Sunteți pe pagina 1din 17

Tipologiile si

componentele
Inteligentei Emotionale

Cuprins
1. Definirea termenului
2. Componentele inteligentei emotionale
3. Cunoasterea emotionala proprie si imaginea sinelui
4. Asertivitatea
5. Stima de sine
6. Toleranta la stres
7. Rezolvarea de probleme
8. Responsabilitatea sociala
9. Flexibilitatea
10.
Controlul impulsurilor
11.
Optimismul

1.Definirea termenului

Termenul de inteligenta emotionala a fost folosit pentru


prima data intr-un articol din anul 1990 de catre psihologii Peter
Salovey si John Mayer .Cu toate ca acest termen este relativ nou,
componentele conceptului inteligenta emotionala pot fi datate
pana la arhicunoscuta afirmatie a lui lui Socrate: Cunoaste-te pe
tine insuti. In Biblie, atat in Vechiul cat si in Noul Testament se
gasesc urmatoarele afirmatii: Nu fa altuia ce tie nu-ti place si
Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti . Acestea pot fi vazute ca
elemente de Inteligenta Emotionala.
In 1983 Howard Gardner a introdus conceptul de Inteligente
Multiple. El argumenta ca exista nu doar un singur tip de
inteligenta ca si cea masurata prin teste si dezvoltata in cadrul
scolar, ci multiple tipuri de inteligente. El a inventat sintagma :
Nu intrebati, cat de destepti sunteti, ci cum sunteti inteligenti.
Gardner a identificat 7 tipuri de inteligenta diferite de abilitatile
comunicative si matematice uzuale. Printre aceastea, el a inclus si
doua abilitati personale: auto-constientizarea starilor interioare si
interactivitatea sociala eficienta.
Cele 7 tipuri de inteligente ale lui Gardner sunt:
-

Inteligenta
Inteligenta
Inteligenta
Inteligenta
Inteligenta
Inteligenta
Inteligenta

Matematica
Interpersonala
Spatiala
Ritmica
Intrapersonala
Kinestetica
Lingvistica

De la inceput poate fi observat ca inter-personalul si intrapersonalul sunt vazute ca doua inteligente separate si corespund
cu definitia de Inteligenta Emotionala. Inteligenta Emotionala
este abilitatea de a incuraja oamenii, de a ii face sa lucreze
impreuna si de a ii motiva sa dea tot ce au mai bun pentru
realizarea unui anumit scop. De aceea mai multe studii au

clasificat inteligenta emotionala ca fiind cea mai importanta


competenta de baza care determina succesul unei companii.
Inteligenta Emotionala este un alt fel de istetime. Este puterea
de a actiona sub presiune, increderea de a construi relatii
fructuoase, curajul de a lua decizii si viziunea de a crea viitorul.
Inteligenta Emotionala este in legatura cu leadership si
creativitate si este o abilitate care poate fi invatata. Consta in
puterea de a constientiza sentimentele si de a identifica sursa lor.
Putem spune ca Inteligenta Emotionala stabileste importanta
emotiilori in viata de zi cu zi.

2.Componentele Inteligentei Emotionale


Conform lui Goleman se evideniaz 4 componente ale
Inteligenei Emoionale:
1. Autocunoaterea
-Autocunoaterea Emoional
-Autocunoaterea Realist i Corect
-ncrederea n sine
2. Autocontrolul
-Autocontrol emoional
-Transparena & meninerea integritii
-Adaptabilitate & adaptabilitate la schimbare
-Orientarea spre rezultate
-Iniiativa
-Optimism & perseveren
3. Social Awareness (contiina social, de grup)
-Empatie (simirea sentimentelor i perspectivei celorlalti, interes
real fa de grijile celorlalti)
-Orientarea spre sarcin
4. Managementul relaiilor interpersonale
-Dezvoltarea altora, a abilitilor acestora, coaching
-Leadership inspiraional
-Catalist al schimbrii (iniierea i managementul schimbrii)
-Influena (un rol important l joac persuasiunea)

-Managementul conflictelor (legat de negocierea i rezolvarea


disputelor)
-Lucrul n echip i colaborarea (crearea de sinergie de grup n
urmrirea scopurilor grupului)

Primele dou componente sunt privite ca i componente


personale ale Inteligenei Emoionale, n timp ce celelalte 2 sunt
privite ca i componente sociale ale Inteligenei Emoionale.

