Sunteți pe pagina 1din 34

Studiul si Ingineria Materialelor

Ionelia Voiculescu, Ion Mihai VASILE

NCERCAREA DE TRACIUNE
1. NOIUNI GENERALE
ncercrile mecanice de rezisten fac parte din clasa metodelor distructive i
urmresc n principal determinarea comportrii la: traciune, compresiune, rsucire,
ncovoiere, rsucire, forfecare, presiune de contact sau uzur (tab. 1). n cazul solicitrii
statice, se impune utilizarea unor viteze de solicitare egale cu cel mult 100N/mm 2s. Evoluia
n timp a solicitrii statice poate fi progresiv, constant, regresiv sau oscilant.
Condiiile de mediu care se recomand pentru efectuarea determinrilor sunt:
temperatura standard 20 oC 2 oC pentru ncercri obinuite sau 1 oC, pentru ncercri
speciale, umiditatea relativ 65% 5% pentru ncercri obinuite sau 2 % pentru ncercri
speciale, presiunea atmosferic 860-1060 mbar. Atmosfera ambiant pentru ncercare poate
prezenta urmtoarele caracteristici: temperatura 15-35 oC, umiditatea relativ 45-75%,
presiunea atmosferic 860-1060 mbar.

2. NCERCAREA LA TRACIUNE
Determinarea strilor de tensiune n cazurile concrete ale aplicaiilor industriale este
extrem de dificil, deoarece intervin o serie de variabile care sunt greu de cuantificat.
Conform teoriei strilor de tensiune limit este posibil echivalarea strii de tensiune reale
complexe cu starea de tensiune simpl, uor de simulat experimental, cum este ntinderea
mono-axial.
n acest fel, comportarea materialelor la ntinderea mono-axial poate sta la baza
interpretrii celorlalte stri de solicitare iar ncercarea la traciune poate fi considerat o
ncercare de baz a oricrui tip de material. Pentru simularea unor solicitri specifice,
aceast metod se poate completa cu ncercri de ncovoiere, rsucire, forfecare, solicitri
compuse.
2.1 CARACTERISTICI DE REZISTEN MECANIC
ncercarea la traciune se execut aplicnd unei epruvete cu o geometrie special o
for axial cresctore, nregistrnd continuu variaiile de lungime, pn n momentul ruperii.
Msurarea variaiei de lungime se efectueaz pe poriunea calibrat a epruvetei de
traciune.
Evaluarea rezultatelor se poate face prin msurarea discret a distanelor ntre dou
repere iniiale sau prin msurare continu, utiliznd extensometre (cu cuartz, cu laser) (fig.
1). Prin reprezentarea grafic a variaiei sarcinii unitare n raport cu deformarea, n timpul
traciunii, rezult curba caracteristic a materialului, denumit curba tensiune-deformaie
(curba lui Hooke) (fig. 2).
Cu ajutorul diagramei tensiune/deformaie pot fi puse n eviden att caracteristici
mecanice de rezistenta (pct. 2.1) cat si de plasticitate (pct. 2.2).

Studiul si Ingineria Materialelor

Ionelia Voiculescu, Ion Mihai VASILE

2.1.1 Limita de rupere, Rm, este exprimat de raportul ntre fora maxim de solicitare
i seciunea transversal iniial a epruvetei. Se msoar n daN/mm2 i poate fi
determinat cu relaia:
Rm = Fmax / So,

(1)

n care Fmax este fora maxim de rupere iar So seciunea transversal iniial a epruvetei
de traciune. n cazul materialelor fragile, valorile limitelor de rupere i de curgere coincid.
n majoritatea materialelor ductile, deformaia nu este uniform. La anumite momente,
o poriune de material se deformeaz mai mult dect alta, n funcie de alunecarea atomilor
n planurile cristaline. Alunecarea ncepe n planul cu densitatea atomic maxim,
considerat a fi nclinat la 45o [1]. Zona n care ncepe alunecarea se numete zona de
gtuire.

Fig. 1. Maini pentru ncercare la traciune continua si bacurile de prindere a epruvetelor.

a)
b)
Fig. 2. Curba tensiune-deformaie pentru materiale ductile:
a) 1. limita de rupere; 2. limita de curgere; 3. limita de tensiune proporionala; 4. punct de
rupere; 5. deformaia remanenta proporionala pentru deformaie 0.2%);
b)1: valoarea reala a elasticitii; 2: limita de proporionalitate;
3: limita de elasticitate; 4: limita de plasticitate.

