Sunteți pe pagina 1din 22

Unitatea de nvare 5

DATORIA PUBLIC INTERN I EXTERN


Timp necesar: 120 minute
1. Caracteristici comune datoriei interne i datoriei externe
2. Datoria public intern i extern
3. Datoria public extern
4. Msurarea gradului de ndatorare
1. Caracteristici comune datoriei interne i datoriei externe
Datoria publica a unui stat reprezinta totalitatea sumelor imprumutate de administratia
publica centrala, de unitatile administrativ-teritoriale si de alte unitati publice, de la persoane
fizice sau juridice pe piata interna sau externa si ramase de rambursat, la un moment dat.
Datoria publica reprezinta gradul de indatorare a tarii, indicator ce se determina prin
raportarea volumului datoriei publice la PIB. Acest indicator arata in ce masura valoarea nou
creata intr-un an este grevata de datoria publica. Povara datoriei publice este mai mare sau
mai mica, in functie de gradul de dezvoltare economica a tarii, tarile mai slab dezvoltate
suportand mai greu apasarea impusa de plata datoriei.
In functie de sursa imprumutului public, datoria publica are caracter intern sau extern.
Cu cat ponderea datoriei externe in totalul datoriei publice este mai ridicata, cu atat mai mult
se transfera generatiei viitoare sarcina de a acoperi cheltuielile prezente. Datoria publica
externa se exprima, de regula, intr-o moneda care constituie elementul de referinta pentru
cursul valutar de schimb al monedei nationale (care se numeste in termeni monetari ancora a
monedei nationale), n prezent, prin poziia sa de ar care i-a exprimat dorina de a adera la
Uniunea European, Romana a adoptat euro ca moned de referin.
Datoria publica a unei tari este, de asemenea, caracterizata si in functie de gradul de
exigibilitate, respectiv de intervalul de timp in care trebuie achitata in intregime:
datoria publica flotanta este datoria contractata sau garantata de stat cu termen scurt
de rambursare;
datoria publica consolidata este datoria contractata sau garantata de stat cu termen
mijlociu si lung de rambursare.
Intr-o economie de piata, la credit apeleaza:
sectorul public, pentru acoperirea golurilor temporare de trezorerie (pe termen scurt)
si pentru acoperirea deficitelor bugetare;
sectorul privat, pentru finantarea activitatii curente (in special a activelor circulante),
mai ales prin credite bancare pe termen scurt si pentru finantarea investitiilor prin
credite pe termen mediu si lung (credite bancare sau prin hartii de valoare).
Pe piata libera, capitalul aflat temporar disponibil la persoanele fizice si juridice economiile populatiei, capitalul liber posibil de plasat al societatilor comerciale, capitalurile
disponibile din sistemul bancar, ale institutiilor financiare si de asigurari etc. - sunt oferite
solicitantilor din sectorul public si privat, care accepta conditiile imprumutatorului privind
garantia, termenul de rambursare, rata dobanzii, conditiile de plata si de penalizare in cazul
nerespectarii acestora.
Agenii economici privai, persoane fizice sau juridice, apeleaz la credit comercial in
vederea realizarii unor obiective pentru:

00:00

achiziionarea de bunuri de folosin ndelungat ;


realizarea de locuine ;
sustinerea activitatii curente, in general prin credite pe termen scurt;
efectuarea de investitii, prin credite pe termen mediu si lung, in vederea
retehnologizarii, modernizarii, achizitionarii de titluri financiare aductoare de
dobnd sau alte avantaje etc.
Spre deosebire de sectorul privat, destinaia mprumuturilor de stat i locale interne i
externe este :
- finanarea deficitului bugetului de stat, finanarea temporar a deficitelor din anii
precedeni ale bugetului asigurrilor sociale de stat, pn la alocarea de sume cu aceast
destinaie, finanarea deficitelor temporare ale bugetului de stat, bugetului asigurrilor
sociale de stat i bugetului Trezoreriei Statului din exerciiul curent i refinanarea
datoriei publice guvernamentale, n condiii acceptate de Ministerul Finanelor Publice;
- meninerea n permanen a unui sold corespunztor n contul curent general al
Trezoreriei Statului, stabilit de Ministerul Finanelor Publice;
- finanarea unor proiecte sau a altor necesiti aprobate prin hotrre a Guvernului sau a
autoritilor publice locale;
- garantarea de credite contractate de ageni economici publici i privai, n vederea
realizrii unor obiective de interes general sau local;
- susinerea balanei de pli i a rezervei valutare;
- refinanarea datoriei publice guvernamentale sau locale;
- alte situaii prevzute de lege.
mprumutul public se realizeaza
- direct de catre stat, de la persoane fizice sau juridice care detin capitaluri disponibile
temporar;
- prin institutii specializate: banci comerciale, case de economii, institutii de asigurari
sociale si reasigurare etc., care fac intermedierea colectarii capitalurilor pe care societatea
civila le imprumuta statului.
mprumutul public poate fi utilizat:
- in scopuri productive, pentru sustinerea unor investitii productive in sectorul public sau
pentru sprijinirea unei activitati din domeniul producerii sau desfacerii, de interes
national;
- in scopuri neproductive, cum sunt apararea nationala, ordinea publica, gospodaria
comunala etc., respectiv pentru cheltuieli necesare intregii societati sau comuniti.
Creditul, atat public, cat si privat, se poate realiza fie apeland la sistemul bancar, fie
prin emisiuni de hartii de valoare, cumparatorii acestor hartii - subscriitori - fiind cei care
imprumuta statul sau societatile comerciale.
Instrumentele datoriei publice guvernamentale sau locale sunt:
- titluri de stat sau locale emise pe piaa intern sau extern. Aceste titluri sunt
instrumente financiare care atest datoria public sub form de bonuri, certificate de
trezorerie, inclusiv certificatele de trezorerie pentru populaie nerscumprate la
scaden i transformate n certificate de depozit sau alte instrumente financiare
constituind mprumuturi ale statului ale autoritilor publice locale n moned
naional sau n valut, pe termen scurt, mediu i lung, care pot fi emise n form
materializat sau dematerializat, nominative sau la purttor, i pot fi negociabile sau
nenegociabile.
- mprumuturi de stat sau ale autoritilor publice locale de la bnci, de la alte instituii
de credit, persoane juridice romne sau strine, n condiii rezultate n urma
negocierilor;
-

mprumuturi de stat sau ale autoritilor publice locale de la guverne i agenii


guvernamentale strine, instituii financiare internaionale sau de la alte organizaii
internaionale;
mprumuturi temporare din disponibilitile contului curent general al Trezoreriei
Statului, n condiiile legii;
garanii de stat sau ale autoritilor publice locale reprezint angajamentele asumate
n contul i n numele statului de ctre Guvern prin Ministerul Finanelor Publice sau
asumate de autoritile publice locale, n calitate de garant, de a plti la scaden
obligaiile neonorate ale garantatului, n condiiile legii.
2. Definiia datoriei publice
.........................................................................................................
3. Destinaia datoriei publice
.........................................................................................................
4. Instrumentele datoriei publice

2. Datoria public intern i extern


Potrivit Legii datoriei publice, nr.313/2004, prin datorie public se inelege datoria
public guvernamental, contractat de Guvern, prin Ministerul Finanelor Publice, la care se
adaug datoria public local, contractat de autoritile administraiei publice locale.
Datoria public guvernamental intern este partea din datoria public guvernamental
care reprezint totalitatea obligaiilor financiare ale statului, provenind din mprumuturi
contractate direct sau garantate de stat, de la persoane fizice sau juridice rezidente n
Romnia, n lei sau n valut, n conformitate cu prevederile prezentei legi sau ale altor legi
speciale, inclusiv sumele utilizate temporar din disponibilitile contului curent general al
Trezoreriei Statului pentru finanarea temporar a deficitelor bugetare.
Datoria public local intern reprezint partea din datoria public local care
reprezint totalitatea obligaiilor financiare ale autoritilor administraiei publice locale,
provenind din mprumuturi contractate direct sau garantate de acestea, de la persoane fizice
sau juridice rezidente n Romnia.
Datorie public guvernamental extern este partea din datoria public
guvernamental reprezentnd totalitatea obligaiilor financiare ale statului, provenind din
mprumuturi contractate direct sau garantate de stat de la persoane fizice sau juridice
nerezidente n Romnia.
Datorie public local extern este partea din datoria public local reprezentnd
totalitatea obligaiilor financiare ale autoritilor administraiei publice locale, provenind din
mprumuturi contractate direct sau garantate de acestea de la persoane fizice sau juridice
nerezidente n Romnia.
Trebuie menionat c mprumuturile contractate sau garantate de autoritile
administraiei publice locale fac parte din datoria public a Romniei, dar nu reprezint
obligaii ale Guvernului, iar plata serviciului datoriei publice aferent acestor mprumuturi se
va efectua exclusiv din bugetele locale i prin mprumuturi pentru refinanarea datoriei
publice locale.
Autoritile administraiei publice locale pot contracta sau garanta mprumuturi interne
i/sau externe pe termen scurt, mediu i lung, pentru realizarea de investiii publice de interes
local, precum i pentru refinanarea datoriei publice locale, potrivit legii, numai cu avizul
Comisiei de Autorizare a mprumuturilor Locale.
Imprumutul de stat este o intelegere intervenita intre stat, pe de o parte si o persoana
fizica sau juridica, pe de alta parte, care consimte sa puna la dispozitia statului o suma de

