Motoare de curent alternative

Motoarele de curent alternativ funcioneaz pe baza principiului cmpului

magnetic nvrtitor. Acest principiu a fost identificat de Nikola Tesla n 1882. n
anul urmtor a proiectat un motor de inducie bifazat, punnd bazele mainilor
electrice ce funcioneaz pe baza cmpului magnetic nvrtitor.
Ulterior, sisteme de transmisie prin curent alternativ au fost folosite la
generarea i transmisia eficient la distan a energiei electrice, marcnd cea de-a
doua Revoluie industrial. Un alt punct important n istoria motorului de curent
alternativ a fost inventarea de ctre Michael von Dolivo-Dobrowlsky n anul 1890
a rotorului n colivie de veveri.
Exist dou tipuri de motoare electrice de curent alternativ: motoare
sincrone i motoare asincrone (cu inducie), precum i motoare monofazate sau
trifazate. n aplicaiile industriale, motoarele trifazate sunt cele mai des folosite,
datorit eficienei lor mult mai bune fa de cele monofazate. Motoarele sincrone
sunt mai puin utilizate dect cele cu inducie, dar se folosesc n unele aplicaii
speciale, care necesit o turaie riguros constant sau ajustarea coeficientului de
putere. Motoarele cu inducie i motoarele sincrone sunt similare n multe privine,
dar au i detalii care le difereniaz.

 Motoarele de curent alternative sunt de doua feluri,si

anume:
motoare asincrone de constructie simpla,au cost
scazut,au cuplu si curenti de pornire mari,turatii
aproape constante,factor de putere scazut la mers in
gol ,iar la plina sarcina reglarea vitezei lor se face cu
oarecare greutate.Se folosesc pe scara larga in instalatii
industriale;
motoare sincrone , se pornesc in asincron sau cu motor
auxiliar de antrenare.Cuplul lor creste cu sarcina , au
turatie constanta (turatie de sincronism).Se folosesc in
industrie ca motoare de mare putere cu turatie
constanta si , de asemenea, ca grupuri convertizoare si
compensatoare sincrone.
La baza functionarii masinilor electrice se afla legea inductiei
electromagnetice. Pentru a crea conditii de existenta acestei legi, n masinile
electrice trebuie sa existe miezuri magnetice si nfasurari. n general, masinile
electrice rotative sunt realizate din doua parti principale numite armaturi, ntre care
exista o viteza relativa de rotatie. Aceste armaturi sunt realizate din miezuri
feromagnetice pe care exista nfasurari. Una dintre armaturi este fixa si se numeste
stator, iar cealalta aflata n miscare de rotatie se numeste rotor. De asemenea, una
dintre armaturi joaca rolul de inductor, iar cealalta de indus, rolurile putnd fi
inversate n functie de solutia constructiva aleasa.
n ambele armaturi circula curenti prin nfasurari, care creeaza cmpuri
magnetice printr-un anumit procedeu. Cmpurile magnetice create n cele doua
armaturi se compun ntr-un cmp unic rezultant pe care l gasim n ntrefierul
masinii.
Cmpurile magnetice produse sunt variabile n timp (deoarece curentii care le
creeaza sunt alternativi, deci, variabili n timp), si produc fluxuri magnetice
variabile prin ntrefier. Aceste fluxuri magnetice strabat nfasurari electrice si induc
n acestea tensiuni electromotoare. Totodata, ntre fluxul magnetic al unei

nfasurari si curentul electric din cealalta nfasurare apar interactiuni

electromagnetice care dau nastere la cupluri electromagnetice ntre armaturi