Studiul si Ingineria Materialelor

Ionelia Voiculescu, Ion Mihai VASILE

Deoarece seciunea activ se micoreaz n zona de gtuire, valoarea necesar a


forei pentru deformarea n continuare este din ce n ce mai mic i se instaleaz localizat
ruperea. Ca urmare, limita de rupere este valoarea tensiunii mecanice la care se iniiaz
gtuirea materialului. Valorile limitei de rupere sunt prezentate adesea n cataloagele de
produs deoarece sunt relativ uor de determinat, dar nu stau la baza calculelor de rezisten
n condiii de siguran. Acestea sunt importante pentru estimarea comportrii materialelor
n exploatare sau pentru estimarea unor caracteristici mai dificil de determinat.
2.1.2 Limita de curgere convenional, Rp,reprezint raportul dintre sarcina
corespunztoare unei alungiri neproporionale prescrise i aria seciunii transversale
iniiale a epruvetei, msurat n daN/mm2. La simbolul general se adaug un numr
care reprezint proporia de alungire la care s-a efectuat determinarea (de exemplu,
pentru o alungire neproporional de 0,2% simbolul este Rp0.2).
Limita de curgere este un criteriu de calcul utilizat prin raportarea la o valoare de
siguran. De aceea, proiectarea structurii se va realiza pornind de la o valoare inferioar
limitei de curgere, pentru ca structura s nu sufere deformaii plastice n exploatare, care
pot degenera n pierderea stabilitii i capacitii portante.
2.1.3 Limita de elasticitate tehnic, RE, reprezint tensiunea la care alungirea
specific remanent atinge o valoare prescris, nscris ca indice (n cazul oelurilor,
alungirea specific remanent se stabilete la valoarea de 0,01% i se noteaz RE 0,01).
La valori mai mici dect limita de elasticitate materialul prezint o comportare elastic
proporional, conform legii lui Hooke.
2.1.4. Modulul de elasticitate este o constant de material i poate avea valori diferite
pe direcia longitudinal sau transversal de secionare a epruvetei de ncercare.
La depirea limitei de elasticitate materialul ncepe s capete deformaii
remanente, plastice. Constantele elastice depind de temperatur i de tensiunea
mecanic aplicat. Pe msur ce temperatura crete, energia de atracie ntre
atomii reelei cristaline scade iar constantele au valori mai sczute.
Atunci cnd se determina tensiunea nominala de rupere, se mparte valoarea forei
nominale de rupere la seciunea iniiala a epruvetei in zona de rupere (fig. 3, curba A).
Estimarea variaiei reale a tensiunii de rupere implica cunoaterea valorii seciunii de rupere
in momentul ruperii (fig. 3, curba B). Acest lucru este dificil de realizat si presupune utilizarea
unor dispozitive speciale de urmrire a reducerii seciunii de rupere.

Studiul si Ingineria Materialelor

Ionelia Voiculescu, Ion Mihai VASILE

Deformatie

Tensiune

Fig. 3. Curba tensiune - deformaie pentru otel de construcii: 1. limita de rupere; 2. limita
de curgere; 3. punct de rupere; 4. zona de durificare sub tensiune; 5. zona de gtuire; A:
Tensiunea aparenta (F/So); B: Tensiunea reala (F/Si).

Studiul si Ingineria Materialelor

Ionelia Voiculescu, Ion Mihai VASILE

Tabelul 1. Clasificarea ncercrilor mecanice de rezisten

Fig.4. Curbe tensiune-deformaie: a, c) material cu plasticitate bun (se evideniaz punctul de curgere si zona de tranzitie),
b) material cu tenacitate si elasticitate buna (oteluri inoxidabile), d) materiale neomogene cu plasticitate mare.[6]

Unele oeluri cu puin carbon prezint puncte de curgere duble (fig. 4d). Acest fenomen
apare datorit interaciunii dintre atomii interstiiali i dislocaii care determin o blocare a
deplasrii acestora cu efectul majorrii pentru scurt timp a valorii limitei de curgere. Prin
aplicarea unei tensiuni mecanice mai mari, ncepe procesul de alunecare accelerat a
dislocaiilor.
Modulul de elasticitate longitudinal, E (modulul lui Young), exprimat n daN/mm2
descrie deformaia elastic aprut cnd epruveta este ntins sau comprimat uni-axial,
conform relaiei:
E = /
sau E = tg
(2)
unde tensiunea la ntindere,
deformaia la ntindere.
Modulul de elasticitate depinde de forele de atracie interatomica (fig. 5).

Atractie

Spatiul interatomic

Respingere

Fig. 5. Panta curbei forelor de interaciune atomic [1].