00:30

bani, sub forma de imprumut, pe o perioada determinata. Statul se angajeaza sa restituie


aceasta suma la termenul stabilit si sa achite pretul (dobanda) cuvenit. Imprumutul de stat
prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice:
Caracteristicile mprumutului de stat
- are un caracter contractual, spre deosebire de prelevarile fiscale, care sunt obligatorii.
Conditiile de emisiune, rambursare, forma si marimea venitului pe care il asigura, inclusiv
eventualele avantaje pe care statul le acorda imprumutatorului se stabilesc de catre
organele de decizie ale statului, fara consultarea prealabila a subscriitorilor potentiali. De
asemenea, hartiile de valoare emise de autoritile publice sunt considerate ca fiind foarte
sigure, pentru imprumutator gradul de risc este practic nul.
In general, imprumuturile de stat au la baza principiul facultativitatii si se
constituie prin acordul ambelor parti.
Au existat si imprumuturi fortate, cu caracter obligatorii in cazuri exceptionale (de
razboi etc.).
- are caracter rambursabil, statul restituind suma cu care a fost imprumutat la termenul pe
care l-a fixat, in functie de evolutia previzibila a necesitatilor de finantat din fondurile
publice.
Fac exceptie de la aceasta regula imprumuturile perpetue, pe care statul le emite
cu angajamentul de a plati o dobanda bine stabilita (imprumutatorul isi acopera creditul
acordat si remuneratia acestuia din dobanda). Chiar daca nu are termenul de rambursare
precizat, statul poate sa-si rascumpere obligatiunile la Bursa cand situatia sa economica
este propice acestei operatiuni.
- imprumutul public asigura detinatorilor de obligatiuni publice o contraprestatie, pe langa
rambursarea sumei cu care a fost creditat. Contraprestatia consta in plata catre detinatorul
titlului de stat a unei dobanzi si/sau a unui castig, precum si unele avantaje materiale.
Exista situatii, de obicei generate de evolutia mediului economic, in care
avantajele oferite de hartiile de valoare ce exprima un imprumut de stat sa se modifice.In
aceste cazuri, statul are posibilitatea de a face conversiunea hartiilor emise,respectiv
preschimbarea in alte hartii de valoare, cu caracteristici modificate (dobanda, termenul de
rambursare etc.).
In general, dobanda purtata de hartiile de valoare emise de o autoritate public este
mai mica decat dobanda practicata pe piata de capital, deoarece statul reprezinta cel mai
solvabil debitor, deci riscul imprumutului este cel mai mic, practic nul (pe piata de capital,
rata dobanzii este direct proportionala cu riscul pe care il comporta imprumutul).
Obligatiunile creditului public de stat sau care reprezint credit municipal - sunt
hartii de valoare emise de stat, cu titlu de creanta. Ele confera posesorului calitatea de creditor
al statului si dreptul de a primi dobanda la suma imprumutata, indiferent de rezultatele
obtinute in activitatea pentru care s-a facut emisiunea.
Obligatiunile de stat sau municipale pot fi emise
- n form materializat (titlu financiar n form fizic), ca nscrisuri imprimate, cuprinznd
meniuni obligatorii referitoare la emitent, valoarea nominal, rata dobnzii sau a
discontului, scadena, modul de transmisiune i alte elemente specifice fiecrei categorii
de titluri; aceste instrumente pot fi utilizate de ctre deintori drept garanii pentru
mprumuturi;
- n form dematerializat (titlul financiar care se evideniaz prin nregistrare n cont), ca
titluri pentru care emisiunea, probaiunea i transmisiunea drepturilor ncorporate se
evideniaz prin nscriere n sistemul de nregistrare n cont; aceste instrumente pot fi
utilizate de ctre deintori drept garanii pentru mprumuturi.
Obligatiunea de stat sau municipal nu are valoare proprie; ea reprezinta o forma a
capitalului fictiv, desi se cumpara, se vinde si se depune ca gaj.

Imprumuturile pe baza de obligatiuni reclama existenta:


unei emisiuni de obligatiuni
unei banci sau institutii specializate cu sarcina de a plasa obligatiunile in randul
persoanelor fizice sau juridice care au capitaluri disponibile
- unei piete pe care sa se coteze obligatiunile
- - unei institutii de credit care sa se ocupe cu rambursarea imprumutului.
Bonitatea financiara este o forma a increderii pe care o atesta o persoana fizica sau
juridica in momentul n care solicit un credit, de a restitui la scadenta creditele contractate
impreuna cu dobanzile aferente, increderea pe care o inspira un solicitant de credit.
Aprecierea bonitatii se face pe baza analizei bilantului, precum si a modului cum au fost
onorate in trecut obligatiile contractuale.
Bonitatea financiara a unei tari consta in capacitatea acesteia de a onora serviciul
datoriei publice externe, oportunitatea contractarii de noi imprumuturi externe. Marimea
bonitatii financiare se apreciaza pe baza indicatorilor datoriei externe, respectiv ponderea
acesteia in totalul exporturilor, raportul transelor datoriei scadente fata de volumul
disponibilitatilor de economisire in perioada data, solvabilitatea, capacitatea agentilor de a
produce profit.
Imprumutul de stat se realizeaza fie pentru necesitati de trezorerie, fie pentru necesitati
de echilibru bugetar.
Necesitatile de trezorerie apar cand, desi pe intregul an veniturile si cheltuielile
bugetului de stat pot fi echilibrate, potrivit proiectului aprobat al bugetului de stat, incasarile
perioadei sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile publice - din cauza termenelor de
incasare si plata neconcordante, a decalajelor voite sau nevoite ce pot sa apara etc. Ca urmare,
se manifesta o insuficienta temporara de resurse.
Organizatia specializata care se ocupa cu executia de casa a bugetului de stat
(Trezoreria statului, prin directia de specialitate din Ministerul Finantelor Publice) urmareste
in permanenta situatia incasarilor si platilor n sistemul bugetar public. Ea prevede aparitia
eventualelor goluri de casa si cauta resursele financiare care ar putea sa-l acopere. Daca exista
institutii publice ce detin capitaluri temporar disponibile, ele vor acoperi golul de casa al
Trezoreriei statului si, indata ce veniturile bugetare se vor incasa, vor fi rambursate cu suma
corespunzatoare. Daca disponibilul de capital al sectorului public nu este suficient pentru a
acoperi deficitul temporar de casa al bugetului de stat, Trezoreria apeleaza la imprumuturi pe
termen scurt de la alti detinatori de resurse banesti de pe piata. Aceasta nu mareste masa
semnelor banesti in circulatie, ci reprezinta numai o redistribuire. In ultima instanta,
Trezoreria face apel la Banca centrala a tarii, sub forma unui avans in contul veniturilor
bugetare viitoare. Avansul de la BNR reprezinta o emisiune de moneda fara acoperire.
Operatiunea se executa in termeni foarte stricti (consemnati atat in Legea finantelor, cat si in
Legea sistemului bancar), deoarece, daca vizeza sume importante si nu se ramburseaza la
termen (scurt), poate genera un proces inflationist foarte puternic.
Echilibrarea bugetului de stat.
Cand veniturile ordinare (curente si din capital) ale bugetului de stat nu acopera
integral cheltuielile bugetare, la nivelul intregului an fiscal, statul lanseaza un imprumut pe
piata interna si/sau externa.
Imprumuturile de stat pentru acoperirea deficitelor bugetare se incheie, in general, pe
termen mediu si lung. Achitarea sumelor aferente ratelor scadente, dobanzilor si altor
cheltuieli, precum comisioane etc. - respectiv serviciul datoriei publice - se realizeaza din
veniturile curente ale bugetului de stat. Cand acestea nu sunt suficient de mari pentru a le
acoperi, Guvernul are doua posibilitati:
- Metode de echilibrare bugetar la care pot apela autoritile statului
-

sa mareasca veniturile bugetului de stat prin suplimentarea prelevarilor fiscale - marirea


