"; scena actiunii nu este una obiectiva, ci una formata din constiinta
naratorului. De aceea, evolutia relatiilor dinte cele doua personaje este profund afectata de felul
in care este perceputa realitatea inconjuratoare de constiinta personajului - narator. Dupa
Nicolae Manolescu, "evidenta, in roman, devine naivitatea personajului-narator." El se arata la
inceput entuziasmat de frumusetea si inteligenta Elei, fericit de admiratia pe care ea o starneste
tuturor, pentru ca, dupa casatorie, sa descopere ca sotia lui e "o prostuta cocheta", interesata
"mai mult de escapade automobilistice cu prieteni decat de filozofie in patul conjugal" ( N.
Manolescu ). De fapt, nu Ela se schimba, ci felul in care o vede stefan.
Cuplul Ela - stefan Gheorghidiu este reprezentativ pentru opera literara a lui Camil Petrescu.
Ca si alte personaje masculine camilpetresciene, stefan Gheorghidiu traieste intr-o lume a
13

ideilor pure, pe care nu o poate adapta datelor lumii reale. Pentru el, Ela nu este femeia din
realitatea imediata, ci este o imagine ideala a propriilor aspiratii sufletesti. Cand perspectiva
asupra ei se modifica, Ela devine ceea ce a fost, de fapt, de la inceput: o femeie obisnuita,
asupra careia stefan a proiectat o aura ideala.
Urmarind problematica relatiilor dintre doua personaje care traiesc sentimente complexe de la iubire la gelozie si ura -, intr-un complicat mecanism de analiza infaptuit de un personaj narator cu o structura sufleteasca unica si originala, romanul lui Camil Petrescu ilustreaza, intro maniera originala, ideea universalitatii unor trairi. Atribuite unor personaje fictive,
sentimentele evidentiate de povestea atat de complicata dobandesc o pronuntata nota de
autenticitate, prin tehnica narativa folosita de autor, care ii permite cititorului accesul la cele
mai profunde trairi ale eroilor.

14

Scrie un eseu de 2 3 pagini, n care s prezini tema i viziunea despre lume, reflectate
ntr-un roman psihologic din perioada interbelic. n elaborarea eseului, vei avea n vedere
urmtoarele repere:
- evidenierea tipului de roman pentru care ai optat i a trsturilor care fac posibil
ncadrarea ntr-o tipologie, ntr-un curent cultural / literar, ntr-o perioad sau ntr-o orientare
tematic;
- prezentarea temei romanului, reflectat n textul narativ ales, prin referire la dou episoade
/ secvene narative;
- sublinierea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea viziunii
despre lume a autorului / a naratorului ( de exemplu: aciune, conflict, relaii temporale i
spaiale, construcia subiectului,particulariti ale compoziiei, perspectiv narativ, tehnici
narative, construcia personajului, modaliti de caracterizare, limbaj etc. );
- exprimarea unei opinii argumentate, despre modul n care tema i viziunea despre lume
sunt reflectate n romanul ales.
Cea mai ampl specie a genului epic n proz, cu o aciune diversificat sub raportul
planurilor narative i al personajelor, romanul a cunoscut o serie larg de forme i de
manifestri n literatura romn. Afirmndu-se plenar n perioada interbelic, romanul
romnesc a adoptat diferite modaliti estetice, de la clasic la modern, de la roman realist la
roman mitologic, alegoric.
n cazul romanului modern, de analiz psihologic, autorul i propune s absoarb lumea
n interiorul contiinei, anulndu-i omogenitatea i epicul, dar conferindu-i dimensiuni
metafizice; nu mai este demiurg n lumea imaginarului, ci descoper limitele condiiei umane;
are o perspectiv limitat i subiectiv, completat adesea cu opinii programatice despre
literatur (autorul devine teoretician ).
n ceea ce privete opera, personajul narator nlocuiete naratorul omniscient, ceea ce
poteneaz drama de contiin, conferindu-i autenticitate; opiunea pentru conveniile epice
favorizeaz analiza (jurnalul intim, corespondena privat, memoriile, autobiografia );
principiile cauzalitii i coerenei nu mai sunt respectate (cronologia este nlocuit cu
acronia ); sunt alese evenimente din planul contiinei, iar din exterior sunt preferate faptele
banale, lipsite de semnificaii majore, fr s fie refuzate inseriile n planul social.
Cititorul se identific cu personajul narator, alturi de care investigheaz interioritatea
aflat n centrul interesului; are acces la intimitatea personajului narator ( mai ales atunci
cnd i poate citi jurnalul de creaie).
Aprut n 1930, romanul Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi a constituit o
noutate absolut n epoca interbelic. Cunosctor al diferitelor teorii filosofice i tiinifice
care circulau n epoc, admirator declarat al operei lui Marcel Proust, Camil Petrescu creeaz
primul personaj narator din literatura romn preocupat s neleag n ce const diferena
ntre realitate i autosugestie, ntre absolut i relativ.
Opiunea autorului pentru naraiunea la persoana I, a crei consecin imediat este limitarea
perspectivei narative la un punct de vedere strict subiectiv i, deci, renunarea la privilegiul
omniscienei, marcheaz nceputul unei noi ere n istoria romanului romnesc. Alctuit din
dou pri care n-au ntre ele dect o legtur accidental ( n opinia lui George Clinescu),
15

