Sunteți pe pagina 1din 34

Tratamentul etiologic n bolile

infecioase
TRATAMENTUL CU ANTIBIOTICE I
CHIMIOTERAPICE
-Antibiotic- preparat cu efect antimicrobian obinut din extrase naturale( ex.Penicilina)
- actualele preparate- obinute prin sintez chimic- Chimioterapice
-Distincia antibiotic/chimioterapic- privete doar modul de obinere
Termenul folosit curent pentru preparatele antibacteriene-antibiotice
Efect bacteriostatic- mpiedic multiplicarea bacteriilor
Efect bactericid- distruge bacteriile
Nu au efect duntor asupra celulelor organismului
-fiecare antibiotic are o singur denumire comun internaional- DCI i mai multe denumiri comerciale

Clasificarea AB i CH- dup structura chimic,mod de aciune, spectru de aciune, mod de


preparare

Substanele antimicrobiene sunt mprite n ase mari categorii: betalactamine; nlocuitori ai


betalactaminelor (n sensibilizare i rezisten); aminoglicozide si polipeptide; antibiotice clasice
cu
spectru larg; chimioterapice sistemice si urinare; tuberculostatice.

-Clasificarea AB dup structura chimic: familii, grupe, subgrupe

-Familii principale- Betalactamine, Aminoglicozide, Macrolide, Ketolide, Oxazolide, Lincosamide,


Glicopeptide, Chinolone, Rifamicine, Polipeptide ciclice, Tetracicline, Cloramfenicoli, SulfamideCotrimoxazol, Nitrofurani, Imidazoli

-Clasificarea AB dup spectrul antibacterian eficient:

Spectru ngust- Penicilina G, Aminoglicozide


Spectru larg- Cloramfenicol, Tetraciclin
Spectru lrgit- Ureidopeniciline, Cefalosporine generaia III/IV, Carbapeneme

-Clasificarea AB dup efectul asupra bacteriilor:


efect bactericid- liza ireversibil i distrugerea lor
efect bacteriostatic- oprirea multiplicrii germenilor

Mecanisme biochimice de aciune ale AB

-inhibiia sintezei /funciei peretelui celular bacterian- numai n stadiul de multiplicare activ a
germenilor cnd se formeaz peretele celular
- nu acioneaz n faza de repaus a bacteriilor
- nu acioneaz asupra formelor L-fr
membran
-Peniciline, Cefalosporine, Vancomicina, Bacitracina

-aciune asupra integritii membranei citoplasmatice- contribuie la oprirea diviziunii celulare


sau moartea celulei prin eliberare din celul a nucleotizilor
-Polimixina, Colistina, Nistatina, Amfotericina B

-inhibiia sintezei proteinelor bacteriene- maxim n faza de multiplicare a germenilor


-Cloramfenicol, Eritromicina, Kanamicina, Gentamicina, Tetracicline, Lincomicina

-inhibiia sintezei acizilor nucleici-Griseofulvina,Rifampicina, Metronidazol inhib sinteza ADN

-inhibiia enzimei ce intervine n replicarea ADN bacterian- GIRAZA-Chinolone


-antagonism competitiv-intervenia unor metabolii eseniali analogi care inhib creterea celulei
bacteriei
-Sulfamide, Cotrimoxazol,

Farmacocinetica AB

-Absorbia- procesul prin care antibioticul este transferat de la locul de administrare (oral, i.m.,i.v.,
intrarectal) la nivelul esutului, organului

-Biodisponibilitatea- reprezint fraciunea din doza administrat, ce ajunge n circulaia sistemic


-Distribuia- cantitatea de AB care circul ntre diferitele esuturi i organe
-Legarea de proteinele plasmatice-AB circul n snge legate de proteinele plasmatice

-cu ct legarea de proteine este mai mare,cu att antibioticul atinge un nivel mai persistent, dar
penetraia tisular este mai lent

-Penetraia tisular- capacitatea AB( nelegat de proteine) de a trece prin barierele tisulare i
celulare i a atinge concentraii terapeutice la locul infeciei

-Metabolizarea- este o etap preliminar eliminrii pe cale renal


-Excreia- se face, de regul pe cale renal prin filtrare glomerular sau prin excreie tubular

Rezistena microbian la AB i Chimioterapice

-capacitatea germenului de a se multiplica n prezena substanei antimicrobiene


-Absolut- rezisten natural, de specie
-Relativ- n funcie de CMI obinut
-Natural- fa de un AB, are caracter genetic
-Ctigat- secundar, prin mutaii
-Primar- la nceputul tratamentului
-Secundar- apare n timpul tratamentului
-ncruciat- unele tulpini rezistente la un AB pot fi rezistente i la alte AB nrudite chimic

