Sunteți pe pagina 1din 9

Caracterizarea Otiliei Marculescu Enigma Otiliei de

George Calinescu
Publicat in 1938, romanul Enigma Otiliei a produs un adevarat soc in epoca
deoarece propunea o formula romanesca care intorcea literatura cu 100 de ani in
urma. Inclinatia romanului catre realismul clasic este explicata de autor prin faptul
ca romanii, in marea lor majoritate, erau analfabeti. (ce mama lu dreacu?!)
Otilia este caracterizata in mod direct de catre narator. Acesta spunea despre ea ca
avea fata maslinie,nasul turtit si ochii albastri. Ea era o pustoaica de
optsprezece-nouasprezece ani care nu prea stia ce doreste de la viata. Din prisma
atributelor sale fizice, ea putea ademeni orice barbat dorea.
Din fapte, gesturi, limbaj, comportament ni se contureaza in mod indirect
personalitatea acestui personaj. Ii placea sa se detaseze de viata, avea aspiratii
mari:Imi vine uneori sa alerg, sa zbor. Ah, ce mult mi-ar placea sa am trasura!.
Nu era o persoana hotarata. Acest lucru ne este confirmat in mod repetat:Sunt
foarte capricioasa, vreau sa fiu libera. Din caracterizarea proprie, ne putem da
seama ca ea dorea sa fie iubita:Oricat de independenta as fi, simt nevoia unei
ocrotiri.Ea confirma din nou ca nu stie ce-i cu ea:Eu sunt o zapacita, nu stiu ce
vreau, eu sunt pentru oamenii blazati, care au nevoie de rasetele tineretii, ca
Pascalopol.
Portretul sau este unul mai complex, fiind singurul personaj care beneficiaza de un
portret complex construit prin metode deterministe. Astfel,pentru Felix ea este
femeia in ipostaza idealului romantic, pentru Pascalopol este feminitatea insasi iar
pentru Titi este obiectul fanteziilor sale erotice.
Din punct de vedere al relatiei spatio-temporale, ea apartine unei epoci in care
burghezia era in prabusire libera, ea facand parte din acest grul social:intr-o seara
de la inceputul lui iulie 1909,in strada Antim.
Un al treilea concept prezent este conflictul. El ofera o imagine de ansamblu al
existentei acestui personaj si totodata reliefeaza tema mostenirii,fapt ce ii
determina pe membrii familiei Tulea sa o priveasca pe Otilia ca pe o amenintare in
obtinerea averii lui Costache Giurgiuveanu:tanti Aglae si cu Aurica nu pot sa ma
sufere fiindca le e teama ca sa nu piarda mostenirea.
Perspectiva narativa este relevanta caracterizarii. Aceasta este de tip par derriere
iar naratorul construieste in mod direct un personaj, el ironizand in mod repetat

dezordinea din viata tinerei facand legatura cu dezordinea din camera sa:O
amestecatura comica. Un pantof era in pat, pe o carte deschisa, pus probabil ca sa
nu se inchida volumul legat prea dur.
Otilia era fiica adoptiva a lui Costache Giurgiuveanu, ea bucurandu-se de un statul
social privilegiat. Era studenta la Conservator dar inca nu hotarase ce va face cu
viata ei.
Din punct de vedere psihologic, nu era o fire prea vesela dar iubea multe:Am linia
inimii neteda, asta inseamna ca sunt o fata de inima, capabila de dagoste profunda
(ce nostim!).
Eu am un temperament nefericit:ma plictisesc repede, sufar cand sunt
contrariata.
Caracteristica principala a Otiliei este nehotararea, ea nefiind capabila de a lua o
decizie.
Sunt foarte capricioasa, vreau sa fiu libera. Oricat de independenta as fi, simt
nevoia unei ocrotiri. Ea mereu isi doreste mai mult decat obtine deja.
De asemenea, ea prefera sa ia deciziile spontan,nefacandu-si planuri de viata pe
termen lung:Am avut intotdeauna frica sa hotarasc lucrurile dinainte, lucrurile
care nu sunt inca in puterea mea.
In primul rand, in baza dovezilor aduse mai sus putem spune ca Otilia este o
femeie nehotarata. In al doilea rand, este singurul personaj ce are parte de un
portret determinist fiind perceputa in moduri diferite de fiecare personaje, acest
fapt scotand in evidenta si complexitatea personajului.
In concluzie, Otilia este un personaj complex construit atat prin metode traditionale
cat si moderne.