impozitelor existente sau introducerea unora noi. Aceasta masura, inafara ca este
nepopulara, mareste apasarea fiscala;
- sa contracteze noi imprumuturi, care pentru viitorul imadiat prezinta multe avantaje:
persoanele fizice si juridica care dispun de fonduri disponibile la pot plasa in hartii de
valoare sigure si purtatoare de dobanda (statul este debitorul absolut solvabil). De
asemenea, sumele procurate prin intermediul imprumutului de stat sunt colectate mai
rapid decat impozitele. Daca imprumutul de stat este solicitat la banca centrala, sumele se
obtin imediat.
- Consecintele utilizarii imprumutului de stat sunt multiple si se analizeaza din mai multe
puncte de vedere:
imprumuturile de stat sunt folosite ca instrumente de politica economica prin
intermediul carora statul impulsoneaza economia, restabileste echilibrul
macroeconomic.
Daca imprumuturile sunt folosite pentru a finanta investitiile, restructurarea
activitatii productive s.a., efectul multiplicator al cheltuielilor bugetare va determina
cresterea outputului economic la nivel national. In acest caz, imprumutul de stat
indeplineste un rol pozitiv, contribuind la sporirea valorii nou create in societate, din
care se pot rambursa dobanda si celelalte cheltuieli generate de imprumut;
prin intermediul imprumutului de stat are loc o redistribuire a produsului intern brut,
pe plan intern, dar si extern. Pe plan intern, are loc o redistribuire intre fondul de
acumulare si fondul de consum, deoarece sumele temporar libere, inclusiv din
sectorul productiv, sunt colectate si plasate in hartii de valoare emise de stat si
folosite, in general, in scopuri neproductive, in loc sa serveasca la cresterea productiei
si desfacerii.
In plan extern, prin imprumutul de stat are loc redistribuirea produsului intern brut pe
plan international, tarile dezvoltate fiind principalele detinatoare si exportatoare imprumutul
de stat constituie un mijloc de procurare de resurse financiare pentru stat mai costisitor decat
veniturile din impozite; deoarece antreneaza cheltuieli bugetare suplimentare sub forma de
dobanzi, comisione etc., ceea ce reclama (dupa parerea economistilor capitalismului clasic)
sporirea veniturilor curente, prin cresterea impozitelor in perioadele urmatoare. Aceasta
presupune ca generatia care contracteaza imprumutul beneficiaza de fondurile imprumutate,
iar generatiile urmatoare suporta plata lor. Dupa parerea economistilor moderni, imprumutul
contractat favorizeaza amplificarea valorii injectate in activitatea productiva, ceea ce va face
ca plata costului imprumutului sa fie realizata din plusul de valoare pe care chiar acesta il va
genera.
Componentele tehnice ale imprumuturilor de stat.
- Din punct de vedere juridic, un imprumut de stat este definit prin cateva elemente tehnice:
denumirea imprumutului, prin care se precizeaza scopul acestuia (inzestrarea armatei,
construirea de drumuri etc.) si cand se lanseaza cu relativa regularitate pentru acoperirea
deficitelor bugetare se precizeaza fie anul (de exemplu imprumutul de stat 1947), fie
dobanda (de exemplu imprumutul de stat 5 1/4 %), fie forma pe care o imbraca venitul
(de exemplu imprumutul de stat cu castiguri) etc.
- valoarea nominala este valoarea inscrisa pe cupiurile ce formeaza inscrisurile emise de
stat (de exemplu 1 milion lei, 5000 franci francezi, 1000 dolari SUA s.a.), care sunt
numite efecte publice, titluri, hartii de valoare, obligatiuni etc.
Valoarea nominala inscrisa pe hartia de valoare arata suma pe care statul o va
rambursa detinatorului la termenul specificat in contractul de imprumut. Detinatorul poate
sa vanda la bursa hartia de valoare, suma cu care aceasta se negociaza reprezentand
valoarea ei reala.

valoarea reala a inscrisului se stabileste in functie de cererea si oferta de capital de pe


piata, la un curs cu care se coteaza inscrisul la bursa. Valoarea reala poate fi mai mica,
egala sau mai mare decat valoarea nominala, cursul fiind sub pari, al-pari sau supra pari1.
In general, lansarea unui imprumut de stat se face sub valoarea nominala.
- termenul de rambursare. Imprumuturile de stat se pot lansa cu termen de rambursare
specificat (scurt, mediu sau lung) sau fara termen de rambursare.
- imprumuturile de stat pe termen scurt sunt lansate pentru golurile temporare de trezorerie
(din cauza decalajului dintre incasari si plati de Trezorerie sau din necesitatea efectuarii
unor cheltuieli bugetare neprevazute);
- imprumuturile de stat pe termen mediu si lung sunt lansate in vederea acoperirii
deficitelor bugetare devenite cronice sau pentru finantarea unor cheltuieli de investitii de
mare valoare.
- forma sub care se contracteaza imprumutul de stat:
prin creante in cont, respectiv prin inregistrarea in evidentele datoriei publice fara sa
se elibereze inscrisuri; metoda se practica cand imprumutul este obtinut de la un
numar limitat de creditori.
Creantele in cont nu necesita cheltuieli pentru confectionarea sau depozitarea
inscrisurilor, dar nu pot fi negociate la bursa (inafara bursei se indeplinesc anumite formalitati
pentru negocierea creantelor in cont).
prin emisiune de inscrisuri, cand statul se imprumuta de la un numar mare de
creditori. Inscrisurile poarta denumiri diferite, in functie de caracteristicile pe care le
prezinta:

pentru imprumuturile de stat pe termen scurt se emit bonuri de tezaur, polite de


tezaur, certificate de datorie, certificate (bonuri)de impozite etc.

pentru imprumuturile pe termen mediu si lung statul emite inscrisuri sub


denumirea de obligatiuni sau titluri de renta.

pentru imprumuturile fara termen de rambursare, statul emite titluri de renta


perpetua.
- costul pe care statul il plateste pentru imprumut creditorilor sai este sub forma de dobanda
si/sau castiguri sau alte avantaje.
La imprumutul de stat cu dobanda, inscrisurile au un numar de cupoane, care se
detaseaza periodic si potrivit carora se primeste dobanda.
Rata dobanzii la imprumutul de stat (rata de emisiune) este determinata de cererea si
oferta de capital de pe piata, de rata dobanzii practicata la credit de catre bancile comerciale
si, implicit, de situatia economica si procesele inflationiste caracteristice perioadei
considerate. Limita minima a ratei dobanzii este zero si cea maxima este egala cu rata medie a
profitului.
Pentru a proteja pe creditor pe termen lung, statul acorda dobanda mai mare la
imprumuturile cu termen de rambursare mai indepartat.
Rata de emisiune a dobanzii se refera la valoarea nominala a inscrisurilor emise (rata
nominala).
In general, plasarea pe piata a inscrisurilor emise se face sub pari, valoarea reala
incasata fiind sub valoarea nominala. De aici rezulta ca rata reala a dobanzii este mai mare
decat rata nominala (se mai numeste si venit net ce revine creditorului, care este invers
proportional cu indicele de crestere a preturilor).
dr = {(100+dn)/D}*100 - 100
unde:dr = rata reala a dobanzii
dn = rata nominala a dobanzii
1

Definiiile termenilor se gsesc n Glosarul de la finele lucrrii.

D = indicatorul preturilor de consum (sau rata inflatiei + 100) sau deflatorul PIB
(indicele de pret aferent PIB) in tara creditorului.
Pentru a face mai atractive inscrisurile ce reprezinta imprumuturi de stat se practica, in
afara dobanzii, alte metode si tehnici specifice, cum ar fi:
posibilitatea pe care o acorda imprumutatorul (Statul) ca debitorii sa participe la
trageri la sorti, prin care castigatorii obtin sume mult mai mari decat dobanzile pe care
efectul de stat le-ar aduce.
- lansarea emisiunii efectului public sub-pari. Pentru a face imprumutul mai atractiv decat
depunerile in sistemul bancar, statul ofera un avantaj suplimentar, prin intermediul primei
de rambursare.
- scutirea de impozite si taxe a veniturilor care provin din imprumuturi si/sau tranzactii la
bursa a efectelor publice;
- acceptarea de catre stat de efecte publice, inainte de termenul de rambursare a cestora, in
contul impozitelor datorate;
- daca detinatorul efectelor publice este declarat falit, efectele publice nu pot fi supuse
executarii silite (privilegiu juridic adoptat numai de unele tari);
- in vederea protejarii creditorilor sai de riscul inflatiei, statul poate utiliza doua metode:
a) rata dobanzii purtata de efectele publice sa fie suficient de ridicata, incat sa acopere
anticipatiile inflationiste pe perioada de rambursare.
Dezavantajul consta in faptul ca o apreciere nerealista fie defavorizeza pe
creditori, cand inflatia reala o depaseste pe cea previzionata, fie pe Stat, daca inflatia reala
este mai mica decat cea anticipata si costul imprumutului devine nejustificat de mare.
b) sa acorde garantie juridica impotriva acestei deprecieri:

prin exprimarea imprumutului intr-o valuta mai stabila. Metoda se practica in


special in cazul imprumuturilor externe si se exprima fie in dolari SUA, fie in
EURO, pentru ca si valutele forte sufer fluctuaii insemnate in funcie de
conjunctura economic.

