Sunteți pe pagina 1din 33

ASAMBLARI FILETATE SI

TRANSMISII SURUB-PIULITA

ASAMBLARI FILETATE SI TRANSMISII SURUB-PIULITA

Definire, caracterizare, domenii de folosire


Asamblarile filetate sunt asamblari demontabile realizate prin intermediul a
doua piese filetate conjugate: una filetata la exterior (surubul), cealalta filetata la
interior (piulita sau piesa cu rol de piulita).
Avantajele asamblarilor filetate sunt:

realizeaza forte de strangere mari cu forte de actionare relativ mici;

permit o demontare si montare usoara;

au un cost relativ redus datorita executiei in serie mare, in fabrici


specializate, pe utilaje de inalta productivitate;

asigura interschimbabilitatea, datorita standardizarii si tipizarii pe plan


national si international;

impreuna cu sistemele de asigurare auxiliare dau o siguranta ridicata in


exploatare.

Principalele dezavantaje, inerente, ale asamblarilor filetate sunt:

filetul este, prin forma sa, un puternic concentrator de tensiuni;

marimea fortei de strangere nu se poate stabili precis;

necesita elemente suplimentare pentru asigurarea impotriva autodesfacerii.

Asamblarile filetate se regasesc, in general, in componenta oricarei constructii


mecanice, apreciindu-se ca peste 60% din piesele unei masini au filete. Aceasta

face ca atentia acordata studiului, calculului si realizarii asamblarilor filetate sa fie


deosebita, buna functionare a masinilor sau instalatiilor complexe fiind direct legata
de realizarea asamblarilor filetate.
Transmisiile surub-piulita sunt transmisii care, prin intermediul unei cuple
elicoidale, transforma miscarea de rotatie in miscare de translatie, concomitent cu
transmiterea unei sarcini. Cupla elicoidala este elementul determinat al
transmisiilor surub-piulita. Aceasta poate fi cu frecare de alunecare sau cu frecare
de rostogolire (cupla elicoidala cu bile).
Principalele avantaje ale transmisiilor surub-piulita sunt:

transmit sarcini relativ mari;

functioneaza cu zgomot redus;

sunt sigure in functionare.

Dezavantajele transmisiilor surub-piulita sunt:


randamentul este redus in cazul folosirii cuplei elicoidale cu frecare de
alunecare;

constructia piulitelor care preiau jocul dintre spire este complicata, ceea ce duce la
costuri relativ ridicate.

2. Filetul. Mod de generare, clasificare, caracterizare


Filetul reprezinta elementul principal al surubului si piulitei. De rezistenta si
rigiditatea lui depinde siguranta in functionare a transmisiei.
Modul de generare a filetului. Prin infasurarea unui plan inclinat pe o suprafata
directoare (cilindrica sau conica, interioara sau exterioara) se obtine o linie elicoidala
numita elice directoare (fig. 1, a). Alunecarea unui profil oarecare, numit profil generator,
in lungul elicei directoare, da nastere unei urme numite spira filetului (fig. 1,b).

Fig. 1 Modul de generare a filetului

Clasificarea filetelor
In functie de destinatie:
- filete de fixare (la asamblari filetate),
- filete de miscare (la transmisii surub-piulita),
- filete de masurare (la aparate de masura) si
- filete de reglare (pentru pozitionarea relativa a unor elemente din constructia
dispozitivelor sau masinilor unelte).

In functie de numarul de inceputuri,

Fig. 2 Filet cu doua


inceputuri

filetele cu un inceput (in general),

cu doua sau mai multe inceputuri.

Filetele cu mai multe inceputuri (fig. 2) au un randament mai ridicat, dar exista
pericolul neindeplinirii conditiei de autofranare. Deoarece pasul real p al unei spire
se determina cu relatia p = i p, in care p este pasul aparent al filetului si i
reprezinta numarul de inceputuri, deplasarea axiala corespunzatoare unei rotatii
complete (cursa) este mai mare.

In functie de sensul de infasurare a spirei


a

Fig. 3 Filete cu
sensuri de
infasurare diferite

filete obisnuite, cu sensul de infasurare dreapta (fig. 3, a)

filete cu sensul de infasurare stanga (fig. 3, b), utilizate atunci cand acest

sens este impus de conditiile de functionare.

In functie de sistemul de masurare

filetele pot avea dimensiunile masurate in milimetri (de regula, in

constructia de masini) sau

in toli (la masini din import si la tevi).

In functie de forma suprafetei directoare

filete cilindrice (mai raspandite) si

filete conice (cand se impun conditii de etansare sau de compensare a

jocurilor aparute datorita uzurii).

In functie de marimea pasului filetului

filete cu pas mare,

cu pas normal si

cu pas fin.