Dac panta curbei forelor de interaciune atomic este abrupt nseamn c forele
necesare pentru separarea atomilor sunt mari i materialul are o elasticitate mare. Valorile
cele mai ridicate ale modulului de elasticitate se ntlnesc la metalele cu punct de topire
ridicat (tab. 2).

Tabelul 2. Relaia ntre modulul de elasticitate i temperatura de topire a unor


metale[1]
Metalul

Temperatura de topire, oC

Modulul de elasticitate G,
MPa

Pb
Mg
Al
Ag

327
650
660
962

13790
44817,5
68950
76051,85

Au
Cu
Ni
Fe
Mo
W

1064
1085
1453
1538
2610
3410

77913,5
124799,5
206160,5
206850
299243
403357,5

Cu ct modulul de elasticitate al unui material este mai mare, cu att acesta i


pstreaz mai bine forma i dimensiunile n exploatare, probnd astfel rigiditate fa de
solicitrile exterioare. Pentru aplicaii care necesit limite de toleran dimensional reduse
se recomand alegerea unor materiale cu modul de elasticitate ct mai mare (fig. 6).

Otel
Aluminiu

Deformatie, %
Fig. 6. Comparaie ntre modul de comportare elastic pentru oel i aluminiu.

Modulul de elasticitate transversal (de rigiditate) G, exprimat n daN/mm 2 descrie


deformaia materialului la solicitarea de forfecare:
G = E/3(1 - 2 )

(3)

Relaia care se stabilete ntre deformaia elastic longitudinal i


transversal este exprimat cu ajutorul coeficientului Poisson:
= - transversal/ longitudinal

(4)

Pentru materiale ideale, = 0,5. n materialele reale, valoarea tipic a coeficientului


Poisson este 0,3, n condiiile respectrii legii conservrii volumelor la deformarea plastic.
2.1.5 Modulul de compresibilitate exprim raportul ntre presiunea aplicat i
modificarea de volum care apare in materialul deformat:

ntre modulele de elasticitate i compresibilitate pot fi stabilite urmtoarele corelaii:

2.1.6. Epruvete pentru ncercarea la traciune


Forma si dimensiunile epruvetelor pentru ncercarea de traciune trebuie sa
ndeplineasc urmtoarele condiii:
o Dimensiunile sa fie suficient de mari, astfel nct rezultatele sa nu fie
influenate de comportarea neomogena a materialului si sa permit prinderea
corespunztoare in bacurile mainii de ncercat;
o Sa existe o zona calibrata, cu dimensiuni precise si suprafee cat mai bine
prelucrate, omogena, situata in afara zonei de prindere.
In mod obinuit, epruvetele au seciune circulara (rotunde, fig.7) sau
dreptunghiulara (plate, fig. 8), cu raportul seciunii mai mic dect 4:1.

Fig. 7. Forma si dimensiunile epruvetei cilindrice pentru traciune [3].

Fig. 8. Forma si dimensiunile epruvetei plate pentru traciune [3].


Dimensiunile epruvetelor uzuale rotunde sunt prezentate in tabelul 3 iar cele ale epruvetelor
plate in tabelul 4.
Tabelul 3. Dimensiunile epruvetelor uzuale rotunde pentru traciune [3]
Poriunea calibrata
Diametru
do, mm
4
5
7
10
20

Aria
seciunii
So, mm2
12,5
19,6
38,5
78,5
314,2

Zona de prindere
Cilindrica
D
6
7
9
12
24

h
20
20
28
35
60

Conica
D
16
18
22
28
48

h
4
5
7
10
20

Filetata
D
M6
M7
M10
M16
M30

h
6
7
9
12
24

Epruvete
neprelucrate
Cilindrice
h
25
25
33
40
65

Lungime proporionala
Normala
Lo=5do
Lo
Lc
20
28
25
35
35
49
50
70
100
140

Lunga
Lo=10do
Lo
40
50
70
100
200

Lc
48
60
84
120
240

Tabelul 4. Dimensiunile epruvetelor uzuale plate pentru traciune [3]


