Sunteți pe pagina 1din 11

II.

BACTERIOLOGIE

MORFOLOGIA BACTERIILOR
-microorganisme celulare;
-din punctual de vedere al organizarii interne sunt cellule procariote, care au un N
primitive fara membrane proprie, constituit dintr-o singura molecula de AND;
-cele mai multe bacteria poseda un perete propriu format din peptidoglican, un
material specific celulei bacteriene.
-in functie de specie, bacteriile pot imbraca forme diverse, se pot grupa in mod
characteristic, avand o anumita compozitie chimica pot avea anumite afnitati
pentru anumiti coloranti
Formele cele mai frecvent intalnite la bacterii sunt:

Forma sferica (coc);


Forma cilindrica de bastonas (bacil);
Forma incurbata de virgule(vibrion);
Forma spiralata ( spirili si spirochete)

Bacilii nu sunt in toate cazurile perfect cilindrici.Ei sunt in general izolati dar pot fi
grupati cate doi=diplobacili) , in lanturi (streptobacili), dispusi ca scandurile unui
gard =palisada, in rozeta etc.
Formele spiralate sunt reprezentate de spirili si spirochete.Spirilii sunt filamente
ondulate cu spirale rigide iar spirochetele (Treponema pallidum) au spirale
flexibile.

STRUCTURA BACTERIILOR
CB are o structura destul de complexa care ii permite sa isi realizeze in mod
independent principalele functii vitale.
Principalele formatiuni structural sunt:

Nucleoid;
Citoplasma;
Membrana citoplasmatica;
Perete celular;
Alte formatiuni:flageli, cili, la unele specii sporii=FORMATIUNI
EXTRAPARIETALE

Nucleiodul

nu are o membrane proprie specifica unui N celular;


in structura sa intra AND, ARN si protein;
crz bacterian este un filament unic, circular de aproximativ 1000 de ori mai
mare decat bacteria.

Citoplasma
-sistem format din protein, lipide, apa, saruri minerale.
Membrana citoplasmatica
-situata sub peretele bacterian;
-formata din protein dispersate in interiorul unui strat dublu de fosfolipide;
Peretele celulei bacteriene
-invelis rigid care asigura protective si determina forma bacteriana.
-cu exceptia Micoplasmelor toate bacteriile au perete!!!!!

FIZIOLOGIA BACTERIILOR
Pentru o cunoastere mai complete a bacteriilor au fost necesare studii minutioase
asupra proceselor fizico-chimice care au loc in celula bacteriana, precum si a
celora care sunt determinate de microorganism in cursul dezvoltarii lor in mediul
inconjurator.Aceste studii au fost precedate in mod necesar de cunoasterea
contituentilor chimici ai celulei bacteriene.

COMPOZITIA CHIMICA A BACTERIILOR


Bacteriile ca si organismele superioare sunt constituite din substante organice,
saruri minerale si apa.
APA-reprezinta in medie de 75-85% din greutatea masei bacteriene.In celula
bacteriana apa se gaseste fie libera, fie legata de diverse structuri celulare
Apa faciliteaza activitatea enzimelor, desfasurarea reactiilor metabolice si asigura
circulatia diferitilor produsi de metabolism in celula bacteriana.
SARURILE MINERALE
-2-30% din greutatea masei bacteriene uscate si sunt formate mai ales din P, K, Ca,
S, Cl, Fe.
-aceste elemente se combina formand compusi anorganici sau intra in structura
unor molecule organice.
-S.M participa la schimbul de substante dintre celula bacteriana si mediul
inconjurator.
SUBSTANTELE ORGANICE
-reprezentate de glucide, lipide si proteine;
-proteinele reprezinta peste 50% din masa uscata a bacteriilor. In celula bacteriana
alaturi de proteinele simple se intalnesc si numeroase proteine combinate cum sunt
complexele de glucidoproteice.