Filetele cu pas mare imbunatatesc viteza deplasarii axiale la actionare, dar exista pericolul
neindeplinirii conditiei de autofranare. Filetele cu pas fin (utilizate ca filete de masurare sau
reglare) maresc rezistenta tijei filetate, asigura indeplinirea conditiei de autofranare (autofixare),
dar micsoreaza rezistenta spirei.

In functie de profilul director al spirei filetului

filete triunghiulare,

filete patrate

filete trapezoidale

filete rotunde si

filete ferastrau.

3. Parametri geometrici ai filetului. Caracterizarea principalelor


tipuri de filete
Filetele triunghiulare sunt utilizate la asamblari filetate, deoarece asigura o buna
autofixare. Filetul metric (masurat in milimetri) are profilul director un triunghi echilateral ( =
600), iar filetul Whitworth (masurat in toli) are profilul director un triunghi isoscel ( = 550).

Fig. 4 Filet metric triunghiular. Elemente geometrice

In fig. 4 sunt prezentati parametrii geometrici ai filetului metric, parametri care se


regasesc si in definirea geometrica a celorlalte filete:

d, D - diametrul exterior al filetului surubului (numit si diametru nominal),


respectiv piulitei;

d2, D2 - diametrele medii ale filetelor surubului si piulitei, aceleasi cu diametrul


cilindrului pe a carui generatoare plinul si golul sunt egale;
d1, D1 - diametrul interior al filetului surubului, respectiv piulitei;

p - pasul filetului, adica distanta dintre doua puncte


omologe de pe doua spire vecine;

H - inaltimea profilului generator;

H1 - inaltimea efectiva a spirei filetului surubului;

H2 - inaltimea utila, adica inaltimea de contact


dintre spirele filetelor surubului si piulitei;

- unghiul profilului generator al filetului;

1, 2, - unghiul de inclinare al
spirei
filetului
corespunzator
diametrului interior, diametrului
mediu,
respectiv
diametrului
nominal; se utilizeaza in calcule

unghiul 2, determinat cu relatia (fig. 5)

Filetele metrice se pot executa cu pas normal (simbolizate M d) sau cu pas fin
(simbolizate M d x p). Fundul filetului surubului (v. fig. 4), poate fi drept sau rotunjit
(utilizat in cazul unor sarcini dinamice, pentru micsorarea concentratorului de tensiuni).
Filetul Whitworth, destinat asamblarii tevilor, se executa cu pas fin, cu fundul si
varful profilului rotunjite, fara joc la fundul filetului, asigurand o buna fixare si etansare.
Se simbolizeaza Gdi, unde di este diametrul interior al tevii, in toli (pentru exemplificare,
G 3/4 reprezinta filetul unei tevi cu diametrul interior di = 3/4').

Filetul patrat (fig. 6) este destinat transmisiilor surub-piulita. Profilul filetului, un


patrat ( = 00) cu latura egala cu jumatate din marimea pasului, conduce la urmatoarele
caracteristici ale filetului:

randament ridicat;

rigiditate si rezistenta a spirei scazute;

centrare necorespunza-toare a piulitei pe surub, in urma functionarii putand aparea


jocuri ce nu se pot elimina;

productivitate de executie redusa, filetul prelucrandu-se numai prin strunjire.

Filetele patrate sunt standardizate cu trei marimi de pasi (mare, normal sau fin) si
se simbolizeaza Pt d x p.
Filetul trapezoidal (fig. 7) este destinat transmisiilor surub-piulita. Profilul
trapezoidal, cu unghiul la varf = 300, conduce la urmatoarele caracteristici ale filetului:

randament mai redus decat al filetului patrat;

rigiditate si rezistenta a spirei mai ridicate decat la filetul patrat;

centrare buna (pe flancuri) a piulitei pe surub;

productivitate ridicata de executie, asigurata de posibilitatea prelucrarii prin


frezare.

Fig. 7 Filet trapezoidal. Elemente geometrice

Aceste caracteristici fac din filetul trapezoidal cel mai frecvent utilizat la transmisiile
surub-piulita. Standardul [49] prevede trei marimi de pasi (mare, normal sau fin),
simbolizarea fiind Tr d x p
. Filetul rotund (fig. 8) are profilul format din drepte racordate prin arce de cerc. Este un

caz particular al filetului trapezoidal, avand varful si fundul profilului in arc de cerc. Prin
aceasta se adauga la
caracteristicile
filetului
trapezoidal o rezistenta
sporita la oboseala, ceea ce
il face avantajos ca filet de
miscare in cazul unor
sarcini
dinamice,
in
conditii grele de exploatare
(cuplele
vehiculelor
feroviare,
armaturi
hidraulice etc.). Se executa
Fig. 8 Filet rotund. Elemente geometrice
cu pas mare, normal sau
fin fiind simbolizat prin R
d x p.

