Sistemul nervos

Are rolul de a receptiona, transmite si integra informatiile din

mediul extern si intern, pe baza carora elibereaza raspunsuri
adecvate, motorii si secretorii. Prin functia reflexa, care sta la
baza activitatii sale, sistemul nervos contribuie la realizarea
unitatii functionale ale organismului si a echilibrului dinamic
dintre organism si mediul inconjurator.
Sistemul nervos reprezinta totalitatea organelor formate din tesut
nervos. Tesutul nervos este constituit din celule nervoase sau
neuronii si celule cu rol de sustinere si hranire a neuronilor.
Organele sistemului nervos central (SNC) nevraxul sunt:
maduva spinarii, trunchiul cerebral, cerebelul, diencefalul si
emisferele cerebrale.
Maduva spinarii este adapostita in canalul vertebral si se intinde
de la gaura occipitala C 1 pana la nivelul vertebrei L 2, de unde
se continua cu o formatiune foarte subtire filum terminale
pana la vertebra a doua coccigiana.
Activitatea sistemului nervos se realizeaza prin actul reflex. Actul
reflex este procesul fiziologic de raspuns la un stimul care
actioneaza asupra unui camp receptor si care are ca substrat
anatomic arcul reflex, constituit din: calea aferenta, un centru si
calea eferenta. Un exemplu de act reflex este: reflexul de flexie.
Acesta consta in indoirea unui membru dupa aplicarea unui stimul
nociv (intepatura, obiect fierbinte, curent electric etc.) pe piele,
tesut subcutanat sau muschi. Aceste reflexe de aparare, care
indeparteaza zona stimulata de agentul nociv, au un arc reflex
constituit din cel putin trei neuroni si, de aceea, timpul lor de
latenta este mai lung. Daca intensitatea stimulului este puternica,
raspunsul motor este mai complex, flexia membrului stimulat
insotindu-se de extensia membrului de partea opusa. In cazul
unor stimuli extrem de nocivi, se produce o activitatea motorie
din partea tuturor celor patru membre, prin iradierea excitatiei.

Trunchiul cerebral continua maduva spinarii si este format din

bulb, punte si mezencefal (peduncul cerebrali, coliculi
cvadrigemeni).
Functia de conducere a trunchiului cerebral se realizeaza prin
substanta alba, alcatuita din fibre specifice ascendente,
continuarea celor medulare, carora li se adauga fibre de la nucleii
senzitivi bulbo-mezencefalici, precum si din fibre descendente
provenite din centrii nervosi superiori sau cu origine in trunchiul
cerebral.
Cerebelul este situat in etajul inferior al cutiei craniene, inapoia
trunchiului cerebral si este alcatuit din doua parti laterale
emisferele cerebeloase conectate printr-o parte mediana
denumita vermis, unita cu o formatiune alungita, constituind
lobul floculonodular (arhicerebel).
Extirparile partiale au aratat ca diversele portiuni ale cerebelului
au functii diferite, cu atat mai complexe cu cat sunt mai nou
aparute filogenetic. Arhicerebelul are legaturi stranse cu aparatul
vestibular si contribuie la reglarea echilibrului (extirparea sa
determina pierderea echilibrului). Paleocerebelul este legat in
special de sensibilitatea proprioceptiva, are un rol important in
reglarea tonusului muscular, extirparea sa provocand exagerarea
reflexelor osteotendinoase, tulburari in mers.
Neocerebelul participa la reglarea miscarilor fine, extirparea sa
fiind urmata de pierderea preciziei miscarilor fine, tulburari de
mers.
Extirparea totala a cerebelului, compatibila cu supravietuirea,
provoaca in primele zile tulburari grave motorii. Ulterior, se
instaleaza astazia ( imposibilitatea de a sta in picioare daca nu
exista o baza de sustinere larga), astenia (oboseala musculara
rapida)
si atonia (diminuarea
tonusului
muscular).
Dupa
aproximativ o luna tulburarile mentionate dispar progresiv, fiind
compensate prin activitatea scoartei cerebrale. Aceasta evolutie
dovedeste ca principalele functii ale cerebelului pot fi preluate de
scoarta cerebrala.

