De ce intram in bucla amanarii si cum o putem intrerupe

Studiile arata ca procrastinam nu pentru ca ne programam incorect actiunile si

recompensele in timp, ci pentru ca nu aveam dispozitia potrivita.
Inainte sa ma apuc de acest articol am baut doua cani de ceai, am spalat vasele, am
completat un tabel, am verificat contul de Facebook, am vorbit cu un prieten pe chat, m-am
uitat la televizor, am constatat ca ma doare capul, am navigat pe internet si mi-am spus de
cateva ori ca nu sunt inca in dispozitia necesara sa-l scriu. Practic, am facut orice altceva
decat ce ar fi trebuit cu adevarat sa fac. E ceva in neregula cu mine? Nu neaparat, sunt doar
un om care obisnuieste sa tergiverseze lucrurile, potrivit publicatiei The Atlantic.
Oamenii productivi confunda deseori intarzierile rezonabile cu procrastinarea adevarata. De
pilda, o intarziere rezonabila poate insemna: Am sa raspund la acest email cand voi avea
putin timp sa-l scriu. Procrastinarea este ceva de genul: Trebuie sa raspund la acest email
chiar acum, cand am suficient timp la dispozitie, degetele imi sunt pe tastatura si totul e asa
cum trebuie, dar, cu toate astea, nu ma simt inca in stare sa-l scriu.
Oamenii de stiinta care au studiat procrastinarea s-au concentrat cel mai frecvent pe felul in
care oamenii isi programeaza, de cele mai multe ori gresit, recompensele de-a lungul
timpului. De exemplu, toata lumea recunoaste ca e bine sa mergem la control la dentist o
data la cateva luni. Insa nimanui nu-i place sa mearga la dentist, pentru ca ne doare si
oricum recompensa unei plombe nu o percepem asa cum ar merita. Astfel vom amana
programarea de cate ori vom avem ocazia. La fel facem si cand ne propunem sa punem bani
deoparte, sa ne apucam de dieta sau sa trimitem acel email. Recompensele acestor actiuni
vor aparea dupa mult timp si munca sustinuta, astfel incat suntem inclinati sa le amanam.
In schimb, alegem intotdeauna recompensele imediate, usor de obtinut, care ne ofera o
satisfactie destul de mica. Insa ne-o ofera acum.
Totusi, in ultimul timp, oamenii de stiinta au constatat ca procrastinarea are legatura mai
mult cu starea noastra emotionala decat cu timpul. Procrastinarea nu are nimic de-a face
cu managementul timpului, crede Joseph Ferrari, profesor la Universitatea DePaul, citat de
Psychological Science. Sa-i spui unui om care procrastineaza frecvent fa-o, pur si simplu e
ca si cum i-ai spune unui om care sufera de depresie inveseleste-te.

In schimb, Ferrari si alti cercetatori cred ca procrastinarea apare din doua motive:
1. Amanam sa facem ceva pentru ca simtim ca nu suntem in starea de spirit potrivita pentru
a finaliza acea sarcina
2. Presupunem ca dispozitia noastra se va schimba in viitorul apropiat
De pilda, vedeti daca recunoasteti urmatoarele tipare:
1. Daca voi trage un pui de somn acum, ma voi concentra mai bine cand ma trezesc
2. Voi manca aceasta prajitura acum, pe care oricum n-ar fi trebuit sa o mananc, deoarece
sunt la dieta, dar apoi voi avea mai multa vointa
3. Daca ma uit la TV acum ma voi relaxa si in mod sigur dimineata voi suna la medic sa-mi
fac programarea

Abordarea asta este foarte daunatoare, deoarece determina o bucla a amanarii. Amanarea
unei sarcini importante ne face sa ne simtim nelinistiti, vinovati si chiar rusinati, potrivit
specialistilor consultati de The Atalntic. Problema este ca aceasta neliniste, vinovatie si
rusine ne impiedica sa obtinem energia emotionala si cognitiva de care avem nevoie sa ne
apucam de treaba. Ceea ce vom si face, motiv pentru care ne vom simti iar nelinistiti si
rusinati. Si tot asa.
Ce poate intrerupe aceasta bucla a amanarii? In primul rand presiunea unui deadline. Dar
care este cel mai confortabila metoda de a ne impune un termen limita de predare?
Cel mai adesea oamenii isi noteaza intr-un program ce trebuie sa faca pe parcursul unui
proiect, apoi se gandesc ca vor bifa fiecare sarcina cand o vor incheia. Insa strategia
aceasta poate fi paguboasa, deoarece oamenii isi supraestimeaza puterea de a-si aminti ce
trebuie sa faca pe parcurs si oricum au multe tentatii la dispozitie. Astfel se combina
procrastinare cu uitarea, care impreuna ne pun la paman productivitatea.
Sa nu ajungeti in aceasta capcana e bine sa va notati in program anumite sarcini mai tarziu
decat ar trebui, astfel incat sa fiti fortati de termenul de predare sa le indepliniti,
intrerupand bucla procrastinarii. Pentru cei care procrastineaza frecvent, asa cum sunt si eu,
ar fi bine sa ne dam seama ca primul mod de a depasi acest moment dificil este sa
acceptam ca avem nevoie de un termen limita de predare, iar cel de-al doilea este sa
acceptam ca deadline-ul dat de altcineva este si mai eficient.