Sunteți pe pagina 1din 12

Semestrul II, 2014-2015, D.Teh.lab.

ANALIZA STRUCTURAL, CONSTRUCTIV I


FUNCIONAL A DISPOZITIVELOR DE PRINDERE
Noiuni introductive privind analiza dispozitivelor
Dispozitivele de prindere sau orientare-fixare a pieselor supuse prelucrarii in vederea
executarii unor operatii tehnologice sunt alcatuite din elemente, subansambluri si mecanisme
caracteristice, diferentiate functional. Ele contin, partial sau in totalitate, urmatoarele grupe
structurale:

Elemente si subansambluri pentru orientare (reazeme principale) si pentru


asigurarea inchiderii unor solicitari sau limitarea zonei de actiune a sculelor
(reazeme auxiliare);
Elemente si subansambluri pentru rigidizare-stabilizare (reazeme suplimentare);
Elemente si mecanisme pentru aplicarea fortelor de orientare (prefixare) si de
fixare (strangere), alcatuind subsisteme de transfer si de executie ale sistemului de
fixare:
Mecanisme de orientare-fixare (centrare-fixare, autocentrare), care realizeaza
ambele faze ale prinderii piesei;
Elemente de pozitionare (reglare) si conducere (ghidare) a sculelor;
Elemente si mecanisme auxiliare: de divizare (rotire-deplasare, indexare), de
blocare, de extragere a pieselor prelucrate, de echilibrare, de antrenare, de
protectie, de asamblare;
Elemente si mecanisme ale subansamblului de actionare;
Elemente si subansambluri de legatura interna (corpuri) care reunesc celelalte grupe
structurale, asigura inchiderea solicitarilor de prelucrare precum si orientarea
dispozitivului in sistemul operational-tehnologic;
Elemente de legatura externa, pentru pozitionarea si fixarea dispozitivului pe
masina-unealta;
Elemente pentru manipularea, ridicarea si transportul pieselor;
Elemente si mecanisme pentru automatizare;
Elemente si mecanisme cu functii secundare diverse (racirea sculelor, indepartarea
aschiilor, ungere, etc.)

In functie de tipul si particularitatile dispozitivului, structura se diferentiaza in mod


specific, pe variante de restranse. De exemplu, reazemele suplimentare nu sunt folosite decat
la anumite dispozitive destinate prinderii unor piese care tind sa se deformeze elastic peste
limitele admise sau a caror stabilitate nu este asigurata inainte de fixare. De asemenea,
dispozitivele de strunjit nu cuprind elementele pentru ghidarea, reglarea si controlul pozitiei
sculelor, insa pot include elemente de echilibrare si de prodectie.
Pentru identificarea elementelor si mecanismelor care alcatuiesc grupele structurale ale
unui dispozitiv realizat fizic sau prezentat intr-un desen de ansamblu si pentru stabilirea
modului de functionare a acestuia, se utilizeaza criterii logice.
In cazul desenului de ansamblu, denumirea dispozitivului arata tipul operatiei pentru care
este destinat (strujire, frezare, burghiere, brosare, etc.). Astfel se pot deduce urmatoarele:
tipul sculelor utilizate la prelucare, tipul masinilor-unelte, elementele de ghidare si reglare a
sculelor.
1
vladac-uvab.webnode.ro

