NOTIUNEA SI FELURILE MOSTENIRII

Mostenirea reprezinta transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate (cel ce a lasat
mostenirea) catre una sau mai multe persoane(succesori).
Ca institutie a dreptului civil, mostenirea are o legatura indisolubila cu dreptul de proprietate.
Mostenirea este unul din modurile de dobandire a dreptului de proprietate si, ca orice
transmisiune, asigura legatura dintre cei care lasa mostenirea (defunct) si cel care primeste
mostenirea, denumit succesor sau mostenitor. Ea se caracterizeaza prin urmatorile:

Este o transmisiune mortis causa, or, prin mostenirea se poate transmite doar patrimoniul
unei persoane fizice decedate. Decesul poate fi constatat nemijlocit sau declarat de
instanta de judecata. Faptul mortii persoanei fizice determina disparitia acesteia ca subiect
de drept, iar institutia mostenirii este chemata sa asigure transmiterea patrimoniului
defunctului, care continua sa existe, succesorilor sai.
Mostenirea reprezinta o transmisiune universala, intrucat are ca obiect o universalitate
juridica, un patrimoniu care apartinea defunctului, adica o totalitate de drepturi si obligatii
cu valoare economica, ramasa fara titular.
Mostenirea are un caracter unitar, deoarece transmiterea patrimoniului prin succesiune se
supune unui regim unic, stabilit de aceleasi norme juridice, indifferent de natura(drepturi
reale sau de creanta, bunuri mobile sau immobile etc.)
Transmiterea mostenirii este indivizibila, ceea ce presupune ca acceptarea mostenirii sau
renuntarea la ea are character indivizibil. Fiecare mostenitor trebuie sa accepte mostenirea
potrivit vocatiei succesorale sau sa renunte la ea, fara a fi posibila acceptarea sau
renuntare partial a mostenirii.
Felurile mostenirii
In functie de izvorul vocatiei succesorale a celor care dobindesc patrimonial persoanei
decedate, mostenirea poate fi in temeiul legii (succesiune legala) sau testamentara (succesiune
testamentara)
Persoanele care dobandesc mostenirea in temeiul legii sunt mostenitori universali, cu vocatie la
intregul patrimoniu lasat de defunct, chiar daca, atunci cand exista mai multi mostenitori, ei
beneficiaza numai de o fractiune din mostenire.
Mostenirea testamentara ara loc in virtutea vointei persoanei decedate, manifestate de acesta in
timpul viata, prin una din formele de testament prevazute de lege.
Mostenitori testamentari, pot fi:

Universali, atunci cand culeg intreg patrimonial defunctului;

Cu titlu universal, cand dobandesc doar o fractiune din patrimoniul succesoral;
Cu titlu particular, cand culeg doar un bun sau anumite bunuri determinate.

DESCHIDEREA SUCCESIUNII.

MOMENTUL SI LOCUL DESCHIDERII SUCCESIUNI

Prin deschiderea succesiunii intelegem faptul juridic care da nastere transmisiunii succesorale
si care, implicit, determina momentul in care incep sa se aplice normele legale cu privire la
mostenire. Potrivit art. 1440 CC, acest fapt reprezinta decesul sau declararea mortii persoanei
fizice de catre instant de judecata. Doar moartea naturala, constatata direct, sau declararea mortii
printr-o hotarare judecatoreasca, care instituie o prezumtie in acest sens, declanseaza
deschiderea succesiunii.
Deschiderea succesiunii prezinta interes sub aspectul momentului si locului producerii. Astfel,
momentul deschiderii succesiunii are importanta, intrucat:

In raport cu momentul deshiderii succesiunii se determina persoanele care au

vocative succesorala (in temeiul legii sau testamentului);
Pornind de la acest moment se determina component si valoarea patrimoniului
succesoral;
Din acest moment se calculeaza termenul de 6 luni, necesar pentru acceptarea
mostenirii;
Acceptarea sau renuntarea la mostenire produce efecte din momentul
deschiderii succesiunii;
Din acest moment incepe scurgerea termenului de prescriptive pentru
declararea nulitatii testamentului;
Potrivit art. 54 al Legii privind actele de stare civila din 26.04.200114, data mortii se probeaza prin
actul de deces, intocmit in temeiul certificatului medical constatator al decesului, eliberat de o
unitate sanitara, sau hotararii judecatoresti privind declararea mortii persoanei.
Procedura succesorala este de comletenta notarului de la locul deschiderii succesiunii(art. 35,
alin. 3 al Legii cu privire la notariat din 08.11.200217). Drept consecinta, cererea de acceptare sau
renuntare la succesiune se depune la acest notar, care este imputernicit sa ia masuri pentru paza
averii succesorale si eliberarea certificatului de mostenitor.

CONDITIILE PREVAZUTE DE LEGE PENTRU A PUTEA MOSTENI

Pentru ca o persoana sa poata mosteni, este necesar sa fie intrunite cumulativ
urmatoarele conditii:
a) persoana sa dispuna de capacitate succesorala;
b) sa aiba vocative succesorala;
c) Persoana sa nu fie nedemna de a mosteni.
Se considera ca are capacitate succesorala orice persoana care exista la momentul deschiderii
succesiunii. Potrivit art. 1433 CC, se considera ca exista, adica au aptitudinea de a-l mosteni pe
cel decedat:

 In cazul succesiunii testamentare-persoanele care se aflau in viata la momentul decesului

celui ce a lasat mostenirea, precum si cele care au fost concepute in timpul vietii lui si s-au
nascut vii dupa decesul acestuia.
In cazul succesiunii legale-persoanele care se aflau in viata la momentul decesului celui ce
a lasat mostenirea, precum si copiii lui conceputi in timpul vietii si nascuti dupa decesul
acestuia.
Statul dispune de capacitate succesorala testamentara, precum si de capacitate succesorala
asupra patrimoniului succesoral vacant.
Potrivit art. 1441 CC, de asemenea nu au capacitate succesorala comorientii si codecedatii.
Comorientii sunt considerate doua sau mai multe persoane cu vocative succesorala reciproca
sau unilaterala, decedate in aceeasi imprejurate(accident in transport, calamitati naturale etc.)
O alta conditie necesara pentru a putea mosteni este existenta vocatiei succesorale. Pentru ca
o persoana fizica, juridica sau statul sa aiba dreptul de a culege mostenirea, este necesar ca ea
sa aiba chemare la mostenire, in baza legii sau a testamentului lasat de defunct.
O ultima conditie necesar pentru a putea mosteni este ca mostenitorul sa nu fie nedemn.
Nedemnitatea succesorala consta in decaderea mostenitorului din dreptul de a mosteni o
persoana decedata, datorita savarsirii unor fapte grave (expres prevazute de lege) impotriva
defunctului sau memoriei acestuia.
Tot la categoria succesorilor nedemni legea atribuie parintii decazuti din drepturile parintesti care,
la data deschiderii succesiunii, nu sunt restabiliti in aceste drepturi si parintii (adoptatorii) si copii
maturi (inclusive cei adoptati) care s-au eschivat cu rea-credinta de la executarea obligatiei de
intretinere a celui care a lasat mostenirea.