Portiunea cilindrica
grosime
ao, mm

latime
bo, mm

Arie
sectiune
So, mm2

Zona de prindere
Epruvete prelucrate
Fara bolt

Lungimea proportionala
Epruvete
neprelucrate

Cu bolt

Normala
Lo=5,65So

Lunga
Lo=11,3So

6,6

19,6

B
14

h
20

B
21

h
26

d1
8

e
18

h
25

Lo
25

Lc
34

Lo
50

Lc
59

12,5

50

20

35

40

50

13

32

40

40

54

80

94

16

80

24

40

50

65

17

40

45

50

68

100

118

20

120

30

50

62

80

21

50

55

60

82

120

142

8
10

25
31

200
310

35
40

60
70

78
96

100
125

26
32

63
78

65
75

80
100

108
135

160
200

188
235

2.2. CARACTERISTICI DE PLASTICITATE


Plasticitatea unui material este o caracteristic foarte important att pentru calcule
inginereti cat si pentru estimarea comportrii tehnologice (in timpul proceselor de
prelucrare si semifabricare) sau in exploatare (comportarea sub sarcina, in medii de lucru
extreme, etc.) a structurii metalice. Deoarece, in timpul testului de traciune continua,
deformaia specific nu este constant pe lungimea epruvetei, in zonele cu planuri atomice
situate sub o inclinare prefereniala de aproximativ 45o in raport cu direcia de solicitare se
produce o deformare accelerata, care duce la modificarea locala a seciunii prin alungire si
striciune (gtuire).
Caracteristicile de ductilitate sau de plasticitate exprim gradul de deformare pe care
l poate suporta materialul in procesul de solicitare pn la rupere. Acestea pot fi cuantificate
prin caracteristicile de material adimensionale denumite alungirea la rupere si gtuirea la
rupere. Ductilitatea este important pentru proiectanii i executanii structurilor metalice, n
vederea aprecierii capacitii de preluare a tensiunilor interne (mai ales pentru structuri
sudate, deformate plastic la rece sau tratate termic) sau a sarcinilor din exploatare[2, 5].
Proiectanii prefer ca materialul s posede valori ale ductilitii mai mari, pentru ca, n
exploatare, componentele s sufere deformaii vizibile nainte de rupere. Totodat, o mai
mare ductilitate reprezint o garanie c materialul poate fi prelucrat prin deformare plastic
mai uor, iar proiectantul poate opta pentru soluii constructive mai complexe.
2.2.1 Alungirea la rupere
Aceasta caracteristica mecanica se determina, in general, pe epruvete de traciune care
au factorul dimensional n = 5 (STAS R 9805:74).
Alungirea la rupere, simbolizata A5 sau , este evaluata dup ruperea epruvetei si se poate
calcula utiliznd relaia:

n care Lcf reprezint lungimea final, la rupere, msurata ntre reperele stabilite pe zona
calibrat a epruvetei iar Lc0 lungimea iniial a zonei calibrate (fig. 7).

In cazul ncercrilor curente, lungimea iniiala Lc0 a epruvetei se mparte in trei pari
egale, alungirea la rupere putnd fi determinata doar daca epruveta se rupe in treimea
mijlocie. In cazul in care lungimea iniiala a epruvetei se divide in zece pari egale, alungirea
la rupere se poate determina independent de poziia seciunii de rupere in cadrul lungimii
iniiale. Lungimea dup rupere se obine aeznd poriunile rupte cu axele in prelungire,
fra spaiu intre feele rupturii si msurnd distana dintre reperele extreme.
2.2.2 Gtuirea la rupere
Gtuirea la rupere, simbolizata sau Z, se definete ca diferena dintre aria seciunii iniiale
si aria seciunii finale a epruvetei de traciune, raportata la aria seciunii iniiale:

n care Ao reprezint aria seciunii iniiale a epruvetei iar A aria seciunii finale de rupere.
Alungirea exprim proporia de alungire a epruvetelor la momentul ruperii iar gtuirea
exprim gradul de reducere a seciunii n zona de rupere. Aceste mrimi se determin
utiliznd epruvetele de traciune continu standardizate (fig. 9).

2.
f

Fig. 9. Epruvete cilindrice pentru testul de traciune: 1) nainte de rupere; 2) dup rupere.
Aria seciunii ultime se evalueaz in funcie de geometria epruvetei de traciune [3]. Dac
epruveta este rotund, diametrul seciunii de rupere se consider ca fiind media aritmetic
a dimensiunii transversale maxime si a celei minime. Dac epruveta este plat, ca seciune
ultim se consider un dreptunghi ale crui laturi sunt egale cu dimensiunile minime
msurate in seciunea rupturii (fig.10).

Fig. 10. Aspectul seciunii de rupere in cazul probelor plate [3].