Relatiile dintre doua personaje: Otilia si Felix (Enigma Otiliei)

Romanul lui G. Calinescu, Enigma Otiliei, publicat in 1938, se constituie intr-o


ampla fresca a societatii bucurestene de la inceputul secolului 20.

n puinele studii despre roman scrise n perioada elaborrii Enigmei Otiliei,


George Clinescu se declar adeptul romanului de tip balzacian, deci de factur
clasic-realist. Preferinele sale se ndreapt ctre personajul tipic, ncadrat ntr-o
anumit schem sufleteasc si spiritual, ns nu o schem abstract, ci una care sl individualizeze n funcie de determinrile psihologice si istorico-sociale.
Romanul Enigma Otiliei abordeaz ns balzacianismul n manier polemic i
dozeaz tehnicile balzaciene alturi de cele moderne. Astfel, dac n realizarea
majoritii personajelor respect cte o schem tipologic, n realizarea Otiliei nu
se poate vorbi despre utilizarea unui tipar caracterologic.
Tehnica realist-obiectiv, naraiunea la pesoana a III-a realizat de un narator
obiectiv, detaat, neimplicat este eludat in romanul Enigma Otiliei, condiia
impersonalitii fiind nclcat prin comentariul unui estet.
Aciunea este structurat in douzeci de capitole, romanul fiind construit pe mai
multe planuri narative, corespunznd principalelor conflicte ale nucleului epic. Un
plan urmrete lupta dus de clanul Tulea pentru obinerea motenirii lui Costache
Giurgiuveanu i pentru nlturarea Otiliei Mrculescu. Al doilea plan prezint
destinul tnrului Felix Sima care, rmas orfan, vine la Bucureti pentru a studia
medicina, locuiete la tutorele lui i triete iubirea adolescentin pentru Otilia.
Tema mostenirii, una dintre temele romanului a fost reprezentata in literatura
europeana prin proza lui Balzac, acesta fiind si unul dintre principalele motive
pentru care romanul calinescian a fost discutat in legatura cu balzacianismul.
Tema mostenirii se imbina in romanul Enigma Otiliei cu tema iubirii, ceea ce
confera un caracter complex prozei, angrenand totodata si un numar mare de
personaje, care evolueaza in cupluri, in dublete pe care le uneste in functie de
aspiratii si asteptari, aceeasi unica dorinta de a pune mana pe averea lui Costache
Giurgiuveanu.
Totul graviteaza in jurul mostenirii unui avar, mostenire de care ar putea beneficia
atat rudele, cat si cei mai putin apropiati batranului, cum este cazul lui Stanica
Ratiu, ruda prin alianta cu Giurgiuveanu. Vartejul banului determina evolutia
tuturor personajelor din roman, exceptie facand cuplul Felix Otilia, pentru care
existenta impune un alt set de valori.
Actiunea romanului e plasata in anul 1909, cand un tanar de vreo 18 ani,
imbracat in uniforma de licean, intra in strada Antim, venind dinspre strada

Sfintilor Apostoli, cu un soi de valiza in mana. Acesta este tanarul Felix Sima,
unul dintre personajele centrale ale romanului, martorul si totodata personajul
reflector al unei lumi aflate in pragul decaderii, care se leapada usor de legile
moralitatii. Felix ajunge in casa lui Giurgiuveanu in urma mortii ambilor parinti,
batranul avar devenindu-i peste noapte tutore.
Prima intalnire cu batranul este marcata de atitudinea suspicioasa a lui Costache,
care raspunde intrebarii tanarului, angoasat si agasat de o lume care il solicita la
maximum: nu sta nimeni aici, nu cunosc. Din aceasta situatie penibila, Felix este
salvat de Otilia, fiica adoptiva a lui Costache, care il conduce mai apoi in casa ce ii
va deveni camin pana la majorat. Inca din prima seara, Felix face cunostinta cu o
umanitate decazuta, reprezentata simbolic de clanul Tulea. Tot in casa lui
Giurgiuveanu il cunoaste pe Leonida Pascalopol, barbatul matur, intelectual, care ii
va starni gelozia, prin afectiunea pe care acesta o nutreste fata de Otilia.
Evolutia personajelor este in mare parte legata de problema mostenirii, care face si
desface relatiile intre protagonisti. Singurii care par sa se sustraga acestui mediu
decazut sunt Felix si Otilia. In casa batranului Costache Giurgiuveanu, tanarul
intelectual in devenire cunoaste experienta primei sale iubiri pentru Otilia.
Sa observam ca evolutia cuplului Felix Otilia este una interesanta, cel putin sub
raportul aspiratiilor celor doi: Felix isi doreste deopotriva implinirea profesionala
si pe cea sentimentala, in timp ce Otilia isi doreste eliberarea dintr-o lume in care
se simte captiva si careia nu i se poate supune. Intre cei doi se naste o frumoasa
poveste de iubire, pusa pe seama varstei dar si a situatiei lor sociale, de orfani.
Ovid Crohmalniceanu avansa ipoteza potrivit careia iubirea dintre Felix si Otilia
este o dragoste intre doi orfani, cu tot felul de sublinieri parentale. Otilia are fa de
Felix atitudini parintesti, se preocupa de sanatatea si de devenirea profesionala a
acestuia. Acesta la randul sau vede in Otilia afectiunea maternala de care a fost
privat inca din copilarie : intelegi ca am gasit in tine tot ce mi-a lipsit in
copilarie. Incetul cu incetul, aceasta afectiune parentala lasa locul unei pasiuni
fara precedent in viata celor doi, care se bazeaza indirect pe o incongruen
caracterologica, derivata din modul diferit al acestora de a intelege viata.
Pentru Felix, evolutia iubirii pentru Otilia este evolutia propriului eu. Nu
intamplator, romanul se deschide si se inchide cu aceeasi imagine a tanarului Felix,
surprins in doua etape ontologice distincte, adolescenta si maturitate. La inceput,
Felix este un tanar inocent, care poposeste in casa lui Giurgiuveanu pentru a studia
medicina. La inceput, Otilia are un comportament bizar, amestec de seriozitate si