Metode de control i orientare n tratamentul cu AB i CH


-izolarea i identificarea agentului patogen
-Antibiograma- testarea sensibilitii agentului patogen izolat la AB
-determinarea activitii inhibitorii i bactericide a serului tratat cu AB comparativ cu
agentul izolat
-determinarea nivelului de AB n serul bolnavului

BETALACTAMINELE

Betalactaminele, cu nucleu betalactam- grupul de antibiotice cel mai important si cu


membrii cei mai numerosi, au patru familii principale:
peniciline naturale si semisintetice
carbapeneme
monobactami
cefalosporine
-Substane bactericide
-Sensibile la betalactamaze- enzime bacteriene ce pot deschide nucleul betalactamic
anulnd activitatea betalactaminelor
Asocierea cu inhibitori de betalactamaze(ac. Clavulanic, sulbactam)- rezult noi ABactive pe germeni ce produc betalactamaze

PENICILINE

Peniciline naturale
Penicilinele naturale se obin din ciupercile genului Penicillium (notatum, chrysogenum,
crustosum);
ele au un nucleu betalactamic biciclic (acidul 6 aminopenicilanic).
Generaia I cuprinde peste 20 de tipuri de peniciline biosintetice, naturale (penicilinele:
G, X, F, K, V

Benzilpenicilina Penicilina G

Este cea mai cunoscut penicilin natural, n practic folosindu-se srurile sale
anorganice (de sodiu,potasiu), numite dat fiind puritatea lor peniciline cristaline,
termostabile si solubile n ap.
Se utilizeaz des si srurile organice ale penicilinei (insolubile, deci, n suspensii
apoase), cea mai utilizat fiind sarea procainic.
Penicilina se absoarbe foarte bine administrat intramuscular. Difuzeaz apoi n snge,
n 15 30 de minute - penicilinemie maxim meninut aproximativ 3 ore, dup care
diminu si dispare din snge.
Penicilina ptrunde bine n esuturi
aproape deloc n esutul nervos, meninge, mduv osoas, lichidul cefalorahidian si
placent.
Difuzeaz foarte greu prin seroase (pleur, pericard, articulaii etc) datorit moleculei
mari, dar si faptului c se combin cu albuminele serice.

activitate bactericid- penicilina G cristalin -dup aproape cinci decenii -indicaia


major de elecie asupra bacteriilor (Gram pozitive) care nu si-au selectat mutante
rezistente;
-streptococi beta-hemolitici, pneumococi, streptococi viridans, stafilococi albi si aurii
nesecretori de penicilinaz

-coci gram pozitivi anaerobi, neiserii, bacil crbunos, clostridii anaerobe, corinebacterii,
listerii,spirochete, leptospire, fusobacterii, actinomicete,
penicilina G se foloseste larg, fie n monoterapie, fie n asociere sinergic cu
aminoglicozidele (streptomicina)
n variate infecii specifice, indiferent de gravitate.
Penicilina G rmne antibioticul de prim alegere n infecii streptococice
-- n pneumonie, n antrax, crbune emfizematos, gangren gazoas, spiroketoz aviar,
listerioz, leptospiroze
Doze -copii-50 000-200 000 u/kg/zi
-adult-1-2 mil.u.la 12 ore interval
administrate i.m. sau i.v. n cazuri severe
Penicilina depozit- retard- procainpenicilina G i benzatinpenicilina G
- realizeaz nivele persistente dar mai joase dect penicilina G
- indicat n tratamente de durat, n profilaxia infeciilor streptococice

peniciline

meticiline

Meticilina

fenoximetilpeniciline

Penicilin V

Fenoximetil penicilina

peniciline naturale

Penicilin G

peniciline retard

Dibenzantin penicilina

Benzilpenicilina

Procainpenicilina

peniciline anti-Pseudomonas

Azlocilina

Mezlocilina

peniciline rezistente la penicilinaze

Nafcilina

Izoxazolilpeniciline

Cloxacilin

Flucloxacilin

Dicloxacilin

Oxacilina

Aminopeniciline

Amoxicilina

Ampicilina

Becampicilin

Pivampicilin

peniciline+inhibitori
peniciline+inhibitori de betalactamaze

Amoxicilina-clavulanat
Ticarcilina-clavulanat
Ticarcilina-clavulanat
cefalosporine
cefalosporine orale (disponibile numai n dozaj oral)
Cefalexin
Cefadroxil
Cefadrina
cefalosporine de generaia I
Cefalexina
Cefradina
Cefalotina
Cefapirina
Cefafadroxil
Cefazolina
cefalosporine de generaia a II-a
cefaclor
cefamandola
cefuroxim
cefatrizina
cefonicid
cefotetan
cefoxitina
cefprozil
cefuroxim
cefalosporine de generaia a III-a