Semestrul II, 2014-2015, D.Teh.lab.3

In anumite situatii, denumirea dispozitivului nu este in concordanta cu denumirea masiniiunelte pe care se realizeaza operatia. De exemplu, la prelucrarea unei suprafete cilindrice
interioare cu cutit rotativ pe o masina de gaurit cu coloana, se utilizeaza denumirea
dispozitiv de strunjit si nu dispozitiv de gaurit. In acest caz, coreland denumirea cu
modul de reprezentare (axa suprafetei de prelucrat in pozitie verticala), cu forma corpului
care are o placa de baza caracteristica prinderii pe o masina de gaurit sau cu eventuala
existenta a unui lagar de ghidare pentru scula, se poate deduce faptul ca, prelucrarea nu se
executa pe strung ci pe o masina de gaurit.
Existenta unui desen tehnologic de operatie cu schema de orientare si de fixare (uneori
chiar pe desenul de ansamblu), usureaza considerabil intelegerea constructiei si functionarii
dispozitivului. Prin simbolurile specifice, schema de orientare indica suprafetele piesei care
determina bazele de orientare si tipul elementelor dispozitivului ce le materializeaza, precum
si numarul gradelor de libertate preluate de fiecare baza.
Elementele de orientare ale dispozitivelor (reazemele principale si auxiliare) se pot
identifica astfel imediat, fiind cele care vin in contact cu piesa pe aceste suprafete. Analog, se
identifica elementele de fixare cu ajutorul schemei care indica, prin simboluri specifice
(sageti), numarul, directia, sensul si locul de aplicare al fortelor de prefixare si de fixare.
Elementele pentru reglarea, ghidarea si controlul pozitiei sculelor se gasesc in apropierea
suprafetelor de prelucrat si pot furniza imediat indicii asupra desfasurarii prelucrarii. De
exemplu, daca un dispozitiv este prevazut cu doua bucse de ghidare detasabile avand
diametrele suprafetelor active (interioare) apropiate, se poate deduce ca, in locul respectiv de
executa mai intai o gaurire, apoi (dupa schimbarea bucsei si a sculei) o largire sau o alezare.
Pe baza particularitatilor constructive si functionale ale tuturor elementelor si
mecanismelor copmonente, deduse in cadrul analizei constructive, se poate stabili modul de
desfasurare a operatiei, cuprinzand introducerea si orientarea piesei, fixarea, prelucrarea
propriu-zisa, defixarea (slabirea) si extragerea acesteia. Totodata, se poate stabili nivelul
asigurarii preciziei de orientare a piesei in dispozitiv.
Studiul orientrii i fixrii pieselor n dispozitive
Prinderea sau insalarea pieselor supuse prelucrarii in cadrul unor operatii tehnologice cum
sunt cele de prelucrare pe masinile-unelte, presupun orientarea lor intr-un sistem de referinta
tridimensional si mentinerea orientarii prin fixare, pe toata durata necesara.
In cadul unor sisteme operational-tehnologice reglate, prin orientare se asigura pieselor
lotului procesat o anumita pozitie, strict determinata fata de traiectoriile elementelor active
ale sculelor, astfel incat suprafetele prelucrate sa coincida cu acestea, in conformitate cu
cerintele tehnice impuse.
La orientare, fiecarei piese ii sunt preluate gradele de libertare conditionate
corespunzatoare conditiilor determinante care definesc pozitia suprafetelor de prelucrat in
sistemul de referinta si cele neconditionate, corespunzatoare cerintelor privind limitarea
zonei de actiune a sculelor sau inchiderea unor solicitari (de fixare, prelucrare, masice).
Orientarea se realizeaza cu ajutorul reazemelor principale sau a mecanismelor de
orientare-fixare, prin aducerea in contact cu suprafetele lor active a elementelor geometrice
2
vladac-uvab.webnode.ro

Semestrul II, 2014-2015, D.Teh.lab.3

care determina bazele de orientare ale piesei, numite generic suprafete de orientare. Atunci
cand este necesar, pentru acestea se aplica forte de prefixare (de tip reglare, autoreglare,
mobilitate, autocentrare, stabilizare).
Fixarea propriu-zisa si eventuala fixare suplimentara pentru rigidizare se realizeaza prin
aplicarea unor forte adecvate ca numar, loc, directie, sens, succesiune si marime, cu ajutorul
mecanismelor de fixare sau de orientare-fixare.
La orientarea pieselor in dispozitivelor apartinand unor sisteme tehnologice reglate este
posibila aparitia unor erori specifice, cauzate de necoincidenta bazelor de orientare
materializate prin reazemele principale, cu extremele dependente ale conditiilor determinante
(baze de cotare-masurare). Erorile de orientare au drept cauze principale, urmatoarele:

Folosirea bazelor de orientare secundare (diferite de extremele dependente ale


conditiilor determinante sau bazele de cotare);
Existenta unor abateri dimensionale si geometrice ale suprafetelor de orientare
(precizia limitata a dimensiunilor, formei si pozitiei suprafetelor);
Prezenta unor jocuri intre suprafetele de orientare ale piesei si suprafetele active ale
reazemelor dispozitivului sau intre elementele lor definitorii.

