Sunteți pe pagina 1din 33

Ce sunt Politicile Publice

Politicile publice reprezinta actiuni realizate de catre guvern (central sau local) ca
raspuns la problemele care vin dinspre societate. Vorbim despre politici publice
atunci cind o autoritate publica, centrala sau locala incearca cu ajutorul unui program
de actiune coordonat sa modifice mediul economic, social, cultural al actorilor sociali.
1. O politica publica este formata dintr-un ansamblu de masuri concrete, care dau
substanta unei politici publice;
2. O politica publica cuprinde decizii sau forme de alocare a resurselor, a caror
natura este maimult sau mai putin autoritara si in care coercitia este mereu prezenta;
3. O politica publica se inscrie intr-un cadru general de actiune , ceea ce ne
permite sa distingem intre o politica publica de simple masuri izolate;
4. O politica publica are un public, adica indivizi si grupuri a caror situatie este
afectata de catre politica publica in cauza;
5. O politica publica are obiective si scopuri, stabilite in functie de norme si valori.

CE ESTE ANALIZA DE POLITICA PUBLICA?


Disciplina aplicata

Munca profesionala

Utilizarea unor multiple metode de investigare, pe fondul


unei argumentatii &dezbaterii pentru a crea, pentru
a analiza in mod critic si pentru a transmite informatii
relevante politicii publice

Aplicarea sistematica a unui proces analitic in vederea


satisfacerii unei nevoi cu care se confrunta societatea
sau utilizarii oportunitatilor aparute
Asista factorii de decizie, fie politicieni, fie manageri
in luarea acelor deciziilor care sa permita atingerea
obiectivelor stabilite intr-un mod eficient si eficace

ETAPE CRITICE IN ANALIZA DE POLITICA PUBLICA


Etapa 1

Verificarea, definirea si detalierea problemei

Etapa 2

Stabilirea crtiteriilor de evaluare

Etapa 3

Identificarea alternativelor de politica publica

Etapa 4

Evaluarea alternativelor de politica publica

Etapa 5

Expunerea & delimitarea alternativelor

Etapa 6

Implementarea alternativei preferate

Etapa 7

Monitorizarea implementarii politicii publice

Etapa 8

Evaluarea rezultatelor politicii publice

DEFINIREA PROBLEMEI
Etapa in analiza de politici publice in care analistul selecteaza
din multitudinea de formulari competitive ale problemei pe aceea
care va conduce catre o actiune eficienta
Sistem central pentru intregul procesul de analiza de politicii publice
Etapa cruciala si foarte dificila in analiza de politici publice

TEHNICI PENTRU ANALIZA PROBLEMEI


Analiza prin clasificare
- modalitate de clarificare a conceptelor si de delimitare a fenomenelor
(pertinenta, exclusivitate, consistenta, amploare)

Analiza prezumtiva
- metoda prin care se urmareste identificarea, evaluarea si sinteza/discutarea
posibilelor ipoteze conflictuale legate de problema

Analiza prin ierarhizare


- metoda de evaluare a cauzelor problemei (posibile, probabile, in actiune)

Analiza sinectica
- modalitate de gestionare a problemelor prin identificarea problemelor sau a
solutiilor identice ori similare
- directa, istorica, spatiala

DEFINIREA PROBLEMEI O ABORDARE


Cauzalitate

Gravitatea
si incidenta

Noutatea

De ce exista aceasta problema?


Este consecinta alegerilor individuale sau deriva
din factori aflati in afara controlului individial?
De ce sunt oamenii ingrijorati de ea?
Cine este afectat?
Ce proportie din populatie este afectata sau ar putea
fi afectata de problema?
Cine este cel mai mult afectat?
Care sunt elementele cheie ale modelului de
distributiei a impactului?
Exista o regiune mai afectata decat celelalte?
Cum definesc problema partile interesate ?
Este problema noua? O surpriza? Reaparuta?

OBSTACOLE IN DEFINIREA PROBLEMEI


Problemele apar unori in forme care nu pot fi usor abordate
Nemultumiri, ingrijorari, frustrari, griji.

Spre doesebire de stiintele exacte, problemele de politica publica sunt


prost definite/prost structurate, ivite in randul unor mase conflictuale complexe.
Ele vin in conflict
- factorii de decizie au preferinte diferite
- consensul asupra obiectivelor este neclar
- concecinte incerte ale setului de alternative
Definirea problemei nu este nici sistematica nici stiintifica; presupune
constructie imaginara a realitatii, creativitate, intuitie.