cefalosporine de generaia a III-a

ceftibuten

cefotaxima

cefetamet

cefoperazona

ceftazidima

ceftibuten

ceftizoxima

ceftriaxona

cef(ti)dinir

cefixima

cefalosporine de generaia a IV-a

cefepima

cefalosporine diverse

cefotiam

cefsulodina

ceftizoxima

moxalactam

cefmenoxima

cefpodoxim-proxetyl

cefpiroma
carbapeneme

imipenem

meropenem

ertapenem
monobactame

piperacilina-tazobactam

cefoperazona-sulbactam

sulbactam

piperacilina-tazobactam

cefoperazona-sulbactam

ampicilina-sulbactam

macrolide (mtlk)
eritromicina
roxitromicina
diritromicina
claritromicina
azitromicina
josamicina
spiramicina
lincomicina
clindamicina
pristinamicina
dalfopristin/ quinuprstin
telitromicina

aminoglicozide
streptomicina
spectinomicina
kanamicina
neomicina
amikacina
isepamicina
gentamicina
netilmicina
dibekacina
sisomicina
tobramicina

glicopeptide/licopeptide
vancomicina
teicoplanina
oritavancina
dlabavancina
daptomicina

(fluoro)chinolone

(fluoro)chinolone
acid nalidixic
norfloxacina
lomefloxacina
ciprofloxacina
pefloxacina
levoflaxacina
gatifloxacina
moxifloxacina
gemifloxacina
colir cu chinolona

(tetra)cicline
teraciclina
doxiciclina
minociclina

fenicoli
cloramfenicol
tiamfenicol

sulfamide
sulfasalazina
sulfadiazina
sulfametoxazol-triametoprimum (cotrimoxazol)
fansidar

rifamicine
rifampicina
rifabutina
rifaximina

azoli
metronidazol
ornidazol
tinidazol
albendazol
flubendazol
tiabendazol
mebendazol

oxazolidinone
linezolid

polipeptide ciclice
polimixina E
polimixina A
polimixina B
bacitracina

nitrofurani
furazolidon
nitrofurantoina

alte antibacteriene
acid fusidic
fosfomicina
fosfomicina trometamol
isoniazida
etambutol
pirazinamida
etionamida
cicloserina
clofazimina

antifungice

antifungice
amfotericina B
nistatina
ketoconazol
miconazol
fluconazol
itraconazol
voriconazol
terbinafina
flucitozina
griseofulvina
caspofungina
antivirale
acyclovir
valacyclovir
vidarabina
idoxuridina
gancyclovir
valgancyclovir
foscarnet
cidofovir
lobucavir
sorivudina
fomivirsen
amantadina
rimantadina
zanamivir
oseltamivir
lamivudina
adefovir
antecavir
ribavirina
levovirina
viramidina
interferon alfa

antiretrovirale
zidovudina
didanosina
lamivudina
zalcitabina
stavudina
abacavir
emitrictabina
azt+3tc
azt+3tc+abc
tenofovir (tdf)
ftc+tdf
nevirapina
efavirenz
delaviridina
saquinavir hard gel
nelfinavir
indinavir
ritonavir
amprenavir
fosamprenavir
lopinavir
atazanavir
tipranavir
enfuvirtide

antiprotozoarice
pirimetamina
dapsona
atovaquona
pentamidina
chinina
clorochina
primachina
porguanil-atovaquona
meflochin
chinidina

Benzantin penicilina G- Moldamin

-n completarea tratamentului infeciilor cu streptococ beta hemolitic


-n profilaxia infeciilor poststreptococice

Peniciline orale- Penicilina V, Ospen

-n tratamentul formelor uoare de infecii streptococice

Peniciline semisintetice- Meticilina, Oxacilina, Nafcilina

-eficiente n tratamentul infeciilor cu stafilococi rezisteni la Penicilina G, productori de penicilinaze


-utilizate n asocieri sinergice cu aminoglicozide

Peniciline de semisintez cu spectru larg- Peniciline A

-Ampicilina i derivaii si esteri- Pivampicilina, Metampicilina, Bacampicilina


-analogii de ampicilin- Amoxicilina, Augmentin( amoxicilina+ac. Clavulanic)
-Carboxipeniciline
-Ureidopeniciline
-Amidinopeniciline

-Oxapename- Clavame-inhibitori de betalactamaze


-Acid clavulanic

-Cefalosporine- Cefeme-au nucleu acid-7-aminocefalosporinic


- spectru foarte larg
- rezisten mare la betalactamaze
- inhib sinteza peretelui bacterian similar cu penicilinele
- timp de njumtire mai lung
- toleran mai bun

Dup gradul de absorbtie-

Cefalosporine active oral- Cefadroxil,Cefalexin, cefatrizin, cefradin (gen. I);

cefaclor, cefotiam hexetil, cefuroxim axetil (gen. II);


ceftibutem, cefixim, cefetamet pivoxil (gen. III);

Cefalosporine inactive oral- administrate parenteral- i.m. sau i.v.