In general bazele de orientare pot fi determinate cu diferite suprafete ale piesei iar
materializarea fiecarei baze in dispozitiv poate fi facuta utilizand mai multe solutii de
rezemare. Prin combinarea lor rezulta un numar (uneori considerabil) de scheme de
orientare tehnic posibile (SO-TP). Dintre toate acestea, sunt selectate in procesul de
proiectare schemele de orientare tehnic acceptabile (SO-TA), iar dintre acestea se
determina schema de orientare optima (SO-O). Metaodologia generala de elaborare a
schemelor de orientare este redata sintetic in fig.1.
Prin fixarea prealabila si propriu-zisa, asupra piesei introduse in dispozitiv se aplica un
sistem de forte care contribuie la realizarea schemei de orientare si o conserva in timpul
prelucrarii. Este necesar ca acest sistem de fixare sa mentina un contact ferm al piesei cu
reazemele si cu elementele de fixare, sa nu introduca deformatii peste limitele admise si sa se
asigure o rigiditate suficienta a ansamblului piesa-dispozitiv pentru a impiedica aparitia
vibratiilor sub actiunea solicitarilor dinamice de prelucrare.
Pentru orice piesa cu mai multe suprafete de fixare utilizabile se elaboreaza un numar (in
mor obisnuit redus) de scheme de fixare tehnic posibile (SF-TP), cuprinzand o forta sau
combinatii de forte avand caracter constant sau variabil, diferite ca loc de aplicare, directie
sens, succesiune. Stabilirea conditiilor de aplicare a fortelor de strangere se face pe baza mai
multor principii de fixare.
Este important ca prin alegerea directiilor de aplicare a fortelor sau a rezultantelor
acestora in functie de baza de orientare materializata care asigura stabilitatea piesei, prin
preluarea celor mai multe grade de libertate sa se asigure in mod clar urmatoarele conditii:

Perpendicularitatea pe suprafetele bazelor plane;


Existenta in planul de simetrie al bazelor materializate prin reazemele prismatice,
ghidaje, etc.;
Coincidenta cu axa geometrica (de simetrie) in cazul bazelor materializate prin
reazemele cilindrice, conice, sferice, filetate, canelate, etc..
3

vladac-uvab.webnode.ro

Semestrul II, 2014-2015, D.Teh.lab.3

Fig.1 Stabilirea si selectarea schemelor de orientare

Sensul fortelor pe directiile stabilite este obligatoriu catre reazeme (prin piesa). Aceste
forte, cat mai reduse ca numar, trebuie aplicate in pozitii care sa permita o incarcare cat mai
uniforma a reazemelor si sa nu deformeze sistemul de orientare sau piesa.
4
vladac-uvab.webnode.ro

Semestrul II, 2014-2015, D.Teh.lab.3

Ca si in cazul orientarii, activitatea de elaborare a schemelor de fixare este algoritmica.


Metodologia necesara pentru parcurgerea uneia dintre caile uzuale din proiectarea
dispozitivelor tehnologice de prindere, atunci cand se urmareste fixarea piesei orientata
exclusiv dupa schemat optima, stabilita separat, este prezentata in fig.2. Exista, insa,
posibilitatea de a urma si alte doua cai pentru elaborarea schemelor de fixare:

Se incepe de la SO-TA, se stabilesc variantele de fixare pentru fiecare dintre acestea


si apoi se obtine SO-O impreuna cu varianta de fixare corespunzatoare;
Se incepe chiar de la desenul de operatie extins, unde se elaboreaza toate SOF-TP,
tinand seama de complementaritatea aspectelor orientarii si fixarii.

Fig.2 Stabilirea si selectarea schemelor de fixare a pieselor optim orientate

5
vladac-uvab.webnode.ro

Semestrul II, 2014-2015, D.Teh.lab.3

Selectarea schemelor tehnic posibile (S-TP) si depistarea schemei de fixare optime (SF-O)
sau de orientare-fixare optima (SOF-O) se realizeaza utilizand succesiv, filtrul criteriilor
tehnice si daca este necesar, filtrul criteriilor economice.
Filtrul tehnic poate cuprinde criterii aplicabile cumulativ, dintre care criteriul solicitarilor
de contact si cel al preciziei sunt utilizate uzual.
Filtrul economic sau al utilitatilor cuprinde cel putin sapte criterii asemanatoare partial cu
cele de selectare a schemelor de orientare:

costul sistemului de fixare sau orientare-fixare;


consumul energetic;
costul utilizarii sistemului;
productivitatea;
siguranta functionala;
facilitatile in conservarea orientarii;
flexibilitatea (adaptibilitatea sistemului la schimbarile de produs)