Un caz particular al filetului rotund il reprezinta filetul Edison, format numai din arce
de cerc. Acesta se obtine prin deformarea plastica a pieselor cu pereti subtiri si este
intalnit cu precadere la instalatii electrice.
Filetul ferastrau (fig. 9) este destinat transmisiilor surub-piulita. Profilul, cu flancul
activ foarte putin inclinat (30) si cu flancul inactiv inclinat cu 30 0, este o combinatie a
profilelor patrat si trapezoidal, conducand la urmatoarele caracteristici:

randament apropiat de cel al filetului patrat;

rigiditate si rezistenta ale spirei asemanatoare cu ale spirei filetului trapezoidal;

Fig. 9 Filet ferastrau. Elemente geometrice

rezistenta buna la oboseala, datorata fundului racordat al spirei, care micsoreaza


concentratorul de tensiuni;

productivitate ridicata de executie, asigurata de posibilitatea


frezare;

constructia asimetrica per-mite preluarea sarcinii intr-un singur sens.

prelucrarii prin

Aceste caracteristici se recomanda pentru preluarea unor sarcini mari, cu soc, care
actioneaza intr-un singur sens (dispozitivele de strangere ale laminoarelor, constructia
preselor etc.). Standardul prevede trei marimi de pasi (mare, normal sau fin), simbolizarea
fiind S d x p.

4. Forte si momente in asamblarile filetate si in transmisiile surub-piulita

La strangerea sau desfacerea asamblarilor filetate (fig. 10, a) si la deplasarea


intr-un sens sau altul a unei sarcini cu ajutorul unei transmisii surub-piulita
(pentru exemplificare se considera cricul cu surub simplu, schematizat in fig. 10,
b), asupra elementelor componente actioneaza o serie de sarcini exterioare si de
legatura. Sarcina exterioara este un moment la cheie (moment motor) Mm,
determinat cu relatia

Fig. 10 Forte si momente in asamblarile filetate si transmisiile surub-piulita

in care Fm reprezinta forta exterioara, care actioneaza la capatul cheii


(manivelei), iar L - lungimea cheii (manivelei).
Datorita strangerii piulitei, in asamblarea filetata apare o forta axiala F, care
intinde surubul si comprima piesele asamblate. O forta axiala F apare si in
transmisiile surub-piulita, aceasta fiind sarcina de deplasat. Sub actiunea fortei
F, in asamblarile filetate si transmisiile surub-piulita apar doua momente
rezistente:

Mins (des) - momentul de insurubare sau desurubare, care apare in cupla


elicoidala datorita formei filetului si frecarii dintre spire;

Mfr - momentul de frecare, care ia nastere intre piesa rotitoare (surub sau
piulita) si suprafata pe care aceasta se sprijina.

Echilibrul piesei asupra careia actioneaza momentul motor (piulita, in cazul


asamblarii filetate, respectiv surubul, in cazul cricului cu surub simplu v. fig.
10) se exprima prin relatia
Mm = Mins (des) + Mf.

Momentul de insurubare. Momentul de desurubare


Modul de generare al filetului conduce la posibilitatea unei analogii a
fenomenelor care au loc la insurubare (desurubare) cu cele de la urcarea
(coborarea) unui corp pe un plan inclinat.
Ipoteze: unghiul planului inclinat corespunde unghiului mediu de
inclinare al spirei filetului (2); greutatea corpului de pe planul inclinat
corespunde fortei axiale (F) care incarca cupla elicoidala; unghiul profilului
filetului = 00 (corespunzator filetului patrat)

Insurubare
-urcare
Desurubare
-coborare
a
b

Fig. 11 Determinarea momentelor de


insurubare / desurubare. Schema de
calcul
H, H - forta tangentiala care, aplicata la bratul d2/2, creaza momentul de
insurubare, respectiv desurubare si este aceeasi cu forta care impinge in
sus, respectiv in jos, corpul pe planul inclinat;
N - reactiunea normala a planului inclinat;

Ff - forta de frecare, care se opune deplasarii corpului pe planul inclinat


(Ff = N, fiind coeficientul de frecare);

R - reactiunea cu frecare
, care face unghiul cu normala,
= arctg fiind denumit unghi de frecare.
La urcarea corpului pe plan inclinat

La coborarea corpului pe planul inclinat

In cazul filetelor cu unghiul profilului 0, forta normala la profilul spirei


este mai mare decat forta axiala (fig. 12). Forta de frecare, determinata in functie
de forta normala, este

Fig. 12 Considerarea unghiului profilului


filetului

unde
reprezinta coeficientul de frecare
aparent. Se observa ca valoarea
coeficientului de frecare aparent
creste cu marimea unghiului .
Acest fapt determina utilizarea
filetelor metrice ( = 600) ca filete
de fixare. Unghiul de frecare
aparent
,
corespunzator
coeficientului de frecare aparent ,
se
determina
cu
relatia

Generalizarea relatiilor momentului de


insurubare si a momentului de desurubare

Mins > Mdes.