acest volum inedit ca structur narativ n peisajul epocii este dup opinia lui Perpessicius - ,
romanul unui rzboi pe dou fronturi: cel al iubirii conjugale i cel al rzboiului propriu-zis,
ceea ce-i pricinuiete eroului un nentrerupt mar, tot mai adnc n contiin ( Perpessicius )
n prefaa de la ediia din 1955 a romanului, intitulat Cuvnt nainte dup un sfert de veac,
Camil Petrescu mrturisete c dac partea ntia a acestui roman e o fabulaie, e adic
nscocit [] i deci eroul tefan Gheorghidiu cu soia lui sunt pur ficiune, n schimb se
poate afirma c partea a doua a crii, aceea care ncepe cu ntia noapte de rzboi, este
construit dup memorialul de companie al autorului, mprumutat cu amnunte cu tot eroului.
Opera se ncadreaz n proza de analiz i ilustreaz concepia estetic a scriitorului despre
roman. Camil Petrescu i-a expus concepia despre proza nou n numeroase articole, dintre
care unul dintre cele mai importante este Noua structur i opera lui Marcel Proust. Acest
studiu ofer unul dinte cele mai interesante puncte de vedere asupra romanului formulate n
epoc. Autorul se dovedete un subtil teoretician, apt s surprind n cele mai mici amnunte
mecanismul genului romanesc. Pentru Camil Petrescu, literatura i mai ales romanul
reflect spiritul epocii sale ( Teorie i roman ).
Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi ilustreaz preocuparea scriitorului pentru
a obine iluzia autenticitii vieii reale, pentru coborrea aciunii romanului de pe scen n
strad, adic n viaa cotidian, familiar cititorului.
Aciunea, complex, se desfoar pe dou coordonate temporale una trecut ( a
rememorrii relaiei personajului narator cu Ela ) i una n desfurare ( a experienei de pe
front a lui tefan Gheorghidiu ). Momentul n care tefan Gheorghidiu scrie despre sine i
despre relaia sa cu Ela nu poate fi precizat. Impresia cititorului este c Gheorghidiu ncepe si noteze dubla experien n perioada concentrrii la Dmbovicioara ( i, de aceea, tot ce se
refer la cstorie, la testament, la nenelegerile ulterioare cu Ela poate fi considerat ca
aparinnd planului trecut ) i o continu pe durata primelor sptmni de rzboi. Ultimele
rnduri par scrise ceva mai trziu, n orice caz dup un timp de la rnirea lui Gheorghidiu i
lsarea lui la vatr. ntre capitolele nti i ase ale primei pri, pe de o parte, i cele apte ale
prii a doua, pe de alta, exist totui o diferen minim, dar sesizabil, de ton, care indic o
distan temporal diferit ntre diegez i povestire. Aceast distan e mai mic n capitolele
despre rzboi. Aici apar anticiprile ( prolepsele ), ca i cum momentul n care naratorul
noteaz un lucru, acesta nu s-a petrecut realmente, fiind numai probabil. Schimbarea rapid i
neanunat a momentului n care naratorul scrie ntmplrile susine ideea c nu se poate vorbi,
dect cu ngduin, de un jurnal inut la zi. Aspectul de jurnal e neltor, deoarece autorul
amestec, n jurnal, elemente pur romaneti.
Cu privire la forma pe care naratorul o d povestirii sale, se poate remarca aspectul de jurnal
al romanului. n prima parte, forma narativ adoptat rmne incert, mai aproape de
memorialistic ( n primvara anului 1916, ca sublocotenent proaspt, ntia dat
concentrat ), dect de autobiografie (care ar pretinde pstrarea neschimbat a momentului n
care sunt relatate evenimentele ); nici partea a doua nu clarific lucrurile pn la capt.
Jurnalul conine multiple artificii romaneti, temporalitatea e indecis ( Nicolae Manolescu
).
Centrul de interes al conflictului principal al romanului se deplaseaz de la exteriorul
evenimentelor plasate n preajma i n timpul Primului Rzboi Mondial la explorarea
16

