Ministerul Educatiei al Republicii Moldova

Colegiul de Ecologie

Raport
Practica didactica la disciplina:
Metode de analiza a
componentelor mediului ambiant
Specialitate: Gospodarirea si
protectia apelor
Locul practicii: Colegiul de Ecologie

Conducatorul
practicii: Guzgan Daniela
A efectuat: Catana
Valeria

Chisinau,2015

Clasificarea metodelor de
analiza
Conform recomandarilor IUPAC, metoda de analiza se numesc
principiile ce stau la baza analizei substantei, adica tipul si natura
energiei, ce provoaca perturbarea particulelor chimice ale
substantei. Principiul analizei este determinat, la rindul sau, de
fenomenele naturii ce se afla la baza procesului fizic sau chimic.
Clasificarea metodelor chimiei analitice
Primul grup il constituie metodele chimice de analiza, la baza
carora se afla modificarea energiei reactiei chimice. Daca la baza
metodei se afla masurarea mesei unuia din produsele reactiei,
aceasta metoda se numeste gravimetrica. Daca se determina
volumul reagentului consumat cu o concentratie cunoscuta,
aceasta metoda se numeste titrimetrica. In metoda
gazovolumetrica se absoarbe selectiv componentul determinat
al amestecului de gaze si se masoara volumul amestecului pina la
absorbtie si dupa ea. Dependenta vitezei reactiei chimice de
concentratia substantelor reactante sta la baza metodelor
cinetice de analiza.
Al doilea grup include metodele electrochimice de analiza,
bazate pe masurarea parametrilor electriciai reactiei
electrochimice. Semnalul analitic inregistrat este legat functional
de concentratia sau de masa substantelor reactante.
Al treilea grup include metodele optice de analiza, legate de
actiunea radiatiei electromagnetice lu lungimea de unda _____
diferita asupra substantei. Substanta poate absorbi o parte din
aceasta energie, s-o disperseze sau sa se excite sub actiunea
energiei sis a emita radiatie, tipul si intensitatea careia depind de
natura substantei analizate si de concentratia componentelor lui .
Al patrulea grup cuprinde metodele termice de analiza, bazate
pe modificarea proprietatilor substantei sub actiunea caldurii.
Ultimile trei grupuri de metode se unesc sub denumirea generala
de metode instrumentale (fizica-chimice si fizice) de analiza.
Metodele fizice se bazeaza pe masurarea caracteristicilor fizice
ale substantei ( de exemplu, spectrele de emisie si de absorbtie).

In metodele fizico-chimice de analiza o etapa obligatory pentru

determinare este reactia chimica.

Recoltarea probelor de apa

Conditiile de recoltare ale probelor sint o etapa importanta in
analiza apei, pentru obtinerea unor rezultate exacte, intrucit
calitatile initiale ale acesteia se pot modifica, daca recoltarea nu a
fost facuta corespunzator.
Fctorii care pot interveni in modificarea calitatii apei sunt
nemerosi. Printer acestia mentionam: nerespectarea regulilor de
spalare si sterilizare a materialului folosit si conditiilor de
recoltare, manipulare si transport.
Probele recoltate pot fi de doua feluri: probe simple si probe
medii. In cazul probelor simple, recoltarea intregii cantitati
necesare de apa se face o singura data.
Proba medie este amestecul citorva probe simple, luate din
acelasi loc, dar la anumit interval de timp, sau luate concomitent
din locuri diferite ale obiectivului cercetat. Proba medie nu trebuie
facuta pe o perioada mai mare de 24 de ore si nu trebuie sa fie
pastrata mai mult decit timpul permis.
Materiale si tehnici. Pentru recoltare sunt necesare: sticle sau
flacoane de recoltare, material de flambare si lazi speciale pentru
transport.
Recoltarea probelor de apa se face in vase de sticla, incolore,
transparente, rezistente din punct de vedere chimic si prevazute
cu dopuri etanse. Se mai pot utiliza vase din plastic care au
avantajul ca nu se sparg.
Recoltarea probelor de apa se face in sticle diferite, separate, in
functie de analizele solicitate.
Pentru analiza fizico-chimica se foloseste flacoane de sticla sau
polietelina, prevazute cu inchidere ermetica, bine spalate si
uscate. In momentul recoltarii flaconul se clateste de 2-3 ori cu