Momentul de frecare

suprafata, sub forma de coroana


circulara, intre piesa rotitoare (surub sau piulita) si
piesa pe care se sprijina.
Ipoteze:

coeficientul de frecare este constant (1 = const.)

presiunea pe suprafata de contact este uniforma, adica

Momentul de frecare elementar, corespunzator unei suprafete circulare


elementare (v. fig. 2.13, c) este

Integrarea pe intreaga suprafata a momentului de frecare elementar conduce


la

relatia de calcul a momentului de frecare pentru cupla surub-cupa fiind

Ecuatia de echilibru a piulitei devine:

Aceasta relatie permite determinarea unuia dintre cei trei parametri F, Fm sau
L, cand se cunosc ceilalti doi.

In cazul asamblarilor filetate, daca se impune forta la cheie Fm si

lungimea cheii (L 12 d, la cheile fixe), rezulta forta axiala F (F 80 Fm),


uneori impunandu-se limitarea strangerii asamblarii surubului (prin utilizarea
unor chei dinamometrice) pentru ca sa nu existe pericolul ruperii.
In cazul cricurilor, cunoscand sarcina axiala de ridicat F si
considerand cunoscuta forta la manivela Fm (Fm = 150350 N) [14] rezulta
lungimea necesara a manivelei.
Conditia de autofixare (autofranare)
Conditia de autofixare (utilizata in cazul asamblarilor filetate) este conditia
ca sub actiunea fortei axiale care incarca asamblarea filetata aceasta sa nu se
desfaca singura.
Conditia de autofranare (utilizata in cazul transmisiilor surub-piulita) este
conditia ca sa nu apara deplasari relative in cupla elicoidala a transmisiilor
surub-piulita sub actiunea fortei axiale care o incarca, in momentul in care nu se
aplica nici un moment motor.

Prin analogie cu cazul corpului pe planul inclinat, conditia de autofranare


(autofixare) este aceea ca sub actiunea greutatii proprii corpul sa nu coboare pe
planul inclinat.
Conditia de autofixare (autofranare) este echivalenta cu inegalitatea
matematica Mdes > 0, care conduce la > 2.

La transmisii surub-piulita, este absolut necesara verificarea conditiei de


autofranare, deoarece la unele filete cu pas mare sau cu mai multe inceputuri
poate exista pericolul neindeplinirii ei.

Randamentul cuplei elicoidale si al transmisiilor surubpiulita


Randamentul se determina ca raport dintre lucrul mecanic util (Lu) si lucrul
mecanic consumat (Lc) = Lu/Lc si este criteriu de comparare a filetelor de
miscare si a transmisiilor surub-piulita, in general.
Randamentul cuplei elicoidale se obtine cu relatia

Deoarece creste cu valoarea unghiului profilului filetului, rezulta ca filetele


cu flancurile inclinate au randamentul mai redus decat filetul patrat ( = 0).
Randamentul transmisiilor surub-piulita tine seama de frecarea din
cupla elicoidala si de frecarea dintre celelalte piese in miscare relativa.
Pentru cricul simplu (v. fig. 10, b)

1.5. Materiale si tehnologie


Materialele utilizate in constructia elementelor asamblarilor filetate
(suruburi si piulite) sunt din categoria otelurilor, metale si aliaje neferoase sau
chiar nemetale (lemn, mase plastice). Alegerea materialului se face in functie de:
mediul de lucru (temperatura, agenti exteriori corozivi), solicitarile principale
(tractiune, forfecare), conditiile de solicitare (statice sau variabile), tehnologia si
costul de fabricatie.
suruburile si piulitele asamblarilor filetate se executa din oteluri grupate
in functie de caracteristicile mecanice principale. Pentru suruburi, fiecare grupa
de oteluri este simbolizata prin doua cifre despartite de un un punct (de exemplu
4.8, 6.6, 8.8). Cifrele informeaza asupra caracteristicilor mecanice minime
impuse respectivelor materiale si anume: prima cifra inmultita cu 100 reprezinta
tensiunea minima de rupere la tractiune, iar produsul celor doua cifre multiplicat
cu 10 reprezinta tensiunea minima de curgere (pentru exemplificare, pentru
grupa 4.8: r min = 4 100 = 400 MPa; 02 min = 4 8 10 = 320 MPa). Pentru
piulite, fiecare grupa de oteluri este simbolizata printr-o cifra care, inmultita cu
100, indica tensiunea minima de rupere la tractiune impusa materialului (pentru
exemplificare, materialele din grupa 6 au r min = 6 100 = 600 MPa).
Saibele plate se executa din OL 34, AUT 08 etc., iar saibele Grower si
alte saibe elastice se executa din oteluri pentru arcuri OLC 55A, OLC 65A etc.
La transmisii surub-piulita se utilizeaza oteluri de uz general pentru
constructii (OL 37, OL 50 etc.), oteluri carbon de calitate (OLC 35, OLC 45 etc.)
sau oteluri aliate pentru suruburile de miscare, in functie de conditiile de
functionare. Piulitele de miscare se executa din aceleasi oteluri cu suruburile de
miscare sau din materiale mai slabe (bronz sau fonta).

