1.

Starea de sntate i caracteristicile sntii colectivitilor (sntii publice)

Modele de sntate public:
Modelul integrat al strii de sntate (starea de sntate influenat de
srcie, factori sociali, stilul de via, omajul, locuinele nesntoase,
poluarea mediului, nivelul de educaie).
Probleme de sntate public
2. Monitorizarea strii de sntate.

Msurarea morbiditii observate:

Determinarea factorilor de risc ca precursori ai bolilor, calcularea relaiei
dintre factorii de risc i boal, populaia la risc.
Abordarea morbiditii observate: unitatea de observare = evenimentul
(cazul de
mbolnvire, persoana bolnav) i aspectul morbiditii = fenomenul
(incidena, prevalena, morbiditatea cu ITM, morbiditatea cu
invaliditate,
morbiditatea
spitalizat,
mortalitatea
specific,
morbiditatea individual - pe contingent, morbiditatea succesiv
dinamic), sursa datelor i informaiilor (date de rutin i date obinute
prin studii speciale - cercetri, screening, anchete medicale).

Incidena = numrul de cazuri noi raportat la populaie (ex. la 100.000 locuitori)

Prevalena = numrul de cazuri noi i cazuri vechi raportat la populaie

3.EPIDEMIOLOGIE
Termenul de epidemiologie are origine greac:
EPI = deasupra, peste
+ demos = popor, populaie
+ logos = tiin
Epidemiologia este tiina care studiaz procese la nivel populaional.
Definiii:
Epidemiologia
- stiina medical care se ocup cu studiul distribuiei determinanilor strilor sau
evenimentelor legate de sntate n anumite populaii cu aplicarea rezultatelor acestui
studiu n controlul problemelor de sntate
- tiin fundamental n medicin care urmrete ameliorarea strii de sntate a
populaiei.

Cu alte cuvinte, este tiina care se ocup cu studiul rspndirii bolilor i strilor
biologice n colectivitile umane, a cauzelor i condiiilor care le determin, n
vederea elaborrii msurilor de combatere, prevenire i eradicare precum i
promovarea sanogenezei (promovarea sntaii).
Epidemiologia prin mijloacele i scopurile sale se evideniaz ca tiin fundamental
n medicina preventiv i cea clinic.
Unitatea de studiu n epidemiologie este populaia, fie ca termen geografic fie ca grup
de bolnavi, pacieni spitalizai, etc.
Fenomenul de apariie i propagare n rndul populaiei a unui fenomen patologic sau
biologic se numete fenomen epidemiologic sau proces epidemiologic (PE).
Epidemiologia este interesat de numrul subiecilor care prezint o stare
patologica sau biologica intr-o colectivitate.
Uneori i se mai spune - tiina epidemiilor !
Scopuri ale epidemiologiei:
1. Explicarea principiilor cauzale ale mbolnavirilor;
2. Prevenirea bolilor i n promovarea strii de sntate a populaiei, mediului sau
ocupaional;
3. Pregtirea specialitilor n profesii conexe cu cea medical pentru a cunoate ct
mai multe aspecte ale strii de sntate;
4. ncurajarea unei activiti clinice practice de bun calitate prin introducerea
conceptelor de epidemiologie clinic;
5. Stimularea interesului continu asupra epidemiologiei.
Epidemiologia este recunoscut ca tiin de baz a medicinei preventive:
tiine de colaborare a epidemiologiei:
Medicina preventiv
Medicina social
Igiena
Microbiologie
Boli infeciase
Eco-epidemiologia (noxe exogene)
Genetica (factori endogeni)
Sociologia medicinei
tiine juridice
Medicii, din toate specialitile, dar mai ales cei ce lucreaz n domeniul asistenei
primare de sntate au nevoie de mijloace metodologice care sa le asigure
2

cunoasterea obiectiva a sanatatii populatiei de care raspund, evaluarea si programarea

unor interventii optime adaptate necesitatilor reale ale populatiei.
Epidemiologia, prevenirea si controlul principalelor boli infectioase
Epidemiologia elementar a bolilor infecioase
PROCESUL EPIDEMIOLOGIC (P.E.) IN BOLILE INFECTIOASE
Totalitatea factorilor si mecanismelor implicate in aparitia, extinderea si evolutia unei
boli infectioase printr-o populatie.
Este constituit din 3 factori principali, majori (determinanti):
-Sursa de agent patogen (infectios) sau izvorul de infectie
-Caile si modurile de transmitere
-Populatia sau masa receptiva
Acesti factori principali sunt influentati de factorii dinamizatori favorizanti sau
secundari
-Socio-economici
-Cosmo-meteoro-climato-geografici
Procesul epidemiologic trebuie deosebit de Procesul infecios
Procesul infectios rezulta din interactiunea agentului patogen cu organismul gazda, in
anumite conditii de mediu (ecologia infectiei) si constituie componeta biologica a
procesului epidemiologic.
FACTORII EPIDEMIOLOGICI DETERMINANI
1. Sursa de agent patogen (izvorul de infecie)
Agenii infeciosi au un rezervor i o surs de infecie.
Rezervorul este locul unde agentii infectiosi exista, traiesc si se multiplica.
Rezervorul poate fi
organismul uman sau animal care creaza conditii de viata, adapost si
multiplicare pentru microorganisme, de unde se elimina si trec la alte persoane
receptive.
sursa de infectie impreuna cu teritoriul din jurul sau reprezinta focarul epidemic
eliminarea agentului patogen in mediu se realizeaza la nivelul porilor de
eliminare (cai naturale sau leziuni determinate de agentul patogen).
Caile de eliminare (vehiculare) a microorganismelor de la sursa spre receptivi:
prin procese biologice.
1. Secretii naso-faringiene (picaturi Flugge): infectii respiratorii (virale:
gripa,viroze respiratorii, bacteriene: TB, etc.)
3