Diencefalul sau creierul intermediar, situat in prelungirea

trunchiului cerebral si sub emisferele cerebrale, este alcatuit din
mai multe mase de substanta nervoasa: talamus, metatalamus,
epitalamus si hipotalamus.
Dintre acestea, functiile hipotalamusului sunt extrem de
complexe. Hipotalamusul este un centru important pentru unele
reflexe complexe comportamentale si emotionale aparute ca
raspuns la stimuli neobisnuiti si este un punct nodal,
intervenind in reglarea functiilor vegetative ale organelor. De
asemenea, in hipotalamus se realizeaza integrarea unor reactii
mai complexe de adaptare a organismului la anumite conditii de
mediu intervenind in termoreglare, aportul de alimente si lichide,
diureza, functiile sexuale, somnul si anumite stari emotionale
(frica si furia). Prin legatura dintre hipotalamus si glanda hipofiza
se realizeaza controlul sistemului nervos asupra activitatii multor
glande endocrine. Controland activitatea sistemului endocrin,
hipotalamusul intervine in reglarea circulatiei, respiratiei,
metabolismului energetic, echilibrului hidro-electrolitic etc. La
randul sau, hipotalamusul este controlat de catre scoarta
emisferelor cerebrale.
Emisferele cerebrale reprezinta partea cea mai voluminoasa a
sistemului nervos central. Fiecare emisfera cerebrala are trei fete
care sunt brazdate de numeroase santuri, unele mai adanci iar
altele superficiale. Structural, emisferele cerebrale sunt alcatuite
din substanta cenusie dispusa in suprafata formand scoarta
cerebrala si substanta alba la interior, alcatuita din fibre de
asociatie, comisurale si de protectie.
Scoarta cerebrala este segmentul cel mai dezvoltat al SNC la om.
La nivel cortical ajung toate informatiile si de aici pornesc
comenzile pentru activitatea motorie. Scoarta cerebrala
reprezinta segmentul superior de integrare al organismului ca un
tot unitar in echilibrul dinamic cu mediul inconjurator.
Scoarta cerebrala prezinta paleocortexul si neocortexul.
Paleocortexul intervine si in reglarea aportului alimentar prin
controlul centrilor hipotalamici ai foamei si satietatii, reglarea

activitatii sexuale, mentinerea atentiei, coordonarea functiilor

emotionale si a comportarii instinctuale (frica, furie).
Prin extirpari si stimulari ale diferitelor zone corticale s-a precizat
localizarea corticala a unor functii (motorie, senzitiva, vizuala etc.)
dar functiile superioare ale sistemului nervos si in special
procesele psihice complexe sunt inca putin cunoscute.
Viata psihica umana este considerata a fi rezultatul a 3
compartimente, strans legate intre ele: compartimentul de
cunoastere (gandirea, atentia, orientarea, invatarea, memoria
etc.) cu ajutorul careia omul cunoaste realitatea si patrunde in
descifrarea legilor ei, compartimentul afectiv, constituit din
trairile, emotiile, sentimentele si pasiunile pe care omul le
incearca in viata si compartimentul volitional, constand din
totalitatea hotararilor, deciziilor si in perseverenta indeplinirii lor.
La baza activitatii corticale stau reflexele conditionale, datorita
carora organismul se adapteaza permanent si adecvat la
conditiile in continua schimbare ale mediului extern si intern.
Somnul este starea fiziologica periodica, reversibila, caracterizata
prin inactivitatea somatica si abolirea temporara a constientei,
care poate fi insa restabilita rapid si complet prin stimuli adecvati.
Somnul, cu durata variabila pentru un anumit subiect (la adult in
medie 7 8 ore), alterneaza cu starea de veghe,
constituind ritmul nictemeral. In timpul somnului, in afara abolirii
starii de constienta, se produc o serie de modificari functionale:
scade frecventa respiratiilor si ventilatia pulmonara, scade
frecventa cordului si tensiunea arteriala, scade activitatea renala
si peristaltismul intestinal, se reduce tonusul muscular etc.
Somnul este necesar pentru mentinerea functionalitatii normale a
sistemului nervos. Cercetari efectuate pe oameni la care s-a
impiedicat somnul timp de cateva zile au aratat ca anumite
activitati
care solicitau o incordare mai mare se efectuau defectuos, iar
dupa privari de somn mai indelungate au fost mentionate
modificari comportamentale si chiar biochimice.