Dup legarea de proteinele plasmatice-

cefalosporine cu procent de legare redus sub 50%: cefalexin, cefradin, cefotaxim ,


cefalosporine cu procent de legare mediu -50%: cefalotin
Cefalosporine cu procent de legare mare 80%: cefazolin, ceftriaxon

T1/2 plasmatic este variabil-

T1/2 scurt: cefalotina, cefamandol, cefoxitina;


T1/2 mediu: cefazolina, cefoperazona, latamoxef;
T1/2 lung : ceftriaxona,cefalosporinele orale
Toate cefalosporinele au difuziune buna in tesuturi si in lichidele biologice (pericardic, peritoneal,
sinovial
Cefalosporinele din generatia I si II -nu difuzeaza prin meningele normal, iar la bolnavi cu
meningita concentratiile in lichidul cefalorahidian sunt ineficace terapeutic.
Cefalosporinele din generatia III si IV (exceptie ceftazidima si cefixima)- realizeaza concentratii
active in lichidul cefalorahidian in meningite.

Eliminarea cefalosporinelor se face predominant renal prin filtrare glomerular si secretie tubular

Cefalosporine parenterale:

Generatia I: cefazolina, cefalotina, cefapirina, cefatrizin;

Generatia a II-a: cefamandol, cefuroxim, cefoxitina, cefotetan, ceforanid, cefonicid, ceftizoxim;


Generaia a III-a: cefotaxim, ceftriaxona, ceftazidima, cefoperazona, cefpiron, moxalactam,
latamoxef
Generaia a IV-a: cefepima

Cefalosporine orale:

Cefalosporine orale vechi;


Generatia I: cefalexina, cefadroxil, cefradina;
Generatia a II-a: cefaclor;
Cefalosporine orale noi: cefuroxim-axetil, cefotaxim-hexetil, ceftibuten, cefetamet,
cefpodoxim,cefteram-pivoxil, cefprozil
Spectrul antimicrobian este diferentiat in functie de generatia din care fac parte :
-Generaia I -coci gram pozitiv: streptococ piogen, pneumococ, stafilococ auriu
penicilinazosecretor
-coci gram negativ: meningococ, gonococ;
- bacili gram pozitiv: Cl. perfringens, bacilul difteric;
-unii bacili gram negativ: Pr. mirabilis, K. pneumoniae, E. coli.

Generaia II-

coci gram pozitiv streptococ, pneumococ stafilococ secretor de betalactamaze


bacili gram negativ H. influenzae, inclusiv cel rezistent la ampicilina, E. coli,

Generaia III-

grupul cefotaximei este activ pe coci gram pozitiv si gram negativ si pe enterobacterii
grupul ceftazidimei este activ pe bacilii gram negativ aerobi, inclusiv pe piocianic
grupul oxacefemelor (moxalactam) activ pe B. fragilis si alti germeni anaerobi.

Generaia IV-active pe germenii secretani de betalactamaze cu spectru ultralarg

Mecanismul de actiune al cefalosporinelor este bactericid


Cefalosporinele sunt antibiotice de rezerva

-Cefalosporinele din generatia I - in infectii cu bacterii gram pozitive, rezistente la peniciline

-Cefalosporinele din generatia II -in infectii cu germeni rezistenti la peniciline si cefalosporine din
generaia I

-Cefalosporinele din generatia III in cazuri grave, infectii nosocomiale cu bacili gram negativ
multirezistenti; septicemii cu germeni neidentificati la bolnavi imunocompetenti sau
imunodeprimati, neutropenici , meningite cu H. influenzae, pneumococi, meningococi

- Cefalosporinele din generatia IV - mai ales pentru tratamentul infectiilor nosocomiale si a


infectiilor grave cu bacterii gram pozitive si bacili gram negativ, eventual asociate cu
aminoglicozide pentru largirea spectrului antimicrobian (exemplu: infectiile cu Pseudomonas
aeruginosa).