senzualitate, maturitate si inocen, care supara mintea clara, lucida a tanarului.


Felix nu manifesta decat o simpla simpatie pentru Otilia pe care oricum nu o
intelege generata de faptul ca fata ii permite intruziunea nefireasca in universul
ei, lasand la o parte pudoarea. Ca sora, Otilia ii vorbeste despre sine lipsita de
prejudecati, in timp ce, ca iubita, este invaluita in mister.
In secventa narativa in care Felix intra in camera Otiliei, dezordinea il atrage,
conducandu-l catre un univers spiritual al ascunzisului feminin, potrivit
cuvintelor autorului. Intrarea in spatiul labirintic al Otiliei marcheaza inceputul
unui traseu afectiv sinuos, la capatul caruia cei doi se redescopera Felix matur,
Otilia independenta. Atractia fata de Otilia il dezamageste, caci nu reuseste sa o
inteleaga, fata are schimbari bruste de atitudine, pe care mintea rationala a lui Felix
nu le poate accepta.
In exegeza literara s-a avansat teoria potrivit careia nu Otilia ar avea vreo enigma,
ci Felix crede ca aceasta are .Calinescu insusi explica faptul ca Pentru orice tanar,
enigmatica va fi in veci fata care il va respinge dandu-i in acelasi timp dovezi de
iubire.
Fata manifesta fara vreun interes material deosebit o atractie misterioasa pentru
Pascalopol, care contravine iubirii ingenue pentru Felix. Comportamentul Otiliei se
poate interpreta ca fiind specific varstei, tinerele manifestand adeseori atractie
pentru barbatii maturi care le ofera protectie. Comportamentul enigmatic al Otiliei
genereaza intriga intr-o poveste de amor. Pentru Otilia iubirea fata de Felix nu are
acelasi sens. La capatul acestei experiente femeia nu se descopera, ci primeste
certitudinea unui caracter imposibil de stapanit : Sunt foarte capricioasa, vreau sa
fiu libera!.
Pe masura ce Felix se apropie de ea, Otilia se ascunde si isi ascunde trairile,
cateodata ea ii marturiseste lui Felix ca se simte trista, iar alta data isi mainfesta
personalitatea controversata, debordand de viata si energie. Felix este mult prea
conservator si lucid pentru a putea satisface vreodata nevoia spirituala a Otiliei de a
trai viata nebuneste. In momentul constientizarii acestui fapt, Otilia isi
descatuseaza spiritul si dispare fara urma din viata lui Felix. Plecarea la Paris cu
Pascalopol este gestul final al femeii care intelege ca iubirea nu-i poate lega fiinta.
Cuplul Otilia-Felix aduce in prim-plan doua tipuri umane distincte, care au in
comun nu doar sensibilitatea, ci si forta interioara de a renaste prin iubire in spiritul
propriului eu. Felix este tipul intelectualului superior, pragmatic si echilibrat, care
isi gaseste implinirea afectiva in institutia maritala si implinirea profesionala intr-o

cariera stralucita, iar Otilia tipul femeii zglobii, vesele, dornice de afectiune,
amestec de superficialitate si profunzime, care isi gaseste implinirea intr-o viata
aventuriera, intr-o cariera de artista, in care poate juca si schima rolurile fara a
afecta pe celalalt si fara a fi nevoita sa renunte la sine.
Cuplul Felix-Otilia cunoaste o evolutie de scurta durata, dar completa si complexa,
iubirea lor trecand prin prietenie, erotism si afectiune parinteasca, etape traite cu
intensitate, care ii conduc catre destinul propriu si catre redescoperirea in celalalt a
imaginii sinelui.