Invatarea si memoria reprezinta caracteristici fundamentale ale

SNC, intregul nostru comportament fiind un proces invatat,
suprapus si dezvoltat pe baza unor reflexe neconditionate.
Invatarea este in stransa dependenta cu alte procese cerebrale,
mai ales cu atentia si starea de activitate corticala care fac
scoarta capabila sa primeasca si sa prelucreze informatiile astfel
incat, la o reantalnire cu acelasi stimul, reactia declansata sa fie
in concordanta cu cele intamplate anterior. La procesul invatarii
participa, pe langa scoarta cerebrala, si alte regiuni ale SNC:
paleocortexul, talamusul, hipotalamusul si formatiunea reticulata
a trunchiului cerebral.
Memoria este capacitatea sistemului nervos de fixare, conservare,
recunoastere si evocare a experientei umane. Memoria sta la
baza procesului invatarii, care este o activitate complexa ce
implica in afara memoriei si alte procese cerebrale.
Cercetarile efectuate la om au demonstrat ca nu exista o
localizare stricta a memoriei, desi anumite zone corticale par a
detine o importanta mai mare, in special lobii frontali si temporali,
paleo-cortexul si anumite formatiuni subcorticale.
Se pot diferentia 3 tipuri de memorie: memorie de retinere
momentana, avand ca durata de secunde sau minute (retinerea
unui numar de telefon pana la formarea lui), memoria de scurta
durata, persistand minute sau ore si memoria de lunga durata,
care se mentine uneori toata viata. Mecanis-mele memoriei sunt
inca insuficient studiate experimental.

Sistemul nervos reprezint ansamblul tuturor organelor

alctuite predominant dinesut nervos specializat n
recepionarea, transmiterea i prelucrarea excitanilor din
mediul extern sau intern. Trebuie menionat faptul c
excitabilitatea nu este o caracteristic exclusiv a
sistemului nervos. i un animal primitiv, fr sistem

nervos, recepioneaz i prelucreaz informaii din mediu.

Excitabilitatea este o caracteristic general a lumii vii.
Sistemul nervos reprezint ns acea parte strict
specializat, n urma unui ndelungat proces evolutiv,
pentru a ndeplini aceast funcie. Dezvoltarea sa este
ndreptat tocmai n direcia realizrii ct mai optime a
acestei funcii.
Sistemul nervos, prin intermediul encefalului, a devenit
organul contiinei. Funcionarea sa genereaz starea de
contiin, capacitatea unei fiine vii de a nelege lucrurile
nconjurtoare, fiind n acelai timp sediul personalitii
individului. Aceste funcii au atins un nivel maxim la
encefalul de om. Encefalul este o form de organizare a
materiei
prin care materia se cunoate pe ea nsi. Encefalul nu
trebuie considerat echivalentul personalitii sau a
contiinei. Este n schimb suportul material al acestora,
funcionarea sa generndu-le.
Sistemul nervos realizeaz legtura dintre organism i
mediu. n acelai timp sistemul nervos coordoneaz
activitatea tuturor esuturilor, organelor, etc. Ca urmare a
faptului c sistemul nervos ndeplinete aceste dou tipuri
de funcii, este mprit, dintr-o perspectiv fiziologic, n
dou componente: sistemul nervos somatic i cel
vegetativ.
Sistemul nervos somatic, sau al vieii de relaie, realizeaz
integrarea organismului n mediul ambiant. Sistemul
nervos vegetativ coordoneaz funcionarea organelor
interne, numindu-se i autonom, ca urmare a faptului c
activitatea sa nu este coordonat contient, fiind astfel
autonom. Din alte puncte de vedere nu este autonom,
cele dou componente ale sistemului nervos fiind
interconectate morfologic i funcional.
Din punct de vedere anatomic sistemul nervos se mparte
n dou componente:

-sistemul nervos central - alctuit din encefal i mduva

spinrii.
-sistemul nervos periferic- cuprinde nervii cranieni i cei
spinali

Mduva spinrii
Este un segment al sistemului nervos central situat n
canalul vertebral. Se ntinde de la nivelul primei vertebre
cervicale pn la a doua vertebr lombar. Se termin
printr-o poriune conic numit con medular. Are 43 - 45
cm lungime i aproximativ 1 cm n diametru. Conul

medular se continu cu o formaiune filiform numit filum

terminale, care ajunge pn la baza coccisului Mduva
corespunde ca lungime cu canalul vertebral pn la a treia
lun de via intrauterin. La noul nscut se termin la
nivelul vertebrei lombare 3, iar la adult la vertebra lombar
2.
Configuraia extern:
- form de cilindru uor turtit antero posterior
- prezint curburile coloanei (cervical, toracal, lombar)
- nu are aceeai grosime pe toat lungimea, prezentnd
regiunei mai subiri i regiuni mai groase. n regiunea
cervical i lombar prezint cte o umfltur. corespund
funciei mai complexe ale mduvei de la acest nivel
anume coordonarea activitii
motorii a membrelor
- pe faa anterioar a mduvei se afl un an adnc
numit fisur median anterioar
- pe partea posterioare se afl un an mai puin adnc
numit an median posterior

Coloana vertebrala
Mduva este mprit n 4 regiuni:
cervical ntre vertebrele C1 C6
toracal C6-T9
lombar T9-T12
sacral T12-L2

Din aceste regiuni pornesc 31 perechi de nervi spinali: 8

cervicali, 12 toracali, 5 lombari, 5 sacrali, 1 nerv coccigian.
Fiecare segment din mduv, care prezint o pereche de
nervi spinali se numete segment spinal.
Din cauza lipsei de coresponden dintre lungimea
coloanei i a mduvei i ca urmare a faptului c fiecare
nerv prsete canalul vertebral prin orificiul intervertebral
corspunztor, rdcinil nervului spinal au o dispoziie din
ce n ce mai oblic n regiunea lombar i sacral
ajungnd vertical. Rdcinile nervilor spinali din zona
lombar, sacral i coccigian coboar vertical alturi de
fillum terminale, formnd coada de cal.
Structura intern a mduvei
n centru prezint canalul ependimar. Este alctuit din 2
feluri de substane: alb i cenuie.
Substana cenuie este alctuit din corpi neuronali. Este
situat la interior avnd forma literei H sau a unui fluture
cu aripile desfcute. Prezint dou poriuni: lateral i una
transversal numit comisur cenuie care le unete pe
cele laterale. Poriunile laterale corespund aripilor de
fluture. Fiecare prezint trei poriuni sau coarne: anterior,
posterior i lateral. Cornul anterior este mai voluminos,
scurt irotunjit, conine neuroni somato-motori.
Cornul posterior este subire, lung, ascuit, ajungnd pn
aproape de suprafaa mduvei. Conine neuroni senzitivi
somatici. Coarnele laterale conin neuroni vegetativi
simpatici. n partea anterioar a cornului lateral se afl
neuroni viscero-motori, n partea posterioar vor fi neuroni
viscero-senzitivi.
Substana alb este format din axoni nconjurai de o
teac de mielin. Majoritatea fibrelor sunt dispuse de-a
lungul mduvei n fascicule ascendente i descendente.
Cele ascendente urc prin mduv spre encefal, iar cele
descendente coboar dinspre encefal.