apa ce urmeaza a fi recoltata, apoi se umple cu apa de analiza

pina la refuz.
Modul de recoltare a apei este urmatorul: din reteaua de
distributie apa se recolteaza dupa ce s-a curatit robinetul cu un
tampon curat si s-a lasat sa curga 10 minute apa stagnata din
conducta; din fintina apa se scoate cu galeata proprie a fintinii, de
la o adincime de 10-30 cm sub oglinda apei si se toarna in
flaconul dse recoltare; din rezervoare probele de apa se vor
recolta de la punctual de iesire din rezervor. Din fintinile cu
pompa apa se va recolta dupa o pompare prealabila de
5-10 minute.

Pentru recoltarea probelor de apa din riuri, lacuri, fintini, se vor

utiliza sticle cu sonde impachetate in hirtie, sterilizate in prealabil.
Reciltarea probelor de apa este procedata de stabilirea
urmatoarelor date:
-scopul urmarit;
-punctele de recoltare;
-momentul recoltarii;
-cantitatea de apa necesara pentru recoltare;
Recoltarea probelor de apa din sistemele de
aprovizionare central. Recoltarea probelor de apa se face in
cadrul examenelor preventive, cit si curente:
__ recoltarile la sursa vor arata calitatea apei brute. Ele se vor
repeta pentru a cunoste variatiile caracteristice sursei si pentru
depistarea impurificarilor;
__ scopul recoltarilor de probe de apa la nivelul instalatiilor de
purificare este de apreciere a eficientei acesteia in ansamblu, cit
si la nivelul fiecarei trepte;
__ recoltarile lanivelul retelei de distributie permit controlul
etansietatii conductelor de apa sau aparitia unor impurificari
accidentale.
Recoltarea apei la nivelul sursei. In cazul surselor de
suprafata (fluvii, riuri, lacuri) totdeauna superioare erorilor de

analiza. Recoltarea se face unde curentul de apa este mai

puternic, de preferinta, in firul curentului, la 20-30 cm sub
nivelul apei si superior cu 30 cm de la fundul albiei bazinului.
Recoltarea apei din statia de prelucrare. Se vor recolta
probe de apa dupa fiecare treapta de tratare, pentru a aprecia
eficienta fiecarei trepte si a statiei de ansamblu.
In cazul instalatiilor centrale ce trimit in retea apa netratata,
dezinfectata sau nu, se va recolta o proba de apa inainte de
intrarea apei in retea.
Recoltarea apei in reteaua de distributie. In reteaua de
distributie, punctele de recoltare se vor repartiza pe toata
suprafata teritoriului deservit, tinind cont de urmatoarele
elemente: gradul de uzura a retelei, pantele conductelor
determinate de configuratia solului, punctele terminale ale retelei
de distributie a apei, sursele potentiale de impurificare din
vecinatatea retelei. Pe teritoriul orasului, distributia punctelor
representative se va face in raport cu densitatea populatiei si cu
marimea institutiilor sau intreprinderilor din diferite sectoare.
Recoltarea probelor de apa din instalatii locale. Recoltarea
apei din fintina se face cu aceleasi precautii si corectitudine ca si
in spatiile centrale. Se va recolta de la o adincime mai mare de 30
cm, evitindu-se atingerea solului din partea inferioara si a
peretilor fintinii unde pot fi aglomerate depozite organice bogate
in flora microbiana. Nu se va recolta apa din galeata.
Recoltarea probelor de apa sin riuri, fluvii sau lacuri.
Recoltarea probelor de apa din bazinele de suprafata se face in
scop preventive, in scopul controlului sursei de apa care
alimenteaza deja o colectivitate, in cazul utilizarii apei in alte
scopuri sau in cadrul unor cercetari care studiaza calitatea apei
intregului bazin.
Recoltarea apei din riu sau fluvii se poate face prin divizarea
acestorain transoane cu parti relative omogene. O metoda
eficienta de recoltare este si cea in care probele de apa se
recolteaza la intervale constant de timp.
Recoltarea apei de izvor. Recoltarea apei de izvor necesita
pregatiri preliminare. Cu 24 de ore inainte de recoltare, se
izoleaza locul de emergent a apei prin saparea unei rigole de