3.Cunoasterea emotional proprie si imaginea


sinelui
Estimarea gradului de constientizare a inteligentei
emotionale
Estimarea gradului de contientizare al inteligenei emoionale
reprezint totalitatea evalurilor, interpretrilor, impresiilor legate
de propria persoan, de cei din jur i de diverse situaii. Aceste
estimri sunt n mare msur determinate de mediul familial,
experienele anterioare, sistemele de convingeri i valori i iau
forma unui dialog interior. Estimarea gradului de contientizare al
inteligenei emoionale ajut la nelegerea modului n care
dialogul interior influeneaz sentimentele, aciunile i reaciile,
acestea putnd fi schimbate n funcie de diverse situaii.
Senzatiile si emotiile
Prin simturi se primesc informatii despre situatiile, evenimentele
si persoanele din jur. Este important, sa se faca diferenta intre
informatiile senzoriale si estimari. Destul de des perceptiile sunt
filtrate si transformate de estimarile noastre. Cu cat creste gradul
de constientizare cu atat mai mare este abilitatea de a lua in
considerare procesul de filtrare si se poate face distinctia intre
senzorial si estimare. Fiind capabil sa-ti acordezi simturile, poti
monitoriza, clarifica si schimba estimarile de cate ori este
necesar. Persoanele cu o inteligenta emotionala dezvoltata au
capacitatea de a intelege la nivel emotional perspective diferite
asupra unei singure situatii, capacitatea importanta in rezolvarea
flexibila de probleme.
Imaginea de sine
Imaginea de sine a unei persoane este imaginea mentala pe care
o are despre ea, imagine care in general este destul de rezistenta
la schimbare, continand elemente care sunt disponibile observarii
de catre ceilalti, dar si elemente care au fost invatate de

persoana prin experientele sale directe sau prin internalizarea


judecatilor de valoare emise de altii. Imaginea proasta despre sine
este in general rezultatul acumularii de catre persoana a criticilor
care i-au fost adresate in copilarie si care duc la lezarea propriei
imagini si a felului in care se percepe.

4.Asertivitatea
Definitia asertivittii
Ca si ascultarea si empatia, asertivitatea este o aptitudine care
poate fi dezvoltata. Asertivitatea iti sustine drepturile, iti protejaza
spatiul personal si iti exprima punctul de vedere, nevoile si
sentimentele intr-un mod potrivit din punct de vedere social,
onest si direct.

Afirmarea eficient de sine


Persoanele asertive isi indeplinesc nevoile proprii fara a afecta
nevoile celorlalti. Persoanele asertive cauta sa-si imbunatateasca
relatiile cu celelalte persoane, sa mentina respectul reciproc si sasi apere atat interesele lor cat si cele ale celor din jur.
Comportamentul asertiv duce la multumire, control si stima de
sine. Exprimarea directa nu inseamna sa se spuna primul lucru
care trece prin minte ci reprezinta o exprimare increzatoare si
controlata, la timpul potrivit si corespunzator situatiei.
Asertivitatea nu este o modalitate de manipulare sau de inducere
in eroare a celorlaltii cu scopul de a obtine ceea ce ne dorim. Ea
nu suprima drepturile sau demnitatea altei persoane.

5.Stima de sine
Definitia stimei de sine
Stima de sine este un termen utilizat pentru evaluarea globala a
persoanei privitor la propria sa valoare. Stima de sine cuprinde
credinte (de tipul sunt sau nu sunt competent) si emotii (de genul
triumf, disperare, mandrie, rusine). Stima de sine se poate aplica
la o anumita situatie particulara (de exemplu referitor la profesie)
sau are extindere globala (sunt o persoana buna, sau nu sunt bun
de nimic). Stima de sine este o caracteristica personala stabila, cu
mici variatii in decursul timpului.
Stima de sine explicit si implicit
Stima de sine implicita se refera la inclinatia persoanei de a se
auto-evalua in maniera spontana, automata sau inconstienta.
Stima de sine explicita este evaluarea constienta dupa autoreflectie. Atat stima de sine implicita, cat si stima de sine explicita
sunt elemente ale conceptului global de stima de sine. Stima de
sine implicita a fost definita ca efectul identificat introspectiv al
atitutdinii fata de sine in relatie cu obiecte si disociat de obiecte.
Formarea stimei de sine
Stima de sine se formeaza pe baza mai multor factori: relatia
dintre persoana si familia sa, prietenii apropiati, colegii de
serviciu, grupul religios/politic din care face parte. Aceasta
deoarece oamenii au tendinta sa se compare cu ceilalti. Stima de
sine negativa este un factor de risc pentru tulburarile de
comportament alimentar cum sunt bulimia si anorexia.