Problemele in politica publica pot fi asemanate cu constelatiile; ele se suprapun,


se interseteaza si se ciocnesc una de alta
Definirea problemei determina in ultima instanta solutiile

STRUCTURAREA PROBLEMEI

Fii sigur ca problema a fost corect definita

Fii sigur ca in formularea problemei este cuprins un obiectiv


masurabil, realizabil

Fii sigur ca formularile alternative ale problemei au fost


examinate critic

Traseaza campul politicii publice in termeni valorici


identifica comunitatea (ministere, ONG-uri, mass-media, actori
guvernamentali externi)
identifica actorii cheie si stabileste barierele pe care le au in definirea
si redefinirea problemei
identifica obiectivele politice si normative

O problem de politic public poate fi definit ca aceea condiie sau situaie care
genereaz nevoi ori insatisfacii, pentru a cror corecie aciunea guvernamental
este necesar. Condiii precum aerul poluat, mncare alterat, aglumeraia din
nchisori, aglomerarea urban constituie situaii care ar putea constitui poteniale
probleme n condiiile n care insatisfacia i disconfortul cresc. Gradul de disconfort
sau insatisfacie (care impune i intervenia guvernamental) este msurat de
persoane n funcie de un standard sau un criteriu; dac acestea consider o
anumit situaie ca normal, inevitabil sau propria responsabilitate, nici o aciune
guvernamental nu va fi iniiat deoarece situaia respectiv nu este problematic.
Nu orice situaie devine o problem de politic public:
situaiile nu se transform n probleme dect n msura n care sunt percepute ca
atare, articulate i aduse n atenia autoritilor; acest tip de aciune este utilizat
frecvent de oficialiti, parlamentari etc.aflai n cutarea unor probleme;
O situaie devine problematic dac se identific cu un domeniul de intervenie a
statului, pentru care o soluie guvernamental este posibil.

Nu ntreaga societate este n egal msur implicat n procesul de


decizie. Politicile publice sunt realizate de ctre subsistemele politicilor
publice, care sunt alctuite din toi actorii care au legtur cu o anumita
problem public.
Termenul de actor include att actorii din cadrul statului (ministere,
comisii, agenii descentralizate, etc.), ct i pe cei din cadrul societii
(sindicate, ONG uri, grupuri de presiune, etc.), implicai direct sau
marginal n procesul politicilor publice. O abordare susine c cei care
particip direct n procesul politicilor publice pot fi considerai ca
membrii ai unei reele a politicii respective, n timp ce actorii implicai
doar marginal pot fi considerai ca fcnd parte dintr-o mai larg
comunitate a politicii publice respective. Subsistemele sunt forumuri n
care aceti actori discut problemele publice, negociaz i ncearc s
ajung la soluii ct mai bune pentru interesele lor.

Analiza de politici publice i procesul de luare a deciziei


Un mod mai simplu de a nelege procesul politicile publice este mprirea acestuia
n mai multe stadii i substadii i examinarea acestora. Ceea ce rezult este cunoscut
i ca ciclul politicilor publice. Fiecrui stadiu din cadrul ciclului i corespunde un
principiu de rezolvare a problemei de politica publica.
Principii de rezolvare a problemei
Recunoasterea problemei
Propunerea unor solutii
Alegerea unei solutii
Aplicarea solutiei
Monitorizarea rezultatelor

Stadii in ciclul politicilor publice


Formularea agendei
Formularea politicilor
Luarea unei decizii
Implementarea politicii
Evaluarea politicii aplicate
Conform acestui model, formularea agendei se refer la procesul prin care
problemele ajung n atenia guvernanilor; formularea politicilor face referire
la procesul prin care sunt formulate de ctre guvernani opiunile de politici;
luarea deciziei se refer la procesul prin care guvernanii decid s
acioneze ntr-un anumit fel (sau s nu acioneze); implementarea politicii
face referire la procesul prin care guvernanii aplic politica adoptat;
evaluarea politicii aplicate se refer la procesul prin care rezultatele politicii
sunt monitorizate att de ctre instituiile statului ct i de ctre societate.

