Sunteți pe pagina 1din 2

Nu exista nici o alta regiune a globului pamantesc unde subsolul sa contina

o bogatie asa de uriasa in titei sau petrol, ca in jurul golfului Persic. Un


geolog irakian, care a cercetat cantitati de titei extrase pana in anul 1962
din zacamintele aflate exploatare in jurul golfului, spune intre altele:
"...Daca titeiul extras ar fi fost depozitat in golful Persic, deasupra apei ar fi
plutit un strat gros de peste trei metri".
Titeiul era cunoscut in regiunea golfului Persic cu mii de ani i.e.n. Herodot,
marele invatat grec, vorbeste de un lichi negru, cu miros puternic, pe care
taranii persani il extrageau din puturi.
Legendele spun ca regiunea dintre Tigru si Eufrat era numita "Valea
abundentei" si ca aici s-ar fi aflat Edenul, adica "raiul".
Regiunea golfului Persic s-a constatat, cu timpul, ca este un fabulos
"burete" imbibat cu titei, de unde sondele extrag zilnic mii de vagoane de
titei din straturile groase de aproape 200 de m.
In partea de sud-vest a golfului Persic, pamantul Arabiei inainteaza in
mare, formand o limba de teren pietros, care pana la inceputul secolului al
XIX-lea era refugiul piratilor arabi. Acestia atacau corabiile ce se duceau
sau veneau din India sau Indonezia. Englezii au trimis, cu mai multe vase
de razboi, o armata care a ocupat "Coasta piratilor". Seicatele au fost
trecute sub protectorat englez, iar fostii pirati s-au facut pescuitori de
perle. Bancurile de perle se gasesc de-a lungul coastei pe o distanta de
100 km, pana aproape de stramtoarea Ormuz. In aceasta regiune se
intalnesc peste 30 de specii de scoici perliere. Pescuitorii arabi nu au nici
un fel de costum de protectie in afara de un cleste din os de rechin care le
inchide narile in timpul scufundarii. Ei stau sub apa 2-3 minute, apoi ies la
suprafata si se odihnesc tinandu-se de bordul barcii. Cei din barca trag
funia de care este legat cosul si desarta scoicile culese. Dupa trei ore de
munca incepe deschiderea scoicilor cu un cutit. De obicei numai 2-3
moluste, dintr-o suta, contin perle.
In timpul sezonului calduros, care tine din iunie pana in octombrie,
asezarile arabe din partea sudica a Coastei piratilor sunt pustiii. Locuitorii
nu pot suporta canicula si parasesc stancile calcaroase, lipsite de verdeata,
retragandu-se in muntii Iman, unde se ocupa cu culesul curmalelor si
cresterea caprelor. Spre toamna locuitorii se intorc in sate. Barbatii reiau
pescuitul, iar femeile tesutul covoarelor din par de capra.
Ca si intreaga regiune, subsolul coastei piratilor contine o mare bogatie:
petrolul. Cu ani in urma, o sonda sapata langa tarm, de un consortiu
englez, a erupt violent cu un debit de 200 vagoane pe zi. Zeci de sonde au
fost sapate in aceasta regiune.
In golful Persic, in jurul insulelor Bahrein, savantul francez Jacques Yves
Cousteau a facut in anul 1963 cu vasul sau "Calypso" cercetari pentru a
gasi zacaminte de... titei. El a fost solicitat de societatea petrolifera "Shell"
sa execute prospectiuni seismice pentru a se putea intocmi apoi o harta a
reliefului de fund din golful Persic, in vederea cunoasterii grosimii
depunerilor sedimentare. Cu aceasta ocazie, Cousteau a facut si unele
cercetari in legatura cu fauna marina. Studiul intocmit de el cu privire la

serpii aurii, care in apele golfului ating 2 m lungime, a adus multe


elemente noi referitoare la aceste reptile marine.
Schelele petrolifere din Arabia Saudita, situate de-a lungul Golfului Persic,
produc anual peste 80 milioane de t, iar in Kuweit, unde apa de baut are un
pret mai ridicat decat titeiul, productia a atins in anul 1964 cifra de 137
milioane t.
Insula principala a arhipelagului, Bahrein, este numita si "Insula mortilor",
din cauza numeroaselor morminte aflate aici, fapt care i-a facut pe
arheologi sa presupuna ca insula a fost cu mii de ani in urma locul de
inmormantare a capeteniilor triburilor. Multe din aceste morminte au fost
jefuite. Totusi, in unele din ele, s-au mai descoperit obiecte de aur, cupru si
fildes, precum si sageti si varfuri de sulite.