Sunteți pe pagina 1din 1

Sunday, April 27, 2008

Nedelcu Alexandra

"Copii incep prin a-si adora parintii, dupa o vreme ii judecat


si sfarsesc prin a-i ierta"

Atunci cand ii dai viata rade, zambeste si adoarme doar la tine in


brate.Atunci pentru el reprezinti intreaga lume pe care , incapabil sa o descopere
singur, tu i-o dezvalui.Iti cunoaste parfumul si nu ar adormi sub nici un chip in
bratele altei persoane.
Creste treptat si tipa si tranteste in jurul lui tot si te iubeste si-ti da putere din
puterea lui.Nu intelege oricum daca il certi sau daca il bati sau ii spui ca ai vrea
sa faca liniste, nu intelege atunci, ca toate acelea contribuie cate un pic la
sfarsitul tau.
Cu ochii mari, aprinsi, cu obrazul in palma ta, sta si asculta ,iar cand ai
terminat se intoarcea cu spatele si pleaca , iar din mintea lui care oricum nu
pricepe nimic, totul se sterge.
Incep mai apoi sa iasa afara cu prieteni si diferite anturaje ii pun la incercare
rezistennta.Ajunge seara tarziu, fara sa se gandeasca ca tu, poate, nici nu poti
sa inchizi un ochi fiindca a inatrziat mai mult de o ora acasa.
Apoi vine, si tot el, furios de furia ta, incepe a te judeca.Niciodata nu va spune
ca are parintii perfecti, ci va vedea perfectiunea doar la alte familii.
Dintr-un motiv sau altul se maturizeaza mai repede sau mai tarziu.Vai ce si-ar
dori acum sa maerga la scoala in loc sa mearga la servici sau sa ajunga acasa si
sa aiba masa pusa, in loc sa fie ei nevoiti sa o prepare.Si atunci isi aduce aminte
de voi.Si sunt mirosuri de mancaruri pe care oricat le-ar incerca sa si le readuca
aminte nu vor fi niciodata ca cele ale mamei.Si isi aseza capul in palme, si cu
mintea la cea care i-a nascut bufnesc in plans...degeaba acuma..ei nu mai sunt.