Cresterea stimei de sine


Cresterea stimei de sine este prima interventie in consilierea
scolara si vocationala. Tehnicile de crestere a stimei de sine sunt
generic cunoscute sub numele de intarirea eului, acestea fiind de
domeniu integrativ, si putandu-se realiza prin mijloace
cognitivcomportamentale, de tip gestalt, in cadrul programarii
neurolingvistice sau prin tehnici de hipnoterapie.

6.Toleranta la stres
Definitia stresului
Stresul psihologic se refera la incapacitatea unei persoane de a
raspunde adecvat la amenintarile emotionale sau fizice, reale sau
imaginare. Semnele stresului sunt cognitive, emotionale, fizice
sau comportamentale, incluzand: gandirea defectuoasa, o privire
de ansamblu negative, griji excesive, instabilitate dispozitionala,
iritabilitate, agitatie, incapacitatea de a se relaxa, sentimentul
singuratatii, izolare, depresie, dureri somatice, diaree sau
constipatie, ameteli, greturi, dureri toracice, palpitatii, mancatul
in exces sau pierderea apetitului, neglijarea responsabilitatilor,
cresterea consumului de alcool, nicotina sau droguri.
Frustrarea si toleranta la stres
Tolerana la stress include un repertoriu de rspunsuri adecvate la
situaii stressante. Oamenii cu toleran bun la stress tind s
fac fa crizelor i problemelor n loc s cedeze sentimentelor de
neajutorare i dezndejde. Anxietatea care apare atunci cnd
tolerana la stress nu funcioneaz n mod adecvat are un efect
suprtor asupra performanelor generale pentru c duce la
slbirea puterii de concentrare, creaz dificulti n luarea
deciziilor i duce la probleme de ordin somatic, cum sunt
tulburrile de somn.
Managementul stresului

Managementul stresului se refera la ameliorarea stresului si in


special a stresului cronic, cu scopul imbuntatatirii functionarii
zilnice. Managementul stresului a fost dezvoltat pornind de la
premiza ca stresul nu este un raspuns direct la agentul stresor, ci
mai degraba la resursele si abilitatile persoanei de a media
raspunsul la agentul stresor. Este necesar sa identificam inainte
de toate care sunt factorii centrali in controlul stresului pentru
persoana respectiva. Stresul poate fi redus schimband perceptia
persoanei asupra agentului stresor. Tehnicile de management al
stresului difera functie de paradigma teoretica, dar in
general includ:
- trainingul autogen
- terapia cognitiva
- rezolutia conflictului
- etc.

7.Rezolvarea de probleme
Neajutorarea nvtat
Neajutorarea nvat este situaia n care o persoan a nvat s
se comporte neajutorat, chair dac are posibilitatea de a se ajuta
pe sine pentru a evita circumstanele neplcute sau duntoare la
care a fost supus. Respectiv persoana are impresia c nu poate
controla rezultatul unei situaii. Neajutorarea nvat este de
asemenea o problem motivaional: persoana care nu a reuit n
trecut s ndeplineasc o sarcin ajunge la concluzia eronat c
nu i poate mbunti performanele. Neajutorarea nvat
poate fi folosit ca i scuz.
Rezolvarea eficient de probleme
Rezolvarea de probleme este un proces mental si parte a
procesului mai larg al problemei, care include gasirea problemei si
modelarea problemei. Considerata una din cele mai complexe
functii intelectuale, rezolvarea de probleme este definita ca si
proces cognitiv de ordin inalt care necesita modularea si controlul
mai multor abilitati. Problemele care par de nerezolvat au in
general mai multe caracteristici comune:
- lipsa de transparenta sau de claritate a situatiei

- scopurile multiple
- complexitatea
- constrangerile temporale si lipsa de predictibilitate dinamica
Rezolvarea problemelor dificile necesita despartirea pe
componente a acestor
caracteristici.