Unele fascicule sau fibre trec dintr-o parte n alta a

mduvei (din dreapta n stnga) formnd comisura alb
situat naintea celei cenuii. Substana alb se mparte n
trei perechi de cordoane: anterioare, posterioare, laterale.
Cele anterioare se afl ntre fisura median
anterioar i cornul anterior, cele posterioare ntre anul
median posterior i cornul posterior.
Coarnele laterale se afl ntre cornul anterior i cel
posterior.
Nervii spinali
Nervul = mnunchi de fibre nervoase n afara sistemului
nervos central
Fibra nervoas=axon
Fibrele nervoase care alctuiesc nervii spinali sunt att
motori ct i senzitive, somatice i vegetative, deci nervii
spinali sunt nervi mixti.
Fiecare nerv spinal (31 perechi) are 2 rdcini: una
anterioar (motoare) i una posterioar, care prezint
ganglionul spinal (senzitiv).
Encefalul
Encefalul este partea sistemului nervos central situat n
cutia cranian.
Este alctuit din:
- trunchiu cerebral
- cerebel
- diencefal
- telencefal (creierul mare)
Trunchiul cerebral
Este format din urmtoarele componente:
1. bulbul rahidian,
2. puntea lui Varolio,

3. Mezencefalul.
Bulbul rahidian
Este segmentul inferior a trunchiului. ntre bulb i mduv
nu exist o demarcaie clar, bulbul numindu-se i
mduv prelungit. Are form de trunchi de con, cu baza
mare orientat n sus i baza mic orientat n jos, spre
mduv. Limita superioar a bulbului este reprezentat de
anul bulbo-pontin (anul dintre bulb i punte).
Configuraia extern:
Bulbul prezint dou fee: antero lateral i posterioar
Faa antero-lateral. Prezint elementele de configuraie
extern a mduvei astfel: fisura median anterioar se
ntinde pn la anul bulbo-pontin. Coarnele anterioare
ale mduvei sunt mai voluminoase, dezvoltate, numite
piramide bulbare. Cordoanele laterale
prezint o ridictur ovoid numit oliv bulbar.
Faa posterioar. Canalul ependimar al mduvei rmne
nemodificat n partea inferioar a bulbului. n partea
superioar a bulbului devine superficial i se lrgete, se
dilat, formnd ventriculul 4 care se contureaz i pe faa
posterioar a punii. Prezint pedunculii cerebeloi
inferiori, cu ajutorul crora se leag de cerebel.
Structura intern:
Bulblul este alctuit din substan cenuie i substan
alb.
Substana cenuie este situat la interior. n jumtatea
inferioar a bulbului dispoziia este ca n mduv, dar n
jumtatea superioar nu mai este dispus sub form de
coloane, ci se fragmenteaz n grmezi de celule
nervoase care alctuiesc nucleii bulbului. Aceast
fragmentare are loc datorit ncrucirii fasciculelor
substanei albe. Nucleii sunt motori, senzitivi, vegetativi i

proprii. Nucleii motori corespund coanelor anterioare ale

mduvei.
Reprezint originea fibrelor motori care alctuiesc anumii
nervi cranieni. Nucleii senzitivi corespund coanelor
posterioare a mduvei. Nucleii vegetativi corespund
coanelor laterale ale mduvei. Sunt centri ai unor reflexe
vegetative. Nucleii proprii nu au echivalent la nivelul
mduvei. Substana alb este alctuit din fibre
ascendente, descendente i proprii sau de asociere,
carefac legtura ntre diferii nuclei ai bulbului
Puntea lui Varolio
Reprezint segmentul mijlociu al trunchiului cerebral, fiind
situat ntre bulb i pedunculii cerebrali. Are forma unei
benzi de substan nervoas, lat de 3 cm, dispus
transversal ntre emisferele cerebeloase. Este delimitat
inferior de anul bulbo-pontin, iar superior de anul ponto
peduncular (care o separ de pedunculii cerebrali ai
mezencefalului).

