Sunteți pe pagina 1din 1

Cnd, tremurndu-i jalea i sfiala,

Un cnt pribeag mbrieaz firea,


i-un trandafir crescut n umbr moare,
i soare nu-i s-i plng risipirea,
Eu plng atunci, cci tu-mi rsai n zare,
A vremii noastre dreapt muceni,
Copil blajin, cuminte prea devreme,
Sfielnic, blaie dscli.
Ca strlucirea ochilor ti limpezi,
Poveste nu-i mai jalnic povestit,
Tu eti din leagn sor cu sfiala,
Pe buza ta n-a tremurat ispit.
Cununa ta de zile i de visuri
Au mpletit-o rele ursitoare,
Ca fruntea ta nu-i frunte de zpad,
i mn nu-i attea tiutoare.
Monegi, cetei ai crilor din stran,
Din graiul tu culeg nvtur,
E scris parc-n zmbetele tale
Senintatea slovei din scriptur.
n barba lor, crunt ca amurgul,
Ei strng prinosul lacrimilor sfinte,
Cci vd aievea ntrupat ceaslovul
n vorba ta domoal i cuminte.
La tine vin nevestele s-i plng

Feciorii dui n slujb la-mpratul,


i tu ascunzi o lacrim-ntre slove,
n alte ri cnd le trimii oftatul...
i fete vin, s le-nfloreti altia,
La pragul tu e plin ulicioara,
i fetele i opotesc n tain:
"Ce mini frumoase are domnioara!"
...Aa, grijind copiii altor mame,
Te stingi zmbind n calea ta, fecioar,
Iar cptiul somnului tu vitreg
De-un vis deert zadarnic se-nfioar.
Tu parc-auzi cum picur la geamuri
Un ciripit de pui de rndunic
i-un gnd rzle i nfierbnt tmpla,
Cu tine-adoarme-o dulce, sfnt fric.

Sfios, amurgul toamnei mohorte


i mic-ncet podoaba lui bolnav,
Ca din cdelnii fumul de tmie,
Prelung se zbate frunza din dumbrav.
Tu stai n prag, i din frgar o frunz
La snul tu s-a cobort s moar,
Iar vntul spune crengilor plecate
Povestea ta, frumoas domnioar...