Tehnologia de fabricatie a filetelor se alege in functie de seria de fabricatie.


La unicate sau in productia de serie mica se recomanda filetarea cu filiera pentru
surub si cu tarodul pentru piulita sau filetarea ambelor piese prin strunjire, cu
cutit de filetat. La serii de fabricatie mari, filetarea se poate face pe strung (cu
scule speciale: cutit pieptene sau cutit disc), pe masini automate sau prin rulare.
Rularea asigura atat o mare productivitate cat si mentinerea continuitatii fibrelor
materialului. La suruburi solicitate variabil fundul filetului se rectifica sau se
ecruiseaza prin rulare.
Filetele de miscare se executa prin strunjire sau, pentru productivitate mai
mare, prin frezare. Pentru marirea preciziei de executie, filetarea prin frezare
poate fi urmata de finisare prin strunjire sau rectificare.
6. Calculul asamblarilor filetate si al transmisiilor surub-piulita

1.6.1. Forme de deteriorare


.

Formele de deteriorare ale organelor de asamblare filetate sunt ruperea


tijei surubului si distrugerea filetului surubului sau piulitei.
Cauzele ruperii sunt: oboseala materialului (datorita actiunii unor
sarcini variabile si existentei concentratorilor de tensiune), suprasarcini aplicate
static, executia, montarea si exploatarea necorespunzatoare a pieselor filetate.
Distributia tensiunilor in lungul tijei surubului unei asamblari filetate este
prezentata in fig. 14, luand ca referinta tensiunea 0 din tija nefiletata.
Ruperile apar, cel mai des:

zona primei spire a surubului in contact cu piulita ( 65% din ruperi),

aceasta frecventa a ruperilor explicandu-se prin distributia neuniforma a sarcinii


intre spirele de contact surub-piulita, prima spira preluand aproximativ o treime
din sarcina;

zona de trecere de la tija la capul surubului ( 20% din ruperi) datorita


concen-tratorului de tensiune trecere de diametru;

zona de trecere de la
portiunea nefiletata la
portiunea filetata a tijei

Frecventa ruperilor, in %

surubului ( 15% din


ruperi)
datorita
concentratorului
de
tensiune iesirea filetului.
Transmisiile surubpiulita ies din functiune, in
special, datorita uzarii
flancurilor spirei filetului.
Preintampinarea
deteriorarii organelor de
Fig. 14 Distributia tensiunilor si frecventa ruperilor
asamblare filetate se face prin
pentru tija surubului asamblarilor filetate
calculul de dimensionareverificare la solicitarile
principale si prin luarea unor masuri tehnologice si constructive pentru
diminuarea concentratorilor de tensiuni.
6.2. Calculul suruburilor incarcate cu o forta axiala centrica
Tija filetata a surubului este solicitata la tractiune sau compresiune,
tensiunea corespunzatoare stabilindu-se cu relatia

in functie de care se alege un filet standardizat si, in continuare, un surub


standardizat.

1.6.3. Calculul suruburilor incarcate cu o forta axiala centrica si un


moment de torsiune
Tija surubului este solicitata la tractiune sau compresiune, de catre sarcina
axiala (forta de prestrangere sau sarcina de ridicat) si la torsiune, de catre un
moment de torsiune care poate fi moment de insurubare sau moment de frecare.
Tensiunea de tractiune (compresiune) se stabileste cu relatia

iar tensiunea de torsiune cu relatia

Aceste tensiuni se compun intr-o tensiune echivalenta, determinata


conform teoriei a III-a de rupere cu relatia

sau

Coeficientul , introdus in relatia (2.28), este un coeficient supraunitar care


tine seama de influenta solicitarii de torsiune in tensiunea echivalenta. Valoarea
coeficientului depinde de natura momentului de torsiune (si implicit de
marimea acestuia in raport cu forta axiala).
momentul de torsiune este un moment de insurubare (cazul suruburilor
de fixare montate cu prestrangere, surubul principal al cricului cu dubla actiune,
surubul secundar al cricurilor telescopice si cu dubla actiune, surubul cricurilor
cu parghii etc.), valoarea coeficientului rezulta 1,3 [13, 14].

momentul de torsiune este un moment de frecare de alunecare sau de


rostogolire (cazul surubului cricului cu surub simplu sau al preselor, surubul
principal al cricului telescopic etc.), coeficientul ia valori in intervalul = 1
1,1 [13, 14], cu valori minime in cazul frecarii de rostogolire si valori maxime in
cazul frecarii de alunecare.

