Sunetul si elemente de

acustica
Din punct de vedere fizic, sunetul are o definiie mai larg, el nefiind legat de senzaia
auditiv: orice perturbaie (energie mecanic) propagat printr-un mediu material sub forma unei
unde se numete sunet. n aceast definiie se includ i vibraii la frecvene din afara domeniului de
sensibilitate al urechii: infrasunete (sub 20 Hz) i ultrasunete (peste 20 kHz). Sunetele se propaga
tridimensional sub forma de unde sonore si sufera fenomenele caracteristice acestora: reflexie,
refractie, interferenta, difractie. Viteza de propagare a sunetelor depinde de natura undei, tipul undei
si de temperatura.
Acustica este acea parte a fizicii care se ocupa cu studiul vibratiilor sonore ale mediilor
elastice din punct de vedere al producerii, propagarii, descrierii, utilizarii efectelor produse etc.
Prin vibratie acustica se intelege miscarea particulelor unui mediu elastic de-o parte si de
alta a pozitiei de echilibru, ca si sinonimul oscilatiei. Termenul de vibratie este insa utilizat cu
precadere pentru frecvente relativ inalte: nu se va spune niciodata vibratia leaganului ci oscilatia
leaganului, sau invers, este corect vibratia timpanului si nu oscilatia timpanului.

Unda = fenomenul de propagare din aproape n aproape a unei perturbaii periodice

produsa ntr-un anumit punct din mediul de propagare.
Pentru ca o und elastic s provoace senzaii auditive trebuie s ndeplineasc trei
condiii:
1. S aib o durat mai mare de 0,06 s.
2. S aib o intensitate peste pragul de audibilitate 10-12 W/m2
3. S aib o frecvent cuprins n intervalul 20 Hz v 20 kHz
Regiunea din spaiu n care se propag undele sonore poart numele de cmp sonor. n
mediile solide elastice se propag att unde longitudinale ct i transversale. Prin lichide i gaze
(atmosfer) se pot propaga numai undele longitudinale.

Calitatile sunetului

Intensitatea
Inaltimea
Timbrul

1. Inaltimea
nlimea sunetelor se refer la frecvena de vibraie a coloanei de
aer, coardelor sau membranelor ce produc sunetul. Aceast caracteristic a sunetelor este
relativ, n funcie de nlimea unui ton de reper, odat cu creterea frecvenei crescnd i
nlimea. Sunetul emis de o surs are un caracter complex, deoarece, n afar de sunetul
fundamental, sursele sonore emit i diferite armonici superioare (sunete ce au frecvenele egale
cu multipli ai frecvenei sunetului fundamental). Analiza structurii unui sunet permite ob inerea
unui spectru caracteristic fiecrei surse (aa numita amprent sonor). Aceast proprietate
permite recunoaterea persoanelor dup voce. Sunetele cu frecvena mare sunt acute. Sunetele
cu frecvena sczut sunt profunde.
2. Intensitatea

Intensitatea (dB)

Exemplificare

140

Pragul dureros

130

Avion cu reacie n timpul decolrii

120

Motorul pornit al avionului cu reacie

110

Concert rock

100

Ciocan pneumatic

90

Zgomot de strad

80

Zgomotul trenului

70

Aspirator

50-60

Zgomot ntr-un birou aglomerat

40

Conversaie

20

Bibliotec

10

Sunetele naturii

Prag auditiv

Cantitatea de enrgie sonor care strbate n unitatea de timp prin unitatea de arie a suprafeei normale
la direcia de propagare a sunetului numit intensitate sonor se calculeaz cu formula
I=2A2u/2 = 222A2u.
(1)
n formula (1), semnificaiile mrimilor sunt: - densitatea mediului de propagare; - pulsaia undei; frecvena; u- viteza de propagare a undei; A-amplitudinea undei.
n cmpul sonor, pentru undele longitudinale care se propag pe o singur direcie, se disting
undele:
de deplasare, descrise de ecuaia y=Asin(t - 2x/), unde este lungimea de und;

y / x

de deformare a mediului, descrise de ecuaia = =2 A/ cos(t- 2 x/ );

de vitez a vibraiei, descrise de ecuaia v= A cos (t - 2 x/ );
de presiune, descrise de ecuaia p=E =2 A E/ cos(t - 2 x/ ), E este modulul de elasticitate al
lui Young, <E>SI = kg m-1s-2 .
Urechea prezint o sensibilitate selectiv n raport cu sunetele de diferite frevene i este
caracterizat de ctre domeniul de audibilitate. Limita inferioar a domeniului audibil este pragul de
audibilitate. Limita superioar a domeniului audibil este pragul senzaiei dureroase.
Sunetul cu frecvena =1000 Hz se numete sunet normal. Pentru sunetul normal pragul de audibilitate
este I0=10-12 W/m 2 iar pragul dureros este Ima x.= 100 W/m2.

3. Refractia

Sunetul, intr-un mediu cu densitate uniforma, se deplaseaza inainte intr-o linie dreapta. Inca, ca si
lumina, sunetul este supus refractiei, care indeparteaza undele sonore in directia lor originala. In regiuni
polare, de exemplu, unde aerul de langa pamant este mai rece decat cel ce se afla la inaltimi mai ridicate,
o unda sonora indreptata in sus care intra in zona mai calda din atmosfera este refractata inspre pamant.
Receptia excelenta a sunetului in directia in care bate vantul si receptia proasta invers directiei vantului
se datoreaza tot refractiei. O unda sonora verticala care se deplaseaza in directia vantului este refractata
inspre pamant in timp ce aceeasi unda indreptata invers directiei vantului, este refractata in sus.
4. Timbrul

Timbrul se refer la una dintre calitile de baz ale sunetului muzical, anume complexul de
nsuiri care permit diferenierea unor surse sonore mai mult sau mai puin asemntoare,
precum vocile omeneti sau instrumentele muzicale. Timbrul este considerat ca fiind de o
nsemntate la fel de mare pentru personalitatea sunetului, cu acelea ale nlimii, desfurrii n
timp (duratei) i a intensitii sonore. Cel mai adesea, timbrul este delimitat dup sursa sonor, n
timbru vocal i timbru instrumental.

Reprezentarea unei vibraii sonore, unde =lungimea de und,

y=amplitudinea

Aplicatii
1.
Pentru determinarea pragului de audibilitate funcie de frecvena sunetului se folosete un generator
de semnal prevzut cu cti (fig.1).

Domeniile de intensitate se stabilesc cu un comutator n trepte, K I = 1/1;1/10;1/100. Fiecare

domeniu este extins cu ajutorul unui poteniometru ntre zero i 1,5V, cu scala de 10 diviziuni. La
poteniometru se citete I cuprins ntre zero i 1,5. Intensitatea sunetului se calculeaz cu formula
I = KI I
(2)
Domeniile comutatorului de frecven sunt Kf = 1;10; 100;.;105 Hz. Fiecare domeniu este
extins cu un poteniometru cu diviziunile f = 1 10. Frecvena sunetului emis este
= K f f
(3)

f
Kf

KI

Fig. 1. Generator de semnal.