Analiza unui dispozitiv oarecare


Dispozitivul prezentat in fig.3 este destinat orientarii si fixarii (instalarii) piesei din fig.4
in vederea prelucrarii prin strunjire a suprafetelor S1 si S4 respectand urmatoarele conditii
care le determina pozitia in sistemul de referinta XOYZ:

C1 este distanta 50-0.2 de la S1 la axa D6


C2 este distanta 280.1 de la axa D2 la S5
C3 este conditia de simetrie D2 D6 U D7
C4 este conditia de paralelism D2 S5

Conditiile C1 si C2 rezulta explicit de pe desen, iar C3 si C4 sunt conditii implicite. Din


fig.4 se observa ca, piesa este orientata cu ajutorul suprafetei plane frontale S 5 si a
suprafetelor cilindrice interioare S6, S7, care determina urmatoarele baze:

De asezare [1], ce asigura preluarea a tre grade de libertate:


- translatia OZ, corespunzatoare conditiei C2 ;
- rotatia OX, corespunzatoare conditiei C4 ;
- rotatia OY (neconditionata), corespunzatoare necesitatii inchiderii momentului
de prelucrare si fortei de fixare.

De centrare [2], care asigura preluarea translatiilor:


- OY, corespunzatoare conditiei C1 ;
- OX, corespunzatoare conditiei de simetrie C3.

De sprijin rotational [3], care asigura preluarea rotatiei OZ, corespunzatoare conditiei
de simetrie unghiulara C3.

Urmarind fig.3 elementele care vin in contact cu aceste suprafete se observa ca boltul
cilindtric scurt cu guler 5 materializeaza bazele [1] si [2], iar boltul cilindric scurt tesit
(frezat) 3 asamblat cu strangere in gulerul boltului 5, materializeaza baza [3].
6
vladac-uvab.webnode.ro

Semestrul II, 2014-2015, D.Teh.lab.3

Fig.3 Dispozitiv de orientare-fixare pentru strunjire

Fig.4 Desenul extins de operatii

Asadar, elementele de orientare ale dispozitivului (reazemele) sunt bolturile 5 si 3. In mod


analog, urmarind schema din fig.4 (sageata S) se identifica elementele mecanismului de
fixare actionat (in acest caz) manual, si anume: saiba detasabila 6, piulita inalta cu guler 7
si prezonul 8 (insurubat pana la blocare in boltul 5).
In desenul de ansamblu se observa cu usurinta corpul 2, care se centreaza pe umarul
cilindric al flansei 1 si se fixeaza pe aceasta cu suruburile 9. Prin flansa 1, dispozitivul se
centreaza si se fixeaza pe capatul arborelui principal A al strungului. In scopul
autodesurubarii sau slabirii dispozitivului de pe arborela A, se utilizeaza clemele 11 stranse
cu suruburile 12. Boltul 5 are pozitia unghiulara asigurata cu ajutorul stiftului 4. Asadar,
elementele de legatura externa sunt 1 si 11, iar elementele de asamblare 4, 9, 12.
Pentru achilibrarea ansamblului dispozitiv-piesa si descarcarea arborelui principal de
efectul fortelor centrifuge, pe corpul 2 este fixata contragreutatea 10 avand masa si pozitia
radiala stabilite prin calcul.
Functionarea dispozitivului se deduce pe baza analizei anterioare: pentru scoaterea piesei
prelucrate se slabeste piulita 7 si se indeparteaza saiba 6. La instalarea unei piese noi in
vederea prelucrarii se aduc in contact suprafetele S5, S6 si S7 ale piesei cu bolturile 5 si 3,
urmarindu-se pozitionarea unghiulara corecta, apoi se reintroduce saiba 6 si se strange piulita
7.
Daca se considera scululu reglate la cote, de exemplu cutitul de strunjit frontal reglat la
cota Cr, se observa ca dimensiunile liniare si unghiulare corespunzatoare conditiile C 1 ... C4
se obtin automat la prelucrarea prin simpla instalare a piesei in dispozitiv. Conditiile

7
vladac-uvab.webnode.ro

Semestrul II, 2014-2015, D.Teh.lab.3

determinante C2, C3 si C4 se regasesc si in cotele functionale ale dispozitivului, inscrise pe


desenul de asamblu din fig.3.
Stabilirea schemelor de orientare tehnic posibile (SO-TP)

Desenul extins de operatie

Se impune stabilirea SO-TP pentru prelucrarea in serie a unei gauri radiale la piesa din
fig.5 in cadrul procesului de proiectare a unui dispozitiv special, utilizabil pe o masina de
gaurit cu coloana.