Relatia determinata este echivalenta pentru calculul tijei surubului cu o forta de


calcul Fc majorata Fc = F. Astfel, in cazul suruburilor de fixare, solicitate la
tractiune, de forta de prestrangere F, si la torsiune, de momentul de insurubare
( = 1,3), se utilizeaza relatia de verificare

iar pentru dimensionare se utilizeaza relatia

Rezistenta admisibila at se determina in functie de materialul surubului si


de importanta asamblarii, cu relatia

in care 02 este tensiunea limita de curgere a materialului surubului, iar c este un


coeficient de siguranta dependent de marimea surubului (la suruburi mari, valori
mici, iar la suruburi mici, valori mari) si de importanta asamblarii (cu atat mai
mic cu cat importanta asamblarii este mai mare) cu valori c = 1,25 [11, 14].

In cazul suruburilor de miscare, calculul cuprinde o etapa de


predimensionare, in care, in functie de diametrul interior necesar al filetului,
calculat cu relatia:

se alege un filet standardizat si o etapa de verificare, cu relatia tensiunii echivalente.

Rezistenta admisibila at,c, la suruburi de miscare, se stabileste in functie de


materialul surubului, marimea surubului si de pericolul de producere a unor
accidente.
1.6.4. Calculul spirei filetului
Calculul spirei filetului se efectueaza numai in cazul transmisiilor surubpiulita, in scopul prevenirii deteriorarii spirei datorita solicitarilor de strivire,
incovoiere sau forfecare. Acest calcul nu se face la filete de fixare, deoarece
dimensiunile filetelor de fixare standardizate si inaltimea piulitelor standardizate
au fost stabilite din conditia de egala rezistenta a spirei filetului si tijei surubului.
Calculul se face pe baza unor ipoteze simplificatoare:
sarcina axiala exterioara F se repartizeaza uniform pe spirele in contact
dintre surub si piulita;

sarcina ce revine unei spire F/z se repartizeaza uniform pe suprafata de


contact a acestuia;
se neglijeaza unghiul de inclinare al spirei filetului (2 = 0);
se neglijeaza unghiul profilului spirei filetului ( = 0).

Calculul la strivire (fig. 15, a si b). Suprafata de strivire a unei spire este o
coroana circulara cuprinsa intre diametrul interior al filetului piulitei D1 si
diametrul nominal al surubului d.

c
Schema de calcul la incovoiere
b
Schema de calcul la strivirea spirei filetului

Fig.15

Verificarea la strivire se efectueaza cu relatia

pentru limitarea presiunii p a peliculei de lubrifiant dintre spirele surubului si


piulitei (impusa de limitarea uzurilor).

Din conditia de rezistenta la strivire a peliculei de lubrifiant se determina


numarul de spire necesare ale piulitei

Presiunea admisibila pa se alege in functie de cuplul de materiale in contact,


luand valori in intervalul pa = 513 MPa [5, 13].
Calculul la incovoiere (fig. 15, a si c) se efectueaza pentru evitarea ruperii la
baza spirei surubului sau piulitei. Spira se asimileaza cu o grinda incastrata cu
sarcina in consola, sectiunea de rupere fiind suprafata exterioara a unui cilindru.
Daca materialul piulitei este acelasi cu materialul surubului se verifica
numai spira surubului, aceasta avand sectiunea mai mica (diametrul sectiunii de
rupere este mai mic), cu relatia

Daca piulita se executa dintr-un material mai slab decat al surubului se


verifica spira piulitei, cu relatia

Rezistenta admisibila la incovoiere depinde de materialul surubului,


respectiv piulitei, luand valorile ai = 6080 MPa - pentru otel si ai = 4045
MPa - pentru bronz sau fonta [13, 14].
Calculul la forfecare (v. fig. 15, a si c) este de importanta redusa. Sectiunea
de rupere prin forfecare este aceeasi ca in cazul solicitarii de incovoiere.
Daca materialul surubului este acelasi cu materialul piulitei, relatia de
verificare se aplica spirei surubului si este