Enigma Otiliei: Tema si viziunea despre lume


Romanul Enigma Otiliei (numit iniial Prinii Otiliei), publicat n 1938,
ridic de la bun nceput probleme privind ncadrarea lui ntr-un curent literar.
Structura, compoziia, personajele, arhitectura naratorial, o serie de pasaje lirice
demonstreaz cu pregnan c romanul este, n acelai timp, clasic, romantic i
realist, dar nu lipsesc nici elemente baroce.
n intenie, romanul lui George Clinescu este balzacian. Scriitorul vizeaz
recondiionarea speciei ntr-o epoc dominat de romanul de tip proustian.
Enigma Otiliei se vrea aadar primul nostru roman citadin modern, nu de tip
analitic, ci de tip clasic, balzacian.
Tema romanului este balzacian: viaa burgheziei bucuretene de la nceputul
secolului XX sub strictul determinism social-economic. Vin s ntreasc intenia
balzacian tema paternitii i cea a motenirii.
n centrul romanului st istoria unei moteniri i lupta pentru navuire, pentru
urcarea scrii sociale imprim aciunilor principalul sens. Unii dintre eroi
nainteaz ctre mobilurile vieii lor cu acea ncordare a voinei tipic balzacian
care-i nscrie n familia lui Rastignac, ca pe Stnic Raiu, sau a lui Gobseck, ca pe
mo Costache Giurgiuveanu.Conflictul romanului se bazeaz pe relaiile dintre
dou familii nrudite (Giurgiuveanu i Tulea). Istoria unei moteniri include dou
conflicte succesorale: primul este iscat n jurul averii lui mo Costache
(adversitatea manifestat de Aglae mpotriva orfanei Otilia), al doilea destram
familia Tulea (interesul lui Stnic pentru averea btrnului). Conflictul erotic
privete rivalitatea adolescentului Felix i a maturului Pascalopol la mna Otiliei.

n centrul crii stau doi orfani. Soarta lor urmeaz s se decid n funcie de
determinantele materiale imediate ale paternitii. Ce situaie li s-a lsat, ce
protecie, aceasta urmeaz s analizeze romanul. n cadrul schemei universale a
paternitii i a implicaiilor ei sociale judec autorul lumea burghez urmrind
cine sunt prinii Otiliei, cum i ndeplinesc rolul de suplinire cu care-i
nvestete societatea, ce reacii revelatorii au caracterele lor n aceste posturi.
Tema i viziunea despre lume se reflect n romanul clinescian i n atitudinea fa
de personajul feminin. S-a vorbit mult despre titlul romanului i a fost pus n
legtur cu modul n care se raporteaz Felix i Pascalopol la comportamentul
Otiliei; n principiu, critica literar este de acord c romanul transfigureaz
feminitatea misterioas, adic ieit de sub imperiul canoanelor, eliberat de
prejudeci, nealterat de tutela patern sau de o educaie rigid.
O explicaie d Clinescu nsui: Otilia, cei inteligeni vor fi observat, nu este
personajul principal. Felix i Otilia sunt acolo n calitate de victime i de termeni
angelici de comparaie. Voisem s numesc carteaPrinii Otiliei, dar editorului i sa prut mai sonor Enigma Otiliei []. Dac am pus acest titlu [] e pentru a
sugera procesele unei vrste.Nu Otilia are vreo enigm, ci Felix crede c le are.
Pentru orice tnr de douzeci de ani, enigmatic va fi n veci fata care l va
respinge dndu-i totui dovezi de afeciune. Iraionalitatea Otiliei supr mintea
clar, finalist a lui Felix. Apoi Otilia, fr interes material propriu-zis, arat
afeciune pentru Pascalopol. Cazul e destul de comun. Se pare c fetele nu iubesc
n chip necesar pe tinerii de vrsta lor i c brbaii n etate exercit asupra lor un
curios imperiu. Asta pentru Felix este o enigm. i apoi enigm este tot acel
amestec de luciditate i trengrie, de onestitate i uurtate. De ce Otilia s-l
prefere pe Pascalopol i nu pe el, i de ce apoi s-l prseasc pe Pascalopol pentru
o relaie mai plat? De ce la o fat aa de fin urme de impuritate n idealuri?.
Alturi de tematic i de construcie, balzacianismul se reflect n romanul lui
G.Clinescu prin tipologia clasicist i arta portretului.
Romancierul particularizeaz personajul printr-o trstur dominant, de obicei
caricaturizat; Aglae Tulea, sora lui Costache, este baba absolut (cum o numete
Weissman), Simion Tulea ntruchipeaz decrepitudinea, Costache este avarul,
Stnic Raiu este arivistul.
Arta portretului este preluat tot de la Balzac: acesta a iniiat o metod oarecum
didacticist de cristalizare tipologic prin intermediul unui portret demonstrativ,
plasat, de obicei, la nceputul romanului i realizat n tue groase, insistnd pe