legarea monedei in care s-a facut imprumutul de continutul sau in aur. Metoda nu
se mai aplica de cand s-a renuntat la convertibilitatea in aur a monedelor
nationale.

indexarea imprumutului in functie de variatia indicelui preturilor bunurilor de


consum sau a unor produse considerate de importanta maxima pentru acea tara.
OPERATIUNI PRIN CARE SE REALIZEAZA UN IMPRUMUT DE STAT
A. Plasarea imprumutului de stat se realizeaza prin mai multe modalitati:
- prin subscriptie publica, realizata prin Ministerul Finantelor sau alte institutii specializate,
imputernicite de Stat in acest sens. Se efectueaza printr-o larga publicitate in massmedia;. Varsarea sumelor subcrise se realizeaza la administratiile publice, casele de
economii, banci sau direct prin functionari publici, retribuiti pe cale de remiza; costul
functionarii ghiseelor se acopera pe seama unui comision.
Exista doua tipuri de subscriptie publica:
a) subscriptie publica cu un cuantum nelimitat al imprumutului. Subscriitorul poate
varsa in contul imprumutului orice suma, fara nici o restrictie;
b) subscriptie publica cu un cuantum limitat al imprumutului, in care caz subscriitorilor
li se limiteaza sumele pe care le pot subscrie, in functie de plafonul imprumutului sau
se stabilesc de la bun inceput limite de subscriere la fiecare ghiseu sau plasator.
- prin consortii (sindicate) bancare, respectiv grupuri de banci, reunite in scopul de a realiza
emisiuni de titluri, de a garanta unele credite etc. care utilizeaza doua metode:
a) preiau in comision obligatiunile statului, care primeste sumele ce-i sunt imprumutate
pe masura plasarii efectelor publice. Pentru aceasta operatiune, consortiul primeste

din partea statului un comision, proportional cu numarul plasamentelor. Consortiul


nu raspunde de inscrisurile neplasate;
b) cumpara efectiv inscrisurile imprumutului de stat si apoi efectueaza plasarea
acestora. Efectele publice neplasate intra in portofoliul consortiului bancar.
Din punct de vedere financiar, aceasta metoda este mai costisitoare pentru stat
decat subscriptia publica, dar este mai comoda din punct de vedere tehnic si mai
rapida;
- prin vanzare la bursa, cand statul doreste ca imprumutatorii sai sa nu stie daca inscrisurile
reprezinta un credit nou (printr-o noua emisiune) sau apartin unui vechi imprumut.
Aceasta metoda nu se poate aplica pe scara larga pentru ca ar diminua randamentul
financiar al imprumutului.
B. Modificarea ratei dobanzii si a termenelor de rambursare.
Conversiunea. Arozarea.
Obligatiunile de stat sunt, in general, la purtator, atunci cand numarul subscriitorilor
este mai mare. Daca exista un numar redus de creditori, efectele publice pot fi nominative,
iar suma imprumutata, dobanzile si comisioanale aferente se inscriu in datoria publica.
Modificarea ratei dobanzii pe care o poarta inscrisurile apare necesara daca nivelul
ratei dobanzii in sistemul bancar (rata de scont) inregistreaza scaderi considerabile fata de rata
dobanzii obligatiunilor de stat deja emise. In acest caz, statul procedeaza la conversiunea
obligatiunilor, respectiv la preschimbarea inscrisurilor vechi in unele noi, cu o dobanda mai
scazuta. In acest fel, statul obtine un avantaj material, dar sufera un prejudiciu moral, prin
pierderea credibilitatii.
Conversiunea poate fi de trei feluri:
- fortata, atunci cand titlurile vechi sunt obligatoriu schimbate cu cele noi. La expirarea
termenului de rambursare isi pierd valabilitatea;
- facultativa, atunci cand titlurile noi, cu dobanda mai redusa, sunt insotite de alte avantaje
oferite subscriitorilor;
- conversiunea in obligatiuni cu dobanda mai mica sau rambursarea anticipata. In aceasta
situatie, efortul financiar al statului este mai mare si, de aceea, avantajul conversiunii
poate fi anihilat.
Daca pe piata de capital se produc scaderi insemnate ale cursului obligatiunilor de stat,
chiar sub cursul de emisiune, detinatorii acestor obligatiuni inregistreaza pierderi importante,
ceea ce determina scaderea increderii in creditul public. Pentru a evita aceasta situatie, statul
procedeaza la cresterea dobanzilor aferente obligatiunilor publice, prin metoda inversa
conversiunii, numita arozare. Daca dispune de fonduri suficiente, statul va prefera arozarii
rascumpararea imprumutului inainte de termenul de rambursare.
Consolidarea datoriei.
Cand se recurge frecvent la imprumuturi de stat pe termen scurt pentru acoperirea
golurilor temporare de trezorerie, statul poate sa acumuleze datorii importante, a caror
rambursare simultana i-ar afecta situatia financiara. Pentru a evita aceasta situatie, statul
procedeaza la consolidarea datoriei ajunsa la scadenta, respectiv la preschimbarea inscrisurilor
imprumuturilor exigibile imediat sau pe termen scurt (bonuri de tezaur) cu inscrisuri ale unor
imprumuturi pe termen mediu sau lung (obligatiuni si titluri de renta) sau fara termen (titluri
de renta perpetua).
In general, pentru ca pe termen lung riscul de depreciere a plasamentelor este mai
mare, statul trebuie sa accepte sa acorde dobanzi mai ridicate sau alt gen de avantaje pentru
noile inscrisuri.
Consolidarea datoriei externe se poate efectua numai cu acordul creditorilor si in
conditiile dictate de acestia.

Consolidarea reprezinta o operatiune avantajoasa pentru institutiile financiare prin


intermediul carora se deruleaza, pentru ca acestea percep comision.
Pentru a evita o scadere a credibilitatii din cauza consolidarii, statul poate sa realizeze
rambursarea unui imprumut ajuns la scadenta printr-un imprumut nou, de valoare egala sau
apropriata, cand aceasta operatiune nu afecteaza (mareste) in prea mare masura datoria
publica si are credibilitate in randul creditorilor.
Rambursarea imprumuturilor de stat reprezinta rascumpararea titlurilor de stat ,
respectiv restituirea sumelor imprumutate.
Rambursarea imprumuturilor de stat are caracter:
- obligatoriu, pentru imprumutul de stat cu termen;
facultativ, in cazul imprumutului se stat perpetuu.
Din punct de vedere al momentului rambursarii, exista mai multe tipuri de imprumuturi
de stat:
- imprumuturi de stat cu restituire integrala la o scadenta unica.
- imprumuturi de stat cu restituire esalonata pe o perioda mai indelungata.
Imprumutul de stat cu restituire integrala la o scadenta unica prezinta mai multe
dezavantaje, deoarece statul este obligat sa faca plati importante la termenul stabilit, ceea ce
ridica probleme de natura:
- financiara, privind asigurarea resurselor financiare;
- monetara, legate de punerea in circulatie a mari sume de bani;
- organizatorica, pentru a se efectua de plati intr-o singura zi, la un numar mare de
persoane fizice sau juridice).
Pentru a evita aceste dezavantaje, statul poate sa:
- rascumpere anticipat la bursa inscrisurile care se apropie de scadenta;
- stabileasca perioade de timp, suficient de lungi, in care sa faca rambursarea.
n ceea ce privete mprumuturile de stat cu restituire esalonata pe o perioda mai
indelungata, n practica exista mai multe modalitati de rambursare a imprumuturilor publice:
- prin anuitati (plati anuale), respectiv incepand din al doilea an (sau in primul an dupa
perioada de gratie, adica de scutire de plata) de la contractarea imprumutului, statul incepe sa
achite partea anuala ce revina din suma datorata, plus dobanda aferenta anului respectiv, in
functie de cum s-a stabilit in conditiile de emisiune a titlurilor.
Anuitatile pot fi in sume egale pe toata durata rambursarii imprumuturilor, sau in sume
inegale, respectiv rata de capital aceeasi si dobanda in cote progresive sau regresive;
- calea tragerilor la sorti este utilizata de stat cand imprumutul de stat a fost contractat
la un numar mare de creditori. In momentul emisiunii, Statul stabileste valoarea obligatiunilor
amortizabile in fiecare an prin tragere la sorti.
In cazul imprumuturilor de stat pe termen lung, statul este obligat sa-l ramburseze la
scadenta; el poate sa o faca si anticipat, daca legea nu-i interzice acest lucru. Daca prin lege
nu este permisa rambursarea inainte de scadenta, statul poate rascumpara la bursa inscrisurile
respective. De asemenea, prin rambursarea la bursa, statul poate sa retraga din circulatie ,
daca dispune de fonduri suficiente, titlurile imprumuturilor fara termen, prin grija Ministerului
Finantelor, cand cotatia acestora se afla la un curs scazut (sub-pari).
Rambursarea imprumutului de stat se efectueaza pe seama :
fondului special de amortizare, la dispozitia unei institutii specializate, ale carei
venituri provin in special din monopoluri fiscale;
- resurselor prevazute special in acest scop in buget. Imprumutul se acopera din veniturile
bugetare ordinare, fara sa se creeze un fond special de amortizare;
- - excedentelor bugetare, cand acestea exista si operatiunea financiara este profitabila
pentru stat.

