Sunteți pe pagina 1din 13

RECOLTAREA PROBELOR BIOLOGICE IN

SUSPICIUNEA DE OTRAVIRE

Colectarea probelor
Calitatea probelor fizice depinde de buna observare,
documentare, de colectare,conservarea, ambalarea acestora
la locul crimei, precum si a celor ce provin de la victima si
suspect. Acest lucru solicita calificare si meticulozitate din
partea anchetatorilor si patologilor la locul crimei, precum si
utilizarea metodelor stiintifice sofisticate n laborator. Acest
lucru este realizat prin instruirea corespunzatoare si prin
experienta anchetatorilor, precum si a oameni de stiinta
medico-legala care vor examina probele fizice n laborator.
Este necesar sa se cunoasca pozitia probelor fizice de la
scena crimei nainte de colectare si de ambalare. Aceasta se
realizeaza de obicei prin fotografie, note scrise si diagrame.
Colectarea probelor fizice impune o atentie deosebita
asupra tipului de dovezi ntlnite si ambalarea lor
corespunzatoare. Dovezile nu trebuie sa se modifice,
denatureze sau sa fie contaminate nainte de analiza.
Elementele colectate trebuie marcate cu un numar
secvential, n functie de locul unde au fost descoperite,
notnd ora si data si parafarea acestor informatii de catre
persoana care a colectat probele. Materiale cu risc biologic,

Expertizele toxicologice au drept obiectiv confirmarea sau


infirmarea mai ales a intoxicaiilor cu prognostic grav sau
urmate de moarte. Probele sunt constituite din corpuri delicte
(ap, resturi de alimente sau buturi, obiecte suspecte etc.) i
materiale biologice (snge, urin, coninut stomacal, organe).
Acestea sunt colectate prin cercetarea la faa locului sau cu
ocazia efecturii autopsiei/necropsiei de ctre medicul legist,
avnd grij ca proba s fie reprezentativ din punct de vedere
calitativ i cantitativ, ambalat corespunztor, etichetat i
sigilat.
Cercetarea la faa locului se nscrie printre activitile de
baz ce contribuie n mod substanial la aflarea adevrului n
cauz, de ea depinznd lmurirea problemelor referitoare la
faptele i mprejurrile acesteia, inclusiv cu privire la persoana
vinovata.

Trebuie spus c orice analiz toxicologic este n esen o


cercetare tiinific care are drept obiectiv cutarea unor
cantiti extrem de mici de substan toxic ntr-un mediu
extrem de variat i complex i cu un volum deosebit de mare.
Pentru a stabili dac moartea victimei provine prin otrvire
trebuie s existe o colaborare strns ntre medicul legist i
toxicolog.
Probele materiale existente la faa locului sau cele identificate
cu ocazia examinrii cadavrului pot aduce informaii
importante dac victima a murit prin otrvire sau nu.
Informaiile provin anchetatorilor sub diverse forme i pe
diverse
ci.
Astfel,
ambalajele
medicamentelor
sau
chimicalelor de uz casnic, etichetele de pe sticle, formele
medicamentoase gsite intacte sau resturi ale lor, cutii,
pahare, ceti, vesel, eprubete i alte recipiente, gsite n
apropierea victimei sau n locuri ce au legtur cu aceasta,
ofer informaii importante.

Ancheta toxicologica ale unei morti prin otravire poate fi mpartita n trei
etape:

Obtinerea studiilor de caz si a probelor (dovezilor) adecvate;


Analizele toxicologice;
Interpretarea rezultatelor analizelor.
Stabilirea cauzei de deces drept otravire se poate face numai prin
autopsie/necropsie si analiza chimica. ntr-un numar de cazuri de intoxicatii,
aspectul individului decedat poate conduce la aflarea cauzei de deces.
Trebuie, de asemenea, cautate, n primul rnd, la locul incidentului otravurile
reziduale, sub forma de comprimate, pulbere, sau reziduuri n flacoanele de
medicamente. Deasemenea, se vor cauta ambalajele, prafurile, cutiile aruncate si
alte recipiente (tuburi, fiole,flacoane). Toate indicile trebuie recuperate si ambalate
separat, ntr-un tub sau plic.
n cazurile n care moartea nu se datoreaza otravirii, toxicologul criminalist
poate oferi, de cele mai multe ori, dovezi incontestabile cu privire la mprejurarile
n care a avut loc un deces.
Precum in cazul oricaror altor dovezi, lantul de custodie trebuie sa fie pastrat
in permanenta de la morga pana la testele de laborator, intocmirea rapoartelor si
depozitarea acestora pentru a putea fi folosite in instanta.