Alte betalactamine- Carbapeneme

- clas de AB ce cuprinde -Imipenem-1985 -Tienam


-Meropenem-1996-Meronem
-Ertapenem-2001-Invanz
-Doripenem -2007 spectru ultralarg-Doribax, Finibax
- Panipenem / betamipron (aprobare japonez 1993)

Meropenem: alegere pentru tratamentul aparatului respirator asociat i / sau aspiraie

pneumonie nosocomial n ATI


Meropenem- extrem de puternic mpotriva enterobacteriaceae, Pseudomonas ,Acinetobacter
bacterii anaerobe, cu o poten destul de bun mpotriva cocilor gram pozitiv.
Meropenem activ mpotriva organismelor rezistente -utilizarea n tratamentul infeciilor
nosocomiale grave
Meropenem -tratamentul infeciilor intra-abdominale (apendicita complicate i peritonit),
tratamentul meningitei bacteriene la copii cauzate de S. pneumoniae, H. influenzae, i
Neisserie meningitides

Imipenem / Cilastin: Imipenem i cilastatin de sodiu este o combinaie fix de imipenem


monohidrat (un carbapenem semisintetic beta-lactamic antibiotic) i cilastatin sodiu. Cilastin
este folosit n combinaie cu imipenem, deoarece previne metabolismul renal a imipenemului
- Imipenem i soluie de sodiu cilastatin este folosit n tratamentul infec iilor grave cauzate de
microorganisme sensibile, ale tractului respirator, piele i intraabdominale, ginecologice, sau
infecii osoase i articulare, n tratamentul infeciilor grave complicate sau necomplicate ale
tractului urinar, septicemie, endocardit

Monobactame

Monobactami-clasa de antibiotice cu inel beta-lactamic care afecteaza peretele celular.


- AZTREONAM
Spectrul antibacterian
- Bacterii gram-negative:
Pseudomonas aeruginosa
Neisseria meningitidis
N. gonorreae
Haemophilus influenzae
Nu este activa pe germenii gram pozitivi si anaerobi.
Aztreonam este administrata intramuscular sau intravenos si este beta-lactamaz
rezistenta.
Se elimina predominant pe cale renala si are T1/2-scurt.
Efectele adverse sunt similare cu cele altor antibiotice (beta-lactamice).
Combinaie cu alte antibiotice
-Cu aminoglicozide (sinergic sau aditiv)
-Cu piperacilina (sinergic sau aditiv)
-Cu cefoxitin i imipenem (antagonism

AMINOGLICOZIDE

-bactericide, mai active la un pH de 7 - 8 mai putin active in mediul acid


- Actioneaza in special asupra germenilor gram-negativi (unele si fata
de bacilul Koch) si mai putin asupra celor gram-pozitivi
- Rezistenta poate aparea dintr-o data
- Sunt sinergice (aditive) cu penicilinele
- Administrate oral actioneaza numai asupra tubului digestiv, deoarece
absorbtia din intestin este foarte redusa
- Parenteral realizeaza niveluri mari, uneori periculoase -se recomanda
doza zilnica -divizata in 2 - 4 prize
- Aminoglicozidele sunt -neurotoxice, nefrotoxice, ototoxice
- Nu se asociaza intre ele, deoarece isi insumeaza efectele toxice
- Utilizarea clinica este restransa, desi actioneaza asupra stafilococilor
rezistenti la penicilina si asupra germenilor gram-negativi.

-pentru prevenirea efectelor toxice- monitorizarea tratamentului- prin


controlul funciei renale i a nivelurilor serice
Streptomicina -oral (cu efect numai local) si parenteral (i.m.)
- Actioneaza asupra bacililor gram-negativi (coli, salmonele,
enterobacter), asupra bacilului Koch si, moderat, asupra cocilor grampozitivi si gram-negativi (enterococ, gonococ)
- activitate sinergic cu penicilina asupra enterococului
- Reactii adverse: greturi si varsaturi in cazul administrarii orale,
atingerea toxica a nervului acusticovestibular (perechea a VlII-a de
nervi cranieni) si manifestari alergice (eruptii, febra etc.)
-recomandat - tuberculoza, septicemii, endocardite, meningite,
pneumonii (cu enterococ, Str. viridans, coli) in asociere cu penicilina,
in infectii genito-urinare, bruceloza, pesta
- contraindicat -la bolnavii sensibilizati, in afectiuni cu germeni
rezistenti, afectiuni renale cronice si tulburari acustico-vestibulare
-flacoane, continand 1 g sulfat de streptomicina
- produse similare sunt Strepancil (amestec de sulfat de streptomicina
+ pantotenat de streptomicina) si Strevital(streptomicina asociata cu
vitamine din grupul B, metionina si histidina).
Se administreza pe cale i.m., 1 - 2 g/zi, in 2 - 4 prize.

