Criticismul Junimist

Ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, in istoria literaturii romane,

coincid epocii marilor clasici (Eminescu, Creanga, Caragiale, Slavici)
perioada dominata de spiritul junimist. Criticismul junimist reprezinta o
anume viziune asupra culturii, literaturii si civilizatiei romanesti,
caracterizata prin promovarea valorii autentice, a adevarului in viata
cultura si sociala si descurajarea mediocritatii si imposturii.
Titu Maiorescu este mentorul societatii culturale "Junimea" si
initiatorul cenaclului cu acelasi nume, are meritul incontestabil de a f
format in cultura noastra o stare de spirit superioara si de a f descoperit si
incurajat afrmarea marilor clasici. Solida si vasta cultura a lui Maiorescu sa reflectat in numeroasele studii si lucrari politice, flozofce, critice,
lingvistice si estetice, in activitatea permanenta pe care a desfasurat-o
pentru dezvoltarea limbii si literaturii romane.
El a preluat si exprimat diferite idei flozofce ca : principiul purifcarii
prin arta (Aristotel), misiunea artei este aceea de a exprima frumosul
(Hegel), arta este o fnalitate fara scop (Kant), menirea artei este de a
moraliza (Schopenhauer). In articolul "Poeti si critici" (1886), Maiorescu
distinge subiectivismul si individualitatea artistului, care percepe lumea
inconjuratoare in mod diferit de ceilalti oameni sau artisti: "Altfel descrie
lumea Goethe, altfel o descrie Heine, altfel Leopardi, altfel Victor Huge,
desi cu totii au primit impresii de la aceeasi lume". Particularitatea
sensibilitatii fecarui artist este defnita prin modul cum "se rasfrang in
prisma cu care l-a inzestrat natura" aceleasi raze de lumina pe care le
primeste poetul din "multe parti ale lumii".
Printr-o bizara dar sugestiva coincidenta, Titu Maiorescu avea, la
initierea societatii "Junimea", exact varsta lui Mihail Kogalniceanu atunci
cand a creat miscarea culturala "Dacia Literara", adica 23 de ani.
Societatea culturala "Junimea" este o grupare culturala, initiata de
tineri intelectuali entuziasti ca Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti,
Iacob Negruzzi, avand ca mentor pe Titu Maiorescu. A luat finta la Iasi in
1863 si a avut doua directii principale: una literara si alta culturala. Pentru
a promova ideile "Junimii", se infinteaza, tot la Iasi, la 1 martie 1867,
revista "Convorbiri Literare", in care se vor publica si principalele opere ale
scriitorilor de valoare ai epocii.
"Junimea" s-a manifestat in trei etape: etapa Ieseana, activitatea,
desfasurandu-se la Iasi intre anii 1863 si 1874, a fost importanta mai ales

prin caracterul ei polemic in domeniul limbii, al literaturii si al culturii, se

promoveaza in aceasta perioada principii estetice si sociale, etapa dintre
1874 si 1885 cand se consolideaza "o noua directie" in literatura romana,
prin aparitia operelor de maturitate ale lui Eminescu, Creanga, Caragiale,
Slavici si etapa bucuresteana, dupa 1885, societatea "Junimea" si revista
"Convorbiri literare" se muta la Bucuresti. Activitatea junimistilor se
canalizeaza in aceasta perioada catre preocupari universitare, capatand
un caracter academic. In aceasta etapa, junimistii se intereseaza de
dezvoltarea altor domenii ale vietii culturale, neabordate pana acum si
anume flozofa, istoria, geografa. Ca urmare, se publica primele studii de
istorie (A.D.Xenopol-"Istoria romanilor", in 14 volume) si de flozofe
( Vasile Conta).
Obiectivele "Junimii" au fost: raspandirea spiritului critic, incurajarea
literaturii nationale, neatarnarea intelectuala a poporului roman,
originalitatea culturii si a literaturii romane, crearea si impunerea valorilor
nationale, educarea oamenilor prin cultura si unifcarea limbii romane.
Manifestarile "Junimii" au fost organizate cu scopul concretizarii
obiectivelor: educarea publicului prin "prelectiuni populare", reusind sa
impuna o mentalitate junimista in epoca, fara dogme si sa dezvolte spiritul
oratoric pe care il considerau o arta; unifcarea limbii romane literare
incepe prin propunerea junimistilor privind inlocuirea alfabetului chirilic cu
cel latin, propunere exprimata inca din 1860, in acest sens, Titu Maiorescu
publica articolul "Despre scrierea limbei romane" (1866), in care sustine
toate ideile junimiste privitoare la limba: ortografa sa fe fonetica,
inlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin, respinge etimologismul sustinut
de pasoptisti, propune normarea limbii (introducerea de reguli
gramaticale). Ca urmare a efortului lor, Academia Romana aproba
ofcializeaza aceasta scriere pentru intreaga tara; interesul pentru
literatura se manifesta inca de la infintarea societatii si a revistei. Inca din
1865, junimistii emit ideea publicarii primei antologii de poezie
romaneasca pentru scolari, iar in primul numar al revistei "Convorbiri
literare", Titu Maiorescu publica studiul "O cercetare critica asupra poeziei
de la 1867", care il va consacra defnitiv ca indrumator si critic literar.
Tudor Vianu a defnit "Istoria literaturii romane moderne" fenomenul
cultural junimist, pe care l-a caracterizat prin identifcarea trasaturilor
dominante: "spiritul flozofc", "spiritul oratoric", "gustul [...] clasic si
academic", "ironia" si "vestita zeflemea junimista", "spiritul critic".
In concluzie, esenta culturala junimista insumeaza spiritul flozofc si
oratoric, spiritul clasic si academic, ironia si spiritul critic.