Configuraia extern:
Puntea lui Varolio prezint dou fee: antero-lateral i
posterioar. La nivelul feei posterioare se oberv
continuarea ventriculului 4 de pe bulbul rahidian.
Structura intern
Puntea lui Varolio este alctuit din substan cenuie i
substan alb. Substana cenuie se afl la interior,
formnd grmezi de celule nervoase care formeaz nucleii
punii.
La fel ca i n cazul bulbuli, nucleii sunt motori, senzitivi,
vegetativi i proprii. Substana
alb predomin din punct de vedere cantitativ. E format
din fibre longitudinale i transversale. Fibrele longitudinale

pot fi ascendente i descendente. Fibrele transversale

alctuiesc pedunculii cerebeloi mijlocii, leagnd puntea
de cerebel.
Mezencefalul
Este situat ntre punte i diencefal, fiind strbtut de
apeductul cerebral sau al lui Sylvius, care reprezint un
canal strmt care leag ventriculul 4 de ventriculul 3.
Configuraia extern:
Mezencefalul prezint dou fee: antero-lateral i
posterioar.
Faa antero-lateral reprezentat n cea mai mare parte de
pedunculii cerebrali. Acetea sunt dou cordoane de
substan nervoas, situate ntre puntea lui Varolio i
diencefal, continundu-se spre creierul mare. Faa
posterioar prezint corpii sau coliculii cvadrigemeni (2
superiori i 2 inferiori).
Structura intern a mezencefalului
Mezencefalul este format din substan alb i substan
cenuie, aflat la interior sub form de grmezi care
formeaz nucleii mezencefalului (motri, senzitivi, vegetativi
i proprii). Substana alb este format din fascicule
ascendente i descendente, precum i din fibre nervoase
care leag diferii nuclei ai mezencefalului ntre ei.

Nervii cerebrali (cranieni)

Sunt nervi perechi i simetrici inervnd extremitatea
cefalic. Suntanalogii nervilor spinali, alctuind mpreun
cu acetia sistemul nervos periferic. La om sunt 12
perechi de nervi cranieni, notate cu cifre romane. Dup
funcie se mpart n trei grupe: senzitivi, motori
i mixti.

Cerebelul (creierul mic)

Este aezat n loja posterioar a cutiei craniene, deasupra
trunchiului cerebral sub lobii occipitali ai creierului mare.
Configuraia extern
Cerebelul are form ovoid, cu diametrul mare dispus
transversal. Prezint o poriune median numit vermis i
dou poriuni laterale numii emisfere cerebeloase.
Cerebelul are trei fee: superioar n raport cu cortul
cerebelului; inferioar n raport cu fosele cerebeloase ale
occipitalului; anterioar n raport cu trunchiul cerebral.
Feele cerebelului sunt brzdate de 2 feluri de anuri:
profunde care despart lobii i lobulii; superficiale care
separ lamelele sau foliile. Cerebelul este mprit de un
an orizontal n 2 poriuni: superioar sau corp al
cerebelului i inferioar sau lobul floculondular
sau arhicerebral. Corpul cerebelului are un lob anterior i
unul posterior. Cerebelul este legat de trunchiul cerebral
prin pedunculii cerebeloi. Pedunculii inferiori leag
cerebelul cu bulbul, cei mijlocii leaga cerebalul cu puntea,
iar cei superiori realizeaz legtura cu
mezencefalul. mpreun cu trunchiul cerebral, cerebelul
delimiteaz ventriculul 4.
Structura intern
Substana cenuie este dispus la periferie, formnd
cortexul sau scoara cerebeloas.
Exist substan cenuie i n interiorul celei albe
formeaz nucleii cerebeloi. Cortexul cerbelos este format
din 3 straturi de celule dispuse uniform pe toat suprafaa
cerebelului.
Nucleii cerebelului sunt perechi situai att n vermis ct i
n emisferele cerebeloase.
Substana alb este format din 3 feluri de fibre: de
asociere care leag diferitele zone ale substanei cenuii