Kanamicina -flacoane (1 g/flacon) -oral (numai actiune locala,

deoarece nu se resoarbe) si parenteral (i.m.), in doza de 1 g/ zi, in 2 4 prize, pe o perioada de cel mult 10 zile
- Actioneaza asupra cocilor gram-pozitivi (stafilococ, pneumococ),
asupra bacililor gram-negativi (coli, salmonele, dizenteriei, hemofil,
klebsiele) si asupra bacilului Koch
- indicata in infectii generale (septicemii, endocardite, meningite),
infectii respiratorii, genito-urinare, intestinale
- Se administreaza, in asociere cu penicilina, in stafilocociile sau
endocarditele cu Str. Viridans
- Se utilizeaza si in profilaxia infectiilor urinare, dupa cateterisme sau
sondaje vezicale
- este contraindicat la bolnavii cu nefropatii acute si cronice si infectii
cu germeni rezistenti.
Kanamicina este nefrotoxica si ototoxica.

Neomicina (Neomycine, Neofilin) nu este un antibiotic de uz curent


-foarte toxic (oto- si nefrotoxic), -nu se administreaza parenteral- Oral nu se resoarbe (exceptie batranii si bolnavii cu leziuni ulcerative ale tubului
digestiv).
-Actioneaza asupra germenilor gram-negativi (coli,Salmonella, Shigella, Klebsiella)
- in infectii digestive (de ex.: dizenterie) pentru sterilizarea florei intestinale, in comele
hepatice
- contraindicat in ocluzia intestinala si leziunile ulcerative ale tubului digestiv
-comprimate (0,500 g/ comprimat) si se administreaza 2-3 g/zi.
Negamicin B -un amestec de sulfat de neomicina+bacitracina, unguent local, in infectii ale
tegumentelor si mucoaselor.

Gentamicina (Garamycin) -un oligozaharid cu actiune asupra germenilor gram-pozitivi


(stafilococ, pneumococ, enterococ), gram-negativi (E. coli, Proteu, Klebsiella,
Salmonella, B. pyocyanicus si bacilul Koch).
-in infectii generale cu stafilococ sau cu bacili gram-negativi, infectii respiratorii si urinare
(obligatoriu se va alcaliniza urina), ale S.N.C.
-nefro- si neurotoxic (nervul vestibular)
- Nu se administreaza in nefropatii si la gravide
- fiole de 2 ml, continand 40 mg/ml sulfat de gentamicina; administrarea se face i.m., si
anume 50 - 120 mg/zi, timp de 10 - 15 zile.

Generatia I include aminoglicozidele clasice, aminoglicozidele


naturale.

- Streptomicina -indicata in bruceloza, pesta, tularemie, ca


antituberculos de rezerva.
- Neomicina - oral in encefalopatia portala in doze 4-12 g/zi, profilactic
in chirurgia gastrointestinala 1 g x 3/zi plus eritromicina.
Neomicina + bacitracina -ambele in preparatul numit Baneocin- in
caz de infectii bacteriene cutanate, sub forma de pulbere sau unguent,
de 2-3 ori/zi; la pacientii cu insuficienta renala odata pe zi. Este
contraindicata la persoane cu afectare renala sau vestibulara, daca
exista posibilitatea absorbtiei crescute.
- Kanamicina - indicata foarte rar, in tuberculoza cu bacil Koch
multirezistent sau in aplicatii locale, din cauza toxicitatii foarte mari.
Apare surditate definitiva, in cazul tratamentelor cu durata mai mare de
10 zile si mai mult de 1 g/zi la adult.
- Spectinomicina - in tratamentul gonoreei, in doza unica 2 g i.m, mai
ales in cazul gonococilor rezistenti la penicilina. Se poate folosi si in
cazul persoanelor expuse recent la gonoree.
- Paromomicina - oral in parazitoze intestinale. Pentru
Cryptosporidium, doza este de 500-750 mg x 2-3/zi, sau 1 g x 2/zi.
Utilizarea aminoglicozidelor de generatia I s-a redus foarte mult, din
cauza toxicitatii foarte mari si a rezistentei in crestere.

Generatia II

include aminoglicozide biosintetice naturale: gentamicina, tobramicina,


sisomicina.
- in uz- gentamicina si tobramicina
- toxicitate mult mai mica decat AGZ din generatia I si spectru mai larg,
asemanator pentru ambele: bacili gramnegativi, inclusiv unele tulpini de
piocianic.
- efect moderat pe stafilococ, pe Haemophilus influenzae si Neisseria.
- Pneumococul si anaerobii sunt rezistenti.
- Efectul pe enterococ si stafilococ creste prin asocierea cu
betalactamine, cu glicopeptide sau cu rifampicina.

Gentamicina- realizeaza in rinichi concentratii mai mari decat

tobramicina, de aici si diferenta de toxicitate.