Glucidele pot ajunge pana la 25% din greutatea celulei bacteriene


Lipidele reprezinta 1-20% din greutatea celulei bacteriene.I au parte la formarea
membrane citoplasmatice, a peretelui celular.
METABOLISMUL BACTERIAN
Bacteriile desfasoara o activitate metabolic neinrterupta in cursul careia cresc, se
multiplica, isi schimba structura si compozitia chimica.
Metabolismul bacterian a carui intensitatea este cu mult mai mare decat cel al
organismelor superioare cuprinde totalitatea reactiilor biochimice care au loc in
celula. Prin intermediul acestor reactii substantele nutritive din mediile de cultura
sunt incorporate si transformate in energies au in constituent celulari.
NUTRITIA BACTERIILOR
-prin nutritia bacteriana se intelege totalitatea proceselor metabolice care participa
la producerea de subtante energetic sau de materiale cu rol plastic, necesare
sintezei constituentilor celulari.
In functie de tipul de nutritive mo pot fi impartite in:
autotrofe (utilizeaza N si C din compusii anorganici);
heterotrofe (utilizeaza N si C din substante organice).
In raport cu sursa de energie utilizata mo autotrofe pot fi:
fototrofe =utlilizeaaza energia radiant=luminoasa;
chimiotrofe=utilizeaza energia ce rezulta din reactiile biochimice .
Bacteriile patogene sunt heterotrofe;datorita parazitismului si-au pierdut
capacitatea de a-si sintetiza singure toate elementele de care au nevoie.
Concentratia ionilor de H=pH reprezinta un factor important pentru mo.Marea
majoritatea a bacteriilor patogene pentru om se dezvolta intr o zona ingusta de pH,
de obicei in jurul neutralitatii.

Temperatura joaca un rol decisive in cresterea si multiplicarea bacteriilor. In


general bacteriile patogene se dezvolta intre 20 de grade -37 de grade., dar
temperature optima este apropiata de temperature normala a omului.
METABOLISMUL ENERGETIC BACTERIAN.RESPIRATIA SI
FERMENTATIA
Respiratia bacteriana reprezinta totalitatea proceselor biochimice aerobe si
anaerobe prin care celula elibereaza energia necesara activitatii vitale.
-3 tipuri de procese metabolice:
r.aeroba =oxibiotica-acceptorul de H este O molecular iar produsul rezultat
este apa;
r.anaeroba=anoxibiotica =acceptorul de H poate fi orice substanta organic,
cu exceptia oxigenului;
fermentatia-acceptorul de electroni este un compus organic.
In functia de comportarea fata de oxigenul molecular bacteriile pot fi grupate
in 4 tipuri respiratorii:
bacterii strict aerobe au nevoie de prezenta oxigenului atm ( bacilul
tbc);
bacteria strict anaerobe- se dezvolta numai in absenta O ( b.tetanic);
bacteria aerobe facultative anaerobe ( E.coli, Stapphylococcus) care
au posibilitatea sa si adapteze metabolismul in fucntie de prezenta
sau absenta O;
bacteria microaerofile care tolereza cantitati mici de O
( spirochetele).
INMULTIREA BACTERIILOR
-diviziune directa;
In mediile de cultura, dinamica mutiplicarii populatiei bacteriene evolueaza astfel:

faza de latenta-nu se inregisreaza nicio cresterea a nr de bacterii.Este o faza


de adaptare a populatiei bacteriene la noile conditii de mediu si dureaza circa
2 ore in fct de specie si calitatea mediului de cultura;
faza de crestere logaritmica-numarul bacteriilor creste in proportie
geometrica timp de ~ 0,5-2 ore.;
faza stationara-dupa atingerea unui nivel maixim de multiplicare numarul
celulelor vii ramane neschimbat cateva ore.
Faza de declin- in care celulele bacteriene imbatranesc si viabilitatea lor
scade progresiv.

ACTIUNEA FACTORILOR FIZICI, CHIMICI SI BIOLOGICI


ASUPRA BACTERIILOR
Viabilitatea si dezvoltarea microorganismelor sunt in permenta influentate
de complexul de factori fizico-chimici si biologici care alcatuiesc mediul
ambient.Orice modificare aparuta in acest mediu ambiant se poate rasfrange
negative asupra bacteriilor si ca urmare pot aparea 3 situatii:
Moartea(efectul bactericid, virulicid, fungicide);
Incetinirea si oprirea in mod irevesrsibil a multiplicarii (effect
bacteriostatic);

