Sunteți pe pagina 1din 3

Medicatia intracanalara in secolul XXI

Student: Dragason Radu-Stefan


An 6, Seria 2, Grupa 16
Medicatia intracanalara este utilizata pentru a reduce numarul de microorganisme din
interiorul canalului radicular infectat. Instrumentarea macanica a canalului radicular este o etapa
importanta in eliminarea microorganismelor patogene si se asociaza cu irigantii canalari care au
scopul de lubrifiere si antiseptizare a canalului. Prin acest mijloc mecano-chimic se elimina o
parte importanta din microorganisme.
Medicatia intracanalara poate fi clasificata in solutii de irigare si medicatie ce ramane in
interiorul canalului, intre programari.
IRIGANTII
Hipocloritul de sodiu este cel mai folosit irigant intracanalar avand atat efect antimicrobian,
cat si de solubilizare a tesutului organic. Hipocloritul de sodiu este auto-limitat in ceea ce
priveste capacitatea lui antimicrobiana si de aceea trebuie reimprospatat cat de frecvent se poate.
Nu trebuie fortat dincolo de apex, pentru ca este toxic si poate provoca necroza tesutului
periapical. De asemenea au fost propuse variatii de concentratie pentru folosirea acestui irigant
intre 0,5% pana la 5,25, el devenind puternic iritant la o concentratie de peste 6%. (1)
Acidul etilendiaminotetraacetic (EDTA 17%) este un agent de chelare frecvent folosit in
asociere cu Hipocloritul de sodiu pentru a indeparta detritusul dentinar ramas dupa
instrumentare. Actiunea sa antibacteriana este slaba, are insa actiune demineralizanta si
decalcifianta la nivelul dentinei pericanalare. (1)
Clorhexidina 2% este un alt irigant eficient, folosit impotriva microorganismelor din
canalul radicular. Este mai putin toxic in comparatie cu Hipocloritul de sodiu, dar ii lipseste
capacitatea de a dizolva tesutul organic.
Este un lavaj de indepartare a NaOCl inainte de obturatia de canal. (2)
MTAD este un amestec de Doxiciclina, Acid citric si Tween 80, avand o puternica actiune
antiseptic si de eliminare a detritusului dentinar remanent. Se foloseste in alternanta cu NaOCl,
deoarece MTAD nu este dizolvant tisular. (1)

Ca o concluzie, aceste solutii de irigare nu pot ramane pe o perioada indelungata de timp in


canalul radicular pentru faptul ca au o toxicitate crescuta si capacitatea acestora de difuziune
periapicala cu aparitia complicatiilor la acest nivel si compromiterea cazului clinic.

In tratamentul dintilor cu pulpa vitala nu este nevoie de medicatie intracanalara.


Totusi sunt situatii in care nu putem sa finalizam tratamentul intr-o sedinta din diverse cauze,
in aceast caz este indicat obturarea canalului radicular cu pansament provizoriu pe baza de
antibiotic, tratament folosit intre sedinte si cu o obturatie coronara etansa de buna calitate. (2)
MEDICATIA DINTRE SEDINTE
In practica curenta, medicatia intracanalara de electie in tratarea gangrenelor pulpare si
parodontita apicala cronica este bazata pe eficacitatea Hidroxid de Calciu.
Proprietati:
-

Inducerea formarii de tesut calcificat


Actiune antimicrobiana atat asupra germenilor gram pozitiv cat si gram negativ
Descompunerea materialului necrotic
Eliminare asecretiei persistente din canale
Controlul resorbtiei radiculare
Biocompatibilitate tisulara
Ph alcalin
,,Pe langa eliminarea bacteriilor intracanalare are functia de neutralizarea activitatii
biologice a lipopolizaharidului bacterian si face ca tesutul necrozat sa fie mai sensibil la
actiunea de solubilizare a NaOCl in sedinta a 2-a; ,, (2)

Indicatii:
- Necroza, gangrena pulpara simpla si parodontita apicala cronica
- Resobtie radiculara externa si interna
- Apexificare
- Fracturi orizontale
- Cai false
- Fractura orizontala inchisa
- Dupa replantarea unui dinte avulsionat

Modul de prezentare al hidroxidului de calciu poate fi pasta sau pulbere si lichid.


Se folosesc paste care nu fac priza in canal (Pulpdent; Reogan ) sau se poate prepara
extemporaneu din pulbere de hidroxid de calciu si sulfat de bariu in amestec cu apa distilata / ser
fiziologic / xilina / clorhexidina, pana la consistenta dorita. (3)

Exista dovezi in literatura de specialitate ca majoritatea sau chiar toate canalele radiculare mentin
o varietate de microorganisme patogene dupa o preparare chemo-mecanica de canal corecta, la
sfarsitul primei sedinte de tratament.
Conform lui Bristo.M si colab. au raportat ca hidroxidul de calciu este un medicament cu
eficienta mare, 34 din 35 de canale tratate au fost raportate ca nu mai prezinta bacteriile patogene
dupa 4 saptamani de tratament. (2)
Eficacitatea hidroxidului de calciu intraoperator a fost raportat de Sjo si colab. Care au demostrat
ca dupa 7 zile de tratament, sunt eliminate toate bacteriile din canalul radicular. (2)

BIBLIOGRAFIA:
1. John S. Rhodes, Advanced Endodontics Clinical Retreatment and Surgery, 2006, pag. 85131.
2. Markus H, Unni A, Homan Z, Eradication of endodontic infection by instrumentation and
irigation solutins, 2005, pag. 80-87.
3. Ioan Valeriu Cherlea, Endodontie, Editura Cermaprint, 2010, pag.195-198.