Sunteți pe pagina 1din 29

Psihologie Clinica

- CURS 1. CARACTERISTICILE COMPORTAMENTALE ALE PACIENTILOR


Trei categorii de pacienti:
-

pacientii buni, cu rezultate pozitive in psihoterapie, indiferent de psihoterapetul


lor
pacientii rai, care nu obtin rezultate, indiferent de cat de experimentat este
terapeutul
acei pacienti care raspund doar la anumite terapii si la anumiti terapeuti

Tipuri dificile de pacienti:


Pacientii dominatori
-

increzatori in sine, dominanti si competitivi, autoritar-despotici


prezinta trasaturi ale personalitatii narcisice si obsesiv-compulsive
dovedesc lipsa de empatie manifestata intr-o varietate de contexte
stil autoincrezator si coercitiv de interactiune cu ceilalti
independenti, energici si atragatori
terapeutul ar trebui sa-i trateze intr-o maniera curtenitoare si plina de respect, sa-i
asculte cu mare interes, sa-i sfatuiasca putin si sa respecte modul in care s-au
descurcat pana in momentul de fata
trebuie sa li ofere mere oportunitatea de a face o alegere

Pacientii paranoizi
-

reci, seriosi, critici, rezervati si defensivi


prezinta trasaturi ale personalitatii paranoide si antisociale
pentru ei, lumea apare ca fiind amenintatoare si ostila
nu au incredere in altii pentru ca se tem de faptul ca informatiile pot fi folosite
impotriva lor
hipervigilenti
sinceritatea, loialitatea si fidelitatea celorlalti e pusa la indoiala
dorinta excesiva de a fi indepedenti, mergand pana la culmea egocentrismului si a
importantei de sine exagerate
trebuie sa fie antrenati in terapie cu mare grija
terapeutul trebuie sa fie atent in alegerea cuvintelor, foarte clar in oferire
informatiilor, dar si tolerant, fara a adopta un comportament submisiv sau,
dimpotriva, autoritar

Psihologie Clinica

Pacientii obstructionisti
-

ostili si neimplicati, rebeli-neincrezatori


prezinta trasaturi ale urmatoarelor tulburari de personalitate: pasiv-agresiva,
antisociala, schizotipala
au serioase probleme in conformarea la normele sociale si in indeplinirea
sarcinilor profesionale
imprevizibili si explozivi
creeaza o distanta fata de ceilalti, simtind o lipsa de apreciere din partea lor
autostima redusa si atitudine cinica
au nevoie de o abordare toleranta si plina de rabdare din partea terapeutului
daca terapeutul este criticat de pacient, trebuie sa abordeze serios acest lucru,
exprimandu-si regretul, in loc sa ia o atitudine defensiva
abordarea acestor pacienti nu trebuie sa fie coercitiva, ci trebuie sa li ofere
posibilitatea de a-si formula propriile lor opinii

Pacientii evitanti
-

inhibati, nesiguri si submisivi


prezinta trasaturi ale tulburarilor de personalitate evitante si obsesiv-compulsive
rigizi, pasivi si egoisti
considera ca au probleme adanci si conflicte serioase care nu pot fi rezolvate de
alte persoane
nu sunt dispusi sa intre in relatii decat daca li se da garantia ferma de acceptare
necritica
comportament stangaci, nesigur si nonasertiv
luarea de decizii este amanata, tegiversata din cauza unei frici de a nu face vreo
eroare
au o mare nevoie de a fi asertivi, dar ii impiedica inhibitiile si indoielile
perfectionisti
au tendinta de a se simti vinovati si de a se autopedepsi
terapeutii pot deveni descurajati si iritati de pesimismul lor
terapeutul trebuie sa manifeste rabdare, intelegere si interes fata de pacient
terapeutul trebuie sa ramana empatic, prietenos si intelegator, sa se abtina sa
insufle prea multa speranta sau sa adopte un comportament mult prea directiv

Psihologie Clinica

Pacientii dependenti
-

submisivi si pasivi
prezinta trasaturi ale tulburarilor de personalitate dependente
sunt intr-o continua cautare de suport afectiv, fiind dependenti de altii
au putine ambitii si pretentii, putin entuziasm, tind sa supraaprecieze calitatile
altora
stimuleaza hiperprotectie si dominare din partea celorlalti
sunt usor de lezat prin critica sau dezaprobare
au dificultati in a-si exprima punctul de vedere si de a fi asertivi
incredere de sine scazuta
dificultati in luarea deciziilor sau in asumarea responsabilitatilor
pentru ca sunt anxiosi, acesti pacienti pot fi motivati in terapie prin oferirea unui
mediu cat mai cald si mai suportiv
increderea de sine poate fi intarita prin cat mai multe feedback-uri pozitive oferite
de terapeut
terapeutul ar trebui sa puncteze in permanenta aspectele care merg bine, dar si
circumstantele care au dus la esecuri

Psihologie Clinica
2. PUNCTE DE INTRARE IN DIVERSE TULBURARI
Exista doua categorii largi de pacienti:
1. de tip ceapa (intrapunitivi) el insusi sufera
2. de tip usturoi (extrapunitivi) ii fac pe ceilalti sa sufere
Prin analogie, daca mancam o ceapa, patimim din cauza gustului pe care il simtim la
fiecare inghititura. Daca mancam usturoi, nu mai suntem constienti de miros, dar toti cei
din apropierea noastra indura mirosul. In mod asemanator, exista pacienti care sufera (cei
de tip ceapa) si pacienti care ii fac pe ceilalti sa sufere (de tip usturoi).
Negarea sta la baza comportamentului de tip usturoi si nu poate sa fie ameliorat prin
terapie de tip ceapa, care se axeaza pe ameliorarea sentimentului de culpabilitate.
Diminuarea vinovatiei la un pacient de tip usturoi este asemanatoare cu a turna benzina
pe foc. Pacientii de tip usturoi pot simula vinovatia, ceea ce uneori apare ca sentiment de
vina este, de fapt, nemultumirea lor aparuta de la problemele cu care se confrunta.
In momentul in care terapeutul reduce anxietatea pacientilor de tip usturoi, ei isi pierd
motivatia pentru tratament si pleaca spunand La revedere, nu am avut nevoie de tine de
la bun inceput!
Cu pacientii de tip ceapa, este important sa-i eliberam de suferinta lor cat mai curand
posibil, acest demers oferindu-le speranta de a continua tratamentul, in timp ce pentru un
pacient usturoi, reducerea anxietatii duce la intreruperea prematura a tratamentului.
Pacientii ceapa reducerea vinovatiei
Pacientii usturoi accentuarea anxietatii

Psihodinamica cepei si a usturoiului


Punct de intrare deschidere terapeutica caracteristica pacientului, menita sa-l ghideze
pe terapeut in selectia si sincronizarea unei interventii specifice, astfel incat sa obtina
beneficii maxime in terapie.
Fara un punct de intrare potrivit, unele terapii nu au succes sau pot fi chiar daunatoare, in
final, starea pacientului inrautatindu-se sau acesta renunta pur si simplu la terapie.