Aparitia unor modificari ale bacteriilor care permit selectarea unor forme
mai rezistente.
Studiul efectelor letale ale agentilor fizici sau chimici asupra mo in special a
mo patogene a permis punerea la punct si aplicarea corecta a tehnicilor de
sterlizare, efectuata in principal cu ajutorul agentilor fizici =radiatii, si de
dezinfectie si aspsie (=Ansamblul de metode prin care se evit contaminarea
unui substrat steril), realizate in general cu ajutorul unor agenti chimici
( substante dezinfectante su substante antiseptice).
In practica un interes aparte il prezinta cunoasterea activitatilor agentilor
chimici si mai ales biologici asupra mo .
CHIMIOTERAPICELE-substante de sinteza cu toxicitate selective pentru
bacteria dar neselective pentru om.Exemplu: compusii de arsen, bismuth etc.
ANTIBIOTICELE
-sunt agenti antimicrobienei de origine biologica elaborate de mo.
- au un spectru de activitate mai restrains sau mai larg;
-pentru o administrare corecta trebuie cunoscut acest spectru adesea fiind
necesar sa se faca o testare a antibioticului in vitro =antibiograma in prezenta
agentului patogen respective.Antibioticele trebuie sa posede o activitate specifica
cat mai inalta asupra agentului pathogen sis a aiba efecte toxice cat mai reduse sau
nule asupa macroorganismului.
In functie de mecanismul de actiune atb pot fi grupate in:
Antibiotice care inhiba sinteza peretelui celular( penicilina);
Antibiotice active asupra membranelor bacteriilor ;
Antibiotice care inhiba sinteza AN
ANTIBIOGRAMA
-tehnica de laborator care permite masurarea in vitro a sensibilitatii unei bacteria
la unul sau la mai multi agenti antimicrobieni.Rezultatele testului permit
selectionarea atb care manifesta activitatea cea mai intense si care urmeaza a fi
administrat pacientului pentru obtinerea unui effect therapeutic maxim.
Tehnica discurilor permite testarea mai multor atb concomitent.
ISTORIC
Observatia lui Pasteur din 1878, cum ca bolile infectioase sunt cauzate de germeni,
a fost decisiva in descoperirea antibioticelor. Oamenii de stiinta au pornit in

cautarea unei solutii pentru distrugerea sau macar incetinirea raspandirii acestor
germeni in organism. Scopul cercetatorilor era de a gasi asa-numitul "glont magic",
care trebuie sa distruga bacteriile, insa fara sa afecteze in vreun fel organismul
bolnavului.
Premiul Nobel
O intamplare petrecuta in anul 1928 avea sa schimbe pentru totdeauna cursul
medicinei. Bacteriologul de origine scotiana Alexander Fleming a plecat in
vacanta, lasand in laboratorul sau o lamela cu o cultura de bacterie. Cand omul de
stiinta s-a intors din vacanta, lamela era acoperita cu mucegai. Analizand cultura la
microscop, Fleming a constatat ca toate bacteriile disparusera. Explicatia? Tot
Fleming a fost cel care a constatat ca unele microorganisme secreta niste substante
care au capacitatea de a distruge bacteriile. Mucegaiul, numit Penicillium Notatum,
a dat numele substantei miraculoase care distrugea germenii: penicilina. Desi a
facut o descoperire colosala, Fleming nu a putut extrage din mucegai o substanta
pura, careia sa-i testeze eficacitatea la animale si oameni. Abia zece ani mai tarziu,
Howard Florey, Ernst Chain si Norman Heatley au reusit sa produca un
medicament si sa-l foloseasca impotriva infectiilor cu Staphilococcus. In timpul
celui de-al doilea razboi mondial au folosit medicamentul pe scara mica, desi
costurile de productie erau foarte mari. Ranitii in razboi erau tratati cu penicilina
impotriva pneumoniei, febrei rosii si altor boli infectioase.
In aceeasi perioada, Florey si Chain i-au informat pe americani despre efectele
penicilinei. Pentru ca, spre deosebire de Anglia, SUA dispuneau de mijloace
materiale, au inceput productia pe scara larga a penicilinei, revolutionand terapia
bolilor infectioase. In 1945, Florey, Chain si Fleming au primit Premiul Nobel
pentru descoperirea penicilinei.
Rezistenta
Dupa succesul pe care l-a inregistrat penicilina, oamenii de stiinta au incercat
descoperirea de noi antibiotice care sa vindece si alte boli provocate de bacterii. Au
incercat mai intai sa gaseasca un mijloc de a distruge bacteriile care devenisera
rezistente la penicilina. Au facut acest lucru prin modificarea chimica a penicilinei,
obtinand derivati, precum ampicilina. Intre anii 1950 si 1960 au fost descoperite
cele mai multe clase de antibiotice. Desi parea ca aceste medicamente castigau
teren in fata bolilor infectioase, bacteriile dobandeau rezistenta in fata lor, fiind
nevoie de noi tratamente.
Naturale si sintetice