Daca materialul piulitei este mai slab, se aplica relatia de verificare a spirei piulitei

Rezistenta admisibila la forfecare depinde de materialul surubului, respectiv


piulitei, luand valorile af = 5065 MPa - pentru otel si af = 3035 MPa pentru bronz sau fonta [13, 14].
1.6.5. Calculul asamblarilor filetate solicitate transversal

Dupa modul de montare al suruburilor, asamblarile filetate solicitate


transversal se clasifica in: asamblari cu suruburi montate cu joc si asamblari cu
suruburi montate fara joc.
Asamblarea cu suruburi montate cu joc (fig. 16) transmite sarcina
transversala de la o tabla la alta prin intermediul fortelor de frecare. Frecarea
dintre table apare ca urmare a strangerii surubului, forta de prestrangere F0
solicitand surubul la tractiune si comprimand tablele. Asamblarea transmite
corect sarcina transversala Q daca aceasta este mai mica decat forta de frecare
dintre table Ff, adica
Ff > Q.
Forta de frecare se determina cu relatia
Ff = F0 z i,

in care este coeficientul de frecare


dintre table, z este numarul de suruburi si
i este numarul de perechi de suprafete de
frecare (i = 2 pentru asamblarea din
figura). Rezulta forta necesara de
prestrangere pentru un surub

Fig. 16 Asamblare cu suruburi montate cu joc

unde este un coeficient supraunitar de siguranta la alunecarea tablelor.


Tija surubului este solicitata la tractiune de forta de prestrangere F0, iar
calculul se face luand in considerare si solicitarea de torsiune care apare la
montaj (v. subcap. 6.3.), relatia de verificare fiind

iar pentru dimensionare

Aceste asamblari necesita o


precizie scazuta, in schimb rezulta
suruburi de dimensiuni relativ
mari.
Asamblarea cu suruburi
montate fara joc (fig. 17)

Fig. 17 Asamblare cu suruburi montate fara joc

foloseste suruburi speciale (denumite suruburi de pasuire), cu tija nefiletata mai


mare in diametru decat filetul si prelucrata mai precis. Sarcina transversala Q se
transmite de la o tabla la alta prin contact intre acestea si tija nefiletata a
surubului. Tija nefiletata a surubului este solicitata la forfecare, iar la contactul
tija - table apare solicitarea de strivire.
Solicitarea de forfecare este principala, verificarea efectuandu-se cu relatia

in care z reprezinta numarul de suruburi, iar i - numarul sectiunilor de forfecare


(i = 2 pentru asamblarea din fig. 17).
La dimensionare se stabileste diametrul tijei nefiletate a surubului

in functie de care se alege un surub standardizat [51, 52].


Rezistenta admisibila la forfecare af se alege in functie de materialul
surubului si de tipul solicitarii. Astfel: af = (0,20,3) 02 pentru sarcini
variabile si af = 0,4 02 pentru sarcini statice [5, 11, 14].
Tensiunea de strivire dintre table si tija surubului se calculeaza acceptand ca
suprafata de strivire proiectia suprafetei reale pe un plan prin axa surubului
perpendicular pe directia fortei Q, rezultand relatia de verificare

in care lmin reprezinta lungimea minima de contact dintre tija surubului si table
(lmin = min(l1, l2)).
Rezistenta admisibila la strivire se alege in functie de materialul piesei mai
putin rezistente (surub sau table) as = (0,30,4) 02 [5, 14].
Suruburile necesare in cazul acestor asamblari rezulta mai mici
comparativ cu suruburile asamblarilor cu suruburi montate cu joc, dar
tehnologia este mai pretentioasa (tijele suruburilor se rectifica, iar gaurile de
trecere se alezeaza).
1.6.6. Calculul asamblarilor filetate montate cu prestrangere si
incarcate axial
Aceste tipuri de asamblari se intalnesc in constructia de masini la:
asamblarea dintre chiulasa si blocul motor la motoare cu ardere interna;

asamblarea dintre capacul si cilindrul compresoarelor; asamblarea capacelor


recipientilor sub presiune; asamblarea capacului pe corpul bielei; asamblarea
capacului pe corpul lagarelor cu alunecare etc..
La aceste asamblari, in timpul montajului se induce o forta axiala F0 (forta
de prestrangere), care tractioneaza surubul si comprima piesele asamblate. In
timpul functionarii apare o forta de exploatare care are aceeasi directie cu forta
de prestrangere, suprapunandu-se peste aceasta. Functional acest tip de
asamblare trebuie sa asigure etanseitatea (la recipienti, conducte, chiulase etc.)
sau sa impiedice deplasarea relativa (la capace de biela si lagare cu alunecare).
Studiul fenomenelor care se petrec la asamblarea capacului si corpului unui
recipient sub presiune, care vor fi prezentate in continuare (fig. 18), este
aplicabil la toate asamblarile filetate montate cu prestrangere si incarcate axial.