Fig.5 Desenul extins de operatie

Evidentierea conditiilor determinante, echivalente si dimensionale

La prelucrarea suprafetei S1 definita prin axa D1, trebuie respectate urmatoarele conditii:
-

C1 cota 6 (diametrul gaurii);


C2 pozitia nominala fata de axa D3 cu toleranta 0.1;
8

vladac-uvab.webnode.ro

Semestrul II, 2014-2015, D.Teh.lab.3

C3 perpendicularitatea pe axa piesei D3;


C4 paralelismul fata de S8 cu toleranta 0.15 (conform SR ISO 2768-1);
C5 parelismul fata de S6;
C6 cota 120.2 (distanta fata de S8);
C7 simetria cu toleranta 0.1 (conform SR ISO 2768-1);
C8 perpendicularitatea pe axa D2.

Selectarea conditiilor

Geometrizarea conditiilor determinante. Selectarea si explicitarea extremelor


dependente

Ordonarea extremelor dependente

Se observa ca bazele de orientare care pot fi determinate cu extremele dependente asigura


preluarea tuturor gradelor de libertate. Translatia si rotatia OZ trebuie preluate neconditionat
pentru limitarea zonei de actiune a scului pe directie verticala si inchiderea solicitarilor de
prelucrare Fp si Mp.

Simbolizarea materializarii extremelor dependente

9
vladac-uvab.webnode.ro

Semestrul II, 2014-2015, D.Teh.lab.3

Combinarea simbolurilor si stabilirea SO-TP

Pentru exemplificarea materializarii SO-TP si a SF-TP utilizabile la proiectarea


dispozitivului special, in fig.6 sunt prezentate trei dintre variantele dispozitivului de gaurit
corespunzatoare schemelor I, IV si V. Prefixarea si fixarea propriu-zisa sunt asigurate in toate
variantele pe aceeasi directie si in acelasi loc, cu elemente filetate.

Fig.6Variante constructive pentru dispozitivul de gaurit

Aplicatie practic

Standul utilizat

Standul este destinat studierii practice a SO-TP si SF-TP pentru o piesa avand doua
alezaje cu axe paralele (tip biela), la care se prelucreaza un canal transversal. Se compune
10
vladac-uvab.webnode.ro

Semestrul II, 2014-2015, D.Teh.lab.3

dintr-o placa de baza cu o retea de canale T10 avand pasul de 65mm. Piesa-model si 12
subansambluri modulare de orientare si de rezemare suplimentara:
-

Bolt cilindric scurt, tesit (frezat);


Bolt conic scurt autoreglabil, cu suprafata activa continua;
Bolt conic scurt autoreglabil, cu suprafata discontinua;
Bucsa conica scurta autoreglabila;
Dorn cilindric autocentrant cu bucsa extensibila;
Ghidaj pentru sprijin translational si rotational;
Placa de reazem cu cep de sprijin rotational;
Mecanism de centrare-fixare cu falti plane;
Mecanism de centrare-fixare cu prisme inguste (o prisma fixa si una mobila);
Reazem suplimentar cu autopozitionare la orientarea piesei.

Modul de lucru

Supa identificarea si analizarea constructiv functionala a elementelor standului, se va


executa desenul de operatie extins pentru piesa model. Apoi, parcurgandu-se etapele si fazele
din metodologia generala prezentata, se va stabili si se va realiza practic SO-TP si SF-TP
pentru operatia de frezare in serie a canalului transversal.
Se vor prezenta: desenul de operatie extins, rezultatele fiecarei etape, SO-TP si SF-TP
stabilite pentru piesa model.
Anexa 1

Dispozitiv de orientare-fixare pentru strunjire


11
vladac-uvab.webnode.ro

Semestrul II, 2014-2015, D.Teh.lab.3

Anexa 2

Dispozitiv de orientare-fixare pentru gaurire-tarodare

12
vladac-uvab.webnode.ro