Alte cai de amortizare a datoriei publice, in afara amortizarii (stingerii) imprumutului de


stat sunt:
incapacitatea de plata a statului, devenit insolvabil din motive politice, economice sau
de razboi.
- deprecierea monetara, cand imprumutul nu a fost protejat prin clauze contractuale
speciale impotriva inflatiei. In acest caz, statul este obligat sa ramburseze imprumutul la
valoarea sa nominala, desi valoarea reala a acestuia poate sa fie de sute, de mii de ori mai
mare.
In practica internationala, guvernele URSS (in 1918), Republicii Cuba, R.D. Coreeana
etc. au repudiat datoria publica externa si interna in urma rasturnarii regimului politic, desi
statul era solvabil, dar au riscat sa fie izolate economic si financiar pe plan international, caci
sistemul bancar extern a refuzat sa le mai acorde credite, disponibilitatile acestor state in tari
straine au fost blocate, s-a instituit embargou asupra tranzactiilor de comert exterior etc..
1. Caracteristicile mprumutului de stat
.......................................................................................................
2. Componentele mprumutului de stat
.........................................................................................................
3. Operaiuni prin care se gestioneaz datoria public
1. Instrumentele datoriei publice
3. Datoria public extern
3.1. Concept, trasaturi caracteristice, factori de influenta si mod de
gestionare
1. Conceptul de datorie externa.
Potrivit metodologiei FMI, datoria externa este datoria avand o scadenta initiala sau
prelungita mai mare de un an, datorata nerezidentilor si rambursabila in devize straine, in
bunuri sau in servicii.
Conceptul de datorie externa este mai larg decat cel de datorie publica externa si
comporta mai multe definiii:
- Datoria externa bruta in sens larg este datoria rezidentilor publici si privati ai unei tari persoane fizice si juridice - catre strainatate la un moment dat.
Intr-o economie de piata, acest indicator se dimensioneaza cu greutate daca exista
un sector privat puternic dezvoltat, in care statul nu este implicat in relatiile cu
strainatatea nici ca garant.
- Datoria externa bruta in sens restrans prezinta o serie de exceptii fata de cea in sens larg,
deoarece nu cuprinde:
creditele pe termen scurt (sub un an), pentru ca acestea sunt operatiuni financiare
curente pentru desfasurarea activitatii;
investitiile straine directe, care nu au termene de rambursare si nici de lichidare;
ajutoarele cu caracter nerambursabil;
imprumuturile externe cu perioada de gratie mai mare de 10 - 15 ani;
imprumuturile acordate de unii creditori externi sucursalelor, filialelor sau
reprezentantelor lor rezidente in tara, in conditii mai avantajoase decat piata;
creditele contractate de persoanele fizice sau juridice rezidente, negarantate de
autoritatile competente.
- Datoria externa in interpretarea Bancii Mondiale si a celorlalte organizatii internationale
cuprinde:

01:30

sumele datorate unor creditori publici sau privati de rezidentii publici, in valuta
straina, bunuri si servicii datorate, cu un termen de rambursare mai mare de un an;
sumele datorate de persoane private si garantate de o autoritate publica.
Indicatorul nu cuprinde:

datoria persoanelor private negarantata de autoritatile statului;

datoria din tranzactiile cu FMI;

datoria ce poate fi achitata in moneda tarii;

imprumuturile carora nu li s-a stabilit termenul de rambursare.


- Datoria externa neta reprezinta diferenta dintre:
activele publice si private ale rezidentilor unei tari in strainatate (disponibilitati
valutare, imprumuturi acordate, investitii directe, titluri, alte creante si valori);
activele detinute de rezidentii straini in tara considerata (imprumuturi de la guvrne,
agentii guvernamentale si alte entitati publice, credite primite de la banci private,
organisme financiare si alti creditori, investitii de capital, titluri, disponibilitati
valutare si alte valori apartinand unor persoane publice si private starine).
Pentru a analiza datoria externa a unei tari se utilizeaza diversi indicatori, care exprima
gradul de indatorare a tarii fata de starini:
marimea absoluta a datoriei externe. Se determina prin transformarea valutelor in care
au fost exprimate imprumuturile in moneda nationala sau intr-o moneda de larga
circulatie internationala (dolarul SUA);
- datoria externa medie per locuitor;
- raportul dintre datoria externa si PIB;
- raportul dintre serviciul datoriei externe si PIB, care arata cat din valoarea nou creata in
economie este afectata acoperirii datoriei publice externe;
- - raportul dintre serviciul datoriei publice externe si incasarile din exportul de marfuri si
servicii, care exprima exportul valutar pe care il implica datoria publica externa. Cu cat
acest efort valutar va fi mai mic, cu atat vor fi mai mari resursele valutare ce vor putea fi
afectate pentru importurile necesare procesului productiv.
2. Trasaturile caracteristice ale imprumuturilor externe
Imprumuturile sau creditele externe se grupeaza dupa mai multe criterii:
(1) dupa destinatie
- credite pentru marfuri, ce se acorda pentru cumpararea de marfuri;
- credite financiare, se acorda de catre organisme financiare internationale, autoritati
publice si persoane juridice si fizice straine, in valuta convertibila.
(2) in functie de durata pentru care se acorda
- credite pe termen scurt (1 - 2 ani);
- credite pe termen mediu (3 - 5 ani);
- credite pe termen lung (peste 5 ani).
(3) din punct de vedere al creditorului, creditele externe pot fi acordate de:
- intreprinderi furnizoare (credite comerciale sau de firma);
- banci si alte institutii financiare (credite bancare);
In aceste dou cazuri se acorda credite pe baze bilaterale.
- guverne (credite guvernamentale). Se acorda asistenta publica bilaterala, sub forma
ajutoarelor in bani si natura, asistenta tehnica si militara, imprumuturi in conditii
privilegiate.
- rentieri si alte persoane fizice.
- organisme financiare internationale (credite financiare), care acorda asistenta publica pe
baze multilaterale.
(4) din punct de vedere al beneficiarului de credite externe, debitorii pot fi:

guvernul;
unitati administrativ-teritoriale;
intreprideri sau institutii publice;
banci;
- intreprinderi private.
Suma imprumutata se poate acorda intr-o singura transa (si se ramburseaza la fel) sau
esalonat si se ramburseaza tot esalonat.
Prin contractul de imprumut, se stabilesc trei perioade distincte:
- perioada de utilizare a creditului;
- perioada de gratie, in cursul careia nu se fac plati pentru rambursarea creditului;
- perioada de rambursare propriu-zisa a creditului.
Rambursarea creditelor se poate realiza:
- in cote egale;
- in cote inegale, care pot sa creasca sau sa scada progresiv;
- intr-o singura transa, la scadenta.
La acordarea unui credit, imprumutatorul poate sa pretinda garantie:
- materiala (marfuri;documente de dispozitie asupra marfurilor: conosamente, warante etc.;
actiuni si obligatiuni; depozite ale unor firme sau institutii guvernamentale; bunuri
imobiliare; venituri ale statului: taxe vamale, accize, venituri ale domeniului public s.a.;
rezervele de aur si devize ale statului etc.
- morala, respectiv imprumutul unei tari sa fie garantat de doua sau mai multe state sau de
organisme internationale.
Principalele organisme internationale care acorda asistenta publica multilaterala sunt:
- Grupul Bncii Mondiale :
BIRD (Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare)
ADI (Asociatia pentru Dezvoltare Internationala), infiintata in anul 1960 pentru
acordarea de credite pe termen lung tarilor slab dezvoltate, in conditii preferentiale;
- organisme financiare regionale : Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare
(BERD), Banca Europeana de Investitii (BEI), Banca Interamericana de dezvoltare,
Banca de dezvoltare a Caraibelor etc.
Imprumuturile acordate pe baze bilaterale de tarile dezvoltate pot fi conditionate de:
- realizarea unor proiecte de investitii intr-un anumit domeniu;
- achizitionarea de instalatii, utilaje etc. pentru un obiectiv de investitii care nu este
considerat prioritar de catre debitor;
- aspecte de natura politica, privind actiunile si initiativele debitorilor pe plan international,
respectarea drepturilor omului, instaurarea democratiei etc.
3. Factorii de influenta si gestiunea datoriei externe.
Factorii care actioneaza in procesul crearii si extinderii datoriei externe sunt atat de
natura interna, cat si externa. Dintre factorii interni, cel mai important este dezechilibrul dintre
resursele interne si consumul intern - productiv si neproductiv - amplificat, in numeroase tari,
de o politica economica gresita, care a realizat imprumuturi mai ales pentru satisfacerea
consumului neproductiv sau pentru investitii neprofitabile. Acest dezechilibru se reflecta in
neacoperirea de catre veniturile globale a cheltuielilor globale, publice si private.
Dintre factorii externi, cu un impact important asupra dimensionarii datoriei externe, se
pot enumera:
- modificarile conjuncturale in politica economica a tarilor straine. Un exemplu
semnificativ il reprezinta criza petrolului din anii 70;