In

Fig. 18 Fazele asamblarii si exploatarii unui recipient sub presiune cu capac

asamblarea si exploatarea unui recipient sub presiune cu capac se evidentiaza


trei faze (v. fig. 18).
Faza de premontaj (fig. 18, a) este caracterizata prin asezarea
capacului pe corpul recipientului, introducerea suruburilor in gaurile de
trecere coespunzatoare si strangerea cu mana a piulitelor pentru
eliminarea jocurilor. In aceasta faza nu apar forte sau deformatii.
Faza de montaj (fig. 18, b) este caracterizata prin strangerea cu
cheia a piulitelor. In urma strangerii asamblarii filetate apare forta de
prestrangere F0 care intinde surubul, deformandu-l cu 0s, si comprima
elementele asamblate, deformandu-le cu 0p. Deformatiile 0s 0p sunt

dependente
de
rigiditatea
surubului, respectiv a pieselor
asamblate.
Faza de exploatare (fig.
18, c) este caracterizata de
introducerea in recipient a unui
fluid sub presiune, care tinde sa
indeparteze capacul de corpul
recipientului.
Presiunea
se
inlocuieste, pentru studiu, printro forta de exploatare care se
repartizeaza uniform pe cele z suruburi ale asamblarii, fiecarui surub
revenindu-i o forta de exploatare F. Sub actiunea fortei de exploatare F
surubul se alungeste suplimentar cu cantitatea s, iar piesele asamblate se
destind cu cantitatea p. Cele doua deformatii sunt egale (s = p)
deoarece piulita nu se deplaseaza relativ fata de surub. O parte din forta
de exploatare, F, participa la alungirea suplimentara a suruburilor, iar
restul fortei de exploatare, (1 )F, participa la decomprimarea pieselor
asamblarii.

Dependenta dintre forta si deformatie este prezentata in fig.19, fiind liniara considerand ca
deformatiile sunt in domeniul elastic.

In urma fazei de exploatare deformatiile totale sunt:


ts = 0s + s, pentru surub si
tp = 0p p, pentru piesele asamblate.
Fortele care incarca elementele asamblarii la finalul fazei de exploatare sunt
Fs = F0 + F, pentru surub si

F0 = F0 (1 )F, pentru piesele asamblate.

Forta de prestrangere necesara F0 se determina din conditia ca asamblarea


sa-si indeplineasca rolul functional (etanseitatea recipientului). Acest fapt se
exprima prin mentinerea unei forte care sa comprime piesele asamblate in
timpul exploatarii F0 > 0, obtinandu-se conditia F0 > (1 )F. Impunand
asamblarii un coeficient de siguranta K, relatia de determinare a fortei necesare
de prestrangere devine

F0 = K(1 - )F.
Coeficientul de siguranta K se alege in functie de ciclul de variatie al fortei
de exploatare: K = 1,31,5, daca incarcarea este statica; K = 1,54, daca
incarcarea este pulsatorie [14].
Coeficientul de repartizare a fortei de exploatare se determina din
egalitatea alungirii suplimentare a surubului si destinderea pieselor asamblate (s
= p) sub actiunea fortelor F (la surub) si, respectiv, (1 )F (la piesele
asamblate). Deformatiile s si p se pot exprima, in functie de sarcinile care le
determina si de rigiditatile surubului (ks) si, respectiv, a pieselor asamblate (kp),
prin relatiile:

Din egalitatea s = p rezulta

Relatia de mai sus permite formularea unor concluzii privind


influenta rigiditatilor ks si kp asupra functionalitatii acestor asamblari.

Rigiditatea mica a surubului, deci un surub elastic, conduce la o

valoare redusa a coeficientului , deci la o incarcare redusa a surubului in


timpul exploatarii. Deoarece creste forta care decomprima piesele
asamblate (1 )F, va fi necesara o forta mai mare de prestrangere F0
pentru mentinerea etanseitatii. Prin urmare, suruburile mai elastice sunt
de preferat in cazul unei forte de exploatare variabile, deoarece influenta
acestei componente variabile este micsorata, solicitarea surubului fiind
mai apropiata de o solicitare statica.

Rigiditatea mare a surubului mareste coeficientul , deci si forta

care revine surubului in exploatare. Se micsoreaza, in schimb, forta


(1 )F care decomprima piesele asamblate, asamblarea necesitand,
pentru mentinerea etanseitatii, o forta de prestrangere F0 mai redusa. Prin

urmare, in cazul incarcarii statice in exploatare, sunt de preferat


suruburile mai rigide.