Se pot identifica patru faze pe care o problem le strbate n drumul ei


ntre agenda public ctre cea instituional, a administraiei: iniierea
problemei, specificarea soluiilor, lrgirea sprijinului pentru rezolvarea
problemei i intrarea pe agenda instituional.
O distincie care se poate face este ntre agenda public sau sistemic i
agenda formal sau instituional. Agenda public const n toate
problemele care n mod obinuit sunt percepute de ctre membrii unei
comuniti politice ca meritnd atenia public i care sunt n puterea i
jurisdicia de rezolvare a autoritilor. Fiecare societate are sute de astfel
de probleme pe care cetenii consider c ar trebui s fie rezolvate de
ctre guvernani. Totui, doar o mic parte din aceste probleme din
agenda public sunt luate n considerare de ctre guvern. n momentul n
care guvernul a acceptat c trebuie s fac ceva n legtur cu problema
respectiv, aceasta intr n agenda instituional. Altfel spus, agenda
public este o agend pentru discuii, n timp ce agenda instituional este
una pentru aciune.

Dup ce o problem a ajuns pe agenda instituional, i mai multe opiuni


au fost propuse pentru a o rezolva, iar guvernul s-a decis asupra uneia,
ceea ce mai rmne este punerea n practic a deciziei. Acesta este
stadiul implementrii politicii din cadrul ciclului politicilor publice i este
definit ca procesul n care programe sau politici sunt puse n practic;
arat transpunerea planurilor n practic (Mc Laughlin, citat n Howlett,
1995, p. 153). Acest stadiu poate prea ca puin problematic, dar
numeroase studii demonstreaz c de multe ori o politic public a euat
nu pentru c nu ar fi avut mijloacele corecte, sau pentru c nu s-a ales
calea cea mai bun, soluia cea mai bun, pentru a rezolva problema
respectiv, ci pur i simplu pentru c nu a fost bine pus n practic.
Exist o serie de factori care pot ngreuna transpunerea n practic a
politicilor publice. Printre acetia putem s enumerm: natura propriu-zis
a problemelor, condiiile sociale, condiiile economice, noile tehnologii care
sunt sau nu la ndemna guvernanilor, cicumstanele politice, opoziia sau
insuficiena (cantitativ sau calitativ) a aparatului administrativ care este
nsrcinat cu implementarea politicii respective, resursele economice i
politice ale grupurilor int, lipsa sprijinului opiniei publice.

Evaluarea nchide ciclul politicii publice. Ea transmite reacia de feed-back


generat de efectele respectivei politici publice, declannd astfel un nou
ciclu: evaluarea unei decizii politice influeneaz aciunile actorilor politici i
agenda acestora, iniiind un nou ciclu, ce se va finaliza cu o nou decizie.
Evaluarea are totdeauna loc dovad frecventele modificri ale legislaiei i
ale deciziilor administraiei. De multe ori ea se produce ns informal. La un
nivel mai general, evaluarea politicii se poate face pe trei ci: evaluare
administrativ, juridic i politic, care difer ntre ele prin felul n care sunt
conduse, actorii implicai i efectele lor.


Evaluarea administrativ performana managerial i sistemele
de bugetare

evaluarea efortului ncearc s msoare cantitatea intrrilor n


program, adic mrimea efortului pe care l-au fcut guvernanii pentru
ndeplinirea scopului. Aceste intrri pot fi numrul de persoane implicate n
program, spaiile de birouri, comunicaiile, transporturile etc. Toate acestea
sunt evaluate n funcie de ci bani s-au cheltuit pentru ele. Scopul acestei
evaluri este de a fi o baz de date pentru viitoare evaluri ale eficienei
sau calitii serviciilor oferite;

evaluarea performaei sau a impactului examineaz mai degrab


ieirile din program dect intrrile. Exemple de ieiri pot fi paturi de spitale
sau locuri n coli, numr de pacieni ngrijii sau de colari care nva.
Principalul scop al evalurii performanei este de a determina ce produce
politica aplicat, fa de obiectivele pe care i le-a propus. Acest tip de
evaluare produce date care sunt utilizate ca intrri pentru evalurile mai
complexe i mai cuprinztoare care urmeaz;

evaluarea adecvrii performanei sau evaluarea eficacitii intenioneaz s afle dac


programul face ceea ce se presupune c ar trebui s fac. n acest tip de evaluare,
performana unui program dat este comparat cu scopurile sale declarate pentru a putea
stabili dac programul i ndeplinete obiectivele i / sau dac obiectivele trebuie reajustate n
lumina realizrilor programului. Pe baza rezultatelor acestei analize se pot face recomandri
pentru schimbarea sau nu a politicii publice. Dei acest tip de evaluare este cel mai folositor
pentru factorii de decizie, este i cel mai greu de realizat, deoarece nivelul de informaii
necesar este imens, iar nivelul de sofisticare cerut pentru a duce la capt evaluarea este mai
mare dect exist n general disponibil;