nivelul real al dobanzilor percepute la creditele externe, in special cele acordate pentru
creditele renegociate fiind foarte mare (renegocierea se realizeaza in cazul imposibilitatii
de plata a obligatiilor ce decurg dintr-un credit extern la termenul stabilit prin contract);
- politica economica dusa de tarile dezvoltate de expansiune a plasamentelor profitabile,
care a atras investitiile straine, fondurile oferite pe piata de capital externa devenind mai
rare, pentru tarile in curs de dezvoltare creditele scumpindu-se.
Pentru rezolvarea situatiilor de criza a datoriei externe s-au aplicat diverse metode si
tehnici de catre organismele internationale, in primul rand FMI si Banca Mondiala, impreuna
cu bancile creditoare, vizand:
Metode de rezolvare a situaiilor de criz
- reesalonarea (ca masura exceptionala) a platilor scadente - in cadrul negocierilor Clubului
de la Paris - pentru imprumuturile contractate sau garantate de autoritatile statului pe
termen scurt, cu conditia majorarii dobanzii. Cu acest prilej, tarile debitoare care au cerut
reesalonarea au trebuit sa prezinte programe concrete pentru:
imbunatatirea activitatii productive - inclusiv a exportului - si de investitii si
redimensionarea consumului, in vederea redresarii balantei de plati;
stimularea exporturilor si reducerea importurilor prin devalorizarea monedei
nationale si limitarea expansiunii creditului bancar, facandu-l disponibil numai
pentru actiuni profitabile si pentru investitii productive.
- acordarea de credite eficace directionate catre restructurarea economiei, privatizare,
spargerea structurilor monopoliste, instaurarea pietei concurentiale etc.
4. Continutul datoriei publice externe.
Conform metodologiei FMI, datoria publica externa cuprinde imprumuturile externe
cu scadenta initiala sau prelungita mai mare de un an, contractate atat direct de stat ca debitor
public - guvern, institutii si organisme publice - cat si de agenti economici si alte persoane
juridice private, cand rambursarea este garantata de un organism public. Datoria publica
externa nu cuprinde tranzactiile cu Fondul Monetar International (altele decat creditele
contractate prin acorduri stand-by) si datoria rambursabila in moneda nationala, investitiile
directe, datoria pe termen scurt, respectiv datoria a carei scadenta initiala este mai mica sau
egala cu un an.
Datoria public externa are o sfer de cuprindere mai redus dect datoria extern,
excluznd creditele ctre sectorul privat negarantate de ctre stat.
Datoria public extern cuprinde numai obligaiile externe ale statului (contractate
direct de acesta) i ale agenilor economici crora statul le-a oferit garanie n momentul
contractrii unei datorii externe (exclusiv datoriile sectorului privat negarantate de stat).
Datoria extern total

Datoria public extern

Direct (contractat
direct de Stat)
Garantat (contractat
de ageni privai i
garantat de Stat)

- Datoria extern privat, negarantat de Stat


Datoria publica externa direct, care reprezint bligaiile externe contracte prin
debitori publici, inclusiv guvernul naional, serviciile sale i organismele publice autonome;
Datoria cu garanie public, care reprezint obligaiile externe contractate prin debitori
privai, a cror rambursare este garantat printr-un organism public.
Datoria public extern cuprinde:
datoria public extern brut n sens larg: toate obligaiile unui stat fa de
strintate;

datoria public extern brut n sens restrns, exclude:


- mprumuturile pe termen scurt (sub un an);
- investiiile directe (nu au termene de rambursare sau de lichidare);
- aporturile nerambursabile (asistena financiar multilateral);
- mprumuturi externe cu o perioad de graie de 10-15 ani;
- mprumuturi acordate de unii creditori externi sucursalelor, filialelor
sau reprezentanilor lor n condiii mai avantajoase.
Datoria extern public n interpretarea Bncii Mondiale si a institutiilor din sistemul
acesteia, nu cuprinde :
- sume datorate de stat unor creditori publici i privai n valut strin, bunuri i
servicii, cu o perioada de rambursare de peste un an;
- sume datorate de persoane private garantate de autoriti publice.
- datoriile persoanelor private ctre strinatate negarantate de autoritatea public;
- datoria din tranzaciile cu F.M.I.;
- datoria care poate fi achitat n moned debitorului;
- sume datorate unor creditori rezideni n strinatate, pentru care au fost stabilite
termene de achitare.
Datoria publica externa net (sau consolidat) este diferena dintre activele publice
ale rezidenilor unei ri n strintate (obligaii) i activele deinute de rezidenii strini n ara
considerat (creane). In aceast accepiune, datoria extern net (datoria consolidat), include
numai creanele lichide sau uor realizabile fa de strintate. Nu include celelalte creane
care nu pot fi uor mobilizate, excluznd din calcul activele rezidenilor rii n strintate i
activele rezidenilor strini n ara considerat.
Activele rezidenilor rii n strintate cuprind:
- disponibiliti valutare;
- mprumuturi acordate;
- investitii directe
- titluri;
- alte creane ;
Activele rezidenilor strini n ara considerat, care cuprind:
- mprumuturi primite de la organisme publice (guvern, agenii guvernamentale);
- credite de la bnci, organisme financiare i ali creditori;
- titluri, disponibiliti valutare;
- investiii de capital;
alte valori aparinnd persoanelor strine.
Nu intr n datoria public extern (inclusiv cea garantat) urmtoarele:
- Tranzaciile cu F.M.I., cu excepia mprumuturilor acordate de Fondurile financiare
(pentru echilibrarea balanei de pli externe);
- Datoria rambursabil n moned naional;
- Investiiile directe de capital strin;
- Datoria pe termen scurt (cu scaden iniial mai mic de un an).
Informatiile privind datoria publica sunt grupate pe categorii de creditori fata de care
s-au contractat imprumuturi:
Categorii de creditori:
creditori oficiali:
imprumuturi multilaterale;
imprumuturi bilaterale;
- creditori privati;
banci comerciale;

imprumuturi rezultate din tranzactiile cu hartii de valoare;


alti creditori.
1. Definiii ale datoriei publice externe
.........................................................................................................
2. Componentele datoriei publice externe
.........................................................................................................

3.2.

Msurarea gradului de ndatorare


Indicatorii privind exprimarea nivelului absolut al datoriei publice externe cuprind, n
principal:
- Nivelul datoriei, inclusiv sumele exigibile la momentul dat, reprezinta sumele exigibile sI
neexigibile in titlul datoriei. Aceasta corespunde cu volumul total al angajamentelor
externe ale debitorului la sfarsitul anului considerat.
- Sumele exigibile sI nerambursabile (angajamentele trase de debitor pana la sfarsitul
anului).
- Angajamente anuale, respectiv, nivelul total al imprumuturilor pentru care s-au semnat
acordurile in cursul anului considerat.
- Platile in titlul serviciului datoriei: sumele efective varsate in titlul rambursarilor in
principal sI platile dobanzilor sI efectuate in moneda straina, bunuri sau servicii in cursul
anului considerat. Proiectiile platilor in titlul servivciului datoriei sunt estimari ale platilor
datorate in titlul sumei datoriei, inclusiv nivelurile neexigibile.
- Fluxurile nete (sau imprumuturi nete) reprezinta datoriile, mai putin rambursarile;
- Transferurile nete: fluxurile nete, mai putin platile dobanzilor sau comisioanelor.
- Conditiile imprumuturilor
Conditiile medii ale imprumuturilor sunt indicate pentru toate noile imprumuturi
contractate in timpul anului. Cifrele citate pentru ratele dobanzilor, scadentele sI
amortismentul fiecarei categorii de imprumuturi sunt medii ponderate prin nivelul
imprumuturilor.
Indicatorii i ratele ce exprim nivelul i caracteristicile datoriei externe arat la ce
nivel se ridic stocul datoriei externe efective, de obicei prin comparaie cu Produsul Intern
Brut (PIB) care msoar starea general a economiei naionale cu scopul de a-l plasa n
contextul general, pentru a analiza n ce msur datoria este sustenabil. De asemenea,
relaiile ce se stabilesc ntre serviciul datoriei publice externe i dimensiunea exporturilor
privite ca intrri de fonduri n devize care cel mai adesea dau msura posibilitii rii de ai onora obligaiile de plat ctre partenerii externi. Explicaia const n aceea c plile n
contul serviciului datoriei externe, ce trebuiesc realizate n devize strine, pot fi acoperite, n
primul rnd, prin ctigurile de valut generate de exporturile de bunuri i servicii.
In analiza datoriei externe a fiecrei ri este necesar s se aib n vedere anumii
indicatori i rate, prin care s se stabileasc valoarea relativ a datoriei i a obligaiilor de
plat generate de aceasta, comparativ cu alte agregate macroeconomice, astfel fiind posibil
judecarea potenialului de rambursare i determinarea nivelului relativ al gradului de
ndatorare al rii.
Ratele datoriei externe pot pune n lumin eventualele probleme ce pot s apar ca
urmare a includerii n cheltuielile bugetare a serviciului datoriei i, implicit, n gestiunea
trezoreriei fondurilor publice, att ca nivel, ct i ca distribuire temporal.
Principalele rate ce sunt analizate n vederea determinrii capacitii de ndatorare a
unei ri sunt:

datoria extern efectiv / Produsul Intern Brut, care are n vedere, n general, nivelul
datoriei publice i n mai mic msur al celei private (se noteaz, de obicei, cu iniialele
folosite n englez, respectiv DOD / GDP);
datoria extern efectiv / volumul total de bunuri i servicii (DOD / XGS), care exprim
numrul de ani n care veniturile n devize obinute de rezideni din exportul de bunuri i
servicii vor putea acoperi nivelul total al datoriei externe naionale. In rile unde
serviciile reprezint o dimensiune nesemnificativ n volumul intrrilor de valut, aceast
rat se analizeaz innd cont numai de devizele intrate din exportul de materii prime,
materiale puin prelucrate etc.;
serviciul total al datoriei / volumul de exporturi de bunuri i servicii. Aceast rat arat
nivelul veniturilor din exporturi ce sunt absorbite prin plata serviciului datoriei externe i
este calculat innd seama att de plaile istorice, ct i de cele proiectate. Pentru rile
care se confrunt cu greuti n plata serviciului, se poate face o difereniere ce ar indica
n ce msur ara are dificulti de plat:
pentru programarea i ealonarea serviciului datoriei externe, se va calcula volumul
necesar de ncasri valutare din exporturi pentru acoperirea obligaiilor de plat
scadente;
pentru plile n contul serviciului datoriei externe, ce se realizeaz efectiv prin
utilizarea sumelor obinute din intrrile de la export;
volumul total al serviciului datoriei / Produsul Intern Brut (TDS / GDP), care arat
impactul pe care costul datoriei externe l exercit asupra ntregii activiti economice la
nivel naional;
volumul total al dobnzilor n contul datoriei externe / exportul de bunuri i servicii (INT
/ XGS), rat care se ma inumete i rata serviciului dobnzii i arat n ce msur
dobnzile sunt acoperite prin intrrile din exporturi. Plata dobnzilor reprezint o
component de prim importan n balana contului curent. Totodat, aceast rat pune n
lumin gradul de concesionalitate al unui mprumut, deoarece cu ct este mai cobort, cu
att respectivul credit beneficiaz de o concesionalitate mai ridicat;
volumul total al dobnzilor n contul datoriei externe / Produsul Intern Brut (INT / GDP),
arat ct din valoarea nou creat n economie este consumat pe plata dobnzilor generate
de mprumuturi;
rezervele internaionale / datoria total efectiv (RES / DOD). Aceast rat pune n
eviden relaia dintre stocul datoriei externe i deinerile de valute strine i de aur, ce
pot fi utilizate pentru a onora sarcinile de plat;
rezervele internaionale / importurile de bunuri i servicii (RES / MGS), care arat
numarul de luni n care plata importurilor poate fi acoperit prin deinerile valutare ale
rii;
trageri / Produsul Intern Brut (TDI / GDP), ce exprim legtura dintre intrrile n devize
prin trageri din mprumuturile contractate i nivelul total al output-ului economiei;
trageri / exporturile de bunuri i servicii (TDI / XGS). Aceast rat compar intrrile de
valut strin n contul datoriei externe cu cele aferente veniturilor din exporturile de
bunuri i servicii;
trageri / amortizarea capitalului mprumutat, care compar volumul intrrilor de devize
sub forma tragerilor cu ieirile sub forma amortizrii mprumuturilor contractate.
Totodat, este util s se evalueze msura n care plata principalului este rostogolit i s
se indice dac nivelul unor noi mprumuturi conduce sau nu la plata unei sume mai mari sub form de serviciu n contul stocului datoriei efective;
volumul datoriei consionale / total datorie efectiv, ceea ce pune n lumin gradul de
concesionalitate acordat de creditori, uneori dup numeroase negocieri.

Indicatorii ce exprim raportul dintre soldul datoriei externe i volumul exporturilor de


bunuri i servicii sau PIB reprezint evaluri ale poziiilor pe stoc, indiferent de unitatea de
msur. Aceste rate contribuie la estimarea interesului strin n economia intern, n timp ce
soldul datoriei externe reprezint recalcularea , la o dat anterioar, a intrrilor contractuale de
capital strin.
O rat nalt semnific faptul c ara analizat a nregistrat intrri importante de capital
n trecut, dar nu nseamn automat c a rmas tributar acestor intrri sau c ar putea s se
confrunte cu dificulti n asigurarea serviciului datoriei externe. O rat de ndatorare
externidicat poate fi sau nu asociat cu o rat a serviciului datoriei elevat, n funcie de
condiiile n care sunt contractate mprumuturile. Se poate atepta, n cadrul procesului de
acumulare a datoriei externe ca raportul ntre soldul datoriei externe i PIB sau exporturi s
creasc, pentru a atinge un nivel constant, n cazul n care sunt ndeplinite anumite ipoteze.
Dac raportul nu va atinge aceast limit, se poate deduce c productivitatea investiiilor a
fost inferioar dobnzilor aferente mprumuturilor externe sau c ara a devenit tributar
mprumuturilor din exterior.
Indicatorii ce prezint raportul dintre serviciul datoriei externe i volumul exporturilor
sau PIB arat proporia n care exporturile unei ri sunt absorbite de plile din contul
serviciului datoriei externe. Acesta constituie deopotriv un indicator de lichiditate, analog
indicatorilor fluxurilor de numerar din finanele ntreprinderilor.Lund n considerare aceast
interpretare, se poate considera c aptitudinea unei ri de a-i asigura obligaiile n contul
serviciului datoriei externe se diminueaz odat cu creterea acestui raport.
Principalul interes pe care l prezint acest indicator ine de faptul c el constituie un
indice de rigiditate al balanei de pli externea unei ri pe o perioad scurt. Mai mult,
trebuie inut seama c dac acest raport este mare, ajustarea extern este necesar pentru a
compensa o evoluie defavorabil a balanei de pli. Se consider, de regul, c o rat a
serviciului datoriei externe mai mare de 20% exprim o situaie potenial periculoas. Se
subliniaz, totodat,c aceast rat trebuie analizat innd cont i de ali factori, cum ar fi, de
exemplu, creterea i structura exporturilor i importurilor.
Dac aceast analiz nu se efectueaz la timp, rezultatele ar putea fi foarte periculoase.
Numeroase ri au nregistrat, n perioade diferite, rate ale serviciului datoriei externe ntre 20
i 70%, fr ca aceasta s genereze dificulti grave, n timp ce alte ri, cu rate mai mici de
20%, s fie nevoite s-i renegocieze datoria. In consecin, pentru a-i forma o prere
valabil asupra poziiei de ndatorare a unei ri, este important s se considere:
- msura n care ncasrile din exporturi ale unei ri provin dintr-un numr mic de produse
sau dintr-un numr limitat de surse;
- evoluia trecut i cea prognozat a preurilor i volumului exporturilor;
- variabilitatea preurilor i a volumului exporturilor n raport cu tendinele acestora;
- nivelul rezervelor internaionale i perioada posibil de acoperire a necesarului de
importuri din aceast surs;
- msura n care politica de gestionare a cererii poate permite pe termen scurt ajustarea
balanei de pli externe, fr a avea efecte inacceptabile asupra economiei interne i care
depinde, n mod normal, de posibilitatea de comprimare a importurilor neeseniale.
Raportul dintre plile anuale ale dobnzii i PIB sau ncasrile din exporturi poate
avea un rol util ca indice al amplorii relative a ncrcturii impuse de datoria extern. In
teorie, un nivel ridicat sau o cretere rapid a acestui raport indic apariia unei situaii
caracterizate printr-un consum excesiv i / sau dificulti asociate productivitii i
rentabilitii investiiilor. Resursele externe pot fi afectate ntr-o msur mai mare de consum,
dect de investiii. Totodat, contribuia programului de investiii al unei ri la creterea PIB
sau a exporturilor poate fi slab n comparaie cu costul finanrii externe.