din cadrul aceleai emisfere, comisurale care leag cele

dou emisfere cerebeloase ntre ele i fibre de proiecie,
leag cerebelul de alte etaje ale sistemului nervos.
Fibrele de proiecie pot fi aferente care vin la cerebel i
eferente care pleac de la cerebel
Diencefalul (creierul intermediar)
Este interpus ntre mezencefal i creierul mare. Se afl n
prelungirea trunchiului cerebral, sub emisferele creierului
mare. Este alctuit din mai multe mase de substane
nervoas: talamusul, metatalamusul, epitalamusul,
hipotalamusul i subtalamusul. n interiorul diencefalului
se afl ventriculul 3.
Configuraia extern: Are dou fee: bazal vizibil la
exterior i posterioar acoperit de emisferele cerebrale.
Faa bazal prezint chiasma optic care este un cordon
de substan alb formate din fibrele nervoase ale nervilor
optici. Tot pe faa bazal se afl i
glanda hipofiz. Faa posterioar prezint epifiza sau
glanda pineal sub forma unui corpuscul culcat pe coliculii
cvadrigemeni superiori.
Structura intern Substana cenuie este dispus la
interior sub form de nuclei, iar susbtana alb la exterior.

Creierul mare ( Telencefalul sau Emisferele cerebrale)

Reprezint partea cea mai voluminoas a sistemului
nervos central, motiv pentru care este numit creierul mare.
Este mprit n 2 emisfere cerebrale, una dreapt i una
stng separate printr-un an adnc numit fisur
interemisferic sau longitudinal. n partea bazal

a acestei fisuri, emisferele sunt unite printr-o lam de

substan alb numit corpul calos.
Configuraie extern
Creierul mare are form ovoid, cu axul mare orientat
antero-posterior. Fiecare emisfer prezint 3 extremiti
sau poli, 3 fee i 3 margini. Extremitile sunt: anterioar
(pol frontal); posterioar (pol occipital) i latero-inferioar
(pol temporal). Feele sunt: dorsolateral aflat n raport cu bolta cranian; medial
orientat spre fisura interemisferic i bazal n raport cu
baza craniului. Marginile sunt: lateral, supero-medial i
infero-medial.
Feele emisferelor cerebrale prezint numeroase anuri
numite scizuri sau fisuri.
anurile adnci delimiteaz ntre ele lobi cerebrali, iar
cele superficiale delimiteaz circumvoluiile sau girusurile.
Astfel, avnd suprafaa cutat, creierul mare al omului
este un girencefal (encefal cu girusuri), n opoziie cu
creirul animalleor inferiare care are suprafaa
neted, numindu-se lisencefal.
Cele mai importante anuri sunt:
anul lateral sau scizura lui Sylvius situat pe faa
dorso-lateral i inferioar.
an central sau scizura lui Rolando situat pe faa
dorso-lateral i medial
an calcarin pe faa medial a prii posterioare
anul parieto-occipital sau scizura perpendicular pe
faa medial i dorso-lateral
anul cingulum pe faa medial paralel cu corpul calos
Lobii emisferelor cerebrale sunt numii dup oasele cutiei
craniene cu care se afl n raport. Fiecare emisfer este
mprit prin anurile mai adnci n patru lobi: frontal n
raport

