E o parte din mine.

A ales sa intre pe usa cand ma asteptam cel mai putin si stand in

prag, se uita la mine, la tot ceea ce sunt si nu sunt. Mi-a zambit, m-a chemat la Ea*, m-a
primit cu bratele deschise si pline de caldura, apoi am invitat-o inauntru, in casa
sufletului meu, acolo unde s-a decis sa ramana pana si in ziua de azi. N-am intalnit-o de
mult, dar una ca Ea, care sa ma inspire in 3 din 4 cazuri, n-am gasit si inca nu gasesc. Nici
nu stiu daca imi doresc asta, dar de cele mai multe ori neg cu vehementa ca ar putea fi
inlocuita, fiindca Ea e motivul pentru care scriu asa frumos si o fac din placere, nu din
datorie pentru cititori. Imi place si nu-mi doresc ca asta sa se schimbe. Se mai uita urat la
mine, uneori poate ma si uraste cand nu ii fac pe plac in totalitate, dar cu toate astea stiu
ca o fac sa se simta speciala, pretuita, valorificata, dorita, etc. Exista nenumarate
frumuseti in lumea asta si Ea e una dintre ele, sau cel putin asa o percep eu, dar pentru ca
este sursa mea de inspiratie, o face mai stralucitoare. Unora s-ar putea sa considere
prostesti aceste lucruri si pentru asta le doresc dimineti cu acea Ea a lor, in fata lor, in
gandul lor, in inima si in sufletul lor. O viata lipsita de inspiratie, degeaba e traita. Eu am
gasit-o si sunt fericit pentru asta. Caut-o si tu pe-a ta. Ea este Luceafarul meu, Ea este
Muza mea.