Rapiditatea cu care aceast rat poate crete i nivelul la care se poate stabiliza variaz
n funcie de ar, n funcie de proporia investiiilor finanate prin capitaluri atrase din
strintate, de coeficientul marginal al capitalului (capital / producie), de costul finanrii
externe i de msura n care rata marginal a economisirii este superioar ratei medii de
economisire din ara debitoare.
Rezervele internaionale ale unei ri sunt egale cu suma activelor n drepturi speciale
de tragere, plus poziia rezervelor la Fondul Monetar Internaional, plus activele n devize i
aur care sunt sistematic evaluate pe baza cursurilor Londrei la sfritul anului. Ratele ce
exprim volumul rezervelor comparativ cu soldul datoriei externe sau cu importurile de
bunuri i servicii sunt indicatori ai capacitii de ndatorare i de rambursare a rii.
Raportul dintre intrrile de capital i volumul importurilor arat msura n care ara
debitoare este tributar mprumuturilor externe brute pentru a-i finana importurile.
Rata ce se determin ntre ratele de capital rambursate i fluxurile de intrare indic
msura n acre datoria extern a rii debitoare este reorientat. Creterea n timp a acestui
raport poate determina o aglomerare a termenelor de rambursare sau un acces mai puin
favorabil pe piaa internaional de capital.
Aprecierea gradului de ndatorare n lucrrile Bncii Mondiale2
Pentru calculul indicatorilor de ndatorare, la Banca Mondial se folosesc trei
elemente cheie, reprezentnd criterii de ndatorare propuse pentru rile ncadrate n categoria
celor cu venituri mici i medii. Acestea sunt: serviciul viitor al datoriei; ratele scontului
(discount rate); indicatori macroeconomici.
Serviciul viitor al datoriei este suma plilor de dobnzi i a rambursrilor de capital n
decursul viitorilor 40 de ani. Pentru mprumuturile cu rata dobnzii fix, determinarea
viitorului serviciu al datoriei este simpl, deoarece serviciul datoriei programat este cunoscut
n avans. Pentru mprumuturi cu rata dobnzii variabil, rata este tipic specificat sub forma
unei marje la o rat de baz (cum ar fi, de exemplu, LIBOR sau Prima franceza). De vreme ce
rata de baz depinde de condiiile viitoare ale pieei, plile de dobnzi programate nu sunt
cunoscute n avans. Pentru a obine suma proieciilor privind viitorul seviciu al datoriei,
programul anticipat al viitoarelor pli de dobnzi este determinat de proiecii pe baza ratelor
scontului adecvate, plus marja.
Ratele scontului folosite sunt ratele folosite de rile OECD pentru creditele oficiale la
expor. Acestea sunt ratele de referin ale dobnzii comerciale (Commercial Interest
Reference Rates CIRR rates). Imprumuturile BIRD creditele IDA folosesc ultimele rate
ale dobnzii BIRD, iar obligaiile FMI sunt discontate la rata mprumuturilor n DST.
Pentru datoria denominat in alte valute dect cele 7 menionate, rata scontului este
media ratelor dobnzii la creditele de export ale celorlalte ri OECD.
Ratele pe un singur an sunt calculate prin mpartirea valorii prezente a datoriei (soldul
datoriei outstanding debt) la indicatorii macroeconomici semnificativi.
Pentru a temperara impactului unor poteniale mari variaii anuale n ctigurile din
export, clasificarea ndatorarii se bazeaz pe raia medie a trei ani. Aceast raie este calculat
prin media simpl a raiei fiecruia din cei trei ani.
Indicatorii ce fundamenteaz plafonarea volumului angajamentelor externe (credite i
garanii) care constituie datoria public extern sunt urmtorii: datoria extern contractat pe
termen mediu i lung raprtat la PIB (maximum 60%); raportul dintre serviciul datoriei
volumul exporturilor de bunuri i servicii (maximum 25%); raportul dintre valoarea total a
rezervelor valutare i totalul datoriei, care trebuie s depeasc 20%; raportul dintre deficitul
balanei comerciale i PIB (maximum 3%).
2

Sursa: World Bank: World Debt Tables 1996

1. Indicatori de analiz a datoriei publice externe


.........................................................................................................
2. Determinarea gradului de ndatorare public extern
.........................................................................................................

REZUMAT
Datoria publica a unui stat reprezinta totalitatea sumelor
imprumutate de administratia publica centrala, de unitatile
administrativ-teritoriale si de alte unitati publice, de la persoane
fizice sau juridice pe piata interna sau externa si ramase de
rambursat, la un moment dat.
Instrumentele datoriei publice guvernamentale sau locale sunt:
- titluri de stat sau locale emise pe piaa intern sau extern. Aceste titluri sunt
instrumente financiare care atest datoria public sub form de bonuri, certificate de
trezorerie, inclusiv certificatele de trezorerie pentru populaie nerscumprate la
scaden i transformate n certificate de depozit sau alte instrumente financiare
constituind mprumuturi ale statului ale autoritilor publice locale n moned
naional sau n valut, pe termen scurt, mediu i lung, care pot fi emise n form
materializat sau dematerializat, nominative sau la purttor, i pot fi negociabile sau
nenegociabile.
- mprumuturi de stat sau ale autoritilor publice locale de la bnci, de la alte instituii
de credit, persoane juridice romne sau strine, n condiii rezultate n urma
negocierilor;
- mprumuturi de stat sau ale autoritilor publice locale de la guverne i agenii
guvernamentale strine, instituii financiare internaionale sau de la alte organizaii
internaionale;
- mprumuturi temporare din disponibilitile contului curent general al Trezoreriei
Statului, n condiiile legii;
- garanii de stat sau ale autoritilor publice locale reprezint angajamentele asumate
n contul i n numele statului de ctre Guvern prin Ministerul Finanelor Publice sau
asumate de autoritile publice locale, n calitate de garant, de a plti la scaden
obligaiile neonorate ale garantatului, n condiiile legii.
Caracteristicile mprumutului de stat
- caracter contractual
- caracter rambursabil
asigura detinatorilor de obligatiuni publice o contraprestatie
Msurarea gradului de ndatorare
Componentele tehnice ale imprumuturilor de stat
Intrebri pentru fixarea cunotinelor
1. Prin ce indicator se exprim efortul financiar pe care l face
ara pentru a-i achita datoria public - precizai cum se
numete i din ce se compune :
2. Care sunt principalii indicatorii utilizai n analiza datoriei
publice
3. Cum se realizeaz credit public pentru acoperirea deficitului
bugetar:

4. In ce scopuri se apeleaza la credit public:


5. Cine este primul pltitor al creditului public n cazul mprumutului public efectuat
pentru domeniul productiv i ce pltete acesta:
6. Care sunt principalele caracteristici ale mprumutului public.
7. Pentru ce se realizeaz un mprumut de stat:
8. Completai enunul: Necesitile de trezorerie reprezint o ....................
........................ de resurse a bugetului de stat, produs n urma neconcordanei dintre
ncasri i pli
9. Care este sursa principal de fonduri din care se achit un mprumut de stat
10. Dintre componentele tehnice ale ale unui mprumut de stat, precizai care poate fi
forma sub care acesta se poate contracta:
n ce const avantajul creanelor n cont, ca form de realizare a mprumutului public
11. Precizai formele sub care se poate realiza un mprumut de stat sub forma emisiunii de
nscrisuri, n funcie de termenul de rambursare:
12. Ce este datoria publica
13. Cum se determina efortul financiar pe care il face tara pentru a-si achita datoria
publica
14. Cum se acopera necesarul de finantare a datoriei publice
15. Cine apeleaza la credit intr-o economie de piata
16. Cine apeleaza la credit intr-o economie de piata
17. Pentru acoperirea deficitului bugetar se realizeaza credit public de catre:
18. In ce scopuri se apeleaza la credit public
19. Cine plateste creditul public
20. Ce este imprumutul de stat
21. Care sunt caracteristicile imprumutului public
22. Pentru ce se face imprumut de stat (rolul)
23. Ce sunt necesitatile de trezorerie
24. Cum se realizeaza lansarea unor imprumuturi de stat pentru acoperirea deficitului
bugetar
25. Cum se achita un imprumut de stat
26. Care sunt componentele tehnice ale imprumutului de stat
27. Cum se calculeaza rata dobanzii
28. Metode de atragere a creditorilor
29. Conceptul de datorie externa.
30. Formele datoriei externe
31. (Indicatori, care exprima gradul de indatorare a tarii fata de starini:
32. Imprumuturile sau creditele externe se grupeaza dupa mai multe criterii:
33. Factorii de influenta si gestiunea datoriei externe.
34. Continutul datoriei publice externe

Teme
1. Obiectivele pentru care sectorul public apeleaz la mprumut
2. Definirea datoriei publice guvernamentale i locale n Legea nr.313/2004 a
datoriei publice
3. Obligaiuni de stat i municipale
4. caracteristicile mprumutului de stat
5. Rolul mprumutului de stat pentru echilibrarea bugetar
6. Elementele tehnice ale mprumutului de stat
7. Operaiuni derulate n cadrul mprumuturilor publice
8. Rambursarea mprumuturilor publice

9. Conceptele de datorie extern i datorie public extern


10. Clasificarea mprumuturilor externe
11. Factorii care influeneaz nivelul i managementul datoriei externe
12. Indicatori de analiz a datoriei externe