Psihologie Clinica
CONDITII ANALIZABILE DE CEAPA
Atacurile de panica si anxietatea
-

pacientii cu anxietate severa sunt inaccesibili psihoterapiei


nu se manifesta niciun mecanism de aparare impotriva anxietatii, pacientul pare a
fi inghitit de anxietate
pentru ca un pacient sa devina accesibil terapiei, medicatia este necesara, dar daca
terapia trebuie sa aiba un impact asupra motivelor psihologice ale anxietatii,
tratamentul anxiolitic nu trebuie sa fie o solutie permanenta
medicatia ar trebui folosita pana cand anxietatea se mai domoleste, pana cand
pacientul devine accesibil, iar pe masura ce starea acestuia se imbunatateste, sa fie
dozata si apoi intrerupta.
atacurile de panica pot parea similare cu atacurile de anxietate, dar ele difera prin
faptul ca frica este aceea de abandon
o compulsie repetitiva este activata, facand pacientul sa raspunda cu panica la
situatii care ameninta cu singuratatea
pacientul experimenteaza atacuri de panica de fiecare data cand survine o
amenintare cu abandonul: despartirea de partener, amenintare de divort, parasirea
casei parintesti
punctul de intrare potrivit nu este acela de a aborda direct si frontal atacurile de
panica, mai degraba, pacientul trebuie sa fie ajutat sa-si creeze un repertoriu de
raspunsuri alternative la aceste amenintari

Agorafobia si fobiile multiple


-

punctul de intrare initial este utilizarea tehnicii desensibilizarii sistematice,


folosindu-se pentru inceput stimuli cat mai putin anxiogeni
cel de-al doilea punct de intrare este acela de a ne adresa relatiei ambivalente pe
care pacientul agorafobic o stabileste cu partenerul sau alta figura semnificativa
din viata sa
principalul mecanism de aparare in cazul agorafobiei este deplasarea si
inabilitatea persoanei de a se confrunta cu propria sa furie fata de partener sau de
alta persoana semnificativa, de aici rezultand deplasarea furiei si transformarea ei
intr-o neputinta fobica
furia este deplasata in interiorul fobiei
doua elemente sunt necesare pentru a se naste o fobie: o relatie ambivalenta
inacceptabila si posibilitatea de a o deplasa
o fobie poate fi transferata in orice situatie in care relatia ambivalenta incepe sa
iasa la suprafata

Psihologie Clinica
Depresia
-

guturaiul psihiatriei: orice tristete care insoteste viata cotidiana are nevoie de un
antidepresiv, exact asa cum persoanele cu o simpla raceala le cer medicilor
antibiotice
punctul de intrare cel mai potrivit pentru acesti pacienti este sa accepte cu
sinceritate ca depresia lor nu poate fi eliminata, dar ca pot invata sa traiasca vieti
frumoase, in ciuda ei, si odata acceptata aceasta perspectiva, se va porni o terapie
migaloasa si de lunga durata

Depresia reactiva:
- individul este prins intr-o capcana, este incapabil sa exprime ura fata de cineva
care a murit sau i-a cauzat un alt tip de pierdere, persoana redirectioneaza ura spre
interior, spre sine
- mecanismul de aparare este introiectia
- tratamentul consta in eliminarea introiectiei, directionand furia spre exterior si
tratand-o intr-o maniera adecvata
- punctul de intrare cel mai potrivit presupune ca terapeutul sa nu-l confrunte pe
pacient direct cu furia sa internalizata
Depresia cronica:
- apare atunci cand are loc o pierdere majora, in special a unui parinte, intr-o etapa
critica din viata copilului
- copilul internalizeaza furia pentru pierderea respectiva
- depresia cronica devina atat de mult parte din personalitatea copilului, incat nu
mai este recunoscuta ca depresie, persoana respectiva putand fi considerata ca
avand un nivel scazut de energie, nu isi face prieteni cu usurinta, ii lipseste
entuziasmul si are dificultati de a stabili relatii bazate pe atasament
- depresia este atat de bine sadita in persoana respectiva, incat terapia cu greu o
scoate la suprafata

Reactiile conversive
-

principalul mecanism de aparare intalnit in cazul isteriei si al isteriri de conversie


este reprimarea
deoarece simbolismul sexual este atat de evident in simptomatologia pacientului,
terapeutii sunt tentati sa se grabeasca, punand in legatura simptomele conversive
cu simbolismul lor sexual
acest punct de vedere este gresit, determinandu-l pe pacient sa fuga
punctul de intrare cel mai potrivit este ca terapeutul sa ignore materialul sexual
reprimat si sa se concentreze pe mecanismele defensive utilizate de pacient,
intarindu-le suficient, pentru ca, in cele din urma, pacientul sa se poate confrunta
cu propriile sale sentimente

Psihologie Clinica

Tulburarea obsesiv-compulsiv
-

obsesiile sunt ganduri repetitive, pe cand compulsiile sunt miscari repetitive, iar
mecanismul de aparare este intelectualizarea, respectiv separarea gandului de
emotie intr-o situatie dificila
emotiile sunt constientizate mai tarziu si conectate la un eveniment neutru
punctul de intrare cel mai potrivit in psihoterapie este conectarea gandului la
emotie, astfel incat ambele sa se produca in acelasi timp
cand acest lucru se intampla, pacientul nu mai recurge la intelectualizare,
sentimentele si intelesul lor devin intense, iar pacientul devine accesibil
psihoterapiei
un alt punct de intrare potrivit este sa se descopere ritualul magic al stilului de
viata pe care il are pacientul cu tulburare obsesiv-compulsiva, dar care, din
pacate, de cele mai multe ori trece neobservat

CONDITII ANALIZABILE DE USTUROI


Toate conditiile psihologice de tip usturoi folosesc mecanismul de aparare al negarii,
cu anumite variatii care sunt caracteristice fiecareia dintre ele
Dependentele
-

au mai putin de a face cu ceea ce individul bea sau fumeaza, si mai mult cu o
intreaga constelatie de comportamente ce constituie un mod de viata
alaturi de aceste comportamente, luam in discutie schimbarile celulare si chimice
ale corpului care insotesc ingestiile prelungite si repetate si care se alatura
aspectelor psihologice
atata timp cat pacientul consuma, terapia este dificila, daca nu chiar inutila
pacientii dependenti merg la centre de reabilitare, ei participa cu nerabdare la
programele de psihoterapie care le ofera promisiunea de a deveni un consumator
controlat
intentia lor nerostita este aceea ca spitalizarea, reabilitarea si terapia vor face
posibila reluarea comportamentului anterior, dar, de data aceasta, cu posibilitatea
de a limita consumul
punctul de intrare il constituie un angajament de abstinenta din partea pacientului,
care va trebui sadit de terapeut prin intermediul unei serii de provocari, prezentate
intr-o maniera subtila si abila
odata de pacientul este treaz si curat, negarea este micsorata

Psihologie Clinica
Stilurile de personalitate
-

sunt versiuni cu trasaturi de usturoi ale unor dintre conditiile discutate la


instantele cepei analizabile
exista depresii de tip usturoi, anxietate si atacuri de panica de tip usturoi, fobii si
obsesii de tip usturoi si ele difera de corespondentele lor de tip ceapa prin faptul
ca folosesc aceste conditii psihologicii tocmai pentru a provoca disconfort si
suferinta celor din jur
punctul de intrare cel mai potrivit este instituirea terapiei de tip usturoi si
nicidecum a cele de tip ceapa

Nevrozele impulsive
-

este un termen impropriu sa numim pacientii impulsivi ca fiind compulsivi


mecanismul de aparare este intelectualizarea
in cazul nevrozelor impulsive discutam despre un numar de comportamente ce
raspund unui impuls care necesita satisfacere imediata
anxietatea creste pana cand impulsul este satisfacut si se simte o usurare
intre accesele de comportamente impulsive, aceste persoane pot parea normale si
chiar binevoitoare
mecanismul lor defensiv este negarea si atunci cand au probleme insista ca acest
comportament este o intamplare unica sau rara in viata lor si ca nu se va mai
repeta
punctul de intrare cel mai potrivit este sa provoci pacientul sa accepte faptul ca
acest comportament impulsiv repetitiv este interzis, prin urmare, anxietatea va
creste, deoarece eliberarea sa va fi blocata, iar pacientul, altfel inaccesibil, va avea
nevoie de terapie si se va angaja intr-un astfel de proces