Gentamicina se administreaza injectabil i.m. sau i.v. in perfuzie scurta in
1, 2 sau 3 prize pe zi. Se poate administra local sub forma de colir, crema
oftalmica si perle pentru afectiuni ortopedice.
-Nu se amesteca cu nici un alt medicament, deoarece este inactivata.
Doza este de 5-7 mg/kg/zi.
Tobramicina- se administreaza in fibroza chistica sub forma de inhalatii.

Generatia III include AGZ semisintetice.


Sunt obtinute prin acilarea unor AGZ din generatiile precedente.
-- amikacina si dibekacina -se obtin prin acilarea kanamicinei;
- netilmicina, sagamicina, episisomicina se obtin prin acilarea
sisomicinei.
Aceste AGZ au o toxicitate mult mai mica si spectru de actiune mult mai
larg fata de precedentele. Au eficacitate mult mai buna pe Pseudomonas
aeruginosa, Serratia marcescens, Proteus , Providencia, inclusiv pe
tulpinile rezistente la AGZ din generatia II.
-AGZ din generatia III sunt indicate de prima intentie in infectiile grave la
pacientii aflati in sectii de ATI cu infectii nozocomiale polimicrobiene.
-Amikacina
-se administreaza in doze de 15 mg/kg/zi, in priza unica sau in 2 sau 3
prize, i.m. pentru 7-10 zile sau i.v. pentru 3-7 zile. Administrarea i.v. se face
in perfuzie, cu durata de 30-60 min. la adulti si 1-2 ore la copiii mici,
diluata in glucoza 5% sau ser fiziologic.
-In infectii severe (Pseudomonas), se recomanda administrarea in 3 prize
zilnic.
- La prematuri si nou-nascuti, se administreaza initial 10 mg/kg/zi apoi 7,5
mg/kg/zi in 2 prize.
- Nu se depaseste doza totala de 15 g, nici durata de 10 zile.

Netilmicina

- in infectii sistemice-4-6 mg/kg/zi, in priza unica sau in 2-3 prize zilnic;


- in infectii foarte severe, cu potential letal, doza initial este de 7,5
mg/kg/zi, se reduce apoi la valorile mentionate anterior, odata cu
ameliorarea tabloului clinic, in general dupa 48 ore de tratament.
-Doza la copii este de 6-7,5 mg/kg/zi (2-2,5 mg/kg/8 ore).
-Doza la nn mai mari de 1 saptamana si la sugari este de 7,5 - 9 mg/kg/zi
(2,5-3 mg/kg/8 ore).
-Doza la prematuri si nn mai mici de o saptamana este de 6 mg/kg/zi (3
mg/kg/12 ore).
Durata tratamentului -7-14 zile. Administrarea i.v. se face in perfuzie
scurta.
Efectul nefrotoxic si ototoxic este mai mare la amikacina, fata de
netilmicina.

Durata tratamentului cu amikacina este mai scurta si in plus este activ pe


bacilul Koch spre deosebire de netilmicina.
Comparativ cu AGZ din generatia II, in ceea ce priveste toxicitatea-pentru efectul nefrotoxic: gentamicina > amikacina > tobramicina >
netilmicina
-pentru efectul ototoxic: amikacina > gentamicina > tobramicina >
netilmicina.
Episisomicina.

Doza este 15 mg/kg/zi in doza unica sau 7,5 mg/kg/12 ore, administrata i.m. sau i.v. in
perfuzie cu durata de 30 minute. Se recomanda a nu se depasi 10 zile de tratament si
doza totala de 15 g.

- acest grup de antibiotice este deosebit de util in infectiile cu bacili


gramnegativi mai ales, dar si in infectiile stafilococic, micobacteriene
tipice si atipice;
- eficacitatea lor este maxima in asociere mai ales cu antibiotice
betalactamice, motiv pentru care nu se administreaza niciodata in terapie
unica;
- administrarea lor necesita evaluare prealabila a functiei renale, cu
monitorizarea ei pe parcursul tratamentului, concomitent si in ceea ce
priveste toxicitatea otica si vestibulara;
- terapia este relativ bine tolerata si de prima alegere in asociere, mai ales
in infectiile bacteriene severe sau cu germeni necunoscuti.

MACROLIDE

-bacteriostatice si uneori bactericide


-de obicei pe cale orala
-Rezistenta apare in trepte -intermediar intre penicilina si
streptomicina - contraindica tratament peste 10 -12 zile, daca nu se
recurge la asocieri de antibiotice
-poate apare rezisten incruciat, dar sunt mai putin toxice si
alergizante decat celelalte antibiotice
- uneori, au actiune sinergica cu penicilina si tetraciclinele, alteori
antagonista

Eritromicina
principalul macrolid-drajeuri enterosolubile (0,100 g sau -0,200
g/drajeu), -oral, in doze de 2-4 g/zi, in 4 - 6 prize

- alte preparate:
-eritromicina propionil - comprimate de 0,200 g, administrata oral, in
doze de 1 - 2 g/zi, in 4 prize
- eritromicina lactobionat - flacoane de 0,300 g, pentru o zi fiind
necesar continutul a 2 - 3 flacoane, administrat in perfuzie i.v. lent.