retinere a apelor meteorologice sau prin realizarea in amonte a

unor baraje mici. Recoltarea probei de apa se face in sticle inziua
urmatoare.
Etichetarea probelor de apa. Pentru ca rezultatele
analizelorde apa sa fie just inerpretate, fiecare proba de apa
inaintata laboratorului trebuie sa fie insotita de o eticheta si o
fisa, care sa contina o serie de date ce caracterizeaza proba
recoltata.
Eticheta este reprezentata de un mic dreptunghi de carton,
atasat de sticla, pe care se trec citeva date ce vor usura
identificarea si manipularea probei: nr. probei , natura sursei, locul
recoltarii, data.
Fisa este un buletin care insoteste proba si care cuprinde
urmatoarele date:
1. Numarul probei de apa.
2. Natura sursei (fintina, izvor, apa de conducta, bazin natural
deschis etc).
3. Denumirea punctului de unde sa facut recoltarea.
4. Data recoltarii: anul, luna, ziua, ora.
5. Autoritatea care cere analiza.
6. Analizele care se solicita.
7. Cauzele care motiveaza analiza: control current, control
preventiv.
8. Intrebuintarea apei : potabila, industrial.
9. Situatia epidemiologica a populatiei care utilizeaza sursa de
apa.

Fisa se va incheia cu urmatoarele date generale:

a) Temperature apei in momenrul recoltarii.
b) Turbiditatea in momentul recoltarii.
c) Numele si functia persoanei care a efectuat recoltarea.

Metode de determinare a
indicatorilor fizico-chimici
ai apei

Analiza fizico-chimica a apei potabile urmareste determinarea

componentelor natural ale apei, precum si a celor provenite prin
poluare.

Dederminarea temperaturii
Temperatura apei se determina la fata locului, fie in proba
recoltata, fie direct in sursa de apa cu un termometru gradat in
zecimi de grade, care se mentine in apa 10 minute.

Determinarea PH-ului
In acest scop se folosesc metode colorimetrice si
electrometrice.
a) Cea mai simpla metoda de determinare este cu ajutorul hirtiei
colorimetrice cu o exactitate 0,5 unitati Ph.
b) Determinarea Ph-ului cu comparatorul Hellige cu discuri
colorate.
c) O alta metoda de determinare a pH-ului este folosirea scarii
de comparare.
d) Metoda electrometrica. Aparatul folosit este electrometrul
si are ca pricipiu de functionare determinarea pH-ului apei prin
masurarea diferentei de potential intre un electrod de sticla si
un electrod de referinta cufundati in Solutia, pH-ul careia
urmeaza sa-l determinam. Aceasta metoda este mai precisa si
poate fi utilizata si pentru ape tulburi sau colorate.
In cadrul practicii didactice am aflat si noi pH-ul apei ,
folosind doar hirtia colorimetrica, in rezultat am obtinut
o aciditate a apei in jur de 5-6.

Determinarea mirosului
Intr-un balon se iau 2/3 volumde apa cercetata, se astupa cu un
dopsi se agita intensiv, apoi se scoate dopul si se miroa
se apa.