Hipomania
-

toate hipomaniile si maniile sunt de tip usturoi, cele din urma ducand la atacuri
imprevizibile asupra mediului, in situatia in care cererile lor nu sunt satisfacute
pacientii maniacali sunt rar vazuti in cabinetul unui terapeut deoarece, de obicei,
sunt trimisi la camera de urgenta, unde sunt supusi tratamentului medicamentos
adecvat
un pacient hipomaniacal ajunge deseori la terapie, acest parand volubil, afabil si
amuzant, dar atunci cand este contrazis, poate deveni brusc neplacut si abuziv
mecanismul de aparare este negarea depresiei de baza
punctul de intrare cel mai potrivit este medicatia
acestia pacienti hipomaniacali sunt, de cele mai multe ori, pacienti cu tulburari
bipolare, care si-au intrerupt de la sine putere medicatia si curand vireaza spre
manie si vor cauta disperati ajutor psihoterapeutic

Psihologie Clinica
Personalitatea narcisica
-

trasatura principala este un narcisism care trebuie hranit si protejat in mod


constant de lumea exterioara
negarea este mecanismul de aparare utilizat
singura problema a pacientului consta in incapacitatea celorlalti de a-i recunoaste
calitatile superioare, acest lucru facandu-l vulnerabil la adevaratele trairi
narcisice
el trebuie sa fie cel care rupe o relatie si daca cealalta persoana il paraseste, va fi
inghitit de anxietate, coplesit, deseori aparandu-i eruptii si alte forme de
neurodermatita
persoanele din jur sunt alese atata timp cat il venereaza si ii hranesc narcisismul
cand o persoana nu-i mai este de folos, este data la o parte si va fi inlocuita de alta
punctul de intrare cel mai potrivit este ca terapeutul sa perpetueze suficienta
anxietate unui asemenea pacient, pentru ca acesta sa-si dea seama ca are nevoie de
terapie
atunci cand devin furiosi in timpul terapiei, il vor desconsidera pe terapeut, dar se
vor opri inainte de a-l detrona complet, pentru ca inca mai au nevoie de eroul lor
ca le hraneasca narcisismul, aceasta vulnerabilitate putand fi folosita ca aliat
terapeutic

Personalitatea de tip borderline


-

poate aluneca inauntru si in afara psihozei, aparent, la cerere


un asemenea episod psihotic difera de adevarata psihoza si poate fi asemanat cu
scufundarea intr-o piscina: personalitatea de tip borderline va iesi la suprafata, dar
pacientul cu schizofrenie ramane scufundat
multi pacienti de acest fel au invatat sa alunece in psihoza de fiecare data cand au
probleme (manipulare)
mecanismele de aparare sunt scindarea si identificarea proiectiva, ambele fiind
variante ale negarii
identificarea proiectiva atribuie mediului exterior sentimente ostile ale
pacientului, detronarea terapeutului devine un obiectiv primordial
scindarea este capacitatea de a fascina o jumatate a mediului din care face parte,
in timp ce o infurie si o intoarce impotriva sa pe cealalta

Puncte de intrare necesitate de aceste mecanisme de aparare


- pentru a evita scindare, un astfel de pacient nu trebuie pus intr-un program de
terapie de grup care nu manifesta tulburare de tip borderline, el va dominca
grupul, scindandu-l
- rigoarea cadrului terapeutic trebuie subliniata, terapeutul trebuie sa ceara
pacientului participarea la toate sedintele programate si sa impuna restrictii
telefoanelor pe timp de noapte
- terapeutul nu trebuie sa se lase intimidat de amenintarile de suicid
- pacientului nu i se va permite sa staruie asupra istoriei lor, pentru ca aceasta
atitudine cultiva o atitudine de justificare

Psihologie Clinica

CONDITII NON-ANALIZABILE DE TIP CEAPA


Schizofrenia de tip ceapa
-

pacientii cu schizofrenie de tip ceapa folosesc retragerea din mediu ca mecanism


de aparare, aceasta avand rol de protectie, fiind compusa din indiferenta afectiva,
restrictie in relatiile sociale si activitati exterioare si supunere pasiva in fata
evenimentelor
putem delimita mai multe tipuri de schizofrenie

Schizofrenia latenta
- tulburare de gandire care nu este vizibila imediat
- acesti pacienti sunt vazuti ca singuratici si oarecum ciudati, dar nu deosebit de
speciali
Schizofrenia evidenta
- tulburarea de gandire este mult mai vizibila
- acesti pacienti pot fi vazuti ca niste excentrici
- sunt evitati in majoritatea cercurilor sociale, incearca sa se stabilizeze prin
alaturarea la culte pe care cea mai mare parte a societatii le-ar privi ca extremiste
- poate avea fantezii legate de reconstruirea sau salvarea lumii
Punctul de intrare pentru aceste doua tipuri de schizofrenie este recunoasterea de catre
terapeut a tulburarii de gandire si abtinerea de la developarea sentimentelor si a
evenimentelor din trecut ale pacientilor, ego-urile acestora trebuiesc intarite in
permanenta, deoarece tulburarea lor de gandire ameninta in mod constant sa-i absoarba,
rezultand o retragere totala a lor din lume.
Schizofrenia deplin dezvoltata
- pacientul manifesta delir si halucinatii totale, dar unele de tip ceapa, in care sufera
doar el, nu si cei din jur, el putand deseori fi stabilizat cu medicatie antipsihotica
- punctul de intrare este interesant: terapeutul poate avea un impact asupra delirului
pacientului, intrand in delirul acestuia si lipsindu-l de natura sa privata, intrucat in
delir nu e loc decat de o singura persoana, daca terapeutului ii este permis sa intre,
atunci acesta dispare

10

Psihologie Clinica
CONDITII NON-ANALIZABILE DE TIP USTUROI
Schizofrenia de tip usturoi
-

avem in vedere aceleasi tipuri de schizofrenie latenta, evidenta si deplin


dezvoltata care isi folosesc, insa, propria tulburare de gandire atacand mediul
inconjurator
atunci cand catatonicul de tip ceapa devine mut si imobil atunci cand ii dezarmezi
ostilitatea, catatonicul de tip usturoi isi elibereaza furia, facand victime
altii sunt criminali in serie, a caror alegere ritualica a victimelor este deseori o
incercare zsadarnica de a-si controla si limita crimele
nu exista niciun punct de intrare sau tratament de succes cunoscut pentru acest
timp de pacienti, inafara de scoaterea lor inafara societatii

11

Psihologie Clinica

3. REZISTENTELE PACIENTILOR
-

pentru un terapeut epuizat care se lupta din rasputeri sa invinga rezistenta


pacientului la schimbare, ideea ca aceasta ar putea fi un aliat terapeutic util in
grabirea progresului ar putea sa para absurda la prima vedere
indiferenta de metoda pacientului, rezistenta este privita ca un fenomen ce trebuie
nimicit intr-un mod sau altul
pacientii se agata de comportamentele lor nedorite si indezirabile deoarece,
necunoscand alta cale, se simt ingroziti sa renunte la ele, ei isi imagineaza ca orice
schimbare poate fi si mai rea
ca terapeuti, nu putem cere pacientului sa faca ceva ingrozitor pentru el, pana ce
nu demonstram ca acea schimbare este sigura si merita sa fie facuta
sarcina noastra de a invinge rezistenta reprezinta de fapt invingerea temerii
pacientului nostru de a face respectiva schimbare
rezistenta poate sa para manipulativa sau chiar prefacatorie, mai ales la pacientii
cu tulburari de tip borderline sau alte tulburari de personalitate
terapeutul nu trebuie sa priveasca aceste manifestari cu superficialitate, mai
degraba, va trebui sa inteleaga frica pacientului de schimbare, luand rezistenta la
schimbare drept un posibil aliat
in ecuatia rezistentei sunt sadite motivele reale pentru care pacientul vine la
cabinet, precum si asteptarile sale reale cu privire la psihoterapie
pacientii doresc sa fie pacienti buni, spunand ceea ce ii pune in cea mai buna
lumina in fata terapeutului lor
motivele explicite si declarate pentru care se prezinta la terapie nu trebuie sa fie
niciodata acceptate ca atare, mai degraba trebuie sa aflam adevaratele motive
pentru care vine acum si tocmai la cabinetul nostru