defecte sau trsturi fizionomice pregnante. Acest portret devine o tez,


demonstrat apoi de-a lungul aciunii, fiecare amnunt portretistic susinnd o
latur de esen a caracterului uman tipizat, aezat n tipare specifice (avarul,
arivistul, provincialul, curtezana etc.).
Fiecare dintre nsuirile insistent descrise n portretul iniial este dezvoltat n plan
narativ, completat prin detalii edificatoare.
Autorul omniscient i omniprezent i creioneaz de la nceput eroii i acetia vor
evolua, n stil clasic, cu o consecven caracterial perfect.
Omnisciena i omniprezena autorului impun romanului, tot n manier
balzacian, un limbaj uniformizat.
inuta clasic pe care i-o propune G. Clinescu n literatura sa nu-l face refractar
complet la experienele mai noi ale romanului romnesc.
Autorul narator nu mai este, ca la Balzac, creator de via, ci comentator al ei, i
nc unul cu competenarhitectural, muzical, plastic, psihologic, sociologic,
estetic. El se substituie permanent personajului n receptarea realitii.
G.Clinescu, urmrind s repete polemic n roman formula balzacian, n-a putut
evita ca ea s devin, n minile sale, o expresie a comicului i a unui joc
estetic de esen baroc. Satiriconul clinescian
nfieaz o comedie uman modern, n care elementele jocului cu mti, ale
farsei nu sunt cu nimic mai puin grave, estetic, dect cele mai grave implicaii ale
romanului clasic.
Tipologia clinescian este redus la clara esen i aproape mecanic.
Observaia se deplaseaz din centru spre periferia claselor morale, de la tip la caz
pn la exces i caricatur.
Modernitatea romanului nu ine ns numai de caracterul su de Satiricon modern,
ci i de aplecarea lui Clinescu asupra psihologiilor incerte, enigmatice, cu
rsturnri brute i reacii derutante, cum e psihologia Otiliei. Apar n roman firi
anxioase, silite de mediul social s-i organizeze existena ntr-o permanent
defensiv, firi rmase pn la urm neconstituite, ntr-o stare de proces.

Modern se poate spune c e i interesul pentru fenomene psihologice cercetate


nc insuficient sub raport literar, ca dezagregarea personalitii, alienarea,
dedublarea contiinei etc. Cazul lui Simion Tulea e astfel introdus n roman i
lrgit prin implicaii ereditare la cazurile Aurica i Titi.
Clinescu folosete i tehica modern a relativizrii imaginii prin rsfrngerea ei n
mai multe oglinzi cu unghiuri de inciden variat, ca n romanele lui Camil
Petrescu. Apar n carte, de fapt, mai multe Otilii. Una copilroas, tandr, lilial, a
lui Felix, alta capricioas, atras de lux i avnd nevoie de protecie, a lui
Pascalopol; o a treia fe-fetiaplin de tact a lui mo Costache; n sfrit, cea de-a
patra :zpcit, dezmat, strin, de care vorbete Aglae.
Tulburtor e c toate imaginile eroinei se in i pstreaz ntre ele ceva comun
datorit naturii contradictorii a sufletului feminin.
n Enigma Otiliei exist ns i a treia fa a romancierului. Un gust enorm de
transfigurare poetic a realitii, de aglutinare i proiectare a formelor ei n plan
fantastic trdeaz un Clinescu romantic.
Descriind Brganul, cu sentimentul grandiosului, romancierul proiecteaz
lucrurile pe un fond mitic, fabulos.
Grandiosul, colosalul, teribilul trecut n fabulos prin tulburtoare asociaii
livreti trimit la poetul Clinescu.
Triesc aadar n G.Clinescu un clasic, un romantic, un balzacian, un romancier
de extrem modernitate. Intelectualul rafinat stabilete cu mari intuiii limitele
tuturor formulelor artistice i relativitatea lor estetic, ceea ce ngduie aceast
original sintez.