Intensitatea mirosului si gustului se exprima conform scarii de 5

puncte: 0- nu se simte; 1- nu poate fi evidentiat de catre
consumator, ci numai de catre cercetatorii experimentati; 2- slab,
poate fi evidentiat de catre consummator numai in cazurile
atragerii atentiei lui; 3- perceptabil, este observant de catre
consumator si provoaca nemultumire; 4- clar pronuntat; 5- foarte
puternic;
In timpul practicii didactice am aflat si mirosul apei. Am
pus intr-un balon 100 ml de apa am pus un dop si am
agitat intens apa dupa care am mirosit. Pentru a
intensifica mirosul am fiert apa si am mirosit dinnou.
Intensitatea apei am apreciat-o prin 3 puncte.

Determinarea gustului
Gustul se determina in cazul cind sintem convinsi de
inofensivitatea apei la temperatura de 20OC . Apa se ia in gura in
portii mici, fara a o inghiti. Se inregistreaza prezenta gustului si a
nuantelor lui.
Din cauza ca apa nu era inofensiva nuam putut
determina gustul in timpul practicii didactice

Determinarea transparentei
Apa se toarna intr-un cilindru cu fundul plat, sub care la distanta
de 4 cm se pun caractere speciale. Apa din cilindru se varsa pina
cind prin stratul de apa privit de sus in jos se vor putea citi
caracterele. Inaltimea stratului de apa se masoara cu rigla si se
exprima in cm. Norma transparentei apei potabile este nu mai
mica de 30 cm.
In timpul practicii didactice am incercat sa aflam
transparenta apei prin cele 3 metode, adica odata am pus
caracterele la distanta de 4 cm, odata la 40 cm si odata cu
cilindru cu cruce. Nu am putut determina transparenta
deoarece apa nu era potabila si depasea 30 cm.

Determinarea duritatii

In functie de completarea sarurilor de calciu si magneziu, la

fierbere duritatea poate fi:
- Temporara, data de totalitatea sarurilor de calciu si
magneziu care se depun prin fierbere
- Permanenta, data de sarurilor de calciu care ramin in apa
si dupa fierbere.
Duritatea temporar (dtp), echivalent cu alcalinitatea
total (m), se determin prin dozarea volumetric (titrarea)
bicarbonailor de calciu i magneziu din ap cu un acid tare
(HCl sau H2SO4) n prezen de metilorange la pH = 4,5
(virajul culorii de la galben la rou-portocaliu).
Duritatea total (dt) se determin prin titrarea cationilor
cu complexon III, Na2H2Y. Acesta formeaz cu cationii
bivaleni (Mg2+, Ca2+, Fe2+ etc.) compleci interni foarte
stabili, dar solubili datorit gruprilor ionizate, conform
ecuaiei: Titrarea se face utiliznd ca indicator negru
eriocrom T, care are proprietatea de a forma i el compleci
cu cationii bivaleni, dar mai puin stabili dect complexonul
III. Adugnd indicator n apa de analizat se formeaz
compleci de culoare violet. n urma titrrii cu complexon
III, cationii bivaleni reacioneaz cu complexonul III pn la
epuizare, fiind eliberat eriocromul T. La punctul de
echivalen culoarea se schimb din violet n albastru
(culoarea eriocromului T liber n mediu bazic).

Determinarea alcalinitatii

Alcalinitatea apei se datoreaza prezentei bicarbonatilor,

carbonatilor si hidroxizilor (mai rar fosfatilor si silicatilor) saruri cu hidroliza bazica- si se exprima, , in val/l.
Determinarea se face prin titrare cu solutie de HCl 0,1n (sau
alt acid tare) in prezenta unui indicator (fenolftaleina sau
metilorange).
Principiul metodei:neutralizarea unei cantitati de apa de
neutralizat cu un acid diluat in prezenta de indicator.
Alcalinitatea detreminata in prezenta fenoftaleinei (pH=8,2)
constituie alcalinitatea permanenta si este data de bazele
libere si de carbonatii alcalini:

Alcalinitatea determinata in prezenta metiloranjului

(pH=4,4) constituie alcalinitatea totala si este data de
bazele libere,carbonatilor si bicarbonatilor alcalini.