2. Saliva sau lichidul oral (suc gingival): infectie urliana, hepatita B, rabie, HIV.
3. Sputa sau secretiile bronhice: infectiile pulmonare; TB.
4. Secretiile cutaneo-mucoase si purulente: erizipel, varicela, pesta bubonica,

stafilocociile sau streptocociile cutanate, scarlatina, otice, oftalmologice, bolile

venerice virale, bacteriene, chlamidiene, (HIV, SiFILIS)
5. Lichidele seroase: LCR, peritoneal, pericard, pleural, sinovial (articular),
exudate, transudate.
6. Varsaturile in infectii digestive, febra tifoida, dizenterie, toxiinfectiile
alimentare;
7. Materiile fecale: infectiile digestive, dizenterie, holera, hepatite enterale virale,
poliomelita; febra tifoida;
8. Sangele infectat cu virusuri, bacterii, richettsii, protozoare, HIV, malarie, tifos
exantematic, febra Q, encefalite, toxoplasmoza;
9. Secretiile genitale: vaginale si spermatice in infectiile venerice; HIV, HVB,
HVC.
10. Urina: febra tifoida, leptospiroza, in infectiile urinare, TBC uro-genitala;
11. Secretia lactata umana: in HIV, VHB, antrax, bruceloza, febra aftoasa,
encefalita de capusa.
12. Fragmente de tesuturi si organe: HIV, HVB, HVC, citomegalusvirus (CMV).
Durata eliminarii agentilor infectiosi se numeste perioada de contagiozitate si este
variabila pentru fiecare proces infectios in parte.
Sursele de infectie umana sau animala sunt:

omul sau animalul bolnav cu forme tipice sau atipice de boala;

- bolnavul elimina germeni in orice stadiu al bolii dar mai ales in perioada de
invazie si de stare a bolii;
- epidemiologic, surse importante de agent patogen sunt bolnavii cu forme
atipice, fruste, infectii inaparente care raman nedescoperite si disemineaza
pe arii largi;

purtatorii de germeni sunt reprezentati de:

- fostii bolnavi: temporari, convalescenti sau cronici;
- persoane sanatoase: care avand imunitate fie ca urmare a trecerii prin boala
sau postvaccinare nu au facut boala dar elimina temporar sau cronic
germenii; purtatori de contact, purtatori ocazionali.

Purtatorii de germeni intretin nivelul endemic al unei boli si stau la baza unor izbucniri
epidemice in colectivitate.
Sursele animale de infectie:
4

mamifere, pasari, artropode.

pot fi ele la fel bolnave sau purtatoare;
germenii pot ajunge accidental de la ele la om;
bolile se numesc antropozoonoze si reprezinta cam o treime din totalul
bolilor infectioase: leptospiroza, antrax, malarie, bruceloza, toxoplasmoza,
tichineloza, etc.

2.Cile si modurile de transmitere a infectiei

Transmiterea, a doua componenta a P.E. se refera la miscarea agentului patogen de la
surs la persoana receptiva.
Transmiterea se face in mod:
1.Direct
2.Indirect
1.Transmiterea in mod direct:
Contact de imediata vecintate: bolile arogene
Contact fizic: sexual (bolile venerice, HIV, HVB), sarut(mononucleoza
infectioasa, difterie), muscatura (rabie), transcutanat (boala ghearelor de
pisica), boli de piele (scabie).
Transplancentar: rubelola, toxoplasmoza, CMV, HIV, VHB.
Transfuzii de sange: hepatite, retroviroze, sifilis
Transplante: citomegalovirus, HIV, VHB, rabie, prionii.
2. Transmiterea in mod indirect prin:
elemente din mediu extern: aer, apa, pulberi de sol, alimente, maini, obiecte,
instrumentar, vectori.
Simplu: cand este implicat un singur element
Complex: de tip stafeta, cand sunt implicate unul sau mai multe elemente
Transmiterea prin aer (aerogen):
- Cea mai frecventa si comuna cale de transmitere
- Microorganismele se elimina de la sursa prin picaturile septice:
secretii nasofaringiene sau secretiile plagilor de pe tegumente sau
mucoase, din fecale, urina
- Rspndirea prin aer se poate face:
o Picaturi Flugge provenind din nasofaringe expulzate
prin tuse, stranut, vorbit, care se mentin virulente in
scurt timp dupa eliminare (contact).
o Nucleosolii sunt picaturile septice care si-au
pierdut apa de la suprafata dar in interior germenii
sunt conservati: M. tuberculosis, stafilococii etc.
5