cu osul frontal situat naintea anului central; parietal n

raport cu osul parietal; temporal n raport cu osul temporal
situat sub anul lateral; occipital n raport cu osul
occipital. Fiecare
lob prezint mai multe circumvoluiuni delimitate de
anurile cele mai superficiale.
Pe faa bazal a emisferelor cerebrale se afl bulbul i
tractul olfactiv. Pe faa inferioar a lobului frontal se afl
cel mai vechi segment al creierului mare, anume creierului
olfactiv care prelucreaz informaiile legate de miros.
Creierul olfactic are suprafa neted fr circumvoluii,
alctuied paleocortexul.
Structura intern:
Creierul mare este alctuit din substana cenuie i alb.
Substana cenuie este dispus la suprafaa formnd
scoara cerebral sau cortexul cerebral, dar este prezent
i la baza emisferelor, unde alctuiete nucleii bazali sau
corpul striat. Scoara cerebral este alctuit din neuroni
de tip, form i mrimi diferite, dispui pe mai multe
straturi repartizate neuniform. n afar de celulele
nervoase, scoara mai coninenevroglii, fibre nervoase i
vase sangvine.

Sistemul nervos vegetativ

Este format la fel ca cel somatic dintr-o parte central i
una periferic. Partea central este alctuit din neuroni
vegetativi situai n trunchiul cerebral i mduv, alctuind
nucleii sau centrii nervoi vegetativi. Partea periferic
formeaz ganglioni vegetativi, fibre nervoase i plexuri.
Toate fibrele nervoase care prsesc mduva i trunchiul
cerebral fr s inerveze musculatura scheletic aparin
sistemului nervos vegetativ. Fibrele eferente vegetative nu
inerveaz direct organele efectoare. Fibrele vegetative
care prsesc mduva i trunchiul cerebral fac sinaps cu
neuronii din ganglionii vegetativi periferici. Ele se numesc

fibre preganglionare. Fibrele care prsesc ganglionii se

numesc postganglionare distribuindu-se la organele pe
care le inerveaz (ganglionii = grupare de corpi neuronali
situai n afara sistemului nervos central).
Dup funcia pe care o ndeplinete, sistemul nervos
vegetativ se mparte n dou componente: sistem nervos
vegetativ simpatic i sistem nervos vegetativ parasimpatic.
Sistemul nervos vegetativ simpatic
Poriunea central este alctuit din neuronii vegetativi
situai n coarnele laterale ale mduvei spinale, toracale i
lombare unde formeaz centrii nervoi vegetativi simpatici.
Poriunea periferic este alctuit din neuroni vegetativi
situai n ganglionii simpatici latero-ventrali i n ganglionii
simpatico-viscerali. Ganglionii simpatici latero-ventrali sunt
situai
de-o parte i alta a coloanei formnd 2 lanuri ganglionare.
Ganglionii simpatici viscerali se afl aproape de organele
pe care le inerveaz. La om sunt trei ganglioni mai
importani: ganglionul celiac, ganglionul mezenteric
superior i ganglionul mezenteric inferior.
Sistemul nervos vegetativ parasimpatic
Poriunea central este alctuit din neuronii vegetativi ai
trunchiului cerebral i ai mduvei sacrale. Aceti neuroni sunt
grupai n nuclei vegetativi parasimpatici. Nucleii vegetativi
parasimpatici din trunchiul cerebral sunt: nucleul accesor al
nervului oculo-motor din mezencefal; nucleul lacrimal i salivator
superior din punte; nucleul salivator inferior; nucleul dorsal al
vagului din bulb. n mduva sacral se afl centrul vezico-spinal
al miciunii, centrul ano-spinal i centrul genito-spinal. Poriunea
periferic este alctuit din neuroni vegetativi grupai sau nu n
ganglionii viscerali parasimpatici. Acetia sunt situai periferic, n
imediata vecintate sau n pereii organelor pe care le inerveaz.
periferic, n imediata vecintate sau n pereii organelor pe care le
inerveaz.