Determinarea nitritilor
Se masoara 50cm 3 din apa de analizat sau o alicota dacaapa
contine peste 0,5mg NO2/dm3 si se dilueaza pana la 50cm3 cu
apa bidistilata.Se adauga 1cm3 solutie de sulfanilamida 1% se
agita si se lasa 1 minut sareactioneze. Se adauga apoi 1cm3
solutie N-(l-naftil) etilendiamina, se agita dinnou si se lasa in
repaus 20 de minute pentru dezvoltarea culorii. Intensitateaculorii
obtinute se citeste la un spectro-fotometru la lungimea de unda
de 540mmfolsind cuva de 1cm de un optic.

Determinarea nitratilor
Un mediul puternic sulfuric azotatii oxideaza indigo-caminul cu
formare de izotrina slab galbuie.
Reactia este favorabila in prezenta clorurii de sodiu. Adaugand
un volum determinat de indigo-camin concentratia azotatilor este
invers proportionala cu indigo-caminul ramas nereactionat.
Influenta deranjatoare a izotrinei ce se formeaza in concentratii
proportionale cu concentratia azotatiloe este inlaturata prin
adaugare de tartrazina drept componenta de contrast galben.

Aplicarea metodelor chimice

in
determinarea
calitatii aerului

Analiza aerului

Izvorul principal al poluarii bazinului aerian orasenesc sint

componentii nocivi, care se contin in produsele de ardere. La
ei se refera: cenusa, particulele solide de combustibil,
impuritatile mecanice; oxizii sulfului, azotului, plumbului si
ooxidului de carbon. Anual se aruncain aer: substante
solide- 100, SO2 -150, CO- 300, oxizi de azot- 50 mln. t.
Pentru miscarea poluarii bazinului aerian se cer create
conditii de ardere completa a combustibililor, ceea ce se
atinge prin arderea la temperatura inalta. In acest caz se
mareste cantitatea oxizilor de azot, care-s mai toxici decit
CO. Deaceia se cauta noi cai de ardere. In una dintre ideile
propuse se spune ca pentru a inhiba formarea oxizilor de
azot se foloseste un factor de ardere.

Determinarea calitatii aerului

Pentru recoltarea probelor gazoase, se pot folosi diferite metode.
Metode discontinue instantanee sau de scurt durat
Recoltarea probelor de aer prin aceste metode se utilizeaz
pentru concentraii mari ale poluantului, deoarece nu se
realizeaz concentrarea poluantului.
Procedeul const n
recoltarea probelor de aer n recipiente nchise, cu volum de 1-5
litri, de diferite forme: flacoane de sticl, pipete de gaz
(tonometre), saci de plastic, camere i baloane de cauciuc sau de
material plastic, seringi de sticl sau de material plastic.
n funcie de proprietile poluantului i de caracteristicile
recipientului, se pot aplica trei modaliti de recoltare a aerului cu
ajutorul flacoanelor:
1.Recoltarea prin dislocuire de lichid. Vasele de recoltare, perfect
curate, se umplu cu ap distilat pn la dop i se transport la
locul de recoltare. Prin golire, aerul de analizat ia locul apei, apoi

vasul se nchide. Acest procedeu nu poate fi folosit pentru

determinarea poluanilor solubili n ap.
2.Recoltare prin dislocuire de aer. Se aplic pentru poluanii
solubili n ap. Se folosesc tonometre sau flacoane de sticl de tip
sifon (prevzute cu un dop strbtut de un tub lung i unul scurt).
Flaconul se adapteaz la un sistem de aspiraie n aa fel, nct
aerul s intre prin tubul lung i s ias prin cel scurt. Se circul
prin vas un volum de aer aproximativ de 10 ori mai mare dect
capacitatea recipientului pentru a avea sigurana ndeprtrii
complete a gazului remanent.
3.Recoltare prin creare de vid. Din vasul n care urmeaz a se
recolta proba de aer cu ajutorul unei pompe de vid se scoate
aerul pn la vidul maxim, apoi se nchide ermetic. La locul de
recoltare, vasul se deschide, se noteaz presiunea rezidual din
vas, iar aerul pentru analiz ptrunde n el. Se msoar presiunea
atmosferic n momentul umplerii vasului.