interioritii personajului principal, prins n mirajul propriilor iluzii despre dragoste, despre
cstorie i despre femeia ideal.
Experiena iubirii, care d substan primei pri a romanului, este actualizat prin
rememorarea relaiei lui tefan Gheorghidiu cu Ela. A doua parte creeaz iluzia temporalitii
n desfurare, prin consemnarea evenimentelor care se petrec pe front. Artificiul
compoziional din incipitul romanului discuia de la popota ofierilor referitoare la un fapt
divers din presa vremii ( un so care i-a ucis soia infidel a fost achitat ) permite aducerea n
prim plan a unei dintre temele principale ale romanului problematica iubirii.
Discuia de la popot este pretextul unei ample digresiuni, pe parcursul creia tefan
rememoreaz etapele evoluiei sentimentului care l-a unit cu Ela. Toate faptele i evenimentele
din roman sunt prezentate dintr-o perspectiv unic, subiectiv: Eram nsurat de doi ani i
jumtate cu o coleg de la Universitate i bnuiam c m neal. Din cauza asta, nu puteam smi dau examenele la vreme. mi petreceam timpul spionndu-i prieteniile, urmrind-o, fcnd
probleme insolubile din interpretarea unui gest, din nuana unei rochii, i din informarea
lturalnic despre cine tie ce vizit la vreuna din mtuile ei. Era o suferin de nenchipuit,
care se hrnea din propria ei substan. Naratorul nu spune ( i nu o va face nici mai trziu )
nimic altceva n afar de bnuielile lui. Tot ce afl cititorul despre Ela i despre relaiile dintre
soi provine din aceast surs, care e departe de a putea fi considerat infailibil sau, mcar,
obiectiv. tefan Gheorghidiu recunoate de la nceput c are bnuiala infidelitii Elei i c
aceast bnuial i trezete n suflet cumplite ndoieli. Pe de alt parte, personajul este contient
c i agraveaz suferina prin interpretarea tendenioas sau prin exagerarea celor mai mrunte
fapte. Cu alte cuvinte, Gheorghidiu nsui se recomand ca narator necreditabil al ntmplrilor.
De aceea, toate informaiile cu privire la modificarea comportamentului Elei dup primirea
motenirii de la unchiul Tache nu pot fi interpretate ca exacte. Este posibil ca ea s se schimbe
doar n ochii gelosului ei so. Schimbarea din viaa tnrului cuplu aduce n jurul Elei prezene
masculine mult mai apte, n opinia lui tefan, de a o cuceri; astfel, gelozia lui poate fi
rezultatul competiiei mai vii dect nainte. Situat exclusiv n interiorul perspectivei lui
Gheorghidiu, cititorul nu va ti niciodat cu certitudine dac Ela i-a modificat cu adevrat
sentimentele fa de soul ei, nelndu-l cu G. sau dac nu e vorba dect despre imaginaia
unui brbat nencreztor i orgolios. Ceea ce se modific nendoielnic este atitudinea
naratorului ( tefan Gheorghidiu ) n raport cu eroina, chiar dac, uneori, el urmrete s-i
creeze cititorului iluzia c se afl n posesia celor mai sigure fapte i interpretri.
Iubirea lor ia natere sub semnul orgoliului. Chiar dac la nceput Ela nu i plcea, tefan se
simte, treptat, mgulit de interesul pe care i-l arat una dintre cele mai frumoase studente de la
Universitate. Admiraia celor din jur este un alt factor care determin creterea n intensitate a
iubirii lui tefan: ncepusem totui s fiu mulumit fa de admiraia pe care o avea toat
lumea pentru mine, fiindc eram att de ptima iubit de una dintre cele mai frumoase
studente. Pasiunea se adncete n timp, iar faptul c Ela triete o admiraie necondiionat
pentru viitorul ei so contribuie la crearea iluziei c relaia lor are o baz solid. Pentru tefan
Gheorghidiu, iubirea nu poate fi dect unic, absolut. Sentimentul pe care l triete n raport
cu Ela devine raiunea sa de a fi, modul de a se mplini n plan spiritual: s tulburi att de
mistuitor o femeie dorit de toi, s fii att de necesar unei existene, erau sentimente care m
adevereau n jocul intim al fiinei mele.
17