evaluarea eficienei (cost eficacitate) ncearc s evalueze costurile programului i


dac aceeai cantitate i calitate a rezultatelor ar fi putut fi obinut ntr-un mod mai eficient,
sau, cu alte cuvinte, la preuri mai mici. Evaluarea intrrilor i a rezultatelor sunt principalele
puncte de referin n aceast form de evaluare, fapt extrem de important n lumina
constrngerilor bugetare.
evaluarea procesului ncearc s evalueze metodele organizaionale, inclusiv regulile
procedurale i de operare, care au fost utilizate pentru ndeplinirea programului. Obiectivul
este de a vedea dac procesul n sine poate fi fcut mai eficient. Pentru ndeplinirea acestui
obiectiv procesul de implementare a politicii este de obicei mprit n sarcini distincte, ca
planificarea strategic, managementul financiar, pentru ca n cele din urm fiecare din aceste
sarcini s fie evaluate.

Analiza cost beneficiu


Cea mai elaborat metod de evaluare o reprezint analiza cost-beneficiu.
Acest tip de analiz, importat din domeniul de afaceri, este o metod prin
care se poate evalua o politic public din punctul de vedere al banilor care
sunt cheltuii pentru ea i al beneficiilor care se vor obine. Diferena fa de
analiza cost eficacitate descris mai sus este c de aceast dat se
identific nu numai cel mai economic mod de a atinge un rezultat (eficiena
productiv) ci se determin ce utilizare alternativ a resurselor existente
este cea mai benefic pentru societate (eficiena alocativ). Putem astfel
decide nu care este cel mai ieftin mod de a construi un anume pod, ci care
dintre dou posibile poduri este mai important s l construim.
Practic, obiectivul acestei analize este de a gsi modul n care se pot obine
aceleai rezultate cu costuri mai mici, sau rezultate mai bune la acelai nivel
de costuri. Analiza implic evaluarea tuturor alternativelor i a consecinelor
lor n termeni de costuri i beneficii monetare i alegerea acelei alternative
care maximizeaz beneficiile i reduce costurile.

Costurile i beneficiile sunt astfel determinate de:


1.
Enumerarea tuturor consecinelor negative i pozitive care pot s
apar din implementarea unei opiuni.
2.
Estimarea probabilitii de realizare a fiecrei consecine.
3.
Estimarea (n termeni monetari) a costurilor i beneficiilor societii n
cazul fiecrei consecine.
4.
Calcularea pierderilor i ctigurilor prevzute pentru fiecare
consecin prin nmulirea punctelor 2. i 3.
5.
Convertirea acestor sume n valoarea lor la un moment de referin
de obicei momentul n care se face analiza (un miliard de lei n 2001 nu are
aceeai valoare ca un miliard de lei n 2005).
6.
Calcularea valorii nete prezente a proiectului, prin nsumarea valorii
tuturor beneficiilor obinute de societate prin punerea n practic a
respectivei opiuni i scderea din aceast sum a valorii costurilor
suportate de societate (costurile investiiei i consecinele negative
produse).

Optimul paretian orice aciune poate fi fcut doar dac n urma ei cel puin
o persoan are de ctigat i nici una nu pierde nimic acest criteriu poate
funciona practic doar n activitatea economica.

Pentru a ghida deciziile administraiei a fost derivat un alt criteriu: criteriul


Kaldor doar acele alternative de politici publice care maximizeaz beneficiul
net fa de costuri pot s fie alese. Altfel spus, o politic poate fi aleas chiar
dac vor exista unele pierderi, atta vreme ct ctigurile totale sunt mai mari
dect suma tuturor pierderilor. Pe baza analizei cost - beneficii vom aloca
reursele acelui proiect (dintre cele care ndeplinesc criteriul lui Kaldor) care
are o valoare net prezent mai mare.