Analizoare de gaze
Analizoarele de gaze, folosite n tehnica modern, sunt aparate
care permit recoltarea, depistarea sau dozarea substanelor
poluante, a substanelor inflamabile i explozive n stare de gaze
sau vapori, individual sau n amestec, direct din atmosfera
poluant.
Analizoarele de gaze au la baz principiile folosite n construcia
diferitelor categorii de aparate de analiz fizicochimic, adaptate
la particularitile mediului gazos n care se efectueaz
msurrile. Dei exist o foarte mare varietate de analizoare de
gaze, ele pot fi clasificate simplu, dup principiul pe care se
bazeaz, n: optice, electrochimice i termochimice.
Analizoarele optice de gaze msoar absorbia luminii de ctre
poluant sau de ctre produsul de reacie dintre poluant i mediul
absorbant, lichid sau solid. Msurarea absorbiei se poate face n
domeniul vizibil, ultraviolet sau infrarou, folosind celule
fotoelectrice i dispozitive de nregistrare a datelor. n scopul
evitrii interferenelor, se utilizeaz filtre selective sau reactivi
chimici suplimentari pentru descompunerea sau mascarea
substanelor interferente.

Analizoarele electrochimice de gaze urmresc variaia unei

proprieti electrochimice a soluiei absorbante, n urma reinerii
poluantului. Cele mai frecvente tipuri de analizoare electrochimice
sunt cele bazate pe urmrirea variaiei conductibilitii electrice.
Analizoarele termochimice de gaze se bazeaz pe msurarea
energiei calorice care rezult din reaciile chimice ale poluanilor,
n general reacii de ardere.

NITRATII SI NITRITII DIN FRUCTE SI

LEGUME
Nitratii si nitritii sunt componeni naturali ai solului, ce provin
din mineralizarea substanelor organice de origine vegetal i
animal.
Legumele, reprezint o surs important de nitrai n alimentaie.
Formele chimice ale azotului constituie verigi metabolice normale
i indispensabile. Leguminoasele se deosebesc prin fixarea
direct a azotului din aer de ctre bacteriile simbiotice, pe cnd
alte specii vegetale posed o serie de reacii nflux, care conduc
azotul mineral absorbit din sol prin rdcin la sinteza
aminoaciziior, apoi a proteinelor. Unele plante acumuleaz nitraii
i nitriii, dar nu-i metabolizeaz complet, deoarece la acest
fenomen particip o serie de factori: factori genetici, care sunt
proprii pentru fiecare plant n parte; factori de eliminare, care
condiioneaz intensitatea fotosintezei i sinteza moleculelor cu
valoare energetic mare; factori de nutriie, care favorizeaz
aportul de oligoelemente indispensabile n enzimele ce
acioneaz n procesul de fotosintez.
Aciunea toxic a nitratilor const n inducerea
methemoglobinemiei (oxidarea hemoglobinei, care pierde
capacitatea de a transporta oxigenul), formarea compuilor
cancerigeni (nitrozaminelor), apariia efectelor antivitaminice (vii.
A. Bl. 36, B9) i efectului antitiroidian de inhibare a procesului de
captare a iodului de ctreglanda tiroid.