Din analiza formei si aspectului epruvetelor de traciune se pot face aprecieri legate
de modul de rupere: ductil, fragil sau mixt (fig. 11). In cazul ruperii ductile, materialul sufer
o puternica deformare plastica, evideniata prin valori considerabile ale alungirii si gtuirii la
rupere (fig. 11c, fig. 11a). Materialele cu ductilitate medie (oteluri carbon) capt, la rupere,
att gtuire importanta cat si alungire proporional. In acest caz ruperea se propaga
dinspre centrul seciunii pe direciile tensiunilor tangeniale maxime, situate la unghiuri de
45o, aspectul suprafeei de rupere fiind caracteristic, denumit numit con-cup (fig. 11.b, fig.
12a).
Deformarea plastica a epruvetei se produce prin deplasrile de alunecare in reeaua
cristalina a metalului, fenomen confirmat de faptul ca pe suprafeele epruvetelor bine lefuite
supuse la traciune apar striuri de alunecare nclinate la aproximativ 45o. In cazul ruperii
fragile, microfisurile iniiate in suprafaa de rupere se propaga brusc, fr o deformare
global a materialului ci doar in cadrul unor microvolume localizate pe suprafeele de rupere
(care pot fi decelate doar prin difracie cu raze X) (fig. 12a, fig. 12b).
Ruperea fragila produce secionri intr-un plan aproximativ perpendicular fata de
planul de solicitare si are structur cristalin (ruperea se iniiaz pe limitele de grunte).
Factorii care determina obinerea de rezultate diferite prin ncercarea de traciune si care
produc modificri aparente ale valorilor caracteristicilor mecanice de rezistenta sunt:
dimensiunile epruvetelor, viteza de solicitare si caracteristicile mainii de ncercare[6,7].

Fig. 11. Moduri de rupere ale materialelor: a) fragil; b) mixt; c) ductil.

a
b
Fig. 12. Epruvete solicitate la testul de traciune continua.
a) Aliaj AlMgSi; b) fonta cu grafit nodular.
Materialele cu ductilitate foarte mare, precum aurul, plumbul etc.) capt gtuiri foarte
mari in momentul ruperii, seciunea putnd ajunge chiar filiforma. Totodat, in urma
deformrii plastice prin laminare pot fi obinute folii cu grosimi foarte reduse (fig. 13).

Fig. 13. Folii de aur obinute prin laminare.

Incercarea la tractiune a metalelor este incercarea la care sunt supuse


epruvetele si consta in aplicarea pe directia axei longitudinale a unei forte
progresive de intindere pana la rupere. Dependenta dintre tensiunile normale
si deformatiile specifice ce sunt efectul solicitarii axiale a epruvetei, reprezinta
curba caracteristica a materialului incercat la tractiune.
Pentru un otel moale curba caracteristica (fig.1.1) prezinta mai multe
puncte ce definesc cele mai importante caracteristici mecanice ale otelului.

Fig.1.1

a - reprezinta curba caracteristica conventionala unde:

(1.1)
b - reprezinta curba caracteristica reala unde:

(1.2)
In figura 1.1 s-au facut urmatoarele notatii:

aria sectiunii initiale a epruvetei;

= 314 mm

lungimea initiala intre cele doua sectiuni transversale ale epruvetei;


Air sectiunii epruvetei reale momentane;

limita de proportionalitate conventionala; reprezinta tensiunea


pentru care abaterea dintre modulul de elasticitate curent
elasticitate initial

si modulul de

este de 10% (fig.1.2).

Fig.1.2

Abaterea se calculeaza cu relatia:


proportionalitate se noteaza:

, si limita de

, limita de elasticitate tehnica, pentru o deformatie specifica


liniara remanenta prescrisa, uzual se considera

si se noteaza

"palier de curgere", in cazul otelurilor cu continut redus de carbon


deformatiile plastice sunt foarte mari si se produc la o forta exterioara
constanta sau descrescatoare.
limita de curgere aparenta, reprezinta tensiunea
corespunzatoare momentului in care cresterea fortei inceteaza, in timp ce
procesul de deformare a epruvetei continua.
La materialele care nu au limita de curgere aparenta stabilirea acesteia
se face conventional:
limita de curgere conventionala, pentru o alungire
neproportionala prescrisa de
0,2%;

limita de curgere remanenta, pentru o alungire remanenta


prescrisa de 0,2 %.
zona de ecruisare (de intarire), pe masura ce se accentueaza
gradul de deformare plastica in zona de curgere, metalul se ecruiseaza si forta
necesara deformarii epruvetei incepe sa creasca.
zona de curgere locala, la un moment dat, intr-o anumita zona
a epruvetei apare o subtiere (gatuire), care se accentueaza destul de rapid.
In continuare deformarea epruvetei se efectueaza numai in zona gatuirii, la
forte tot mai mici si in final se produce ruperea reprezentata prin punctul

rezistenta la rupere, reprezinta raportul dintre forta maxima


ce se realizeaza in punctul
si aria sectiunii transversale initiale a epruvetei:

= > Ao=

x400/4=314 mm unde

= 20 mm

Fmax= 314 x 400 MPa


EPRUVETE PENTRU INCERCAREA LA TRACTIUNE

Rezultatele incercarilor la tractiune trebuie sa fie comparabile, si din


acest motiv este necesar ca epruvetele sa respecte anumite conditii de forma,
dimensiuni si prelucrare.
In mod obisnuit, epruvetele au sectiunea circulara (epruvete rotunde)
sau dreptunghiulara (epruvete plate), cu raportul laturilor mai mic decat
.
Forma cea mai uzuala si principalele dimensiuni ale unei epruvete
pentru incercarea la tractiune sunt prezentate in figura 1.3, unde s-au facut
urmatoarele notatii:
lungimea totala a epruvetei,
lungimea calibrata a epruvetei (lungimea zonei de sectiune constanta
in limitele tolerantelor prescrise)

= 54 mm

lungimea initiala intre repere (marcata prin doua repere trasate in


interiorul zonei calibrate in vederea determinarii alungirii la rupere)
= 40 mm
diametrul initial al epruvetei = 20 mm

Fig.1.3

Lungimea initiala

si diametrul initial

se aleg

astfel incat

raportul
, numit factor dimensional sa aiba valoarea
sau
.
Corespunzator acestor valori epruveta se numeste proportionala normala sau
proportionala lunga. Impunerea factorului dimensional este necesara pentru
a se obtine alungiri la rupere comparabile, la epruvete cu diferite sectiuni
transversale.

MASINA DE INCERCAT
Partile componente principale ale masinii pentru incercari statice la
tractiune sunt urmatoarele:
- Batiul,
- dispozitivul de fixare a epruvetei,
- dispozitivul de producere a sarcinii,
- dispozitivul de masurare a sarcinii,
- dispozitivul de inregistrare a curbei caracteristice.
Asupra epruvetei se aplica o sarcina progresiva, lenta, fara socuri, in
general pana la rupere.
In figura 1.4 este prezentata masina universala ce realizeaza sarcina
maxima de 50 t obtinuta hidraulic si notatiile facute au urmatoarea
semnificatie:
I - masina de incercat cu dispozitivul de prindere a epruvetelor,
II - pompa de ulei reglabila cu dispozitivul de comanda,
III - indicatorul de forta si inregistratorul de diagrame,
1- cadru fix,
2- batiul masinii,
3 - cadrul mobil,
4 - masa mobila pentru incercarea la incovoiere si compresiune cat si
pentru fixarea partii superioare 5 de prindere a epruvetei,
6 - maner de actionare a partii superioare de prindere a epruvetei,
7 - partea superioara de prindere a epruvetei actionata mecanic,
8 - electromotor,
9 - comanda pentru deplasarea partii inferioare,

10 - partea inferioara de prindere a epruvetei,


11 - cilindru,
12 - piston,
13 - conducta de ulei sub presiune,
14 - conducta pentru recuperarea scaparilor de ulei,
15 - reglajul fin al pompei de ulei,
16 - reglajul grosier al pompei de ulei,
17 - conducta de actionare hidraulica a indicatorului de forta,
18 - bara articulata a carei deplasare este proportionala cu forta indicata
pe cadranul
19, 20 - inregistratorul diagramei de incercare la tractiune.

Fig.1.4

EXPRIMAREA REZULTATELOR INCERCARII


Incercarea la tractiune permite determinarea urmatoarelor caracteristici
mecanice uzuale: limita de curgere aparenta, rezistenta la rupere, alungirea
la rupere, gatuirea la rupere.
Limita de curgere aparenta se determina vizual: se urmareste
continuu deplasarea acului indicator de pe cadranul de masurare a fortei,
impreuna cu acul remorca. La un moment dat, desi lungirea epruvetei se
produce in continuare, acul indicator se opreste sau se intoarce la forte mai
mici; in aceasta situatie acul remorca indica valoarea fortei maxime
se considera in calculul limitei de curgere aparente:

, care

(1.4)
Rezistenta la rupere se determina pe baza sarcinii maxime
care se inregistreaza in timpul incercarii:

(1.5)
Alungirea la rupere pentru incercarea efectuata in laborator, cand
lungimea initiala a epruvetei se divizeaza in zece parti egale, se va calcula cu
relatia urmatoare:

(1.6)
unde

reprezinta lungimea dupa rupere (lungimea ultima).

