Poemul Luceafrul a aprut n 1883, n Almanahul Societii Academice SocialLiterare Romnia Jun din Viena, fiind apoi reprodus

n revista Convorbiri literare.

Poemul este inspirat din basmul romnesc Fata n grdina de aur, cules de
austriacul Richard Kunisch. Basmul cuprindea povestea unei frumoase fete de
mprat izolat de tatl ei ntr-un castel, de care se ndrgostete un zmeu. Fata
ns se sperie de nemurirea zmeului i-l respinge. Zmeul merge la Demiurg,
dorete s fie dezlegat de nemurire, dar este refuzat, ntors pe pmnt, zmeul o
vede pe fat, care ntre timp se ndrgostise de un pmntean, un fecior de
mprat, cu care fugise n lume. Furios, zmeul se rzbun pe ei i i desparte prin
vicleug. Peste fat el prvlete o stnc, iar pe feciorul de mprat l las s
moar n Valea Amintirii.
Eminescu valorific iniial acest basm n perioada studiilor berlineze, ntr-un
poem intitulat tot Fata n grdina de aur, dar modific finalul. Rzbunarea nu i se
pare potrivit cu superioritatea fiinei nemuritoare.
Titlul acestui poem este legat de tema iubirii, Luceafarul fiind planeta Venus,
care, in mitologia romana, era zeita iubirii si a frumusetii. Luceafarul pare sa fie
de asemenea si o aluzie la ingerul decazut Lucifer.
Tema poemului este romantica, problematica geniului in raport cu iubirea,
cunoasterea si cu societatea. Acest poem romantic este o alegorie pe tema
geniului, dar si o meditatie asupra conditiei umane duale (omul supus unui destin
pe care tinde sa-l depaseasca).
Viziunea romantica este data de structura, de tema, de relatia geniu-societate,
de cosmogonii, de alternarea planului terestru cu planul cosmic, de motivul
luceafarului, de amestecul speciilor etc.
Echilibrul compozitional, simetria, armonia si caracterul gnomic sunt elemente
clasice.
Luceafarul este structurat in patru parti. In prima si ultima parte
planuri, terestru si cosmic, interfereaza, pe cand partile a doua si
separa, partea a doua fiind consacrata planului terestru si partea a
cosmic, unde Demiurgul ii dezvaluie lui Hyperion motivele pentru care
transforma in muritor.

cele doua
a treia se
treia celui
nu il poate

Limbajul textului este alcatuit aproximativ 80-90% din cuvinte de origine latina,
cateva neologisme (chaos, nimb, ideal, insula), prezinta aforisme, structuri
inversate, structuri simetrice, enumeratii, antiteze si metafore. Verbele la
imperfect, n episodul cltoriei Luceafrului n spaiul cosmic, denot micarea
etern i continu.
Poemul are 98 de catrene cu ritmul iambic, rima ncruciat si msura versurilor
de 7-8 silabe.