Pielonefrita acuta este o infectie a tractului urinar superior si anume reprezinta o

infectie a parenchimului si a pelvisului renal, care de obicei afecteaza unul dintre

rinichi, doar ocazional sunt afectati ambii rinichi.
Cauze
Cauzele cele mai frecvente ale pielonefritelor sunt reprezentate de bacterii aerobe gram-negative, dintre
care cel mai frecvent Escherichia coli. Toate organismele care cauzeaza cistita acuta pot cauza, de
asemenea si pielonefrita acuta.
Speciile de Proteus sunt in mod particular importante deoarece produc o enzima numita ureaza, care
determina alcalinizarea urinii si favorizeaza formarea litiazei renale (pietre).
Stafilococii pot infecta rinichiul pe cala hematogena (prin diseminare dintr-un alt focar pe calea sangelui) si
pot cauza abcese renale.

Simptome
Debutul este brusc cu frisoane si febra mai mare de 38.5 grade C, dureri in loja renala, stare de rau general,
mictiuni (urinari) frecvente si disurie (usturimi la urinare).
Adesea se asociaza greturi, varsaturi si diaree.
Netratat determina soc septic, de cele mai multe ori fatal.
Copiii pot acuza dureri abdominale.

Investigatii
Printre modificarile examenelor de laborator se numara:
- leucocitoza cu devierea la stanga a formulei leucocitare (ceea ce denota inflamatie)
- sumarul de urina arata prezenta piuriei (puroi in urina), cilindrilor leucocitari (leucocite in urina),
hematuriei (sange in urina) si proteinuriei usoare (proteine in cantitati anormale in urina)
- urocultura este obligatorie
- se pot face si hemoculturi, dar eficacitatea este indoielnica deoarece agentul patogen poate fi gasit doar in
urina
Cu exceptia cilindrilor leucocitari, bacteriemiei si a durerii in flanc, nici una dintre caracteristicile clinice
sau de laborator nu este specifica pentru pielonefrita, asadar este importanta excluderea altor cauze de
febra, durere dorsala (de spate) etc.
Ureea si creatinina de obicei sunt in limite normale in pielonefrita necomplicata.

Tratament
Spitalizarea se impune daca pacientul este:
- copil (mai ales copil mic sau nou nascut)
- femeie gravida
- prezinta febra inalta
- deshidratat
- in faza de septicemie.
Datele recente indica ca pacientele gravide cu o stare generala buna (care "par sanatoase") pot fi tratate in
ambulator, dar aceasta nu este abordarea standard.
Aceasta afectiune se trateaza empiric cu:
- cefalosporina de generatia a treia intravenos cu sau fara gentamicina
- fluorochinolona intravenos sau oral (fluorochinolonele administrate oral ating aceleasi niveluri serice ca si
in administrarea intravenoasa)
- gentamicina si ampicilina
- ampicilina-sulbactam
- ticarcilina/acid clavulanic.

Tratamentul empiric se impune pana la obtinerea rezultatelor culturii si a sensibilitatii la antibiotice. Se

evita gentamicina si fluorochinolonele la pacientele gravide.
Tratamentul se administreaza intravenos pentru circa 48 - 72 ore sau mai mult in functie de raspunsul
clinic. Se continua cu antibiotice orale pentru inca 2 - 6 saptamani. Se indica de asemenea medicatie
simptomatica (care sa amelioreze durerea, febra si greturile). Se asigura o hidratare adecvata si mentinerea
debitului urinar cu fluide administrate oral sau intravenos.
In cazul in care pacientul nu are o boala acuta, se trateaza ca si pacientii din ambulator timp de 10 zile pana
la 6 saptamani cu trimetoprim/sulfametoxazol sau fluorochinolona (de exemplu ciprofloxacin 500 mg per
os de doua ori pe zi, levofloxacin 500 mg per os in doza zilnica unica) sau amoxicilina/acid clavulanic sau
o cefalosporina. Fluorochinolonele ating aceleasi nivele sangvine atat in administrarea orala cat si in cea
intravenoasa, fiind o buna alegere.
O optiune terapeutica eficienta este 1 g de ceftriaxona intravenos sau intramuscular in momentul
diagnosticului si urmarirea pacientului in urmatoarea zi. Daca este nevoie, o doza suplimentara de
ceftriaxona se poate administra la examinarea ulterioara daca starea pacientului justifica administrarea de
doze mai mari decat cele orale, dar nu necesita internare. Trebuie asigurata o buna comunicare cu pacientul
in caz de risc de agravare a starii. Trebuie incercata o monitorizare continua.
Daca starea pacientului nu se imbunatateste dupa 72 ore de terapie antimicrobiana adecvata, se suspecteaza
o infectie suprapusa pe o litiaza renala (pietre) sau o obstructia la nivelul tractului urinar si se trateaza cat
mai repede pentru a se evita aparitia complicatiilor. Daca pacientul nu raspunde la antibiotice si se stie ca
agentul patogen este sensibil la antibioticele folosite curent, se suspecteaza pielonefrita emfizematoasa sau
formarea unui abces.
Tomografia computerizata va identifica pacientii cu aceste complicatii. La putinii pacienti care au o
recadere dupa 2 saptamani de terapie, un tratament de 6 saptamani este de obicei curativ.

De retinut!
Se ia in considerare cistouretrograma pe gol (VCUG) dupa rezolutia infectiei de tract urinar in cazul tuturor
pacientilor cu recaderi frecvente sau cu simptome neobisnuite.
Uroculturile trebuie refacute la 1 - 2 saptamani dupa tratament la urmatoarele grupe de pacienti:
- gravide
- copii
- pacientii care raman simptomatici
- pacientii la care se indica terapie de supresie.
Uroculturile pentru monitorizarea ulterioara sunt optionale in cazurile celorlati pacienti in afara celor
enumerati mai sus.