Lungimea dupa rupere se determina prin cumularea masuratorilor


lungirilor partiale din zona de rupere, pe baza procedeului urmator:
- Pentru
relatie:

par, conform fig.1.5,

se calculeaza cu urmatoarea

(1.7)
unde:

reprezinta numarul total de intervale a lungimii initiale,


reprezinta numarul de intervale a lungimii

Lungimea
, care contine sectiunea de rupere, este delimitata de
reperul marginal
al zonei scurte a epruvetei rupte si reperul
ce marcheaza
primul interval intreg de pe zona lunga a epruvetei rupte.

Fig.1.5

Lungimea , care contine sectiunea de rupere, este delimitata de reperul


marginal al zonei scurte a epruvetei rupte si reperul ce marcheaza primul
interval intreg de pe zona lunga a epruvetei rupte.
- Pentru
relatie:

impar, conform fig.1.6,

(1.8)

se calculeaza cu urmatoarea

Fig.1.6

Gatuirea la rupere se apreciaza cu relatia urmatoare:

(1.9)
unde
este aria sectiunii ultime a epruvetei si reprezinta aria sectiunii
transversale a epruvetei in ruptura.
Diametrul sectiunii de rupere se considera ca fiind media aritmetica a
dimensiunii transversale maxime si a celei minime.
INCERCARI SPECIALE LA TRACTIUNE
Incercarea la tractiune a sarmelor si cablurilor
In cazul sarmelor nu se pot executa epruvete cu capete proeminente.
In ceea ce priveste prinderea epruvetei pe masina de incercat, nu s-au realizat
dispozitive care sa produca aceeasi solicitare atat in zona de prindere, cat si
in restul epruvetei.
Sistemul de prindere creeaza tensiuni locale de strivire si din aceasta
cauza ruperea se produce in zona de fixare si la o forta mai mica. Ca urmare,
se determina rezistente la rupere mai mici decat cea reala, dar nu este
influentata comportarea materialului in prima parte a incercarii, deci nu sunt
afectate limita de proportionalitate, limita de curgere si modulul de
elasticitate.

Incercarea la tractiune a sarmelor ( cu exceptia sarmelor pentru beton


precomprimat) se efectueaza conform STAS 6951-76, care se refera la sarme
cu sectiunea rotunda, patrata sau hexagonala cu dimensiunea nominala pana
la 10mm si la sarme cu sectiunea dreptunghiulara, trapezoidala, semicirculara
etc. cu grosimea pana la 3 mm si raportul laturilor sub 4.
Lungimea totala a epruvetei trebuie sa asigure, in afara partilor de
prindere pe masina, urmatoarele dimensiuni:
.
unde

este sectiunea initiala.


In cazul cand intereseaza numai sectiunea la rupere, se admite folosirea

unei epruvete scurte cu

Efectuarea incercarii si stabilirea rezultatelor se fac conform standardului


general STAS 200-75.
In cazul cablurilor, incercarea la tractiune are drept scop determinarea
sarcinii de rupere si a alungirii. Incercarea se efectueaza conform STAS 217274, pe cablul intreg (pe epruveta luata din cablu) sau separat pe fiecare sarma
activa componenta a cablului, dar in acest caz sarcina de rupere a cablului
este egala cu suma sarcinilor de rupere ale sarmelor componente.
Masina de incercat la tractiune trebuie sa aiba dispozitive speciale
pentru prinderea epruvetei.

Incercarea la tractiune a tablelor si benzilor subtiri


La incercarea tablelor si a benzilor metalice apar probleme de prindere
similare celor de la incercarea sarmelor. Pentru a realiza o epruveta cu capete
proeminente se poate proceda astfel: banda metalica se aseaza intre doua
sabloane de otel si se polizeaza pe contur ( sabloanele absorb caldura
degajata), apoi pe capete se sudeaza prin puncte niste placute executate din
aceiasi banda.
Pe o astfel de epruveta ruperea se produce in zona centrala si se obtine
valoarea corecta a rezistentei la rupere.

Pentru determinarea limitei de proportionalitate, a limitei de curgere si


a modulului de elasticitate nu sunt necesare epruvete cu capete proeminente,
ci se foloseste direct banda metalica.
Benzile inguste se pot incerca direct, fara a executa o portiune calibrata
de latime mica. Toate definitiile si simbolurile, precum si modul de
determinare a caracteristicilor mecanice sunt aceleasi ca in cazul incercarii
obisnuite la tractiune, cu o singura exceptie, nu se determina gatuirea la
rupere.