In Republica Moldova, norma zilnic admisibil de nitrai este de

5 mg/kg mas corp. Sau 300 mg/zi pentru un adult cu masa
corporal de 60kg.
Ministerul ocrotirii sntii a stabilit cantitile admise de
nitrai pentru produsele agricole, mg/kg: cartofi-250,varza alb
timpurie-900,varz alb trzie-500, morcov timpuriu -400,.morcov
trziu -250.roii-150,castravei teren deschis 150, castravei teren
nchis-400,ceap teren deschis-500 ceap teren nchis-800, sfecl
de mas-1400,dovlecei -400,ardei dulce teren deschis -200.ardei
cuice teren nchis -400.Salat timpurie teren nchis-3000.salat
timpurie teren deschis-2000. struguri de mas- 60, mere
proaspete -60.etc.
Legumele si fructele crescute in gospodriile agricole, destinate
pstrrii n stare proaspt sau prelucrriiindustriale, trebuie s
fie nsoite de un certificat de calitate n care se indic coninutul
de nitrai. De asemenea,coninutul de nitrai se controleaz
permanent n materia prim recepionat la fabri cile de
conserve.
Pentru determinarea nitrailor n legume i fructe se folosesc,
de regula, metodele ionometric i fotometric. La fabricile de
conserve pe larg se folosete metoda ionometric, ca fiind cea
mai simpl i mai rapid

Analiza chimica a plantelor

Analiza se face prin 2 metode:
1. Calcinarea uscata (carbonizare)
2. Calcinare umeda
Calcinarea uscata
Intr-o cescuta de portelan se iau 2-5 gr de planta. Cescuta se
pune in cuptorul electric ridicind treptat temperatura de la 105 0500 pentru a realiza carbonizarea. Arderea are loc timp de 2-4
ore. Cenusa captata trebuie sa fie alba- surie roza. Cescuta se
raceste si se toarna 2-3 picaturi de apa distilata sau un amestec
de apa oxigenata si acid azotic 1:1. Determinarea ulterioara se
face prin metoda atomo-absorbtionala care se bazeaza pe faptul
ca fiecare element chimic are un spectru de linii specifice.
Calcinarea umeda

Se realizeaza prin citeva metode:

1. Metoda Ghinsburg
0,1- 0,3 gr de plante se pun in colbele cheldal si se adauga
un amestec de acid sulfuric si acid percloric (5 ml H 2SO4 ,10,5
ml HClO4 ). Amestecul se lasa peste noapte. A doua zi solutia
se arde la lampa de gaz pina la culoarea transparenta.
2. Bimerici.
Arderea se face cu amestec de acid sulfuric si apa oxigenata
(5ml H2SO4 )
3. Luberentev.
Arderea se face in colbele chiedae folosind unamestec de
acid sulfuric si azotic 1:1.

Recoltarea probelor de plante

Diagnostica vizuala si de
laborator a plantelor
O conditie obligatorie pentru determinarea caracteristicii chimice
a plantelor este colectarea corecta a probelor medii de plante.
1. Colectarea probelor de seminte marunte.
Greutatea probelor de seminte mai mari (fasole, porumb,
floarea-soarelui) constituie 50- 100 g.
Proba de seminte marunte trebuie sa cintareasca de la 25g
pina la 50g, mai intii se macina apoi se intinde pe o hirtie in
forma de patrat , se imparte in4 parti dupa diagonale.
2. Colectarea probelor medii vegetale la plante.
Plantele se recolteaza (se tai) in acelasi timp intre orele 8-10
dimineata. Nu se recolteaza probele indata dupa ploaie sau
irigare. Plantele proaspete se pun indata in pungi de
polietelina cu etichetele respective. Probele medii colectate

de cimp in aceiasi zi se prelucreaza pentru diferite analize .

Pentru analizele compozitiei chimice se usuca in incaperi:
acoperite pentru analizele partial component ale plantelor
( Frunze, tulpini, flori ) indata sint despartite in respectivele
parti componente.
3. Colectarea probelor de legume si fructe.
Greutatea probelor medii de legume si fructe depinde de
marimea lor, precum si de felul analizelor si variaza de la 3kg
pina la 10kg. Daca roada plantei este reprezentata de un organ
(varza, sfecla, ceapa) se colecteaza toata roada de la o planta.
Daca roada plantei este reprezentata prin tuberculi (cartofi). Se
colecteaza jumate de roada unei plante.