Eritromicina se absoarbe rapid dupa administrarea orala si se concentreaza in ficat


si rinichi mai mult decat in sange.
Spectrul de aciune- asemnator penicilinei G, activa si asupra unor stafilococi
rezistenti la penicilina, hemofili si mycoplasme.
Este bine tolerata, dar uneori apar tulburari digestive (greturi, varsaturi sau
diaree).
Se administreaza in infectii cu stafilococi rezistenti la penicilina (septicemii, osteomielite, enterocolite, infectii cutanate), in difterie, infectii biliare,, dar si in infectii cu
germeni sensibili la penicilina, la bolnavii alergici la aceasta.
- Este contraindicata la bolnavii sensibilizati si la cei cu insuficienta hepatica.
Josamicina (oral 1-2 gr. pe zi),
troleandomicina (oral 1-2 gr. pe zi si i.m. 2 prize, una la 12 ore),
roxitromicina,
spiramicina (Rovamycin) etc.
Asemanatoare cu eritromicina - Clidamicina (600-1800 mg. pe zi, in 3-4 doze)
Silincomicina (oral, 500 mg la 6-8 ore, i.m. 600 mg la 12-24 ore si perfuzie i.v. 600 mg
la 8-12 ore).
-Toate au actiune restransa din cauza reactiilor adverse.
- Lincomicina- este superioara eritromicinei, in infectii cu stafilococ rezistent la
penjicilina. Are indicatii in infectii stafilococice osoase, peritonita etc.

Vancomicina si teicoplamina- au spectru ingust si indicatii limitate (infectii cu


germeni rezistenti, bolnavi cu alergie la penicilina si cefalosporine).

Mai exista o subgrupa cu nucleu chimic complex, dar cu actiune asemanatoare:


sinergistinele, lincomicinele si rifampicinele (rifampicina, cu administrarea
exclusiv parenterala, si rifampicina cu administrare exclusiv orala). Acestea din
urma sunt tuberculostatice puternice, bacteriostatice si bactericide, dar cu
actiune si asupra altor germeni, in special asupra stafilococului. Rezistenta
apare repede.
- Asocierea rifampicinei cu penicilina sau cu cefalosporin, sau cu acid nalidixic
este antagonista.
- Asocierea cu tetraciclinele, polimixinele sau cu nitrofuranii poate fi sinergica.

Claritromicina

Biodisponibilitate superioara eritromicinei (aprox. 55%). Se concentreaza in


tesuturi, realiznd concentratii mai mari dect cele plasmatice. Metabolizare
hepatica cu formarea unui metabolit activ mai ales pe Haemophilus. T1/2 este
de aproximativ 5 ore.
Spectru asemanator eritromicinei, dar este activa si pe Helicobacter pylori; mai
activa decat eritromicina pe Legionella, Chlamydia. Este mai activa pe hemofili
de 2 ori fata de eritromicina.
Are aceleasi indicatii terapeutice cu eritromicina, dar este utila si in infectiile cu
micoplasma avium intracelulare- prezente in stadiile terminale ale SIDA
Adult 250-500 mg la 12 ore. Copii 15 mg/kg corp/zi in 2 prize la 12 ore.

Azitromicina

-Biodisponibilitate orala medie, scazuta in prezenta alimentelor. Se acumuleaza


in tesuturi si se elibereaza lent, avand un Tl/2 tisular de 60 de ore (raportul
concentratie plasmatica/concentratie tisulara 10-150). Se acumuleaza in
eritrocite si macrofage. Realizeaza concentratii mari in sputa, plamani,
amigdale, sinusuri, stomac, organe genitala feminine si prostata.
-Antibiotic macrolidic de tip azalida cu spectru asemanator eritromicinei, dar
este activa si pe uncie bacterii gram negative; H. influenzae, Moraxella
catarrhalis, Legionella, Neisseria, Bordetella.

Tulburari gastrointestinale minore. Ocazionai: cresterea transaminazelor, icter


colestatic, eruptii cutanate, cefalee, ameteli.

Adulti, oral, 500 mg/zi prima doza, apoi 250 mg/zi 4 zile, sau 500 mg/zi, timp de
3 zile. In uretrita cu Chlamidia si infectii cu transmitere sexuala, o doza unica
de 1g.
Interactiuni:
Cu medicamente biotransformate de sistemul oxidazic microzomal dependent
de citocromul P450 (warfarina, teofilina, midazolam etc).