3. INCERCAREA LA COMPRESIUNE
Aceasta ncercare se aplica mai ales materialelor de construcie (beton, crmida,
ciment, lemn) dar si metalelor care au caracteristici mecanice diferite la compresiune fata
de ntindere.
Principala problema pe care o implica ncercarea la compresiune este cea a realizrii
unei stri de tensiuni omogene in epruveta (fig.14). Daca epruveta are forma cilindrica,
starea de tensiune monoaxiala este modificata datorita frecrilor dintre suprafeele de
contact ale epruvetei si suprafeele de apsare [3].

Fig. 14. Modul de deformare al unei probe cilindrice [3].


In timpul ncercrii, suprafaa A-A rmne, practic, in contact cu placa de apsare, iar
punctele B ale epruvetei nesolicitate ajung, prin deformarea materialului, in contact cu placa
de apsare (punctele B), in timp ce punctele C se deplaseaz mult pe direcia radiala,
nefiind blocate de forele de frecare cu suprafee de contact.
Ca urmare, dup deformare, configuraia geometrica a piesei se modifica, tinznd spre
un aspect de butoiere, datorita strii de tensiuni neomogene. In cazul materialelor tenace,
in timpul testului de compresiune nu se produce ruperea materialului, ci doar deformarea
plastica continua, pe msura creterii sarcinii.
Pentru limitarea efectelor adiacente testului de compresiune se recomanda utilizarea
unor dimensiuni corelate ale probelor (tab. 5) si asigurarea unor condiii de fixare a epruvetei
pe platourile plane ale mainii de ncercare (fig. 15).
Pentru ca epruveta sa isi pstreze forma in timpul ncercrii se recomanda ca aceasta
sa fie ca in fig. 16, cu lungimea l = (11,5)D (pentru evitarea curbrii) si d = 0,3D. Unghiul
al conurilor de apsare se alege egal cu unghiul de frecare dintre cele doua suprafee
(daca f este coeficientul de frecare, atunci tg = f).

Tabelul. 5. Dimensiuni ale epruvetelor cilindrice pentru ncercarea la compresiune a


metalelor, mm [3]
Tip
epruveta
Scurta

Factor
Diametru epruveta
dimensional Nominal, do
Abateri
limita
1
25
0,20
30

Mijlocie

Lunga

5
10

Lungime epruveta
Nominal
25
30

10
20
25
30
20
30

30
60
75
90
100
150

30

300

Abateri
limita
0,20

Lungime intre
repere, Lo
20
25

0,30

25
50
65
80

0,50

90
140
280

Fig. 15. Modul de fixare a epruvetei.

Fig. 16. Geometria epruvetei pentru compresiune.

Modul de lucru pentru efectuare incercarii de tractiune


se pornete maina i se regleaz parametrii ncercrii; viteza de cretere a solicitrii
se alege, de exmplu la valoarea de 2mm/min;
se msoar valorile iniiale ale diametrului i lungimii epruvetei;
se completeaz cu aceste valori tabelul afiat pe monitor;
se instaleaz epruveta ntre bacurile de prindere ale mainii i se pornete
ncrcarea;
se urmrete modul n care proba se deformeaz pe parcursul solicitrii, iar pe
monitor se observ trasarea curbei caracteristice a epruvetei;
dup producerea ruperii probei se nregistreaz curba n computerul mainii, apoi se
scot bucile de epruvet din main i se msoar dimensiunile finale - diametrul du din
seciunea de rupere i distana Lu dintre reperele extreme de pe epruvet, atunci cnd
bucile rupte sunt aezate cap la cap pentru reconstituirea probei.

Anexa Proiectarea piesei in Catia

BIBLIOGRAFIE
1. Donald R.Askeland The science and engineering of materials, Wadsworth, 1984,
USA.
2. Yu M. Lakhtin Engineering physical metallurgy and heat tretment, MIR, 1979,
URSS.
3. C.Atanasiu si col ncercarea materialelor ncercri distructive ale metalelor, ET
1982, Bucureti, Romania.
4. D.A.Porter, K.E.Easterling Phase Transformations in metals and alloys,
International student edition, 1981, Oxford, U.K.
5. Ionelia Voiculescu, Corneliu Rontescu, Ileana Liliana Dondea, Metalografia
mbinrilor Sudate, Editura SUDURA, Timisoara, 2010, ISBN 978-973-8359-58-1.
6. N. Geru si col. Materiale metalice. Structura, Proprietati, utilizri, Editura tehnic,
Bucureti, 1985
7. Constantin Gheorghe, Mihai Stefanescu ndreptar de metale. Obinere,
Proprietati, utilizari, Editura Tehnica Bucureti, 1997.