O Pulberi bacilifere care provin din secretiile uscate

antrenate de particule de praf si incarcate cu agentii
patogeni rezistenti la uscaciune: stafilococi, streptococi,
bacili difterici.
Principalele boli cu transmitere aerogena: gripa, virozele respiratorii, tuberculoza
pulmonara, varicela, rujeola, difteria, tusea convulsiva, pneumoniile.
Transmiterea prin ap (hidric)
- cale importanta de transmitere, implicata in epidemiile hidrice
- apa de suprafata se contamineaza cu dejectele umane sau animale, adapatul
animalelor bolnave, inot, deversarea apelor fecaloid-menajere, etc.
- apa din instalatiile centrale de apa se pot contamina prin conductele fisurate,
incorect racordate care permit infiltrarea unor impuritati cu germeni;
- germenii sunt rezistenti variabili in apa de la cateva zile la cateva luni; sunt
germeni care pot rezista si in gheata (salmonele, dizenterici, virusuri), apa de
mare, sucuri, ape minerale, diverse bauturi, bere.
Principalele boli cu transmisie hidrica: holera, febra tifoida, dizenteria, hepatitele
acute virale enterale, leptospiroze, diverse parazitoze.
Transmiterea prin solul contaminat:
- permite transmiterea germenilor rezistenti mai ales sub forma de spori care
impreuna cu pulberile contamineaza obiectele
- cel mai frecvent solul este implicat prin mecanismul complex, de tip stafeta si
mai rar simplu.
- germenii cei mai frecventi implicati in transmiterea prin sol: salmonele,
dizenterici, vibrioni holeri, geohelminti
Principale boli cu transmitere prin sol: tetanos, antrax, botulism.
Transmiterea prin alimente:
- mod frecvent de transmitere fie prin alimente de origine animala fie vegetala alimentele pot fi contaminate direct de la sursa:
o carnea cu Trichinella spiralis, Salmonella sp., M. tuberculosis, laptele cu
Brucella, M. tuberculosis, Staph. Aureus, ouale cu Salmonella sp.
- in timpul transportului, depozitarii, conservarii, servirii:
o vegetale (legume si fructe) irigate cu ape contaminate, solul ingrasat cu
dejecte umane sau animale.
o maini nespalate sau cu infectii
o prepararea fara spalare suficienta: geohelminti
o conservarea casnic insuficienta termic si pastrarea necorespunzatoare:
zacusca de legume sau de peste, suc de rosii, carnati, jambon, etc.
Principalele boli cu transmitere alimentara: toxiinfectii alimentare, holera,
trichineloza, salmoneloze, lambliaza, etc.
6

Transmiterea prin obiecte contaminate: cu secretii si excretii ale bolnavilor sau

purtatorilor, sange, alte fluide biologice.
- simplu sau complex
- obiecte sanitare, de mobilier, diverse manere, intrerupatoare, efecte personale,
etc.
- in mediu sanitar, in mod special: lenjeria, vesela, instrumentalul medical,
medicamente, etc.
Principalele boli transmise prin obiecte: hepatite virale, parentale, scabie, pediculoza,
viroze.
Transmiterea prin mini murdare:
- mod eficient si frecvent, mai ales pentru bolile cu transmitere digestiva dar si
respiratorie.
- simplu sau complex, autocontaminare sau de tip stafeta, prin intermediul apei,
alimentelor, obiectelor
- cale importanta in mediu spitalicesc prin ingrijirea bolnavilor, manipularea
aobiectelor sau produselor biologice
Principalele boli transmise prin mini murdare: dizenterie, febra tifoida, hepatite
virale enterale, poliomelita, infectii cu poarta de intrare respiratorie.
Transmiterea prin vectori (insecte):
- cale importanta de raspandire a bolilor infectioase
- vectorii sunt membri ai increngaturii arthropoda
Vectorii pasivi: vehiculeaza germenii in mod mecanic, fara sa le fie gazde sau loc de
multiplicare: mustele, gandacii de bucatarie (blatide), furnicile.
- contaminarea vectorilor se face prin contact extern direct cu produse biologice,
in timpul hranirii, sugerii.
- pot transmite: dizenterie, salmoneloze, holera, stafilococii, oua de geohelminti.
Vectorii activi hematofagi: sunt gazde intermediare, in care germenii isi desfasoara
ciclul de dezvoltare: paduchii, puricii, tantarii, flebotomi, capusele.
- germenii patrund in gazda in timpul pranzului hematofag deoarece exista
obligatoriu un timp de regurgitare al continutului digestiv imediat dupa intepare
- germenii sunt introdusi astfel odata cu continutul tubului digestiv si determina in
noua gazda infectia.
Principalele boli transmise prin vectorii hemtofagi: rickettsioza, malaria, encefalitele
virale (West-Nile, de taiga).