12

Psihologie Clinica
Strategii de negociere cu rezistenta
1. Sa nu tratam rezistenta cu violenta: introducere in psihojudo
-

unele dintre principiile gasite in artele martiale japoneze judo se pot aplica si
terapiei
artele martiale spun ca folosirea oponentei adversarului si transformarea acesteia
in impuls poate fi o metoda mai eficienta decat infruntarea directa a oponentului
astfel un practicant de judo poate invinge un oponent mai mare si mai puternic
folosindu-se de avantul (impulsul) adversarului pentru a-l dezechilibra
aplicand in terapie, principiile din judo sugereaza faptul ca un pacient este
indreptatit la rezistenta sa si ca incercarile de a forta depasirea acestei rezistente il
vor coplesi pe terapeut

2. Prescrierea rezistentei
-

recomandarea rezistentei este o variatie de psihojudo


indrumand pacientul sa-si continua comportamentul care pare antiterapeutic,
terapeutul ia prin surprindere modul de aparare al pacientului, implicandu-l intr-o
relatie pozitiva si de colaborare cu terapeutul sau

3. Umorul si rezistenta
-

este foarte util in stabilirea relatiei terapeutice si in dezarmarea rezistentei


este un instrument eficient atunci cand avem de-a face cu personalitati de tip
borderline
trebuie utilizat cu abilitate, astfel incat pacientul sa nu se simte batjocorit sau
ridiculizat
este mai folositor la adolescenti si la adultii care inca se comporta ca niste
adolescenti intarziati

4. Refuzul tratamentului
-

daca o persoana ajunge la terapie avand alte scopuri decat cele terapeutice, cel
mai bun lucru pe care il poate face terapeutul este sa refuze tratamentul
daca aceasta negare este facuta intr-o maniera abila, pacientul care se prezinta fara
nicio intentie de schimbare, se poate intoarce peste ceva timp, avand de data asta
scopuri precise
negarea tratamentului poate deveni o forma utila de psihojudo

13

Psihologie Clinica
4. PACIENTUL SUICIDAR
-

psihoterapeutul care se ocupa de un pacient suicidar nu beneficiaza luxul de a


elabora o alta interventie dupa ce prima esueaza
e posibil sa nu poata sa reevalueze diagnosticul si planul de tratament, deoarece
nu exista o a doua sansa dupa sinuciderea unui pacient
majoritatea terapeutilor care doresc sa trateze eficient pacientii suicidari au nevoie
de pregatire suplimentara, deoarece a incerca sa invete din incercare si eroare
poate fi daunator sau chiar letal pentru pacienti, pentru persoanele dragi din
anturajul pacientului si, fireste, pentru terapeut
aceasta situatie genereaza o stare de neliniste si teama in cazul majoritatii
psihoterapeutilor care, la randul lor, deseori sfarsesc prin a-si gestiona gresit
pacientii suicidari, tocmai ca urmare a propriei lor nelinisti si anxietati

Conceptii eronate cu privire la pacientii suicidari


Conceptia eronata nr. 1 toti cei care ameninta cu sinuciderea necesita spitalizare
psihiatrica
-

in incercarea de a evita pierderea de vieti omenesti, multi terapeuti gresesc prin


faptul ca se bazeaza prea mult pe spitalizarea psihiatrica, aceasta fiind singura
interventie folosita
multi terapeuti au spitalizat in mod inutil pacienti, tocmai pentru a-si ascunde
propria incompetenta si nesiguranta cu privire la gestionarea acestora, din cauza
propriei lor incapacitati de a diferentia pacientii suicidari care vor comite suicidul
de cei care nu-l vor comite
ar trebui sa fie obligatia terapeutilor de a se specializa, astfel incat sa fim capabili
sa diferentiem pacientul suicidar care va comite fapta de cel care n-o va comite

Conceptia eronata nr. 2 spitalizarea inutila nu poate dauna, asa ca este mai bine sa
fim precauti
-

spitalizarea inutila este extrem de ineficienta din punctul de vedere al costurilor


spitalizarile inutile fac un mare deserviciu multor pacienti, in special dpdv
psihologic, de ex, ii face pe pacientii histrionici sa se gandeasca la ei insisi ca
fiind mult mai bolnavi decat sunt in realitate, fapt care poate sa creasca riscul de
suicid
spitalizarea inutila a pacientilor cu borderline ii invata sa continue sa foloseasca
amenintarile si gesturile de suicid in scopul manipularii terapeutilor lor, acestia
dandu-le un as in maneca pacientilor cu care sa-i manipuleze pe terapeuti
prin spitalizari repetate, acesti pacienti pot pierde motivatia de a invata cum sa
abordeze o situatie in afara spitalului
spitalizarea inutila poate fi daunatoare tratamentului ulterior sau chiar sa
accentueze letalitatea in cazul pacientilor despre care se credea ca nu vor comite
suicidul

14

Psihologie Clinica
Conceptia eronata nr. 3 cea mai buna interventie este sa-ti asumi responsabilitatea
pentru viata pacientului suicidar
-

majoritatea persoanelor care recurg la suicid fac acest gest pentru a pedepsi pe
cineva
daca terapeutul isi asuma responsabilitatea pentru viata unui pacient suicidar,
acesta se ofera voluntar de a inlocui persoana pe care acestia vor s-o pedepseasca,
astfel pacientul poate pedepsi terapeutul prin gestul suicidar
dupa Freud, suicidul constituie o crima la 180 de grade, acesta manifestand
rezerve asupra faptului ca ar putea exista suicid in afara dorintei precoce
reprimate de a omori pe cineva
dupa Zilboorg, suicidarul prezinta o neobisnuita incapacitate de a iubi pe altii

Conceptia eronata nr. 4 medicatia antidepresiva diminueaza riscul de suicid si-l


tine pe pacient in siguranta
-

este o presupunere gresita, deoarece medicatia antidepresiva poate sa creasca


riscul de suicid in unele cazuri
pacientii cu schizofrenie carora li se prescrie medicamente antidepresive, fara
medicatie antipsihotica, pot deveni mai violenti si mai expusi riscului, atat de
omucidere cat si de suicid
multi pacienti depresivi devin mai pasibili de a comite suicidul in timpul
tratamentului timpuriu cu medicatie antidepresiva, fenomenul explicandu-se prin
faptul ca pulsiunea suicidara presupune atat initiativa, cat si un anumit fundal
motivational pentru a duce planul la bun sfarsit
multi terapeuti si psihiatri resufla usurati atunci cand un pacient este pus pe
medicatie antidepresiva si incepe sa arate imbunatatiri in semnele vegetative ale
depresiei in loc sa devina mai vigilenti din cauza riscului crescut de suicid, ei
devin mai putin atenti, ca rezultat a opiniei eronate ca medicatia il va tine pe
pacient in siguranta
terapeutii ar trebui sa detina urmatoarele cunostinte si abilitati: sa inteleaga
procesul suicidar in trei etape si sa recunoasca semnele de avertizare, sa stie cum
sa intervina si sa previna ceea ce in alte conditii ar insemna moartea iminenta a
pacientilor cu potential letal, sa fie adeptii dezvoltarii unor interventii
individualizate de tratament pentru pacientii cu potential letal

Procesul suicidar
-

proces in trei etape, exceptia fiind pacientul paranoid


pe durata procesului suicidar, persoanele decid daca sa-si sfarseasca sau nu viata,
aleg locul, momentul si modul in care s-o faca
poate fi intrerupt sau abandonat in orice moment prin interventie terapeutica
pe masura ce persoanele avanseaza in procesul suicidar, ele deseori afiseaza
urmatorii indicatori prodromali ai suicidului: verbali, non-verbali si tactili

