Sunteți pe pagina 1din 2

Contingen, ironie si solidaritate

O societate liberala este una ale carei idealuri pot fi indeplinite mai
degrab prin persuasiune dect prin forta,mai degraba prin reforma decat
prin revolutie.Cetatenii utopiei liberale a lui Rorty ar fi oamenii care ar
avea un simt al contingentei limbajului in care imfaptuiesc deliberarea
moralei si in acest fel al constiintelor si a comunitatii din care fac
parte.Ei ar fi ironistii liberali-oameni care ar satisface criteriul de
civilizatie, oameni care ar asocia angajamentul cu simtul contingentei.
Un ironist este persoana care indeplineste trei condiii:
(1)are indoieli radicale si permanente in privinta vocabularului final pe
care-l foloseste in mod curent, deoarece a fost impresionat de alte
vocabulare, vocabulare considerate finale de catre oameni sau in carti pe
care le-a intalnit;
(2)realizeaza ca un argument formulat in vocabularul sau nu poate nici
sa intareasca nici sa dizolve niste indoieli:
(3)atat cat filosofeaza asupra propriei situatii, nu crede ca vocabularul
sau e mai aproape de realitate deacat al altor persoane, ca acesta s-ar afla
in legatura cu o forta ce nu-i este proprie.
Prin contrast ironistul este un nominalist si un istorist.El crede ca
nimic nu are o natura intrinseca, o esenta reala.Spre deosebire de un
ironist, un metafizician este cineva care considera relevanta intrebarea:
Care este natura intrinseca a...moralitatii, a stiintei, a dreptatii.El
presupune ca prezenta unui termen in propriul sau vocabular se refera la
ceva care are o esenta reala.Metafizicianul raspunde acelui fel de a vorbi
numindu-l relativist si insitand asupra faptului ca ceea ce conteaza nu
este ce limbaj este folosit, ci ceea ce e adevarat. Metafizicienii cred ca

prin natura lor fiintele umane doresc sa cunoasca.Prin contrast ironistii


nu iau cunoasterea ca fiind fiind rolul gandirii discursive, in nici un sens
ce poate fi explicat prin notiuni ca realitate, esenta reala, punct de
vedere obiectiv si corespondenta limbajului cu realitatea.
Ca sa sintetizam, metafizicianul crede ca exista o legatura intre
redescoperire si putere, si ca redescrierea corecta ne poate face
liberi.Ironistul nu ofera nici o garantie similara.El trebuie sa spuna ca
sansele noastre de libertate depind de contingente istorice, care sunt doar
in mod ocazional influentate de auto-redescrierile noastre.Asadar lucrul
pentru care e blamat ironistul nu e o inclinatie de a umili, ci o inabilitate
de a conferii putere.
In conceptia ironistului,solidaritatea umana nu inseamna a
impartasii un adevar comun saau un tel comun ci de a impartasii o
speranta egoista comuna.Solidaritatea trebuie sa fie construita din mici
fragmente, mai degraba decat gasita asteptandu-ne deja, in forma unui
vocabular originar pe care il recunoastem cu toti cand il auzim.