"Antibioticele au fost mai intai naturale. Apoi s-a folosit structura naturala ca baza
de plecare pentru a se ajunge la productia unor antibiotice de semisinteza si de
sinteza", explica prof. dr. Dumitru Lupuleasa, decanul Facultatii de Farmacie din
Bucuresti. Astazi exista un numar foarte mare de clase de antibiotice, grupate dupa
structura lor. De la penicilina lui Fleming au aparut cefalosporinele (de genul
cefaclorului), macrolidele (eritromicina), lincosamidele (clindamicina),
aminoglicozidele (streptomicina, gentamicina), tetraciclinele (tetraciclina,
doxiciclina), amfenicolii (cloramfenicol), chinolonele (ciprofloxacina) si
antibioticele polipeptidice (bacitracina). Iar industria antibioticelor este in continua
dezvoltare. Un numar foarte mare de centre de cercetare incearca astazi dezvoltarea
unor noi clase de antibiotice.
INEFICIENT. La mijlocul anilor 50, penicilina era disponibila in Europa si SUA
sub forma de tablete, fara sa fie nevoie de o reteta pentru a o procura din farmacii.
Pentru ca era accesibil tuturor, medicamentul a inceput sa fie utilizat
necorespunzator in boli neinfectioase. Se credea ca penicilina este un medicament
miraculos, care vindeca toate bolile, inclusiv pe cele care nu erau provocate de
bacterii. Fleming a avertizat insa ca folosirea necorespunzatoare a medicamentului
poate crea o rezistenta a bacteriilor.
MIRACULOS. Pana la descoperirea penicilinei, victimele incendiilor mureau
frecvent din cauza infectiilor bacteriene. In 1944, doctorul
Merck, de la Spitalul General Massachusetts, SUA, a salvat cu
penicilina mai multe victime ale unui incendiu. Tratamentul miraculos s-a bucurat
din acel moment de succes in SUA.
RECUNOASTERE. In 1945, Comitetul Nobel i-a inmanat lui Alexander Fleming
premiul pentru descoperirea penicilinei, una dintre cele mai mari realizari ale
medicinei
REPERE
STREPTOMICINA. In 1943, doctorul american de origine ucraineana Selman
Waksman a anuntat descoperirea streptomicinei, primul antibiotic impotriva
tuberculozei. In 1952, descoperirea i-a adus Premiul Nobel. Tot Waksman este cel
care a introdus termenul de "antibiotic", cu sensul de "impotriva vietii" (antiimpotriva si bios-viata).
SPIRITE RELE. Documentele vechi arata ca mucegaiul ar fi fost folosit chiar de
acum 3.000 de ani de egipteni, chinezi si indienii din America Centrala. Ei aplicau
mucegaiul pe rani infectate si pe iritatii, crezand ca efectul miraculos se datoreaza

faptului ca alunga spiritele rele ce provoaca bolile.


IN ROMANIA. Intre 1948 si 1956, Romania importa antibiotice, intrucat ele nu se
produceau in tara. Prima fabrica de antibiotice din Romania a fost infiintata la Iasi,
in 1956. Profesorul Matei Bals a fost unul dintre medicii infectionisti care au
sprijinit dezvoltarea acestei metode de tratament.
LIZOZIM. In 1921, Alexander Fleming a descoperit in lacrimi un microorganism
care distruge alte culturi de bacterii. Lizozimul, asa cum a fost botezat de Fleming,
a fost primul agent antibacterian descoperit vreodata.
NEREUSITA. Inainte de Fleming, doi doctori germani, Rudolf Emmerich si Oscar
Low, au descoperit prima medicatie impotriva unor germeni. Ei au izolat bacterii
din rani infectate si au creat un antibiotic. S-a dovedit insa ca medicamentul avea
efecte secundare, motiv pentru care nu a mai fost folosit.