15

Psihologie Clinica
Indicatorii verbali
-

majoritatea persoanelor suicidare au tendinta de a fi mai deschise in a discuta


posibilitatea de suicid la inceputul procesului suicidar, ele se pot plange de
problemele de viata si isi pot exprima dorinta de moarte fata de oricine ii va
asculta
persoanele suicidare de obicei vorbesc de moarte si suicid in general, dar nu le
spun intotdeauna cu usurinta celorlalti despre propriile lor ganduri sinucigase
unii oameni comit suicidul fara sa fi discutat gandurile sau intentiile sinucigase cu
nimeni
pe masura ce avanseaza in procesul suicidar, vorbesc deseori despre faptul ca sunt
coplesiti de sentimente si incapabili sa se concentreze
pot sa para din ce in ce mai putin logici, dar mai afectivi si creativi, nu este
neobisnuit ca ei sa manifeste abilitati artistice pentru prima data in viata lor, pe
msaura ce avanseaza in procesul suicidar

Indicatorii nonverbali
-

persoanele suicidare continua sa asculte sau sa interpreteze stilurile obisnuite de


muzica, pentru ca gusturile in materie de muzica rareori se modifica in mod
dramatic, dar cu toate acestea, deseori atentia lor se diminueaza, pana cand asculta
doar foarte putine cantece sau chiar doar unul singur cu un anumit inteles si care
va spune ceva despre sursa suferintei sau despre modificarea perceptiei lor cu
privire la moarte
exprimarea artistica a persoanelor suicidare tinde sa se concentreze asupra temelor
de moarte, suicid

Indicatorii tactili
-

desi nu toate persoanele suicidare manifesta indicatori tactili, acestia sunt destul
de vizibili atunci cand se manifesta, acestea pot sa ascunda indicatorii verbali si
nonverbali, insa au mai putina abilitate in a-si masca indicatorii tactili
nu mai suporta atingerea si nu le mai permit altora sa stabileasca un contact fizic
direct
evita sa se atinga pe sine, ceea ce este deseori evident prin neglijarea igienei
personale
vor scoate sau vor acoperi oglinzilor din casele lor, pentru ca nu vor sa se mai
priveasca
dau la o parte fotografiile lor si a membrilor familiei lor, desprinzandu-se de toti,
fiindu-i mai usor sa paraseasca viata
dorm sau se odihnesc in pozitia fetala
devin tot mai putin atente si mai predispuse la diverse accidentari, in unele cazuri
zona incheieturilor si a gatului devin puncte de iritare pentru ele, chiar daca nu iau
in considerare o modalitate de suicid care sa implice aceste zone

16

Psihologie Clinica

Procesul suicidare in trei etape


Etapa 1: Ideatia
-

persoanele aflate in aceasta etapa considera suicidul o solutie posibila pentru


problemele lor si il vad ca pe o eliberare de durere
se gandesc mult timp la moarte, dar in general sunt foarte speriate de sinucidere si
de propriile lor ganduri sinucigase
le e greu sa-si planifice suicidul, desi se gandesc la numeroase metode
deseori isi imagineaza ca mor datorita unor cauze naturale sau isi doresc sa fie
ucise intr-un accident, dar nu au un plan concret
pacientii isi exprima propria ambivalenta cu privire la suicid, vorbind atat despre
dorinta de a muri, dar si despre frica de moarte
terapeutul va observa ca, in aceasta etapa, frica de moarte cantareste cel mai mult
indicatorii nonverbali incep sa-si faca usor simtita prezenta
etapa aceasta nu este delimitata in timp, putand dura de la cateva luni la cativa
ani, unii oameni chiar petrecandu-si marea parte a vietii lor adulte cochetand cu
ideea de suicid
pot sa avanseze sau nu la etapele ulterioare

Etapa 2: Planificarea
-

ambivalenta ramane, atractia suicidului fiind totusi mai proeminenta decat frica de
moarte, dar aceste persoane inca nu s-au hotarat sa moara
o persoana care se gandeste foarte serios la suicid va alege o metoda mortala, se
va gandi la un loc si un moment, astfel incat sa existe sanse minime ca cineva sa o
gaseasca, sa intervina si sa zadarniceasca planul, de cealalta parte, persoana al
carei plan include mijloace mai putin mortale si o probabilitate mai crescuta de a
fi salvate
exceptia remarcabila de la aceasta regula o face personalitatea histrionica, care
uneori calculeaza gresit salvarea si moare accidental, ca urmare a ceea ce a fost
menit sa fie doar un gest
apare o diminuare a indicatorilor verbali si o crestere a celor nonverbali si tactili
in general, etapa 2 se intinde pe durata a cateva saptamani sau chiar cateva luni,
dar rareori dureaza mai mult de un an
odata ce si-a facut planurile, persoana simte o presiune extraordinara de a lua o
decizie daca sa moara sau nu
ambivalenta manifestata in etapa planificarii este atat de dureroasa, incat simte ca
trebuie sa ia o decizie

17

Psihologie Clinica
Etapa 3: Pilotul automat
-

o persoana trece de la etapa planificarii la etapa pilotului automat exact in


momentul in care decide sa comita suicidul
imediat ce aceasta decizie a fost luata, va fi expulzata in afara constiintei,
persoana trecand pe pilot automat
persoanele care ajung in etapa 3 sunt pasibile de a comite suicidul, chiar daca nu
mai sunt constiente ca au luat decizia de a muri
exista o absenta totala sau cel putin o descrestere semnificativa a indicatorilor,
persoana manifestand o crestere brusca a dispozitiei, odata cu atenuarea
simptomelor depresive
simte o extraordinara usurare ca a luat decizia de a se sinucide, dureroasa
ambivalenta caracteristica etapei de planificare a fost rezolvata
cu toate ca a luat decizia, va da cuiva un indiciu cu privire la faptul ca se va
sinucide, acest lucru facandu-l deseori terapeutului
aceste indicii sunt rareori identificate de familia pacientului sau de persoanele
apropiate, acestia respirand usurati atunci cand vad diminuarea simptomelor
etapa 3 rareori dureaza mai mult de 48h, odata ce decizia este luata, pacientul va
duce la bun sfarsit aceasta decizie, in mod rapid si decisiv

18

Psihologie Clinica
5. INTERVIUL MOTIVATIONAL (IM)
IM o abordare directiva, orientata pe client, de crestere a motivatiei pentru schimbare,
prin explorarea si clarificarea ambivalentei
-

este folosit ca o interventie de scurta durata care se desfasoara pe parcursul a 1-4


sedinte, la ora actuala existand variante cu o durata de la 5 la 15 minute, aplicabile
in mediul medical
este folosit atat pentru a-i ajuta pe pacienti sa se implice in terapie si pentru a
produce schimbarea in contextul tratamentului, cat si ca o interventie de sine
statatoare
evidentiaza autonomia pacientului si responsabilitatea acestuia de a decide, a se
implica si a urma programul terapeutic
terapeutii faciliteaza procesul de schimbare a pacientului prin intermediul
ascultarii empatice si a acceptarii, combinate cu tehnici mai directive si mai bine
structurate
in cadrul IM, pacientul este vazut ca fiind primul agent al generarii strategiilor de
schimbare, el dispunand de o serie de atribute si resurse ce pot fi folosite in
demersul sau pentru schimbare, cu un minim ajutor din partea terapeutului
motivatia pacientului trebuie sa vina din interiorul sau
terapeutul are un rol foarte important in identificarea si dezvoltare acestei
motivatii

IM pleaca de la urmatoarele presupozitii:


-

pacientii sunt ambivalenti in privinta schimbarii comportamentului lor


aceasta ambivalenta ii mentine intr-o stare imobila
sarcina terapeutului este sa ajute pacientii sa inteleaga si sa rezolve aceasta
ambivalenta

Cele cinci principii de baza ale IM:


