Sunteți pe pagina 1din 2

STUDIUL FERMENTARII FOLOSIND DROJDIA DE BERE

Dupa cum se stie, glicoliza permite organismelor sa obtina prin


degradarea glucidelor o anumita cantitate de energie, iar ca produs de reactie
acidul piruvic. In cazul fermentatiei alcoolice acidul piruvic este transformat mai
departe in alcool etilic si dioxid de carbon. Evolutia procesului de fermentare
poate fi asadar urmarita in laborator fie prin determinarea concentratiei de alcool
etilic, fie prin determinarea cantitatii de dioxid de carbon degajata .

Pyruvic Acid + 2 H+
or

Lactic Acid

Ethanol
and
Carbon Dioxide

In general procesele de fermentatie conduse la scara industriala folosesc


medii de cultura complexe (mai comode si ieftine), ca de exemplu: 5 g/l extract
de drojdie, 10 g/l Peptona si 5 g/l glucoza. Pentru studiile cinetice, pur stiintifice,
ale fermentarii un astfel de mediu nu este indicat, din cauza posibilitatii ca
nutrientul sa varieze in compozitie de la experiment la experiment; in plus
continutul exact al extractului de drojdie nu este cunoscut. Se prefera de aceea
un mediu bine definit (vezi exemplul din finalul referatului), care ofera o
reproductibilitate foarte buna a rezultatelor. Gasirea unui mediu bine definit care
sa dea rezultate se face prin incercari repetate, fara o logica aparenta, si de
aceea poate cere mult timp si rabdare. Mediile bine definite contin de obicei mai
multe saruri anorganice (pregatite impreuna sub forma unei solutii stoc), precum

si o serie de substante de natura organica, in principal vitamine (pregatite ca o a


doua solutie stoc).
In cazul acestui experiment se va suspenda in apa drojdia (10%, procente
masice), adaugindu-se apoi ca nutrient zaharoza (tot 10%). Cantitatea de
amestec care se prepara se alege in functie de marimea balonului in care se va
lucra. Pentru a se putea monitoriza cinetica procesului balonul continind
amestecul de mai sus va fi conectat prin intermediul unui vas de siguranta la un
tub de sticla in forma de U (continind apa); intreg sistemul este etans.

Dioxidul de carbon produs in decursul fermentatiei va provoca cresterea presiunii


in sistem, ceea ce se va materializa prin aparitia unei diferente de nivel intre cele
doua brate ale tubului; aceasta diferenta va fi masurata (la intervale de timp
indicate de conducatorul lucrarii), servind la calculul cantitatii de CO 2 degajate.
Rezultatele se vor concretiza sub forma unui grafic: viteza momentana a
procesului (exprimata in gradatii/unitate de timp) ca o functie de timp.
Cunoscindu-se volumul initial al gazului aflat in instalatie se va putea exprima
viteza ca numar de moli de CO2 produsi in unitatea de timp). Este necesara
pentru calcul citirea presiunii atmosferice si a temperaturii la momentul realizarii
experimentului.
Comentati asupra posibilitatilor de imbunatatire ale experimentului.