8.Responsabilitatea sociala
Definitia responsabilittii sociale
Responsabilitatea sociala este o ideologie sau teorie conform
careia o organizatie sau persoana are obligatia de a actiona in
beneficiul societatii. Responsabilitatea sociala poate fi pasiva, de
genul evitarii angajarii in acte negative sau daunatoare, sau
activa, de tipul activitatilor realizate in beneficiul social.
Responsabilitatea social si stima de sine
Cu cat stima de sine a persoanei este mai crescuta, cu atat cresc
sansele ca ea sa se implice in mod direct in acte care denota
responsabilitate sociala. Persoanele cu stima de sine scazuta sunt
prinse de obicei in doua tipuri de capcane:
- confuzia responsabilitatii sociale cu asumarea responsabilitatii in
orice situatie, si in mod
special in situatii care in mod normal nu ar trebui sa fie
responsabilitatea persoanei in cauza. De obicei in aceste situatii
avem de-a face cu fenomenul victimizarii.

9.Flexibilitatea
Definitia flexibilittii
Flexibilitatea este o trasatura de personalitate, reflectand gradul
in care persoana poate gestiona schimbarea in diverse
circumstante si in care se poate gandi la probleme intr-un mod
nou si creativ.
Flexibilitatea si reactia la schimbare
Reactia la schimbare este cu atat mai buna cu cat flexibilitatea
persoanei este mai crescuta. Persoanele putin flexibile au
dificultati de gestionare a schimbarilor, putand apare reactii
diverse la stres si in mod frecvent reactii anxioase. Flexibilitatea
implica de asemenea capacitatea de gandire pozitiva si un
management eficient al stresului si timpului. Rigiditatea este in
multe situatii o forma de aparare psihologica, ca urmare a faptului
ca schimbarea esteperceputa ca un potential pericol.

10.

Controlul impulsurilor

Strategiile de reglare emoional specific pot fi difereniate pe


parcursul desfurrii rspunsului emoional. Emoiile ncep cu
evaluarea indiciilor emoionale, care declaneaz o serie de
tendine de rspuns coordonate care implic sisteme
experieniale, comportamentale i fiziologice. Odat ce apar
aceste tendine de rspuns, ele pot fi modulate. Strategiile de
reglare emoional sunt diferite, funcie de locul n care au un
impact primar asupra proceselor generatoare de emoii.
Strategiile de reglare a emoiilor centrate pe antecedente
cuprind:
- selecia situaiei
- modificarea situaiei
- deturnarea ateniei
- modificarea cognitiv

Managementul furiei
Managementul furiei se refera la un sistem de tehnici
psihoterapeutice si exercitii prin care o persoana cu furie excesiva
sau incontrolabila isi poate controla sau reduce factorii
declansatori si efectele unei stari emotionale de tip furie.
Metodele de management a furiei se centreaza pe echilibrul
dintre controlul emotional si permiterea exprimarii libere a
emotiilor intr-un mod sanatos. Aceste metode includ:
- metode directe, care implica modificari comportamentale si
invatarea asertivitatii
- identificarea cauzelor furiei
- centrarea pe scopul discutiei

11. Optimismul
Gndirea de tip catastrofic
Gandirea de tip catastrofic face parte din triada cognitiva descrisa
de Beck si implica:
- ganduri negative despre sine, de exemplu convingerea
persoanei ca nu are valoare
- ganduri negative privitoare la mediu, de exemplu convingerea
ca lumea este nedreapta
- ganduri negative privitoare la viitor, de exemplu ideea ca viitorul
este lipsit de speranta
Gndirea pozitiv
Stilul explicativ al persoanelor cu gandire de tip catastrofic este
foarte diferit comparativ cu al persoanelor care au o gandire de

tip pozitiv. Optimismul si pesimismul provin din modul in care


oamenii isi explica diverse evenimente. Exista trei dimensiuni
tipice ale explicatiilor evenimentelor, si anume:
- stabil versus instabil
- intern versus extern
- global versus specific
Justificarile optimiste ale experientelor negative sunt atribuite
factorilor externi, cu tendinta de a nu aparea reagulat (instabil) si
cu limitare la anumite domenii (specific). Experientele pozitive pe
de alta parte sunt etichetate de oameni ca interne, stabile si
globale. Persoanele pesimiste sau cu gandire de tip catastrofic au
tendinta de a atribui intamplarile negative unor factori interni, de
a le considera cvasi-permanente si cu reflectare globala. Stilul
explicativ este evaluat fie cu ajutorul testului de orientare in viata,
fie prin aplicarea chestionarului stilului atributiv.