1. A fi empatic
-

acceptarea perspectivei pacientului si folosirea ascultarii reflexive


empatia implica normalizarea ambivalentei pacientului cu privire la schimbare
pacientul este acceptat asa cum este in momentul respectiv si numai el poate
decide schimbarile dorite sau necesare si se recomanda ca terapeutul mai mult sa
asculte decat sa vorbeasca
prin intermediul utilizarii metaforelor si al reflectarii emotiilor, terapeutul va
adanci experienta acestuia si-l va indruma in propriul proces de schimbare

19

Psihologie Clinica
2. Crearea diferentelor/discrepantelor
-

terapeutul urmareste sa-i determine pe pacientii sai sa constientizeze deosebirile


dintre comportamentul lor actual si valorile si scopurile pe care si le-au propus
pentru un viitor apropiat
motivatia de schimbare apare atunci cand oamenii percep o discrepanta intre ceea
ce sunt la momentul actual si ceea ce vor sa fie, IM focalizandu-se tocmai pe
aceasta discrepanta

3. Evitarea argumentarii
-

atunci cand terapeutii aduc argumente si sustin cu orice pret schimbarea, pacientii
pot adopta o atitudine defensiva sau de opozitia
in IM, rezistenta si controversele indica o necesitate a schimbarii strategiilor
se recomanda evitarea etichetarilor si fortarea pacientului sa admita formulari
incomode pentru el
Vocea pacientului si nu cea a terapeutului aduce argumentele pentru schimbare

4. Manipularea rezistentelor
-

in IM, terapeutul nu se opune niciodata direct rezistentelor pacientului, din contra,


va incerca sa-l redirectioneze subtil sau sa-i atraga atentia intr-o alta directie decat
cea a rezistentei
rezistentele sunt rezultatul unei interpretari gresite a terapeutului cu privire la
pregatirea pentru schimbare a pacientului sau

5. Incurajarea eficientei personale


-

subliniaza importanta credintei pacientului in abilitatile personale de a finaliza cu


succes procesul schimbarii sale
pentru a dezvolta aceasta incredere, terapeutul poate explora impreuna cu
pacientul momentul in care acesta se simtea mai bine sau atunci cand problema nu
era inca bine conturata si nu avea efectele de astazi (ex: Cum era viata ta cand
aveai timp de exercitii fizice?), poate sa investigheze schimbarile dificile pe care
pacientul le-a facut deja si punctele tale ale acestuia, sa evidentieze calitatile
individului aflat in terapie

20

Psihologie Clinica
6. TRAININGUL ABILITATILOR ABORDAREA IM
-

se iau in considerare principii si strategii specifice de construire a motivatiei


pacientului pentru schimbare
perceptiile pacientului sunt reflectate si explorate de clinician, fara a le eticheta
sau corecta
sunt identificate strategii posibile de schimbare care sa fie specifice pacientului si
persoanelor semnificative din jurul sau
responsabilitatea alegerii metodelor de schimbare cade in sarcina pacientului, fara
training, modelare sau exercitii practice
strategiile de rezolvare a problemelor sunt identificate din repetoriul pacientului si
al apropiatilor sau si nu impuse de terapeut

21

Psihologie Clinica
7. MODEL DE ANTRENAMENT PENTRU PSIHOLOGII CLINICIENI
DUPA ARTHUR CLARK
1. Etapa de stabilire a relatiei terapeutice
-

se bazeaza pe 4 factori E: Empatie, Eficienta, Etica, Estetica


sedinta de terapie este o opera de arta ce se bazeaza pe improvizatia pe diferite
teme propuse intre client si terapeut
tehnica reflectarii: constientizarea intr-o maniera empatica a sentimentelor
explicite si implicite ale clientului, dpdv al empatiei, terapeutul poate face
paralele intre client si el cu o situatie similara din experienta sa de viata
tehnica amintirilor timpurii: prin care accedem la experienta si credintele timpurii
ale clientului

2. Etapa de integrare
-

confruntarea: folosita ca mijloc de sustinere pentru a releva discrepanta,


clinicianul este in pozitia de a empatiza cu ceea ce inseamna a fi o persoana
dificila, poate fi o confruntare obisnuita, in care observam ca pacientul are o
problema si are o stare de disconfort; confruntarea eroica: de ex la pacientii
consumatori de alcool, ii amenintam ca nu-i mai primim in terapie, daca nu
renunta la consum; sunt folosite mai rar
tehnica restructurarii cognitive: restructurare constructiva, se centreaza pe
transformarea convingerilor clientului
resemnificarea: tehnica ce presupune o perspectiva alterantiva prin restructurarea
perceptiilor unui pacient in privinta unui comportament sau situatie
interpretarea (din psihanaliza): asigura accesul la cauzalitatea comportamentului
uman, cuprinde mecanisme de parare si semnificatii ascunse din inconstient

3. Etapa de realizare
-

autosurprinderea: atunci cand un pacient se angajeaza in modificarea unui


comportament indezirabil, autosurprinderea este o tehnica care il avertizeaza pe
pacient asupra aparitiei unor mecanisme care declanseaza aparitia dorintei; ii
punem pe pacienti sa scrie biletele pe care sa noteze diferite fraze cu modalitati de
coping pe care sa le lipeasca in locuri in care sa le citeasca frecvent
segmentarea: modalitatea de a segmenta problemele cu care vine pacientul,
trebuie sa luam lucrurile pas cu pas pentru a le observa cum evolueaza

22

Psihologie Clinica
- CARTE 1. PARTENERII COMUNICARII TERAPEUTICE PSIHOTERAPEUTUL
SI PACIENTUL
Psihoterapeutul actor si regizor al relatiei cu pacientul
-

profesia de terapeut poate fi definita ca reprezentand activitatea destinata


cunoasterii vietii psihice a unui individ aflat in dificultate si derularea unor tehnici
terapeutice specifice, in scopul restabilirii echilibrului psihic al pacientului
in general, diagnosticul, obiectivele si planul de tratament servesc drept linii
directoare, dar nu sunt folosite intr-o maniera rigida, terapeutul neputand stabili
un plan de tratament detaliat pe care sa-l urmeze fara nicio abatere, mai degraba
elaboreaza un plan general, in timp ce isi mentine flexibilitatea si adaptabilitatea
terapeutul poate varia ritmul tratamentului, ca raspuns la reactiile din partea
pacientului

ASCULTAREA conditie prima a relatiei psihoterapeutice


-

terapeutul ar trebui sa dispuna de aptitudinea de a-l asculta si a-l intelege pe


pacientul sau
analizarea sub trei aspecte a ascultarii: ca solicitare a pacientului in nevoia lui
de relationare (are stransa legatura cu anamneza, cu cat este mai putin directiva,
cu atat se asigura pacientului o posibilitate mai mare de a fi ascultat), ca
disponibilitate fizica a clinicianului (limitarea timpului necesar ascultarii
determina aparitia unor prejudicii), ca aptitudine profesionala (act psihic cu un
caracter activ si presupune capacitatea de a-l intelege pe celalalt)
calitatea angajamentului: trebuie sa fim prezenti la locul intregii secvente
descrise de pacient, a fi prezent insemnand nu doar sa fim atenti la situatia
descrisa, ci sa aducem cu noi intreaga experienta clinica acumulata, sa ne angajam
si sa fim prezenti in comunicarea terapeutica atat cu inima, cat si cu capul
observatii clinice pe baza interviurilor: observatiile incep inca de cand dai
mana cu pacientul in camera de asteptare sau in cabinet (o palma umeda dezvaluie
nivelul de anxietate, modul in care pacientul intra si se asaza pe canapea etc),
odata ce terapeutul intampina un pacient, el va acorda o atentie amanuntita
modului initial in care acesta i se adreseaza adevaratul inceput al procesului
terapeutic
ascultand intr-un mod activ si reflexiv: un terapeut eficient ar trebui sa aduca cu
sine toate elementele terapiei centrate pe persoana empatie, consideratie
pozitiva neconditionata si acceptare, ascultarea reflexiva presupune sa asculti cu
atentie continutul si semnificatia a ceea ce iti comunica pacientul, sa repeti
continutul, emotia si semnificatia celor spuse de pacient prin refrazari sau
parafrazari, sa reflectezi gandurile si sentimentele implicite si neconstientizate ale
pacientului, prin reflectare terapeutul putand capta experienta interioara a
pacientului