Motenirea de la unchiul Tache schimb cercul relaiilor celor doi. Lumea monden, n care
Ela se va integra perfect, este, pentru tefan, prilejul de a tri suferine intense, provocate de
gelozie. Dac n prima parte a relaiei lor iubirea st sub semnul orgoliului, treptat, sentimentul
care domin devine gelozia.
Relaiile dintre cei doi soi se modific radical, iar tensiunile, despririle i mpcrile devin
un mod de existen cotidian pn cnd tefan este concentrat, n preajma intrrii Romniei n
rzboi. Ela se mut la Cmpulung, pentru a fi mai aproape de el, iar relaia lor pare s intre, din
nou, pe un fga al normalitii. Chemat cu insisten la Cmpulung, tefan obine cu greu
permisia, dar descoper c Ela e interesat de asigurarea viitorului ei n cazul morii lui pe
front. Cnd l vede pe G. pe strad, e convins c Ela l nal, dei nu are nicio dovad concret,
aa cum nu a avut, de altfel, niciodat. Pentru Gheorghidiu, eecul n iubire e un eec n planul
cunoaterii. Analiza mecanismului psihologic al erosului, semnificativ pentru toi eroii lui
Camil Petrescu, este dublat de o radiografie a tuturor conflictelor interioare. Personajul
recunoate c e hipersensibil, c nu poate fiina n limita canoanelor, dar nu accept ideea c
realitatea propriei contiine nu e valabil n plan exterior.
Confruntat cu experiena-limit a rzboiului care redimensioneaz orice relaie uman,
tefan Gheorghidiu i analizeaz retrospectiv i critic ntreaga existen. Drama erotic este
reevaluat din perspectiva experienei rzboiului. ntors n prima linie dup cele cteva zile
petrecute la Cmpulung, tefan Gheorghidiu particip la luptele de pe frontul Carpailor cu
sentimentul c este martor la un cataclism cosmic, unde accentul cade nu pe eroismul
combatanilor, ci pe haosul i absurditatea situaiei i are sub ameninarea permanent a
morii revelaia propriei individualiti, ca i a relativitii absolute a valorilor umane: mi
putusem permite attea gesturi pn acum mrturisete naratorul -, pentru c aveam un motiv
i o scuz: cutam o identificare a eului meu. Cu un eu limitat, n infinitul lumii nici un punct
de vedere, nici o stabilire de raporturi nu mai era posibil i deci nici o putin de realizare
sufleteasc Finalul romanului consemneaz desprirea definitiv de trecut a eroului.
Ultima noapte de dragoste pe care o petrece alturi de Ela marcheaz nstrinarea definitiv
de trecutul propriu i recunoaterea eecului n planul cunoaterii. Cititorul care sper s afle,
n final, dac Ela i-a fost infidel, este dezamgit. Dei citete un bilet anonim care l
informeaz despre trdarea Elei, personajul narator nu verific informaia, ceea ce ntreine
dincolo de paginile romanului enigma relaiei complexe care se stabilete ntre cei doi soi.
Sentimentul de indiferen care l domin pe erou este evident n renunarea la tot trecutul n
favoarea femeii care i-a pierdut aura de feminitate misterioas i atrgtoare.
Personajul din romanul psihologic sufer o mutaie profund: evoluia sa nu mai este
previzibil ( nici mcar pentru autor ). El scap de sub puterea destinului antic sau a
determinismului mediului i se adncete n propria contiin. Personajul preia funciile
naratorului, asigur unitatea compoziional, sprijin intriga care i-a diminuat importana.
Personajul-narator relateaz fapte n care a fost implicat ca protagonist. Este narator
necreditabil pentru c, intenionat sau involuntar, ofer o perspectiv subiectiv asupra celor
relatate.
Prezena unui personaj-narator unic determin particulariti narative. Toate evenimentele
banale relatate au nsemntate numai pentru cel care le relateaz. Numai n lumina contiinei o
dup-amiaz obinuit de var dobndete o importan covritoare, se convertete ntr-o zi
imens, n care ntmplrile astea mici, amnunite pn n fracii de impresie ajung s fie
18

simite printre cele mai importante din viaa mea. Avnd n vedere acestea, se poate spune c
totul are importan doar pentru cel care triete. De aici, ntrebarea asupra motivaiei scrierii
romanului, pe care i-o pune nsui personajul-narator: Astzi, cnd le scriu pe hrtie, mi dau
seama, iar i iar, c tot ce povestesc nu are importan dect pentru mine, c nici nu are sens s
fie povestite. Fraza expliciteaz poziia naratorului, care e pus n situaia s explice de ce
povestete pentru a fi crezut. Naratorul din roman nu are contiina limpede a actului su. Poate
scrie din nevoia mrturisirii, ca s-i uureze sufletul, sau din dorina de a nelege mai bine ce
s-a ntmplat. n roman nu se ofer nici un indiciu cu privire la motivaia scrisului.
Finalul deschis i ofer cititorului nc un prilej de a se regsi n experiena personajului
narator. Incertitudinea planeaz att asupra portretului Elei, ct i asupra evoluiei personajului
principal ( ntr-o not de subsol din romanul Patul lui Procust se ofer informaia c tefan
Gheorghidiu a ajuns n faa Curii Mariale ). Autorul adopt aceast convenie narativ pentru
a susine modernitatea construciei romaneti. tefan Gheorghidiu devine parte integrant n
viaa cititorului, care l simte aproape, avnd aceleai experiene i triri ca i personajul care
triete n interiorul universului imaginar.

19