INSTRUMENTE DE POLITICA PUBLICA GENERICE

Redus

Nivelul de implicare
Instrumente
specifice
voluntariatului

Mix de
instrumente

Furnizare de catre stat

Intreprinderi publice

Regularizare

Impozite si taxe pentru


utilizare

Subsidii

Informare & Exhortation

Piete private

Familia & Comunitatea

Sursa: Howlett & Ramesh, 1995:82

Ridicat
Instrumente
obligatorii

INOVATII IN FURNIZAREA DE SERVICII/PROGRAME


Vanzarea activelor aflate in proprietatea statului
Relaxarea monopolurilor de stat
Concesionarea serviciilor (contracting-out)
Furnizarea de servicii de catre privat profit/non-profit
Proiecte investitionale mixte
Extinderea practiciilor din sectorul privat catre sectorul public
Reducerea subsiidilor & cresterea obligatiilor

SURSE PENTRU OPTIUNIILE DE POLITICA PUBLICA


Propunerile de politica publica deja existente
- alternative date; alternative non action
Solutii de politica publica generice
Solutii de politica publica generice modificate
Solutii definite pentru client
Process options

CRITERII IN EVALUAREA ALTERNATIVELOR


Eficacitate
Fezabilitate politica
acceptabilitate
adecvare
sensibilitate
Fezabilitate administrativa
Eficienta
Echitate

Eficacitatea criteriu de evaluare a alternativelor

Criteriu cheie in evaluarea alternativelor de politica publica

Rationalitate tehnica (Dunn, 1994:274)

Fezabilitate (Potter, 1998)

Adecvare (Patton & Sawicki, 1993:210

Masurare de regula in unitati (bunuri sau servcii) sau in echivalentul


lor monetar

Fezabilitatea politica criteriu de evaluare a alternativelor


Element

Criterii
Cine sunt persoanele si grupurile
preocupate de aceasta problema?

Actori

Crezuri
& Motivatii

Cel mai probabil, cine s-a opune/


ar sprijini aceasta alternativa?

Ce crede fiecare actor despre problema


si alternativa propusa?
De ce au nevoie actorii?
Ce doresc actorii?

Fezabilitatea politica criteriu de evaluare a alternativelor


Actori/parti interesate
Crezuri si motivatii
Eficacitate
Resurse
Puncte de luare a deciziei

Sursa: Weimer & Vinning, 1993

Fezabilitatea adminsitrativa criteriu de evaluare a alternativelor


Context
Politic/social/administrativ
Personal
Cantitate/atitudine
Capacitati manageriale
Resurse financiare
Timing/programare
Resurse fizice

Eficienta (cost-beneficiu) criteriu de evaluare a alternativelor

Structureaza/defineste problema
Specifica obiectivele
Specifica alternativele
Dezvolta capacitatea de prognozare
Identifica grupurile tinta & beneficiarii
Estimeaza costurile si beneficiile
Reduce costurile si beneficiile
Estimeaza riscurile si incertituniile
Alege criterile de decizie

Recomanda

Echitatea criteriu de evaluare a alternativelor


Distributia corecta si justa a bunurilor si servciilor, a costurilor si beneficiilor intre
membrii societatii
Atribute cheie: resedinta, locatia, venitul, clasa, rasa, etnia, varsta, sexul

Tipuri

Caracteristici

Orizontala

Tratament egal la semeni egali

Verticala

Distributia de bunuri si servicii catre cei


aflati in circumstante inegale

Intergenerationala

Cu impact asupra generatiilor viitoare

Echitatea criteriu de evaluare a alternativelor


Distributia corecta si justa a bunurilor si servciilor, a costurilor si beneficiilor intre
membrii societatii
Atribute cheie: resedinta, locatia, venitul, clasa, rasa, etnia, varsta, sexul

Tipuri

Caracteristici

Orizontala

Tratament egal la semeni egali

Verticala

Distributia de bunuri si servicii catre cei


aflati in circumstante inegale

Intergenerationala

Cu impact asupra generatiilor viitoare

EXPUNEREA SI EVALUAREA ALTERNATIVELOR


Alternative

Criteriu

Eficacitate

Ridicat

Mediu

Mediu

Ridicat

Fezabilitate
politica

Redus

Fesabilitate
admninistrativa

Mediu

Eficienta

Ridicat

Echitate

Redus

EXPUNEREA SI EVALUAREA ALTERNATIVELOR


Eficacitatea in abordarea problemei

Criteriu
Eficacitate
Fezabilitate
politica
Fesabilitate
admninistrativa
Eficienta
Echitate

Consecventa cu prioritatile
guvernamentale
Perceptia publicului
Efecte asupra contribuabililor
Impactul asupra sectorului privat
Complexitea si programarea implementarii
Impactul fiscal asupra guvernului
Constrangeri legale, comerciale sau jirisprudentiale
Costuri-beneficii economice
Costuri beneficii generale
Impact disproportionat asupra grupurilor si regiunilor