23

Psihologie Clinica

EVALUAREA
-

metodele de evaluare au potentialul de a oferi insight-uri cu privire la ceea ce este


individul, dintr-o perspectiva mai larga
pot fi evaluati o gama larga de factori: depresia, anxietatea, abuzul de substante,
dereglarile alimentare, satisfactia maritala etc
tehnicile proiective reprezinta o alta directie pe care clinicianul o ia in considerare
pentru a intelege mai bine problematica pacientului sau
continua sa existe rezerve in ceea ce priveste tehnicile proiective ce se
caracterizeaza prin lipsa unor proceduri de scorare obiective
tehnica amintirilor timpurii este o alta tehnica proiectiva care ofera o evaluare
participatorie si nonintruziva a functionarii personalitatii

FORMULAREA INTREBARILOR
-

eficacitatea unei intrebari depinde de mai multi factori, cum ar fi tipul intrebarii si
frecventa intalnirilor
scopul unei intrebari este aceea de a dezvolta sau a extinde cunostintele
clinicianului cu privire la pacientul sau
terapeutul poate pune o intrebare pentru a castiga o perspectiva mai empatica, mai
profunda asupra problematicii pacientului, perceptiile sau reactiile acestuia putand
fi neclare sau confuze
intrebarile circulare favorizeaza obtinerea unei intelegeri empatice a pacientului,
terapeutul folosindu-le intr-o maniera exploratorie, in scopul descifrarii fatetelor
multiple ale experientelor relatate de pacient
utilizarea gresita a intrebarilor are loc atunci cand specialistul pune intrebari
pentru a-si satisface propria curiozitate
intrebarile eficiente trebuie sa fie relevante, oportune, lipsite de elemente
acuzatoare si centrate pe nevoile si preocuparile pacientului

FACAND APEL LA ATINGERE


-

contactul prin atingere este o forma de comunicare in cadrul procesului terapeutic


atingerea pacientului pe umar sau pe mana poate exprima un sentiment de
sustinere si reasigurare in cadrul tratamentului
contactul prin atingere poate avea si un potential daunator, indicand un esec
empatic sau o violare a increderii pacientului
la nivel interpersonal, atingerea este mai probabil sa fie perceputa ca fiind
pozitiva atunci cand relatia terapeutica este suficient de bine stabilita si cand
terapeutul a obtinut o intelegere substantiala a problematicii pacientului

24

Psihologie Clinica
CONDUITA ETICA IN RELATIA PSIHOTERAPEUTICA
-

probleme tehnice speciale cu implicatii etice apar atunci cand sunt stabilite
obiective terapeutice nerealiste, in nevoia de a insufla speranta pacientului
necesitatea definirii obiectivelor terapiei are o mare importanta pragmatica din
doua motive: constituie un ghid pentru terapeut, oferind terapiei o directie
specifica, iar pentru pacient, constituie o sugestie pozitiva, iar discutia si acordul
cu privire la durata si obiective poate intari acceptul si angajarea pacientului in
producerea schimbarii sale
este important ca terapeutul sa nu exercite presiune pe pacient si sa-i provoace
astfel anxietate, ci mai degraba sa-l angajeze intr-un proces de atingere graduala a
unor scopuri preliminare mai mici
pot aparea dificultari atunci cand scopurile stabilite explicit sau implicit depasesc
capacitatile pacientului, sustinand o apreciere falsa a progresului care nu poate fi
realizat

CAPCANELE IN CARE POATE FI PRINS UN TERAPEUT


Capcana intrebarilor inchise
- terapeutul poate intra intr-un tipar interactional in care pune mai multe intrebari la
rand la care pacientul raspunde foarte vag, lacunar si foarte scurt
- aceasta situatie poate sa apara cand terapeutul are nevoie de multe informatii
preliminare care sa permita formularea cadrului problemei pacientului, si atunci
cand terapeutul simte nevoia de a controla sedinta iar pacientul se simte
inconfortabil in legatura cu anumite teme abordate
- este una problematica pentru ca ii atribuie pacientului un rol pasiv in terapie
- solutii pentru a o evita sunt completarea chestionarelor preliminare de catre
pacienti, folosirea intrebarilor cu raspuns deschis, utilizarea ascultarii reflexive
mai degraba decat a intrebarilor aditionale
Capcana pacientul trebuie sa se schimbe
- terapeutii inclina balanta in favoarea pacientilor care se implica in terapie, a celor
care sunt motivati pentru schimbare, complianti la realizarea temelor pentru acasa
si in defavoarea celor care nu manifesta asemenea caracteristici
- deseori pacientii manifesta ambivalenta in ceea ce priveste propria lor schimbare,
iar cand terapeutii o sustin cu vehementa, acestia vor raspunde prin a sustine
contrariul, solutia de a iesi din aceasta capcana fiind aceea de a formula intrebari
specifice, intrebari cu raspuns deschis, urmate de ascultare reflexiva
Capcana cantonarii rigide in teorie
- o greseala comuna a terapeutilor este aceea ca unii dintre ei se cantoneaza strict si
rigid in anumite proceduri terapeutice, desi nu exista nicio evidenta a faptului ca
se poate produce schimbarea
- de ex, terapeutii cognitivisti tind sa recurga la argumente, sa explice, sa
interpreteze sau sa recurga la resemnificare, ignorand orice alte strategii noncognitive

25

Psihologie Clinica
Capcana expertului
- terapeutii detin multe informatii despre comportamentele simptomatice si despre
procedurile menite sa duca la ameliorarea sau disparitia lor, de aceea este de la
sine inteles ca unii dintre ei pot avea credinta ca cel mai bun mod de a-si ajuta
pacientii este sa le ofere propriile lor opinii cu privire la simptom si sa le sugereze
cum sa faca schimbarea
- acest demers impiedica pacientii sa-si identifice in mod activ propria problema si
sa decida singuri cand va avea loc schimbarea
Capcana etichetarii
- terapeutii utilizeaza deseori etichete diagnostice atunci cand se refera la pacientii
lor sau la problemele lor comportamentale
- acceptarea etichetelor este un prim pas in directia producerii schimbarii
- cu toate acestea, pacientii se pot simti judecati sau stigmatizati de etichete sau pur
si simplu nu sunt pregatiti si nu-si doresc sa fie caracterizati in acest mod
- unii dintre ei pot avea reactii negative, pierzandu-se in cele din urma esenta
psihoterapiei
Capcana grabei in terapie
- tendinta terapeutului de a se grabi sa rezolve o problema specifica a pacientului,
distragandu-i atentia de la motivele reale pentru care a apelat la cabinetul sau
- rezultatul acestei capcane poate declansa rezistenta pacientului la terapie sau
poate aparea situatia in care se lucreaza asupra unor probleme clinice mai putin
relevante
- o greseala comuna din partea terapeutilor este aceea de a incerca din rasputeri sa
produca schimbarea, in dorinta de a-si demonstra cat de eficienti sunt
Capcana autodezvaluirii excesive
- unii terapeuti se lanseaza in lungi destainuiri cu privire la propriile lor limite si
deficiente
- aceasta procedura este utilizata pentru a demonta perfectionismul de care poate da
dovada un pacient, in acest mod aratandu-i-se ca toti suntem supusi greselilor si
ca e bine sa ne acceptam propriile greseli
- daca autodezvaluirea selectiva este deseori o strategie eficienta, este evident ca un
terapeut care face acest lucru vrea mai mult sa primeasca decat sa ofere terapie
Capcana dezaprobarii
- pacientii se simt de multe ori judecati si etichetati datorita problemelor lor
comportamentale sau au credinta ca altii sunt de vina pentru ceea ce li se intampla
- terapeutii considera ca pacientii ar trebui sa-si asume responsabilitatea pentru
propriile lor probleme, de aceea acestia se pot simti dezaprobati si isi pot activa
rezistentele la terapie
- o terapie soldata cu esec este de cele mai multe ori pavata cu bune intentii dar este
condusa de practicieni mai putin antrenati
- ignoranta si incompetenta sunt mult mai putin nocive fata de sadismul,
narcisismul, ostilitatea si dorinta de exploatare a pacientului