Sngele este de multe ori proba aleasa pentru detectarea,


cuantificarea i interpretare concentraiilor medicamentelor
si a altor toxine. Snge post-mortem prezint probleme
cauzate de diferite boli i modificri ale concentraiilor de la
o regiune la alta n organism dup moarte. Gradul de
descompunere poate interfera cu testarea astfel incat
aceste probe pot fi dificil de analizat.
Urina - prezena unei substane n urina denota c
substan a fost prezenta n snge inainte (de obicei, este
vorba de cteva zile) i au fost metabolizata (detectarea
unor astfel de metabolii d dovada c medicamentul a fost
ingerat).
Ficatul este un esut important pentru utilizare n
toxicologia post-mortem deoarece in acest organ
organismul metabolizeaza cele mai multe droguri i
substane toxice. Multe medicamente devin concentrate n
ficat i pot fi gsite chiar i atunci cnd nu sunt detectate n
snge. n aceast din urm situaie, interpretare a
rezultatelor este complexa.

Continut stomacal - Pentru c drogurile si otravurile


pot fi adesea ingerate, continutul stomacului poate oferi
indicii importante pentru investigaie. ntr-un caz de
potenial supradozaj sau intoxicaie acut, concentraii
mari de droguri sau toxine pot fi detectate, n funcie de
ct de mult timp scurs ntre ingestie i moarte. n multe
cazuri de intoxicaii acute, capsulele nedizolvate sau
tabletele pot fi descoperite, permind relativ simplu
indentificarea drogurilor sau otravrilor. Cantitatea
total a unui medicament sau otrav prezenta n stomac
este mai importanta dect concentraia acesteia,
deoarece nu a fost inca metabolizata de ctre organism.
Os si maduva osoasa - maduva osoasa este mai
usor de prelevat din oasele mari, este greu de
stabilit cu certitudine momentul cand anumite
toxine s-au depus la nivel osos sau a maduvei
osoase

Prezenta de metale toxice in organism este foarte importanta pentru ca ele sunt
capabile de a provoca probleme grave de sanatate.
Desi acestea pot fi gasite n concentratii mari n organism, o serie dintre aceste
metale grele (aluminiu, beriliu, cadmiu, plumb si mercur) nu au nici o functie
biologica cunoscuta. Altele (arsen, cupru, fier si nichel) sunt considerate a fi
esentiale in concentratii mici, dar sunt toxice la concentratii ridicate. n general
vorbind, metale grele perturba functiile metabolice n doua moduri de baza:
1) se acumuleaza si, prin urmare, perturba functia organelor vitale si glandelor,
cum ar fi inima, creier, rinichi, oase, ficat, etc.
2) inlocuiesc mineralele vitale nutritionale de unde acestea ar trebui sa fie n
organism, pentru a oferi functia biologica. De exemplu, enzimele sunt
catalizatori practic pentru orice reactie biochimica, n toate procesele vietii
pentru sustinerea metabolismului. Dar, n locul calciului din enzima, poate fi
plumb sau cadmiu.
Metalele toxice nu pot ndeplini acelasi rol ca mineralele nutritive, prin
urmare, prezenta lor devine extrem de perturbatoare pentru activitatea enzimei.

Arsen: materialele de constructii tratate la foc cu arsen,


arderea carbunelui,insecticide, pesticide.
Drogurile si substantele cu regim special sunt recoltate pentru
identificare si cntarire; acestea pot fi materii prime vegetale,
pulberi, tablete, capsule sau alte preparate.
Materialele explozive si lichidele inflamabile, materialul solid
sau resturile arse pentru identificarea de acceleratori si
reziduuri explozive sunt de interes criminalistic general, mai
putin interesnd toxicologul. Acelasi lucru se poate afirma
despre armele de foc, proiectilele sau gloantele gasite la locul
unei crime, etc.

Cunoaterea nemijlocit a locului svririi faptei ofer


aadar posibilitatea unei interpretri mai juste a urmelor
descoperite n cursul cercetrilor, prin ncadrarea lor n tabloul
de ansamblu al locului faptei, asigurnd o reprezentare mai
fidel a mprejurrilor care le-au dat natere.
Culegerea unui material probator primar, necesar elaborrii
ct mai juste a versiunilor, ajut la reprezentarea ct mai clar
a mecanismului svririi infraciunii respective i a succesiunii
n care s-au desfurat diferitele aciuni ale infractorului sau a
modului n care faptele s-au petrecut.