26

Psihologie Clinica
Motivatiile alegerii profesiei de terapeut
-

elementul esential in cazul acestei optiuni profesionale il reprezinta tendinta


terapeutului de a transcende realitatea, de a intra in intimitatea sufleteasca a fiintei
umane
este remarcata existenta mai multor trasaturi particulare dintre care: curiozitate si
pasiune deosebit de dezvoltata pentru problemele vietii sufletesti, fenomenele
psihologice, dorinta de a intelege, explica si manipula procesele psihice, tendinta
de consacrare profesionala, dedicarea fata de problemele de studiu si stiintifice,
neglijarea propriilor interese

Cateva reguli de aplicat intr-o psihoterapie eficienta


Sa nu subestimam niciodata punctele forte ale pacientilor puterea se afla in pacient,
nu schimbam pacientii in adevaratul sens la cuvantului, generam doar contexte in care ei
se pot schimba, asadar intarim punctele forte si abilitatile pacientului, nu slabiciunile si
lipsurile sale
Sa ajutam pacientii sa se mentina sanatosi este important sa ajutam pacientii sa
achizitioneze noi deprinderi de viata, acestea putandu-se realiza prin anumite intarir de
natura interna sau externa
Sa stabilim o buna directionare pentru fiecare sedinta si pentru terapie in
ansamblul ei daca avem prea multe informatii, nu ne indreptam in nicio directie, sa
luam in considerare de ce a venit acum pacientul in terapie si care este teoria lui cu
privire la comportamentul sau problematic
Sa-i simpatizam pe pacientii nostri un aspect cunoscut in terapie este ca, daca nu-ti
plac pacientii, nu poti empatiza cu ei; empatia este o cale de cunoastere a pacientului,
simpatia este o cale de relatie, daca nu iti simpatizezi pacientul, acest lucru se va
impotrivi muncii tale si in mod clar va fi observat de catre acesta
Recunoasterea problemei duce la explicatii, experienta duce la schimbare
intelegerea si insight-ul sunt rareori suficiente, ar trebui sa ajutam pacientul sa
experimenteze ceva nou, acest lucru putand fi realizat prin educatie, o interpretare
psihodinamica oportuna a transferului, reinterpretare, intrebari referitoare la exceptiile de
la comportament, tehnici de imagerie mentala, etc
Tratam o fiinta umana, nu un diagnostic nu etichetele diagnostice construiesc
realitatea, desi acesta este important, este adeseori contraproductiv
Sa stim sa formulam intrebari bune informatiile ar trebui obtinute intr-o maniera
subtila, indirecta si metaforica, iar atunci cand pacientul nu face progrese, sa luam in
considerare urmatoarele aspecte: stabilirea unui scop gresit, alianta terapeutica precara,
diagnostic ratat

27

Psihologie Clinica
Cand ne impotmolim (si cu totii ne impotmolim), sa nu dam vina pe pacient mai
intai trebuie sa vedem daca el are o idee referitoare la ce ar fi necesar pentru o mai buna
functionare a terapiei, sa incercam sa discutam problema cu un coleg terapeut, dar dintr-o
scoala diferita care adera la o teorie diferita si are o instruire diferita
Sa avem umor umorul influenteaza dispozitia sau starea de spirit a persoanei
respective, in terapie este cel mai bine cand umorul iese la iveala in mod natural si nu ca
o tehnica, acesta putand asigura confort si relxare si poate ajuta la construirea unei bune
aliante terapeutice

2. CARACTERISTICILE COMPORTAMENTALE ALE


PSIHOTERAPEUTULUI EVALUARILE PACIENTULUI CU PRIVIRE
LA STILUL TERAPEUTIC
-

in general, personalitatea psihoterapeutului a fost acreditata in obtinerea


succesului psihoterapiei, dar totusi nu exista studii care sa coreleze caracteristicile
terapeutului si succesul terapiei
luate separat, caracteristicile terapeutului explica doar o mica parte din varianta
succesului terapeutic, in schimb, interactiunea specifica din cadrul terapiei
coreleaza semnificativ cu rezultatele acesteia
caracteristicile terapeutului pe care pacientul le percepe ca fiind important sunt
urmatoarele: sa fie o persoana cu care pacientul sa poata discuta problemele sale,
sa ofere caldura emotionala si intelegere, sa aiba capacitatea de a percepe
continuturi din discursul pacientului, sa ofere suport si confort psihologic, sa
manifeste un profund respect fata de pacient, sa fie fermecator, simpatic, sa nu
eticheteze pacientul, sa aiba simtul umorului, sa ofere sfaturi utile

28

Psihologie Clinica
3. SCOALA LUI MILTON H. ERIKSON
-

lucrarile sale au avut o influenta considerabila asupra Scolii de la Palo Alto


este considerat parintele terapiei familiale si al abordarilor paradoxale
tehnica sa de inductie hipnotica, fondata in exclusivitate pe limbaj si pe
practicarea hipnozei in calitate de terapie scurta, a permis deschiderea unor noi cai
in domeniul psihoterapiei
terapua strategica abordata de Erikson inlatura prejudecata cum ca hipnoza ar fi o
stare pasiva si regresiva aflata in controlul terapeutului
in hipnoza eriksoniana, inconstientul are o alta semnificatie decat cea oferita in
psihanaliza, acesta reprezentand ansamblul tuturor mecanismelor care realizeaza
sinteza noastra personala
terapia eriksoniana recunoaste faptul ca pacientul se vindeca singur, terapeutul nu
face decat sa-l indrume si sa-l directioneze
principiile limbajului terapeutic eriksonian s-au nascut din metodele utilizate de
Erikson in inductia transei hipnotice; Erikson imita stilul perceptiv si
comunicational al pacientului, preluand gradat si usor control, pana cand pacientul
intra in transa hipnotica
aceasta strategie a fost numita tracing technique
la prima intalnire terapeutica, Erikson adopta stilul de limbaj si conceptele
personale cu privire la realitate utilizate de pacientul sau, el imita formele
comunicarii nonverbale ale pacientului, in scopul de a-l face pe acesta sa se simta
cat mai in largul sau
in hipnoza eriksoniana, intrebarea fundamentala de la care se pleaca in demararea
terapiei este urmatoarea: Ce vrem sa comunicam pacientului pentru a accelera
schimbarea?
stabilirea sarcinilor este o metoda excelenta de accelerare a procesului terapeutic
in cazul hipnozei eriksoniene, se considera ca schimbarea terapeutica este un
proces care tine de reasocierea vietii interne a pacientului, resursele acestuia fiind
rearanjate
ne intereseaza strategiile sociale si interpersonale pe care pacientul le utilizeaza
pentru a-si construi propria depresie, anxietate sau nesiguranta de sine
un terapeut eriksonian poate crea o harta fenomenologica a modului in care
pacientul isi construieste propria depresie
se pune accent pe intarirea autodeterminarii pacientului, scopul fiind de a
indeparta pacientul de terapie si de a-l intoarce la cursul normal al vietii
hipnoza eriksoniana isi propune accesarea asociatiilor constructive existente in
cazul unui pacient, dar care momentan sunt inactive
in momentul in care terapeutul intelege modul in care pacientul isi construieste
problema, poate sa delimiteze mai bine directiile de schimbare

29